Sunteți pe pagina 1din 8

CINE SUNT COPIII TATALUI CERESC ?

pastor Alex Ghita


Text: Galateni 4:1-7
Denumirea mesajului: Cine sunt copiii tatalui ?
Scopul mesajului: Descoperirea actiunilor iubitoare ale lui D-zeu pt a ne aduce in familia Sa

I. INTRODUCERE
1. Ilustratie
◦ De mic copil mi-au placut povestile in care eroii erau copii, findca ma faceau sa ma
transpun cu multa usurinta in poveste. Imi imaginam cum eu insumi sunt acel erou
care fac ispravi nemaintalnite. O poveste care m-a cucerit inca din copilarie este cea a
personajului Remi, din cartea lui Hector Melot 'Singur pe lume'. Aventurile lui Remi
impreuna cu prietenii lui Matia si Lise, precum si cu cainele Capi, ma faceau
intotdeauna sa sa-mi doresc sa fiu ca el. Insa ce a fost diferit in aceasta poveste, asa
cum o sugereaza si titlul acesteia 'Singur pe lume' este ca pe langa aventura
extraordinara a lui Remi, fundalul acesteia este unul tragic. In sine, Hector Melot,
poveste despre un copil care pleaca in lume fortat de imprejurari fiind vandut de
parintii adoptivi, intr-o calatorie plina de neprevazut fara tinta, care in timp ce se
desfasora, ii trezeste micutului Remi dorinta de asi cunoaste familia adevarata despre
care nu stia nimic. Aceasta dorinta este trezita de misterul cu care este inconjurata
originea lui Remi, dar si de experientele parentale prin care a trecut. In cautarea
adevarului despre parintii sai, o cautare plina de peripetii, Remi descopera in cele din
urma ca el este de fapt un copil de vita nobila, mama sa fiind lady Mulligan.
Deznodamntul povestirii vorbeste despre un copil sarac, zdrenturos si orfan care afl ca
este fiul unei unor parinti de vita nobila.
◦ Dramatismul povestirii cat si actiunea ei, m-a tulburat, entuziasmat si bucurat in
acelasi timp. Si astazi ma mai incearca astfel de sentimente oridecateori imi aduca
aminte de Remi. Insa intr-un anumit sens povestea lui Remi se aseamana foarte mult si
cu povestea noastra. Cand noi rataceam in cautarea adevarului despre cine este Tatal
nostru, si cand am descoperit acest adevar, am realizat si noi ce a reaizat Remi in ziua
cand si-a gasit familia: ca copilul zdrenturos si murdar care eram fiecare dintre noi, nu
a fost niciodata altceva decat copilul pierdut dar regasit al Tatalui Ceresc.
2. Mesajul
◦ As dori ca in momentele care urmeaza sa privim la acest pasaj din Gal 4:1-7, si
impreuna sa traim, sau daca vreti sa retraim, aventura dar si dramatismul descoperiri
propriei identitati.
◦ Cine suntem noi, copii Tatalui ?
II. CUPRINS
1. Sclavii rascumparati de Tatal
◦ In primul rand copii Tatalui ceresc sunt sclavi rascumparati asa cum sustine apostolul
Pavel in vers 5. In contextul primelor 5 versete din acest pasaj, ne este descoperit de
catre Pavel ca suntem asemenea robilor, ba chiar sustine ca inainte de a-L cunoaste pe
Isus Hristos noi am fost 'sub robia invataturilor incepatoare ale lumii' ca mai apoi sa
spuna ca am fost rascumparati de sub Lege. Insa ce inseamna toate astea: sa fi sub
robia invataturilor incepatoare sau sa fii sub robia Legii ? As vrea in continuare sa
privim la cateva pasaje din Scriptura ca sa raspundem la aceasta intrebare.
◦ In primul rand in teologia apostolui Pavel, descoperim ca Legea este cea care
descopera pacatul dupa cum este scris in epistola catre Romani. Iar in in 1 Cor 15:56 el
face o afirmatie socanta spuand ca boldul mortii este pacatul iar puterea pacatului este
Legea. Legea cu poruncile ei aduce peste noi blestemul pacatului. De fapt robia Legii
este robia pacatelor. Poporul Israel a experimentat robia pe propria lor piele. Doua
