Sunteți pe pagina 1din 11

LITIAZA RENALA

Generalitati
Litiaza renala (calculii renali sau nefrolitiaza) reprezinta bucati de minerale care sunt localizate la
nivelul rinichiului. Acestea pot ramane la nivel renal sau pot fi eliminate din organism pe
calea tractului urinar (tubii care conecteaza rinichii cu vezica urinara, numiti uretere si cel care
face legatura vezicii urinare cu exteriorul uretra). Drumul calculilor (denumiti popular pietre la
rinichi) poate fi asimptomatic sau poate produce o durere intensa sau alte simptome (asa numita
colica renala). In mod normal, litiaza renala nu produce leziuni cronice (pe termen lung) ale
tractului urinar. Aproximativ jumatate din cei cu cel putin un calcul renal vor dezvolta noi calculi in
urmatorii 5 ani daca nu este urmat nici un tratament.
Cauze
Calculii renali se formeaza atunci cand balanta intre apa, sarurile, mineralele si alte substante din
urina se modifica. Modul in care aceasta balanta este modificata determina tipul de calcul care se
formeaza. Cei mai multi calculi renali sunt formati din calciu si apar atunci cand nivelul acestuia in
urina se modifica. Factorii care determina modificarea balantei urinare sunt:
-lipsa unui aport suficient de lichide (deshidratare): in aceasta situatie, sarurile, mineralele si alte
substante din urina precipita si formeaza calculul; aceasta este cea mai frecventa cauza de litiaza
renala
-afectiuni medicale: exista multe boli ce pot afecta balanta normala ducand astfel la formarea de
calculi; persoanele care au o boala inflamatorie intestinala sau care au suferit interventii
chirurgicale la nivelul intestinului, nu absorb normal grasimile de la acest nivel; aceste modificari
interfera cu modul in care este metabolizat calciul si alte minerale ducand la aparitia litiazei
renale
-alimentele bogate in oxalati: persoanele care consuma mancaruri bogate in oxalati, cum sunt
legumele verzi si ciocolata, sunt predispuse la formarea de calculi; aceasta poate fi o problema
mai mare daca alimentatia este in acelasi timp si saraca in calciu.
Litiaza renala poate fi o boala mostenita, care apare de-a lungul mai multor generatii ale aceleiasi
familii. In cazuri rare, pot apare calculi renali datorita productiei crescute de hormoni de catre
glandele paratiroide, ceea ce are ca urmare cresterea calciului in sange si formarea de calculi
renali.
Simptome
Calculii renali pot ramane la nivel renal sau pot fi eliminati din organism pe calea tractului urinar
(tubii care conecteaza rinichii cu vezica urinara, numiti uretere si tubul care face legatura vezicii
urinare cu exteriorul uretra).
Mobilizarea lor de la nivel renal poate produce:

