Publicat pe 14/01/2015 de Cuvantul Ortodox (www.cuvantul-ortodox.ro) Sfantul Teofan Zavoratul despre ISPITELE ADOLESCENTEI si cum trebuie prevenit FOCUL PRIMEJDIEI DUHOVNICESTI care vine odata cu aceasta varsta critica: “Trebuie sa avem un foarte puternic reazem, ca Sa rezistam in vremea cand navalesc valurile acestui rau navalnic al adolescentei” CITITI SI: * PARINTELE ARSENIE MUSCALU: De ce avem nevoie pentru a trai duhovniceste? niciun folos”. CUM E AFECTATA VIATA DUHOVNICEASCA DE NEVOILE PSIHOLOGICE SI DE IMATURITATEA EMOTIONALA A TINERILOR: * PARINTELE ANTHONY KARB¢ A re i rin Bi despre purtarea cu tinerii cazuti in pacate. “TRAIM FARA DUMNEZEU SI NICI NU NE DAM SEAMA! Astazi diavolul nu ne mai lupta cu gloante, ci ne copleseste cu dulciuri” * DE VORBA CU PARINTELE ANTHONY KARBO (II): ,,Astazi, ca sa fii parinte, rebuii fii om de ri juni * Sfantul Teofan Zavoratul despre TIRANIA “OPINIEI PUBLICE” IMPOTRIVA A TOT CEEA CE ESTE CRESTINESC si despre RENUNTAREA LA OBICEIURILE LUMESTI se “L..] Ce deosebire exista intre cel neincercat de ispite si nepocait si cel ce se pocaieste inaltandu-se spre desavarsire, se intelege de la sine. Acum, ne-am propus sa facem numai unele precizari, foarte importante de altfel, care se refera exclusiv la varsta adolescenta, Cat este de bine si mantuitor sa fii nu numai pregatit crestineste prin educatie, ci, mai tarziu, sa fii si constient de tine insuti si sa te hotarasti sa fii crestin, inainte de a pasi pragul adolescentei! Acest lucru este necesar, din cauza marilor primejdii, care il pandesc, in mod inevitabil, pe adolescent: datorita insusirilor care ii caracterizeaza varsta datorita marilor ispite pe care le intampina la aceasta varsta. Raul vietii noastre este adeseori intretaiat de starea nestatornica a adolescentei. Aceasta este vremea fierberii vietii trupesti si duhovnicesti. Traiesti linistit, copil si baietandru fiind; ca barbat nu dai dovada decat de putine avanturi repezi, iar la varsta caruntetei cinstite inclini spre odihna; numai adolescenta clocoteste de viata. Trebuie sa avem asadar, un foarte puternic reazem, ca sa rezistam in vremea cand navalesc valurile acestui rau navalnic al adolescentei. Este primejdioasa insasi dezordinea si violenta miscarilor. Se declanseaza primele lui miscari proprii, plesnesc bobocii puterilor sufletesti care se trezesc si care au pentru adolescent tot farmecul: prin puterea influentei lor, ele fac sa tasneasca tot ce s-a depus in mintea si in inima lui. Trecutul va deveni pentru el un vis, o prejudecata. Pentru orice tanar numai sentimentele lui de acum sunt adevarate, numai ele sunt reale si insemnate. Dar daca el s-a legat -te de a se trezi puterile adolescentei — cu fagaduinta marturisirii pacatul crestinesti, atunci toate imboldurile adolescentei, ca unele care sunt secundare, vor fi mai slabe si vor ceda mai lesne cerintelor celor dintai, pentru simplul motiv ca acelea sunt mai vechi, incercate mai inainte si alese de inima si, ceea ce este principal, sunt intarite acum printr-o fagaduinta. Adolescentul, orcare ar fi el vrea sa se tina in mod hotarat si intotdeauna de cuvantul dat. Dar ce putem spune de acela care nu numai ca n-a iubit viata si adevarul crestin, dar nici n-a auzit vreodata de ele? In acest caz, el este ca o casa neimprejmuita, sortita jafului Sau Ca un vreasc uscat sortit sa arda in foc. Cand gandurile — dupa bunul plac - ale adolescentei arunca umbra indoielii asupra tuturor lucrurilor, cand patimile trezite il tulbura cu putere, cand tot sufletul se umple de ganduri si miscari ispititoare, adolescentul se afla, atunci, in foc. Cine ii va da o picatura de roua ca sa se racoreasca sau cine mana de ajutor, daca din va dao ima nu va izbucni vocea care sa ia apararea adevarului, binelui si curateniei? Ea insa nu va izbucni daca dragostea pentru adevar, bine si curatenie n-a fost sadita acolo de mai inainte. In acest caz ni sfaturile nu vor ajuta, caci nu ai pe ce sa le altoiesti. Sfatul si convingerea sunt puternice daca adevarul, binele si curatenia, pogorandu-se din auz in inima, vor destepta acolo sentimentele specifice deja existente, dar care, pana in momentul de fata, au fost doar inabusite de altele, iar noi insine nu am gasit un mijloc adecvat prin care sa le eliberam si sa le comunicam puterea ce le este proprie. In acest