Sunteți pe pagina 1din 4

Scena balconului

Una din scenele la care se face cel mai adesea referire cand se vorbeste de piesa Romeo
si Julieta de William Shakespeare este celebra scena a balconului. Romeo care tocmai
o cunoscuse pe Julieta la un bal dat de familia Capulet apare sub geamul iubitei sale,
infruntand primejdia cu curajul si inflacararea specifica indragostitului.
Este un prim moment memorabil pe care il traiesc cei doi tineri, cel in care isi
marturisesc unul altuia sentimentele ce-i leaga:
ACTUL II - Scena II

ROMEO: De rni fac haz cei nernii cndva.


(Julieta se iveste la o fereastra de sus.)
Dar ce lumin-acolo-n geam rasare ?
Sunt zorii, da, si Julieta-i soare !
Te-nal, soare, si rpune luna
Pizmasa, care-i lnced de ciud
C tu, fecioara ei, o-ntreci n nuri:
N-o mai sluji, de vreme ce-i pizmas;
Verzui si stins e straiu-i de vestal,
i-l poart doar ntngii; tu, arunc-l.
E ea, domnia mea, iubirea mea !
O, dac-ar sti c este !
Vorbeste, totusi fr glas: ce dac-i
Cuvnt ochii, eu le voi rspunde.
Dar prea cutez, ea nu-mi vorbeste mie.
Doi astri de pe cer, din cei mai limpezi,
Chemai aiurea, roag ochii ei
S scapere-n trii pns-or ntoarce.
Pe bolt-s ochii-i ? Stelele-s la ea?
Nu, astrii s-ar sfii de strlucirea-i
Ca un opai ziua ! Ei vzduhul
Att l-ar lumina nct, uitnd
C-i noapte, psri s-or porni cntnd.
Obrazul, vezi, si-l sprijin n mn
O, cum de nu-s pe mna ei manus,
S-i mngi eu obrazul !
JULIETA: Ah !

ROMEO: Cuvnt:
O, mai cuvnt, ngere! Caci tu
Esti slava astei nopti, plutind de-asupra-mi
Precum un crainic aripat din cer
Spre care lumea ochii mari deschide,
Cu capul dat pe spate, aintindu-l
Cum trece clrind trndavii nori,
Si pna-n miezul bolii lopateaza.
JULIETA: Romeo, ah! De ce esti tu Romeo?
Te leapd de nume si de tat.
De ce nu te-nduri, iubire jur-mi doar
i-am s m rup de-ai mei, de Capulei.
ROMEO (aparte):
S mai ascult, sau s-i rspund acum ?
JULIETA: Doar numele ce-l pori mi e dusman.
i chiar de n-ai fi Montague, tu esti
Tot tu. Ce-nseamn Montague? Nici bra.
Nici mn, nici picior, nici chip, nici alt
Bucat dintr-un om. Alt nume ia-i !
Ce-i numele ? Ce noi numim rsuri
Tot dulce-ar miresma, oricum le-am zice;
La fel i el; de nu-l mai chem Romeo,
Tot fr de cusur si drag ramne
i-atunci, Romeo, leapd-al tu nume
Cci nu-i crmpei din tine, si n schimb
Pe mine ia-m toat.
ROMEO: Fac cum spui:
Iubite zi-mi, si m botez din nou;
i nu mai voi n veci s fiu Romeo.
JULIETA: Ce om esti tu, ce-ascuns n manta noptii
D buzna-n taina mea astfel ?

ROMEO: Pe nume
Nici eu nu stiu a-i spune cine sunt:

Ursc, o nger, numele ce-l port


Fiindc i-i vrjmas; de l-a avea
Pe o hrtie scris, buci l-as face.
JULIETA: Nici n-am sorbit o sut de cuvinte
Din gura ta, si glasul i-l cunosc:
Nu esti Romeo, nu esti Montague?
ROMEO: Niciunul, preafrumoaso, de-i ursti.
JULIETA: Cum ai ptruns aici, s-mi spui. De ce?
Zid nalt livada are, greu s-l sari,
i locu-nseamn moarte pentru tine
De te-ar gsi vreun consngean de-al meu.
ROMEO: Pe-a dragostei aripi srit-am zidul,
Cci nu-i n calea dragostei zgaz:
Ea tot ce poate face se-ncumet,
Deci nu-mi sunt stavili consngenii ti.
Julieta: De te-ar zri cumva, te-ar si ucide.
ROMEO: Tu ai n ochi mai grele, vai, primejdii
Ct douzeci de spade de-ale lor.
Priveste-m duios si sunt pzit.
JULIETA: Cu nici un pre n-a vrea s fii vzut.
ROMEO: De ochii lor m-ascund sub manta noptii;
i prins m-as da, de-as sti ca nu i-s drag:
S-mi curme viaa ura lor mai bine,
Dect, farde iubirea-i, moarte-nceat.
JULIETA: Au cine te-a-ndrumat s-ajungi aici ?
ROMEO: Iubirea m-a-mboldit nti s caut;
Ea datu-mi-a pova, eu ochi i-am dat.
Crmaci nu sunt; dar chiar de-ai fi departe
Ct rmu-acela fr de sfrsit
Scldat de marea cea mai deprtat,
Pornire-a s gsesc asa comoar.

JULIETA: De nu mi-ar pune noaptea vl pe fa,


Obrazu-mi fecioreste-ar rumeni
De cele ce i-am spus n noaptea asta,
Mult, mult a vrea sa fiu cuviincioas,
S-ntorc ce-am zis: adio, cuviin!
M ndragesti? Vei spune da, stiu bine,
i-am s te cred: dar dac juri, poi face
Strmb jurmnt; de calpii-ndrgostii,
Se spune, Zeus rde. O, Romeo,
Iubite, de iubesti, s-o spui cinstit:
Ci prad lesne prins de m crezi,
M-ncrunt si rea m fac, ne-nduplecat,
Ca tu s m cstigi; alminteri nu !
Sunt, chipes Montague, prea-ndragostit
i poate usuric m socoi;
Dar, crede, mai statornic voi fi
Dect sireata ce se-arat drz.
Mai drz, stiu, se cuvenea s fiu,
Dar ce-auzisi, ct nu stiam c-asculi,
E dragostea-mi curat. Deci s-mi ieri,
N-a fost doar toana unui dor fugar,
Destinuit, asa, de bezna noptii.
ROMEO: Domni, jur pe luna care ninge
Polei de-argint pe pomii toi din preajm
JULIETA: O, nu jura pe luna; luna-si schimb
Rotundul chip n fiecare lun
i nu te vreau ca ea de nestatornic.
ROMEO: Pe ce s-i jur ?
JULIETA: S nu te juri deloc;
Sau, dac vrei, pe dulcea ta faptur
Pe zeul pgniei mele jur
i-am s te cred.