-nici
un
simptom,
in
cazul
in
care
calculul
este
suficient
de
mic
-durere constanta cu debut brusc; calculii pot produce dureri intense la nivelul zonei lombare
(portiunea inferioara a spatelui), in partile laterale ale trunchiului (in flancuri), la nivelul
abdomenului, pelvisului sau organelor genitale; persoanele care au avut astfel de dureri le descriu
de
obicei
ca
fiind
cea
mai
groaznica
durere
pe
care
au
avut-o
-senzatie
de
greata
si
voma
-aparitia sangelui in urina (hematurie); aceasta se poate asocia cu calculii care raman la nivelul
rinichiului
sau
cei
care
se
mobilizeaza
la
nivelul
tractului
urinar
-urinari frecvente si dureroase, care apar frecvent cand calculul este in ureter sau dupa ce a
parasit vezica urinara si se gaseste in uretra; urinarile frecvente pot apare si in infectii ale
tractului
urinar
-febra
-inapetenta
(pierderea
apetitului
alimentar)
-diaree sau constipatie
-transpiratii
abundente
(diaforeza)
-oboseala.
Afectiunile care au simptome similare sunt apendicita, hernia, sarcina ectopica (sarcina care se
dezvolta in afara uterului) si prostatita
Mecanism fiziopatogenetic
La inceput, calculii renali apar ca niste bucati mici de minerale aflate la nivelul rinichiului. Cand
urina paraseste rinichiul poate angrena sau nu aceste conglomerate de minerale. Daca aceste
conglomerate raman in rinichi mai mult timp, se unesc intre ele si formeaza un calcul de
dimensiuni mai mari. Majoritatea calculilor parasesc rinichiul si traverseaza intreg tractul urinar
atunci cand au dimensiuni suficient de mici, care sa permita eliminarea usoara din organism. In
aceasta faza, nu este necesar nici un tratament. Pe de alta parte, "pietrele" de dimensiuni mai
mari se pot bloca la nivelul ureterului. Ca urmare, pot apare simptome ca durerea. Ei pot
impiedica scurgerea urinei de la nivelul rinichiului la vezica urinara prin ureter. De obicei, durerea
se accentueaza intr-un interval de 15-60 minute ajungand sa fie constanta si de intensitate foarte
mare. Durerea scade in intensitate cand calculul este mobilizat si nu mai blocheaza ureterul.
Durerea dispare atunci cand calculul este eliminat in vezica urinara. In majoritatea cazurilor,
calculii de dimensiuni mari necesita tratament de specialitate. Cu cat calculul este mai mic, cu
atat sansele sa fie eliminat din organism fara a necesita tratament sunt mai mari. Aproximativ
90% din calculii mai mici de 5 mm si aproximativ jumatate din cei peste 5 mm sunt eliminati de la
sine. Tratamentul la domiciliu este necesar pentru 10-20% din acestia. In medie, un calcul
traverseaza tractul urinar in 1-3 saptamani, iar doua treimi din cei care se elimina de la sine,
traverseaza tractul in 4 saptamani de la debutul simptomatologiei.
Aproximativ jumatate din cei cu cel putin un calcul renal vor dezvolta noi calculi in urmatorii 5 ani
daca nu este urmat nici un tratament. Atunci cand se formeaza calculi renali de mai multe ori in
decurs de cativa ani, intervalul de timp intre formarea lor tinde sa fie din ce in ce mai redus. Nu se
poate sti cine va avea un numar mai mare de calculi sau deloc.

Complicatii
Complicatiile litiazei renale pot fi:
-cresterea riscului pentru infectiile tractului urinar sau agravarea unei infectii preexistente
-leziuni renale care pot conduce la insuficienta renala acuta daca calculul impiedica eliminarea
urinii din rinichi; pentru majoritatea persoanelor ai caror rinichi sunt sanatosi, calculii nu produc
leziuni semnificative, decat atunci cand acestia blocheaza complet caile urinare pentru cel putin 4
saptamani.
Litiaza renala este o problema mult mai grava pentru pacientii cu un singur rinichi, persoanele
care au deficiente ale sistemului imunitar sau au suferit un transplant renal.
Litiaza renala la femeile insarcinate
Cand calculii renali se dezvolta in timpul sarcinii, medicul obstetrician si urologul trebuie sa decida
daca este necesar tratamentul si cand trebuie initiat. Tipul tratamentului depinde de trimestrul de
sarcina.
Litiaza renala la copii
Litiaza renala nu este obisnuita la copii. Atunci cand totusi survine, se petrece intre varstele de 8
si 10 ani. Copiii care au litiaza renala pot asocia o infectie a tractului urinar. Majoritatea copiilor cu
litiaza renala au si alte afectiuni, cum sunt anomaliile de dezvoltare ale tractului urinar, boli
metabolice sau afectiuni genetice ca fibroza chistica.
Consultul de specialitate
Exista mai multi factori care cresc riscul de a dezvolta calculi renali. Unii dintre ei pot fi controlati,
iar altii nu.
Consultul medical de specialitate se impune cand apar simptomele specifice litiazei renale.
Acestea pot fi:
-durere
constanta,
severa
in
flancuri,
abdomen,
pelvis
sau
organe
genitale
-hematuria (sange
in
urina)
-semne
de
infectie
a
tractului
urinar.
Interventia medicului este necesara si atunci cand exista stabilit un diagnostic de litiaza renala si
apar
alte
probleme
ca:
-senzatia
de
greata
si
varsaturi
severe
-febra
si frison
-durere puternica in flancuri, mai pronuntata in zona rinichilor.
Medicul de familie stabileste daca este nevoie de un examen medical de specialitate atunci cand:
-diagnosticul de litiaza renala a fost stabilit, dar pacientul are nevoie de medicatie antialgica
(impotriva
durerilor)
mai
puternica