caz, sfatul este un dar pretios ce i se da adolescentului din partea sfatuitorului. Dar repetam, daca in inima nu se afla germenii unei vieti curate, sfatul este nefolositor. Adolescentul traieste prin el insusi, si cine poate cerceta si urmari toate miscarile si inclinarile inimii lui? Este ca si cum ai urmari calea pasarii in vazduh sau alergarea corabiei pe apa! Inima unui adolescent este tot una cu fierberea unui lichid in clocote, cu dezlantuirea (miscarea) elementelor naturii in feluritele lor involburari. Toate cerintele, asa-zisei naturi adolescentine se afla intr-o vie agitatie, fiecare din ele isi ridica glasul, cauta o satisfacere. Dupa cum in natura noastra domina dezordinea, tot astfel si totalitatea acestor glasuri sunt tot una cu strigatele dezordonate ale unei gloate zgomotoase. Dar, ce se va intampla cu tanarul care nu este invatat dinainte sa faca 0 oarecare ordine in miscarile sale si care nu si-a luat obligatia sa le mentina intr-o stricta supunere fata de anumite cerinte superioare? Daca princi crestine sunt adanc intiparite in inima in timpul primei educatii si apoi sunt primite in chip constient ca regula, atunci toate tulburarile se vor petrece numai la suprafata, in mod trecator, fara sa clatine temeliile, fara sa zdruncine sufletul. Felul in care iesim din perioada adolescentei atarna foarte mult de felul cum intram in ea. Apa, care cade de pe stanca, fierbe jos si se invartejeste, dar pe urma curge linistita generand felurite paraie. Aceasta este imaginea adolescentel in care sufletul fiecaruia este aruncat ca apa in cascada. Dintr-insa ies doua categorii de oameni: radiaza bunatatea si nobletea; * altii sunt intunecati prin nelegiuire si coruptie; + a treia categorie, este un amestec de bine cu rau, care se aseamana cu un taciune scos din foc; el inclina cand spre bine, cand spre rau, ca un ceasornic stricat care nu mai merge bine, ci fie o ia inainte, fie ramane in urma. Cel care s-a intarit intre timp, printr-un angajament (fagaduinta), acela, se afla ca si cum s-ar fi ascuns intr-o corabie puternica in care nu patrunde apa, sau care a intins peste un vartej de apa o punte linistitoare, Fara aceasta fortificare,ir daca cine- in el nici chiar educatia cea mai buna - nu te salveaza, intotdeauna. C va n-ar cadea in felurite vicii grosolane, totusi, daca el nu este inch insusi, atunci inima lui, care nu s-a lepadat de toate ale lumii, printr-o fagaduinta, va fi sfasiata de patimile care o robesc si el va iesi, in mod inevitabil, din varsta adolescentei racit in cele duhovnicesti fara sa stie incotro sa apuce (nici intr-o parte, nici in alta). Asadar, este lucru mantuitor nu numai sa primim o buna indrumare mai inainte de perioada adolescentei, ci sa ne si intarim printr-o fagaduinta de a fi niste crestini adevarati! Cel care s-a hotarat sa traiasca crestineste, sa se teama de adolescenta ca de foc, si ca urmare, sa ocoleasca orice prilej in care tineretea se dezlantuie cu usurinta si devine neimblanzita. Adolescenta este primejdioasa prin ea insasi. Imboldurile tineretii se aprind mai puternic si capata o forta cu adevarat primejdioasa, atunci cand, mai mult sau mai putin constient, apar cele doua inclinari proprii acestei varste: * setea [dupa] impresii [experiente] si de a capta informa * inclinarea spre sociabilitate. De aceea, ca un mijloc de evitare a primejdiei pe care o prezinta varsta adolescentei, am putea recomanda sa se supuna aceste inclinari regulilor moralei crestine pentru ca nu cumva, pierdute de sub control, sa aduca raul, in locul binelui, Bunele hotarari, trezite mai inainte, vor ramane in toata puterea, doar daca ele nu vor fi stinse si stramtorate. eek Setea [dupa impresii/experiente] si de a capta informatii «Nu fii intelept in ochii tai; teme-te de Dumnezeu si fugi de rau» (Pilde 3,7). Setea de afaceimpresie [a capta impresii/a trai experiente] si de a capta informatii comunica o oarecare vioiciune continuitate si varietate in actiunile adolescentului. Tanarul adolescent vrea sa incerce totul prin proprie experienta, vrea sa vada toate, sa auda toate, sa fie peste tot. Cautati-l, si-I veti afla acolo unde este ceva stralucitor pentru ochi, ceva armonios pentru ureche, unde este un spatiu larg pentru miscarile lui. El vrea sa fie sub 0 necurmata ploaie de informatii, intotdeauna noi, si din aceasta pricina, variate. El nu are astampar, acasa nu poate sta intr-un singur loc, nu-si poate fixa atentia asupra unui singur obiect. Elementul principal al preocuparilor lui este distractia. Dar acestea toate sunt prea putin pentru el. Tanarul nu se multumeste numai cu o incercare proprie, personala, ci vrea sa-si insuseasca si sa treaca oarecum asupra lui i altora, sa cunoasca ce-au simtit cum au actionat alti prin ei insisi sau in imprejurarile asemanatoare I Apoi el se napusteste asupra cartilor si incepe sa citeasca; trece de la o carte la alta, adesea fara sa inteleaga continutul lor; principalul, la el, este sa gaseasca asa-zisul efect, indiferent din care gen de lucruri face parte si la care subiecte se refera. Ceva nou, plin de imagini (plastic), caustic, constituie pentru el cea mai buna recomandare a cartii. Aici se da pe fata si se formeaza inclinarea spre o lectura usoara, — aceeasi sete de impresii, de informatii numai ca sub alta forma. Dar nici aici nu este totul. Lucrurile reale adesea il plictisesc pe adolescent, prin faptul ca i se impun parca din afara; aceste lucruri i se par ca il inlantuie, si prea il inchid in anumite granite, pe cata vreme el cauta o oarecare libertate. Apoi deseori, el se rupe de lumea reala, se refugiaza in lumea creata de el, si acoloincepe sa lucreze de minune. Inchipuirea ii construieste istorii intregi, unde in majoritatea cazurilor, eroul este propria lui persoana. Adolescentul de abia paseste pragul vietii. In fata lui se afla viitorul, seducator, ademenitor. Cu timpul va trebuie sa fie si el acolo, dar ce va fi el acolo? Nu s-ar putea oare ridica putin aceasta cortina si sa privim? Fantezia, care la aceasta varsta este foarte vioaie, nu va intarzia sa-I satisfaca. Aici se descopera si se cultiva, intr-un mod specific de actiuni, caracterul visator. Visurile, lectura usoara, distractiile, toate acestea sunt aproape unul si aceleasi lucru; dupa duhul lor, copii inseteaza dupa informatii care sa-i impresioneze, inseteaza dupa ceva nou, variat. Si vatamarea pricinuita de ele aceste varietati este aceeasi. Prin nimic nu se pot omori mai bine semintele bune aruncate mai inainte in inima adolescentului ca prin ele. O floare frageda, sadita intr-un asemenea teren, unde din toate partile bat vanturile asupra ei, nu va putea rezista mult, si se va usca: iarba care este adeseori calcata, nu creste; partea trupului, expusa unor frectii indelungate, amorteste. Asa se intampla si cu inima si cu bunele dispozitii ce se afla intr- insa daca ne lasam in voia visurilor, ori lecturilor desarte, ori distractiilor. Cine a stat multa vreme in bataia vantului, mai ales cand sufla un vant umed, acela, intrand intr-un loc linistit, simte ca toate cele din launtrul sau nu se mai afla la locul lor; acelasi lucru se intampla si cu sufletul care se lasa in prada distractiilor de tot felul. Intorcandu-se spre el insusi din toate risipirile lui, adolescentul gaseste ca toate puterile sufletului sau se afla intr-o stare pervertita; iar principalul este ca peste tot ce este bun, se trage valul uitarii, si pe primul plan nu raman decat amagirile lasate de impresia informationala; prin urmare, de data aceasta, tanarul nu mai este ceea ce a fost si ceea ce intotdeauna trebuie sa fie: dispozitile launtrice si-au schimbat intaietatea Pentru ce sufletul, intorcandu-se spre el insusi dupa o risipire oarecare, incepe sa tanjeasca? Pentru ca se gaseste jefuit. Cel ce s-a distrat si-a transformat sufletul sau intr-o cale larga, pe care trec - prin mijlocirea imaginatiei -, ca niste umbre, obiectele ademenitoare, atragand sufletul dupa ele. Iar atunci cand, in felul acesta, sufletul se va dezmembra, se apropie de el diavolul si rapeste pe furis semintele bune si arunca pe cele rele. Asa invata Mantuitorul cand lamureste cine rapeste samanta aruncata langa drum, si cine este cel ce seamana neghinele. Atat_una cat si cealalta o face «un om vrajmas».