-atunci cand considera necesara examinarea compozitiei calculului; daca a fost eliminat un calcul,
chiar daca durerea nu a existat sau a fost de intensitate foarte mica, piatra trebuie recuperata si
medicul de familie trebuie intrebat daca trebuie examinata.
Expectativa vigilenta
Daca pacientul se simte bine dupa o colica renala, tratamentul nu este necesar. Daca
simptomatologia se agraveaza, medicul impreuna cu pacientul vor decide ce este de facut.
Se poate elimina un calcul renal fara tratament medical daca:
-durerea
poate
fi
-nu
exista
semne
de
-se
consuma
mari
-nu exista senzatia de greata sau voma.

controlata
infectie
cum
cantitati

cu
medicamente
este febra si
frisonul
de
lichide

Medici specialisti recomandati


Daca este necesar tratament imediat din cauza durerii ce apare in litiaza renala, pacientul se
poate adresa unui serviciu de urgenta. Medicii specialisti care pot diagnostica si trata litiaza
renala
in
afara
situatiilor
de
urgenta
sunt:
-medicul
de
familie
-medicul
de
medicina
interna
-medicul urolog.
Investigatii
De multe ori, litiaza renala este diagnosticata pentru prima data, atunci cand pacientul se
adreseaza medicului din cauza aparitiei unor dureri de intensitate mare. Medicul curant, fie cel de
medicina de urgenta, fie medicul de familie poate pune cateva intrebari si poate face un scurt
examen obiectiv inainte de a sugera tratamentul. Dupa eliminarea unui calcul renal poate fi
necesar un alt examen obiectiv, pentru ca medicul sa poata stabili daca exista riscul de recurenta
al
litiazei
renale.
Investigatii diagnostice pentru litiaza renala Medicul specialist poate cere o serie de teste
care sa il ajute in diagnosticul litiazei renale sau sa determine localizarea calculului si care sa
aduca informatii in legatura cu faptul ca acestea pot produce leziuni ale tractului urinar.
Astfel
de
teste
sunt:
-tomografia computerizata (CT) fara contrast, in spirala, este examinarea de electie pentru
litiaza renala; reprezinta o scanare CT a uretrei si rinichilor in care scanerul descrie o miscare
circulara in timp ce pacientul trece prin dispozitivul folosit; acest test dureaza jumatate din timpul
cat dureaza o scanare CT standard, ofera imagini mai clare ale rinichilor si altor organe si le poate
vizualiza
din
diferite
unghiuri
de
incidenta
-pielografia intravenoasa (IVP) este o examinare radiologica care poate arata marimea, forma
si pozitia tractului urinar, incluzand rinichii si ureterele; in timpul IVP, un colorant numit substanta

de contrast, este injectat intravenos in brat, dupa care se fac o serie de radiografii la intervale
regulate; inainte de aparitia CT-ului fara contrast in spirala, aceasta examinare era de electie
-daca nu se poate stabili un diagnostic prin IVP se poate face o pielograma retrograda; de data
aceasta substanta de contrast nu este injectata in brat, ci ajunge in tractul urinar prin tubii ce
elimina
urina
la
exterior
(uretra)
-urocultura si sumarul de urina: urocultura determina daca exista o infectie a tractului urinar,
iar sumarul masoara mai multi parametri diferiti, printre care si aciditatea (pH-ul) si daca urina
contine
cristale
-radiografia abdominala ofera o imagine a rinichilor, a ureterelor si a vezicii urinare; se pot
identifica calculii renali sau alte surse ale durerii; acest test se poate efectua si la cateva
saptamani dupa eliminarea unui calcul, pentru a vedea daca intreaga piatra a fost eliminata sau
daca
s-au
produs
leziuni
ale
tractului
urinar
-ecografia renala foloseste ultrasunete care se reflecta pentru a oferi o imagine a rinichiului;
este
examinarea
de
preferat
la
femeile
insarcinate.
Examinari