[1] Asa, tinere! Doresti sa-ti pastrezi curatia si nevinovatia copilariei sau fagaduinta pentru o viata crestina fara nici o pata? Atunci, infraneaza-te, pe cat te ajuta puterile si chibzuinta, de la distractii, de la dezordonata citire a cartilor ce-ti produc sminteala le la obiceiul de a visa! Cat este de ie in acest caz sa te supui unei severe si riguroase discipline si in tot timpul adolescentei tale, sa fii indrumat de un povatuitor! Tinerii carora nu li se ingaduie sa varsta barbatiei pot fi numiti fe puna ei insisi de propria lor purtare pana la Si orice tanar ar trebui sa se bucure daca este pus intr-o asemenea situatie. Evident, ca unui tanar ce se lasa prada temperamentului adolescentin, ii este greu sa inteleaga puterea vindecatoare a punerii sale sub ascultarea unui indrumator; insa el va da dovada de o minte inteleapta daca va da crezare sfatului ce-I indeamna sa stea acasa si sa lucreze fara sa viseze sau sa citeasca desertaciuni! Un astfel de tanar, sa-si indeparteze nevoia de distractie prin iubirea de munca, visarea prin indeletniciri serioase conduse de un povatuitor sub indrumarea caruia trebuie sa se faca lectura atat in ceea ce priveste alegerea cartilor cat si felul citiril. Oricum, cineva, care doreste sa faca acest lucru, sa-l faca numai de este sub ascultare. Patimile, indoielile, ademenirile se aprind tocmaiin aceasta — ca sa spun asa - vagabondare subreda a mintii adolescentului. Peed Inclinarea spre sociabilitate A doua inclinare, tot atat de primejdioasa a adolescentului, este inclinarea spre sociabilitate. Ea se manifesta prin cerinta unei tovarasii, prietenii si iubiri. Toate acestea, intr-o ordine adecvata si adevarata, sunt bune, dar asezarea lor in ordinea respectiva nu trebuie lasata la voia tanarului. Varsta adolescentului este vremea unor simtaminte vii. Ele se afla langa inima lui, ca si fluxul si refluxul langa surprind. Natura si societatea si- au descoperit in fata lui comorile lor. Simtamintelor insa nu le place sa fie incl ele insele si tanarul vrea sa le impartaseasca altora. malurile marii. Pe el toate il intereseaza, toate Apoi, are nevoie de o persoana careia sa-i poata impartasi simtamintele I adica un tovaras si prieten. Cerinta este nobila, dar poate fi si primej Aceluia, caruia ii incredintezi sentimentele tale, primeste din partea ta, intr-un fel oarecare, o stapanire asupra ta. Cat de prevazatori trebuie sa fim, asadar, cand alegem o persoana ca sa ne fie apropiata! Adeseori insa, omul pe care ti ai facut prieten apropiat, te poate deruta de la drumul cel drept. Se intelege de la sine ca omul bun nadajduieste, in chip firesc, spre cel bun si se fereste de cel rau. In aceasta privinta, inima are un oarecare gust. Dar iarasi, cat de des se intampla ca sinceritatea sa fie ademenita de siretenie! De aceea, orice tanar este, pe buna dreptate, sfatuit sa fie prevazator cand isi alege un prieten. Este bine sa nu legi i prietenul. Este si mai bine sa ai drept cel dintai prieten pe tatal tau sau pe cel care il inlocuieste pe tatal tau si are multe calitati sau pe cineva dintre rude care este experimentat si bun. Pentru cel care s-a hotarat sa traiasca crestineste cel dintai prieten dat de Dumnezeu este parintele duhovnicesc. Cu el sa stai de vorba, lui sa incredintezi tainele tale, cumpaneste vorbele lui si trage invatatura din ele. Sub indrumarea lui, in urma unei rugaciuni, Dumnezeu iti va mai trimite, daca este nevoie, si un alt prieten. De altfel o prietenie nu este atat de primejdioasa, pe cat de periculoasa poate fi o legatura dubioasa. Rar de tot intalnesti prieteni, insa cunoscuti si amici foarte des. Dar cat rau cu putinta si cata rautate exista printre acestia! Exista cercuri prietenesti cu apucaturi foarte urate. Trecand de partea lor, ni nu bagi de seama cum te unesti cu ei in acelasi duh, asa cum, pe neobservate, te umpli de duhoare intr-un loc cu miros urat. Ei insisi isi pierd deseori constiinta purtarilor netrebnice si se abrutizeaza linistiti intr-insa. Chiar daca se si trezeste in cineva aceasa constiinta, el nu mai are putere sa se retraga. Fiecare se fereste sa spuna cu curaj ceea ce ii striga constiinta, asteptandu-se ca mai tarziu il vor urmari peste tot cu ironiile si spunandu-si: fie ce-o fi, poate a obiceiurile bune! Izbaveste, Doamne, pe oricine de aceste Pentru cel care s-a hotarat sa lucreze pentru Domnul exista numai_o singura tovarasie — cu cej evlaviosi, cu acei care il cauta pe Domnul; de urmand exemplul sfintilor lui Dumnezeu. Culmea primejdiilor pentru un adolescent il constituie legaturile lui cu sexul opus. In timp ce in primele ispitiri tanarul nu face decat sa se abata de la drumul cel drept, in momentul stabilirii unei legaturi intime cu sexul opus, fara a avea dezlegarea prin Sf. Taina a Cununiei, se pierde pe el insusi. In prima ei trezire, aceasta lucrarese confunda cu cerinta frumosului, care din timpul trezirii sale il pune pe tanar sa-si caute 0 satisfactie a acestei necesitati, Intre timp, frumosul incepe, incet - incet, sa ia sufletul lui o infatisare si, de obicei, o forma omeneasca, pentru ca tanarul neformat inca duhovniceste [2] nu gaseste nimic mai frumos decat chipul omului. Imaginea formata este purtata in capul adolescentului. Din aceasta vreme el pare ca este mereu in cautarea frumosului, adica a idealului, a nepamantescului, iar intre timp el se intalneste cu fiica omului si se raneste de frumusetea ei. Tocmai de aceasta ranire trebuie sa se fereasca, mai mult decat de orice, tanarul, pentru ca aceasta este o boala si boala este cu atat mai periculoasa cu cat bolnavul doreste sa ramana bolnav pana la nebunie. Cum s-ar putea evita aceasta rana? Sa nu mergi pe calea pe care cei mai multi ajung pana la ranire. Iata cum este zugravita acesta cale intr-o intreita analiza psihologica: * Mai intai se trezeste in tanar un simtamant oarecare de tristete, fara sa se stie dupa ce tanjeste si de ce a fost pricinuit, dar, care, totusi, se resimte indeosebi prin faptul ca el se simte ca si cum ar fi singur, acesta este sentimentul singuratatii diavolesti; din acest simtamant se rasfrange imediat un altul ca un fel de mila, de tandrete sau atentie fata de sine; mai inainte el traia parca fara sa se observe pe sine insusi; acum, el se intoarce catre persoana lui proprie, se examineaza si gaseste intotdeauna ca nu este urat, nu este cel de pe urma, ca este o persoana de valoare: incepe sa- si simta frumusetea, formele placute ale trupului sau sa se placa pe sine; cu asta se termina prima miscare de ispitire fata de sine; din acest moment tanarul se intoarce spre lumea din afara, * Aceasta intrare in lumea din afara este insufletita de incredintarea ca el trebuie sa placa altora; cu aceasta convingere iese el cu indrazneala si parca biruitor pe arena faptelor - si, poate, isi pune drept cea dintai lege ca sa fie ingrijit, curat gatit pana la eleganta; incepe sa vagabondeze sau sa caute cunostinte, chipurile fara vreun scop anume, totusi manat de un tainic imbold al inimii care mereu cauta ceva; cu aceasta ocazie, se sileste sa straluceasca prin inteligenta lui, prin amabilitate in comportarea lui, prin atentie curtenitoare, in general prin tot ce nadajduieste el ca poate deveni placut altora, Totodata el da toata libertatea ochiului care este, in mod special, organul comunicarilor intre suflete. * In aceasta stare sufleteasca el se aseamana cu praful de pusca asezat dedesubtul scanteilor si astfel, curand se intalneste cu boala sa; ca un om ranit de o sageata sau de un glonte, asa este tanarul ranit de privirea unor ochi sau de o voce deosebit de placuta; la inceput, el sta un timp oarecare inlemnit, in extaz, dupa care, venindu-si in fire si dezmeticindu-se, gaseste ca atentia si inima lui sunt indreptate spre un singur obiect si ca ele sunt atrase de acest obicei cu o forta careia nu-i poate rezista; din acest moment inima lui cepe sa fie chinuita de un dor; adolescentul tanjeste, e scufundat in el insusi; i se pare, ca numai lucrul de care se ocupa el este important; cauta de parca a pierdut ceva si tot ce face, nu face decat pentru persoana de care se simte legat ca si cum s-ar afla in prezenta ei; este intocmai ca omul care rdut capul, nu-si mai aduce aminte de somn si de mancare, treburile obisnuite sunt uitate si lasate intr-o mare dezordine; nu mai are nimic mai scump pe lume; este boinav de o boala cumplita, care ii strange za respiratia, i se usuca insasi izvoarele vietii; aceasta stare arata adancirea treptata a ranii! Se vede de la sine de ce trebui sa se fereasca tanarul ca sa nu cada in aceasta nenorocire. Nu umbla pe aceasta cale! Alunga pe cei doi ,,inainte vestitori"; adica tristetea nelamurita si sentimentul singuratatii. Fa-le in ciuda! Iti vine tristetea, nu visa, ci incepe sa faci un lucru serios cu multa luare aminte, si va trece. A inceput sa se nasca mila fata de tine insuti, sau sentimentul frumusetii tale proprii, grabeste-te sa te trezesti, si sa izgonesti aceasta toana printr-o fapta plina deasprime si cruzime fata de suti, mai ales prin lamurirea