care

stabilesc

compozitia

calculilor

Determinarea tipului de calculi este de folos in deciziile terapeutice, precum si in stabilirea


masurilor ce trebuie luate pentru a preveni recurenta litiazei. Testele care fac posibil acest lucru
sunt:
-istoricul bolii si examenul obiectiv, orientate spre descoperirea factorilor de risc pentru litiaza
renala:
includ
intrebari
legate
de
dieta
si
stilul
de
viata
-analiza calculului: pacientul este rugat sa pastreze calculul dupa eliminare, filtrand urina folosind
o
sita
cu
ochiuri
mici
sau
un
tifon
-analize biochimice care masoara functia renala, nivelurile serice de calciu, acid uric, fosfor,
electroliti si alte substante, ce pot contribui la aparitia litiazei renale; acestea pot sugera existenta
riscului
de
recurenta
a
calculilor
-colectarea urinii pe 24 de ore pentru a masura volumul, pH-ul, calciul, oxalatii, acidul uric si alte
substante ce pot contribui la formarea calculilor.
Aceste teste nu sunt obligatorii, insa unii medici le fac de rutina, iar altii cer aceste examinari
doar daca sunt convinsi ca exista riscul de recurenta. Medicul poate indica aceste examinari daca
pacientul a eliminat mai mult de un calcul si daca are un istoric familial de litiaza renala. Femeile
la varsta procreatiei, pot face un test de sarcina inainte, pentru a elimina o sarcina ca si cauza a
simptomatologiei si pentru a sti daca examinarile radiologice sunt sigure.
Tratament - Generalitati
De multe ori litiaza renala este diagnosticata pentru prima data, atunci cand pacientul se
adreseaza medicului din cauza aparitiei unor dureri de intensitate mare. Medicul ii poate indica
pacientului sa elimine intai piatra si sa urmeze tratament antialgic sau poate indica o procedura
de indepartare a calculului. Medicul poate prescrie un tratament inainte de a sti dimensiunile
calculului. Majoritatea calculilor de dimensiuni mici (mai mici de 5 mm) sunt eliminati fara a fi
nevoie de alt tratament, in afara de ingestia de lichide si medicamentele care calmeaza durerea.
Cu cat calculul este mai mic, cu atat sansele sa fie eliminat din organism fara a necesita
tratament sunt mai mari. Aproximativ 90% din calculii mai mici de 5 mm si aproximativ jumatate