ideii sanatoase despre nimicnicia celor ce-ti intra in cap. O injosire ocazionala sau intentionata ar fi (in acest caz, ca apa turnata peste foc). Trebuie inabusit si alungat cu toata grija sentimentul frumusetii proprii pentru ca in special aici este inceputul miscarii. De te vei opri aici si nu vei merge mai departe: nu se va naste nici dorinta de a placea, nici cautatea de a te gati si de a fi elegant, nici gustul de a face vizite. Daca acestea vor rupe zagazurile si vor navall in tine, atunci lupta-te cu ele. Ca stavilar, plin de nadejde, este, in acest caz, aspra disciplina in toate, munca fizica, si, ceva mai mult, cea intelectuala! Intensifica- ti ocupatiile, stai acasa, nu te distra! Cand este nevoie sa iesi, pazeste-ti simtu- rile, fugi de sexul opus, iar mai ales, roaga-te. In afara de aceste primejdii care decurg din insusirile adolescentei, mai sunt inca doua: in primul rand pornirea urmare careia se inalta pana la ceruri cunostinta rationala sau conceptia sa, personala, despre lume. Tanarul socoteste ca este un privilegiu sa arunce asupra tuturor lucrurilor umbra indoielii si tot ce nu corespunde cu masura lui de intelegere sa lase la o parte. Numai prin acest fapt el isi taie de la inima intregul duh de credinta si tot sprijinul bisericesc dobandit, si, prin urmare, cade din comuniunea Bisericii si ramane singur. Cautand sa inlocuiasca cele parasite, se arunca asupra teoriilor construite fara coordonare cu Adevarul revelat; se arunca in ele, si izgoneste din inima lui toate adevarurile despre credinta. Nenorocirea este mai mare daca i se va da un imbold in acest sens prin predarea materiilor stiintifice in scolile pe care le urmeaza si daca un asemenea duh devine acolo predominant. Tinerii, educati in spirit materialist cred ca stapanesc adevarul, in schimb se incarca de idei nebuloase, desarte, himerice, in majoritatea cazurilor potrivnice chiar bunului simt, care, cu toate acestea, ii ademenesc pe cei fara experienta si devin un idol pentru tanarul iubitor de cunostinte. In al doilea rand este duhul lumii. Sa admitem ca acest duh poate prezenta ceva util, dar stapanirea lui in sufletul unui tanar, este pagubitoare. Duhul lumii se face remarcat in viata, potrivit impresiilor lasate asupra simturilor, printr-o astfel de stare, incat omul petrece prea putin in el insusi, ci mai intotdeauna in afara, fie prin fapta, fie prin visare. Cei care se afla intr-o asemenea stare sufleteasca urasc viata launtrica si pe cei ce vorbesc despre ea si traiesc in duhul ei. Pentru ei, adevaratii crestini sunt niste mistici, care s-au incurcat in notiunile cele mai elementare sau niste ipocriti etc. Pe ei ii impiedica sa inteleaga adevarul tocmai acest duh al lum! laice, cu care le este ingaduit sa vietuiasca, ba chiar tinerii, sunt si sfatuiti sa vina in contact cu acest duh fara nici o piedica. Prin acest contact, lumea, cu toate conceptiile si apucaturile ei corupte, se imprima in sufletul primitor al tanarului, neprevenit, si nepregatit pentru a se impotrivi acestora; el se afla doar pe calea insusirii acelei pregatiri ~ si de aceea in sufletul lui se imprima precum ceara, si tanarul devine fara voia lui, copilul lumii. Iar aceasta infiere de catre lume este vrajmasa infierii lui de catre Dumnezeu intru Iisus Hristos Tata primejdiile care iau nastere din tinerete si care ii ameninta pe tineri! Si cat este de greu sa rezisti pana la capat! Insa pentru cel care a fost bine educat si s-a hotarat sa se consacre lui Dumnezeu mai inainte de varsta adolescentei, adolescenta nu mai este atat de periculoasa; este destul sa rabde putin, caci pe urma va veni cea m in acesta vreme, fagaduinta acelei vieti curate, crestinesti, caci apoi vei trai cu un fel de sfanta neclintire. Cel care a trecut fara primejdie varsta tineretii, acela se simte ca si cum a trecut innot un rau involburat si, privind in urma, il binecuvanteaza pe Dumnezeu. Doar cate unul se intoarce si se se uita inapoi cu lacrimi in ochi, plin de pocainta si se socoteste pe sine ticalos, nevrednic. Ceea ce vei pierde in tinerete, niciodata nu vei regasi. Cel care a cazut va ajunge oare sa se bucure de ceea ce are cel care n-a cazut?Din cele spuse pana aici, este lesne de inteles unde se afla pricina faptului ca sunt atat de rari aceia care pastreaza harul botezului. Educatia este cauza tuturor, si a_celor bune sia celor rele. Harul botezului, nu se pastreaza deoarece nu se pazeste randuiala, regula legile potrivite adevaratei_educatii_duhovnicesti. Cauzele principale ale pierderii harului de la botez sunt: + Departarea de Biserica si de mijloacele ei harice; aceasta inabusa si omoara mladita vietii crestine, despartind-o de izvoare; ea se ofileste asa cum se ofileste o floare asezata intr-un loc intunecos. + Neatentia fata de functiunile (nevoile firii) trupesti; unii cred ca trupul se poate dezvolta oricum fara sa aduca vreo vatamare sufletului; cu toate acestea in functiunile trupului se afla culbul patimilor care se dezvolta impreuna cu dezvoltarea lui, prin radacini si pun stapanire pe suflet; patrunzand in functiunile (nevoile) trupesti, patimile capata o locuinta statornica sau construiesc din functiile organice un fel de cetate de necucerit, si prin aceasta, isi asigura, in profitul lor, stapanirea pe toata vremea ce va urma. + Dezvoltarea puterilor sufletesti fara nici un discernamant, fara o indrumare spre un anumit scop; acestea nu vad tinta (scopul) care le sta in fata, si nu vad nici calea ce duce la i, cu toata grija pentru cea mai moderna educatie, tinerii nu fac nimic altceva decat sa atate curiozitatea, faptele necontrolate (dupa bunul plac) si setea de placeri. * Desavarsita uitare a duhului; rugaciunea, frica de Dumnezeu, constiinta sacrului, rareori se mai iau in seama; ei socotesc ca este de ajuns sa fie o oarecare ordine vazuta ~ in afara; starile launtrice presupun ca exista dintotdeauna si, de aceea sunt lasate in voia lor. * Inlocuirea, in vremea instruirii, a lucrurilor cele mai importante prin cele secundare; se lasa in umbra unica problema esentiala a vietii, care este mantuirea si se pun in lumina o multime de alte chestiuni neinsemnate. + Intrarea, in sfarsit, in varsta adolescentei fara a-si pune mai inainte inceput bun si fara a se hotari a trai crestineste; apoi, neinfranarea inclinarilor vietii tineresti printr-o ordine cuviincioasa, si lasarea in prada unei totale setari dupa impresii: prin distractii, lectura usoara, aprinderea imaginatiei, prin visari de tot felul, legaturi fara discernamant cu semen si mai ales cu sexul opus, tendinta spre o dezvoltare exclusiv stiintifica si devotamentul fata de duhul lumii, fata de ideile, regulile si obiceiurile la moda. Toate acestea nu sunt niciodata favorabile vietii harice ci intotdeauna se intrarmeaza in chip dusmanos contra ei si nazuiesc s-o inabuse. O singura cauza din cele insirate mai sus este suficienta ca sa stinga in om viata harica. Dar in majoritatea cazurilor ele lucreaza impreuna si una atrage dupa sine in mod inevitabil pe cealalta; si toate laolalta arunca la fund viata duhovniceasca in asa masura, incat uneori nu se mai observa nici cele mai mici urme ale ei, - ca si cum omul nici n-ar avea duh, parca n-ar fi fost creat pentru comuniunea cu Dumnezeu, n-ar fi avut puteri pentru indeplinirea acestui scop si n-ar fi primit harul care sa le dea viata. [1] Mat 13,28, [2] Tanarul format duhovniceste si asezat pe calea mantuirii, descopera frumosul in chipul lui Hristos, singurul frumos cu adevarat, care-i inunda sufletul cu frumusetea Sa - pe masura ce acesta se curateste. (din: Sf. Teofan Zavoratul, Calea spre mantuire, Fundatia Dosoftei, 1999) Din aceeasi carte:* Sfantul Teofan Zavoratul: CUM INCEPE IN NOI VIATA CRESTINA AUTENTICA? “Un crestin fara ravna este un rau crestin - molesit, slabit, fara viata, nici cald, nici rece — si o asemenea viata nu este viata” * Sfantul Teofan Zavoratul: Cum incepe viata crestina in SFANTA TAINA A BOTEZULUI * Sf. Teofan Zavoratul: PARINTII AU DATORIA SA AJUTE COPILUL IN LUPTA CU PATIMILE PRINTR-O EDUCATIE ATENTA oer Din cealalta versiune a traducerii carti * Sfantul Teofan Zavoratul: despre “zavorarea” in patima si cum sa iesim din ga: STAREA PACATOSULUI * Sfantul Teofan Zavoratul: CUM SE DOBANDESTE HARUL TREZIRII DIN SOMNUL PACATULUI? (I) Boala de obste: AMANAREA * “Inceteaza a te mai indreptati_in pacate si ocupa-te de orbirea ta!