din cei peste 5 mm sunt eliminati de la sine. Tratamentul la domiciliu este necesar pentru 10-20%
din acestia. In medie, un calcul traverseaza tractul urinar in 1-3 saptamani, iar doua treimi din cei
care se elimina de la sine, traverseaza tractul in 4 saptamani de la debutul simptomatologiei. Nu
toti calculii renali sunt diagnosticati ca urmare a aparitiei simptomatologiei. Calculul poate sa nu
provoace durere si medicul il poate depista doar in timpul unui consult de rutina sau a unei
examinari pentru o patologie asociata. Tratamentul in acest caz este identic cu cel pentru litiaza
simptomatica, asa cum este prezentat mai jos.
Tratament initial
Daca medicul considera ca piatra poate fi eliminata de la sine si durerea cauzata de aceasta este
suportabila pentru pacient, poate recomanda tratament la domiciliu, care include:
-folosirea medicatiei antialgice: antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS) pot reduce durerea; la
nevoie,
medicul
poate
prescrie
medicamente
mai
puternice
-consumul crescut de lichide: se recomanda un consum de lichide peste cel normal, de 8-10
pahare pe zi, si anume 2 pahare de apa la un interval de 2 ore; medicul trebuie consultat cu
privire la consumul crescut de lichide daca pacientul prezinta boli renale, cardiace sau hepatice,
care
au
ca
indicatie
restrictia
de
lichide
-este bine sa se evite consumul de sucuri acidulate sau sucuri de fructe, cum este sucul de
grapefruit; mancarea bogata in oxalati (legumele verzi, nuci si ciocolata) este bine de evitat.
Atunci cand durerea este prea mare pentru a fi suportata, de regula calculul blocheaza tractul
urinar sau exista o infectie concomitenta, ceea ce-l va determina pe medic sa indice unul din
urmatoarele
tratamente:
-litotripsia cu unde de soc extracorporeala (ESWL): aceasta metoda foloseste ultrasunete care
traverseaza cu usurinta corpul, dar care sunt suficient de puternice incat sa sparga calculul renal;
este
metoda
cea
mai
folosita
ca
tratament
medical
al
litiazei
renale
-nefro-litotripsia sau nefro-litotomia percutana: chirurgul plaseaza un tub telescopic in rinichi, prin
intermediul unei incizii mici la nivelul lojei renale si prin intermediul acestuia extrage calculul
(litotomie) sau il sparge si apoi extrage fragmentele (litotripsie sau litotritie); aceasta procedura
se
poate
utiliza
daca
ESWL
esueaza
sau
calculul
are
dimensiuni
mari
-ureteroscopia: chirurgul introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic foarte subtire
(ureteroscop) pana la nivelul calculului, pe care il va extrage sau il va sparge, si apoi il va extrage
cu ajutorul unor instrumente speciale; uneori este necesar un tub mic, gol pe dinauntru (stent
ureteral) care se plaseaza in ureter pentru a-l tine deschis si a facilita curgerea urinei impreuna cu
eventualele fragmente de calcul; aceasta metoda se foloseste mai ales in cazul calculilor care au
alunecat
din
rinichi
in
ureter
-operatia chirurgicala clasica in care chirurgul face o incizie lateral de stomac, pentru a ajunge la
rinichi si a extrage calculul; metoda este rar folosita in acest moment.
Tratamentul recurentelor
Daca litiaza renala este prezenta, este foarte posibil ca ea sa reapara dupa rezolvarea episodului
initial. Aproape jumatate din cei diagnosticati cu litiaza, vor dezvolta mai multi calculi in 5 ani de
la diagnosticul initial daca nu sunt luate masuri preventive, cum ar fi ingestia crescuta de lichide
si ajustari ale dietei. Daca sunt prezenti factori de risc asociati, cum ar fi istoricul familial de litiaza
renala, medicul poate prescrie medicamente car impiedica formarea calculilor.

Un studiu recent a dovedit ca folosirea unor medicamente, cum ar fi Nifedipina sau Prednisonul in
timpul eliminarii calculilor, creste posibilitatea eliminarii mai multor calculi si scade numarul
zilelor necesare de concediu, internarilor in spital si interventiilor chirurgicale, in comparatie cu
consumul de lichide si medicatia antialgica. Medicul poate cere pacientului sa adune urina pe 24
de ore dupa ce a fost eliminat un calcul, pentru ca aceasta sa fie testata pentru determinarea
tipului de calcul si cauza formarii acestuia. Cunoasterea exacta a tipului de calcul ajuta pacientul
sa
evite
situatiile
care
pot
determina
aparitia
altor
pietre.
In cazuri mai rare, calculii apar datorita glandelor paratiroide, care produc cantitati crescute de
hormoni, ceea ce duce la cresterea nivelului de calciu si aparitia calculilor renali cu continut
crescut de calciu. Pentru prevenirea acestei situatii, medicul poate recomanda scoaterea
chirurgicala a uneia dintre glande (paratiroidectomie). Tratament suplimentar pentru litiaza renala
se
impune
daca
exista
simptomatologie
continua
si
concomitent
exista:
-infectii
ale
tractului
urinar
repetate
-functie
renala
scazuta
-rinichi
unic
-afectiuni
ale
sistemului
imunitar
-transplant renal.
Profilaxie
Daca se elimina mai multi calculi prima data si exista asociat un istoric familial de litiaza renala,
recurentele
sunt
foarte
probabile.
Pentru
prevenirea
recurentei
se
recomanda:
-consumul
de
lichide
(intre
8-10
pahare
de
apa
pe
zi)
-consum crescut de fibre; fibrele includ tarate de ovaz si grau, fasole, paine de grau, cereale din
grau,
varza
si
morcovi
-consumul
mai
scazut
de
carne
de
vita,
porc
si
pasare
-consumul unei cantitati moderate sau crescute de alimente bogate in calciu, asa cum ar fi
produsele lactate; consumul de calciu in cantitatea recomandata, dar in combinatie cu o dieta
hiposodata si hipoproteica cresc riscul; sunt studii care au demonstrat ca la persoanele in varsta
si la femeile tinere, consumul unor cantitati crescute de calciu scade riscul de aparitie a calculilor
renali
-evitarea alimentelor bogate in oxalati, cum sunt legumele verzi, nucile si ciocolata
-mancare
hiposodata
(nesarata).
Consumul de lichide trebuie crescut treptat, cate un pahar pe zi, pana se atinge numarul de 8-10
pahare zilnic. Acest ritm lent permite organismului sa se adapteze la cantitatea crescuta de
lichide. Atunci cand consumul de lichide este suficient, urina are o culoare galben deschis sau
aproape incolora si dimpotriva galben inchis, cand lichidele sunt in cantitate scazuta. Medicul
trebuie consultat cu privire la consumul crescut de lichide, daca pacientul prezinta boli renale,
cardiace sau hepatice, care au ca indicatie restrictia de lichide. De asemenea, medicul poate cere
mai multe investigatii inainte de a decide daca modificarea dietei reduce riscul recurentei litiazei
renale.
Daca litiaza renala reapare in ciuda consumului crescut de lichide si modificari ale dietei, medicul
poate prescrie medicamente care sa ajute dizolvarea calculilor sau prevenirea formarii altora noi.