“ AMAGIRILE CARE NE TIN ORBI SI CAPTIVI IN SOMNUL ADANC AL PACATULUI (II) * Sfantul Teofan Zavoratul (III): CUM SA-TI INMOI INIMA IMPIETRITA? ser Legatu * CUVINTE CATRE TINERI de [a parintii Constantin Coman si Hrisostom de la Putna. CUM SE POATE BIRUI DESFRANAREA SI PASTRA FECIORIA? Care int conditiile unei casnicii fericite? Ce besti cu adevarat? Maica Nina Krighina despre relatiile dinaintea casatoriei (I). SI DESPRE FETELE PROVOCATOARE, IMBRACAMINTEA “MODERNA” SI “PARTENERUL IDEAL * Maica Nina Krighina despre CAPCANELE “CASATORIILOR DE PROBA”, “lacrimile femeii” (II). De ce e pacat CONCUBINAJUL si DE CE SUFERA FETELE? * PARADOXURILE CONCUBINAJULUI ~ Raspunsuri ale psihiatrului ortodox Dmitri Avdeev despre RELATIILE DINAINTEA CASATORIEI si despre PASTRAREA FECIORIEL * “SI ASTAZI EXISTA MULTI IROZI. Fiecare dintre noi poate deveni un Irod pentru semenul lui sau fata de propria sa nevinovatie... PREA MULT RANIM SI PREA MULT UCIDEM”. Predici audio pe marginea UCIDERII PRUNCILOR * PARINTELE PAISIE AGHIORITUL catre tinerii care ii cereau rugaciune pentru examene: “Ma voi ruga sa treceti la examenele curatiei. Acesta este lucrul cel mai important! Unde este cuviinta. * CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL despre distrugerea credintei, a copiilor sia neamurilor prin INVATAMANTUL ACTUAL * EDUCATIA ORTODOXA si LUMEA CONTEMPORANA. Cum sa imunizam co, pentru intrarea in “minunata lume noua”, anti-crestina, de astazi? * Sfantul CUVIOS PORFIRIE cel nou — DIVERSE INVATATURI DUHOVNICESTI: “Pai ‘are nu se preocupa de educatia duhovniceasca a copiilor fauresc IUDE sau CRIMINALI. Nu esti parinte doar daca nasti™ * PARINTELE SERAFIM ROSE DESPRE EDUCATIA ORTODOXA A COPIILOR VIDEO). Cum putem lupta cu ispitele lumii si cum putem trai ortodox in vremurile din urma? * CE SE POATE FACE PENTRU TINERII ORTODOCSI DE ASTAZI? Cu ParinteleSerafim Rose despre joaca de-a Ortodoxia a noilor generatii narcisiste * Predica audio impresionanta la DUMINICA DUPA NASTEREA DOMNULUI a Parintelui Damaschin de la Sihastria Putnei (FUGA IN EGIPT). MESAJ CRUCIAL PENTRU PARINTI: “Ia pruncul si fugi, scapa-| de lumea pacatului, im m I’; CUM TREBUIE SA FIE CASA IN CARE CRESC COPIII? - sfaturi intelepte pentru PARINTI de la sfinti si mari duhovnici + Parintele Simeon Kraiopoulos despre sensul uitat al Botezului, SUNTEM CONSTIENTI DE RASPUNDEREA NOASTRA FATA DE TAINA SFANTULUI BOTEZ? * BOTEZUL LUCRATOR IN VIATA NOASTRA. Ce fel de parinti suntem? Ce fel de CRESTINI suntem? Copilul este mai mult influentat de VIATA noastra decat de VORBELE noastre Hee * Cuviosul Paisie despre FOLOSUL CE SE DOBANDESTE DIN PRIETENIA DUHOVNICEASCA si despre CAT DE VATAMATOARE SUNT MEDIILE SI TOVARASIILE LUMESTI * Ani n re i, URACIUNEA si OTRAVA VORBEL! MURDARE sau DESARTE. Puterea de corupere a tovarasiei pacatoase. TERIBILUL AVERTISMENT IMPOTRIVA PARTASIEI CU PACATUL 1 Comment To "Sfantul Teofan Zavoratul despre ISPITELE ADOLESCENTEI si cum trebuie prevenit FOCUL PRIMEJDIEI DUHOVNICESTI care vine odata cu aceasta varsta critica: “Trebuie sa avem un foarte puternic reazem, ca sa rezistam in vremea cand navalesc valurile acestui rau navaltnic al adolescentei’”" #1 Comment By ElenaR On 16/01/2015 @ 11:11 Foarte frumos materialul! Ca si tanar este foarte important sa ai sadite cat mai multe exemple/modele de virtuti, de bine, de viata curata Cand eram in liceu ni se preda limba latina. Descifrand textele, chiar daca la prima vedere pareau exagerate, ramaneam uimiti descoperind niste modele foarte frumoase de morala, descopeream ce este virtutea. Nu stiu daca se mai predau astazi in scoli. Nu sunt suficiente, dar pot deschide mintea si inima spre bine si frumos. Virtutea si morala crestina le-am descoperit mai tarziu. Ce impact ar fi avut un astfel de text al Sf. Teofan sau alte texte ale Sfintilor Parinti la varsta aceea.. Probabil ca unul si mai puternic. Acum, ca acestea sunt mult mai la indemana, cred ca este foarte important sa ajunga sa fie citite de fiecare tanar. Chiar daca este posibil sa nu i se dea atentia cuvenita datorita varstei, un cuvant bun odata citit, auzit si inteles, lucreaza in timp, ajuta in lupta dintre Binele si raul care se da in noi. Un cuvant interesant si frumos, pe care mi-ar fi placut sa il aud si la varsta adolescentei, este in Conferinta lui Virgiliu Gheorghe sustinuta la Paris (ati postat-o la stiri parca pe la sfarsitul anului trecut).Articol publicat de Cuvantul Ortodox: http://www.cuvantul-ortodox.ro Linkul catre articol : http://www.cuvantul-ortodox.ro/2015/01/14/sfantul-teofan-zavoratul-despre-ispitele- adolescentei/