Medicamentele sunt prescrise si in cazul patologiei asociate, care cresc riscul formarii de noi
pietre.
Tipul
medicatiei
este
in
stransa
legatura
cu
compozitia
calculului
Medicamente

pentru

prevenirea

formarii

de

calculi

bogati

in

calciu

Aproximativ 80% din persoanele cu litiaza renala au calculi bogati in calciu. Medicamentele
pentru
prevenirea
formarii
de
calculi
bogati
in
calciu
sunt:
-tiazidele (Hidroclortiazida si Clortalidona) si citratul de potasiu: sunt folosite uzual pentru
preventia
formarii
de
calculi
bogati
in
calciu
-ortofosfatul si Fosfatul celulozic: sunt uneori folosite; au efecte adverse mai multe decat
categoria
anterioara
-carbonatul de calciu sau citratul de calciu si colestiramina: se pot utiliza daca exista nivele mari
de
oxalat
in
urina.
Medicamente

pentru

prevenirea

formarii

de

calculi

bogati

in

acid

uric

Aproximativ 5% pana la 10% din calculi sunt formati din acid uric, o substanta reziduala care in
mod normal este eliminata din organism prin urina. Medicamentele pentru prevenirea formarii de
calculi
bogati
in
acid
uric
sunt:
-citratul de potasiu si bicarbonatul de sodiu (praf de copt): previn cresterea aciditatii urinei, ceea
ce
previne
formarea
calculilor
bogati
in
acid
uric
-allopurinolul
impiedica
productia
de
acid
uric
de
catre
organism.
Medicamente
pentru
prevenirea
formarii
de
calculi
bogati
in
cistina
Sub 1% din calculi sunt formati dintr-o substanta chimica denumita cistina. Aceste pietre apar
mai degraba in familii in care exista o perturbare metabolica care face ca nivelele de cistina din
urina sa fie crescute (cistinurie). Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in
cistina
sunt:
-penicilamina, tiopronina si captoprilul: ajuta la dizolvarea cistinei in urina si implicit scade
formarea
de
calculi
-citratul de potasiu previne acidifierea crescuta a urinei, care scade riscul formarii calculilor.
Medicamente
pentru
prevenirea
formarii
de
calculi
bogati
in
struvita
Acestia reprezinta aproximativ 10%-15% dintre calculii renali. Sunt denumiti si calculi de infectie,
daca se formeaza peste infectii renale sau urinare. Medicamentele pentru prevenirea formarii de
calculi
bogati
in
struvita
sunt:
-inhibitori de ureaza: sunt rareori folositi, datorita efectelor secundare si doar atunci cand
procedurile de indepartare a pietrelor nu pot fi folosite sau nu dau rezultate.
Tratament ambulatoriu
Tratamentul ambulatoriu este adesea singurul tratament necesar pentru a elimina calculul. Acesta
include consumul crescut de lichide, medicatie antialgica si uneori filtrarea si colectarea urinei
pentru
a
determina
tipul
de
calcul

Consumul

crescut

de

lichide

Se recomanda un consum de lichide peste cel normal, de 8-10 pahare pe zi, si anume:
-2 pahare de apa la un interval de 2 ore; medicul trebuie consultat cu privire la consumul crescut de lichide, daca pacientul
prezinta
boli
renale,
cardiace
sau
hepatice
care
au
ca
indicatie
restrictia
de
lichide
-este bine sa se evite consumul de sucuri acidulate sau sucuri de fructe, cum este sucul de grapefruit
-este bine sa se evite
mancarea
bogata in oxalati
(legumele
verzi,
nuci si ciocolata).
Medicatia antialgicaMedicamentele antialgice, cum sunt antiinflamatoarele nesteroidiene, pot scadea intensitatea durerii.
Acestea includ Aspirina, Ibuprofenul si Ketoprofenul. Medicul poate prescrie la nevoie medicamente mai puternice.
Colectarea
calculilor
si
a
urinei
Medicul poate cere pacientului sa pastreze piatra eliminata, pentru a fi examinata si a se afla cauza formarii.
Este recomandata urinarea printr-o sita si pastrarea tuturor pietrelor, inclusiv cele care au aspect de nisip sau pietris,
manevra
care
se
face
timp
de
3
zile
dupa
ce
colica
renala
a
trecut.
Alta metoda este urinarea intr-un recipient si golirea acestuia printr-o sita pentru a retine calculul.
Pietrele trebuie lasate sa se usuce si apoi pastrate in recipiente din plastic sau sticla, pana sunt duse la medic pentru
examinare. Medicul poate cere pacientului sa adune urina pe 24 de ore dupa ce a fost eliminat un calcul, pentru ca aceasta
sa fie testata pentru determinarea tipului de calcul si cauza formarii acestuia. Cunoasterea exacta a tipului de calcul ajuta
pacientul sa evite situatiile care pot determina aparitia altor pietre.
Tratament medicamentos
Medicamentele antialgice, cum sunt AINS pot scade intensitatea durerii. Acestea includ Aspirina, Ibuprofenul si
Ketoprofenul.
Medicul
poate
prescrie
la
nevoie
medicamente
mai
puternice.
Daca litiaza renala reapare in ciuda consumului crescut de lichide si modificari ale dietei, medicul poate prescrie
medicamente care sa ajute dizolvarea calculilor sau prevenirea formarii altora noi. Medicamentele sunt prescrise si in cazul
patologiei asociate, care cresc riscul formarii de noi pietre. Tipul medicatiei este in stransa legatura cu compozitia
calculului.
Medicamente
pentru
prevenirea
formarii
de
calculi
bogati
in
calciu
Aproximativ 80% din persoanele cu litiaza renala au calculi bogati in calciu. Medicamentele pentru prevenirea formarii de
calculi
bogati
in
calciu
sunt:
-tiazidele (Hidroclortiazida si Clortalidona) si citratul de potasiu: sunt folosite uzual pentru preventia formarii de calculi
bogati
in
calciu
-ortofosfatul si Fosfatul celulozic: sunt uneori folosite; au efecte adverse mai multe decat categoria anterioara
-carbonatul de calciu sau citratul de calciu si colestiramina: se pot utiliza daca exista nivele mari de oxalat in urina.
Medicamente
pentru
prevenirea
formarii
de
calculi
bogati
in
acid
uric
Aproximativ 5% pana la 10% din calculi sunt formati din acid uric, o substanta reziduala care in mod normal este eliminata
din organism prin urina. Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in acid uric sunt:
-citratul de potasiu si bicarbonatul de sodiu (praf de copt): previn cresterea aciditatii urinei, ceea ce previne formarea
calculilor
bogati
in
acid
uric
-allopurinolul
impiedica
productia
de
acid
uric
de
catre
organism.

Medicamente
pentru
prevenirea
formarii
de
calculi
bogati
in
cistina
Sub 1% din calculi sunt formati dintr-o substanta chimica denumita cistina. Aceste pietre apar mai degraba in familii in
care exista o perturbare metabolica care face ca nivelele de cistina din urina sa fie crescute (cistinurie). Medicamentele
pentru
prevenirea
formarii
de
calculi
bogati
in
cistina
sunt:
-penicilamina, tiopronina si captoprilul: ajuta la dizolvarea cistinei in urina si implicit scade formarea de calculi
-citratul de potasiu previne acidifierea crescuta a urinei, care scade riscul formarii calculilor.
Medicamente
pentru
prevenirea
formarii
de
calculi
bogati
in
struvita
Acestia reprezinta aproximativ 10%-15% dintre calculii renali. Sunt denumiti si calculi de infectie, daca se formeaza peste
infectii renale sau urinare. Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in struvita sunt:
-inhibitori de ureaza: sunt rareori folositi, datorita efectelor secundare si doar atunci cand procedurile de indepartare a
pietrelor
nu
pot
fi
folosite
sau
nu
dau
rezultate.
De retinut!
In cazul in care calculii sunt formati din acid uric sau cisteina, medicamentele luate impotriva formarii acestor calculi,
trebuie luate pentru tot restul vietii. Calculii din struvita de dimensiuni mari, se formeaza dupa infectii renale repetate. De
obicei este nevoie de antibiotice si chirurgie, pentru a vindeca infectia si a preveni aparitia de calculi noi.
Tratament chirurgical
Pacientii au nevoie in rare cazuri de interventii chirurgicale clasice pentru a trata litiaza renala. In cele mai multe cazuri,
alte tratamente mai putin invazive, sunt de succes. Se apeleaza la chirurgia clasica atunci cand calculul provoaca hemoragii
severe care nu pot fi controlate. Chirurgul face o incizie lateral de stomac pentru a ajunge la rinichi si a extrage calculul.
Alt tip de interventie chirurgicala este uneori folosit si anume, nefro-litotripsia sau nefro-litotomia percutana. Chirurgul
plaseaza un tub telescopic in rinichi, prin intermediul unei incizii mici la nivelul lojei renale si prin intermediul acestuia
extrage calculul (litotomie) sau il sparge si apoi extrage fragmentele (litotripsie sau litotritie). Aceasta procedura se poate
utiliza daca ESWL esueaza sau calculul are dimensiuni mari.
In cazuri mai rare, calculii apar datorita glandelor paratiroide care produc cantitati crescute de hormoni, ceea ce duce la
cresterea nivelului de calciu si aparitia calculilor renali cu continut crescut de calciu. Pentru prevenirea acestei situatii
medicul poate recomanda scoaterea chirurgicala a uneia dintre glande (paratiroidectomie).
Alte tratamente
Atunci cand durerea este prea mare pentru a fi suportata, de regula calculul blocheaza tractul urinar sau exista o infectie
concomitenta, ceea ce-l va determina pe medic sa indice unul din urmatoarele tratamente:
-litotripsia cu unde de soc extracorporeale (ESWL): aceasta metoda foloseste ultrasunete, care traverseaza cu usurinta
corpul, dar care sunt suficient de puternice incat sa sparga calculul renal; este metoda cea mai folosita ca tratament medical
al
litiazei
renale
-ureteroscopia: chirurgul introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic foarte subtire (ureteroscop) pana la nivelul
calculului, pe care il va extrage sau il va sparge, si apoi il va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale. Uneori este
necesar un tub mic, gol pe dinauntru (stent ureteral) care se plaseaza in ureter pentru a-l tine deschis si a facilita curgerea
urinei impreuna cu eventualele fragmente de calcul. Aceasta metoda se foloseste mai ales in cazul calculilor care au
alunecat
din
rinichi
in
ureter.
Marimea calculului, localizarea acestuia in tractul urinar si starea generala de sanatate, precum si alti factori, sunt luati in
considerare cand trebuie aleasa o metoda prin care sa se sparga sau sa se extraga calculul renal.