dintre aceste robii, cea asiriana si cea babiloniana, au existat ca urmare a pacatelor
poporului. Si ce inseamna 'pacatele poporului' ? Inseamna incalcarea poruncilor Legii.
Astfel rascumpararea Tatalui de sub Lege sta in faptul ca ne-a rascumparat de
pacatele noastre.
◦ Apoi rascumpararea de sub robia Legii mai inseamna si rascumpararea de sub
imposibilitatea omului de a se mantui. In Iosua 24, omul lui Dumnezeu Iosua, provoaca
pe Israel sa dea un raspuns cu privire la ce orientare relogioasa vor avea. In vers 14 si
15 el intreaba: cui vreti sa slujiti ? Acum trebuie sa intelegem ca slujirea din punctul de
vedere al acelui context insemna slujirea dupa Lege. Poporul raspunde in vers 16 la 18
ca vor sluji lui Iahve, invocand diverse lucruri despre El. Acum ascultati ce raspuns da
Iosua poporului in vers 19: voi nu veti putea sa slujiti Domnului, caci este un Dumnezeu
sfant, un Dumnezeu gelos si nu va va ierta faradelelgile si pacatele. Omul este incapabil
sa-si castige mantuirea prin faptele Legii, nu poate sa-i slujeasca Domnului dupa Lege
si poporul Istael a dovedit lucrul asta. In NT totul devine clar prin explicatiile pe care
le da Pavel. El arata clar ca mantuirea omului nu se poate capata prin fapte ci este prin
har. Prin har ati fost mantuiti prin credinta, si aceasta nu vine de la voi ci este darul lui
Dumnezeu. Nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni (Ef.2:8,9).
*Exista si azi crestini care socotesc ca faptele conteaza pt mantuirea sufletului. Unii
spun ca nu este de ajuns sa crezi in Hristos, ci trebuie sa tii sabatul cu strictete daca
vrei sa ajungi in Imparatia Cerurilor. Acestia sunt Adventisti de Ziua a Saptea. Insa as
vrea sa va spun ca aceasta erezie, ca oricare alta in care se sustine ca Legea sau
anumite fapte din Lege au putere mantuitoare isi are radacina in prim erezie din isoria
crestinismului. Unii sustin ca prima erezie crestina a fost gnosticismul, cu zecile lui de
secte dintre care si cea a Nicolaitilor despre care Domnul Isus vorbeste in Apocalipsa.
Intradevar, gnosticismul este o erezie mare, care mai influenteaza si astazi lumea,
datorita ultimelor descoepriri arheologice facute in Egipt la Nag Hamadi. Aceste
scrieri din secolele 2 si 3 sunt de natura gnostic, unele dintre ele sunt asa pretinsele
Evanghelii Gnostice (Ev dupa Filip, Toma, Maria Magdalena) in care este descrisa o
presupusa aventura a lui Isus cu Maria Magdalena, ba chiar propun o casatorie a celor
doi. Insa la fel de taioasa este si erezia pe care Pavel o combate in toate scrierile sale,
incepand de la Epistola catre Romani, pana la cea catre Timotei. Aceasta erezi se
numeste iudaismul crestin. Intorsi in Antiohia, locul de unde primisera insarcinarea din
partea Duhului Sfant si a bisericii sa mearga la neamuri sa vesteasca Evanghelia, Pavel
si Barnaba gasesc acolo un curent teologic care circula printre crestini, adus de niste
predicatori evrei din Ierusalim. In cap 15:1 din Fapte, ne este descris ce invatatura
aduceau acestia bisericii. Ei spuneau: daca nu sunteti taiati imprejur dupa obiceiul lui
Moise, nu puteti fi mantuiti. In alte cuvinte acesti predicatori evrei, carora mai tarziu li
s-a dat numele de iudaizatori, spuneau ca pentru a beneficia de jertfa lui Hristos,
trebuie mai intai sa devina evrei prin taierea imprejur, tinand obiceiurile si implinind
toata Legea lui Moise. Pt Pavel, mantuirea se poate capata intr-un singur fel: prin har,
prin credinta in Isus Hristos. Nimic altceva nu mai poate fi pus alaturi de ceea ce a
facut Domnul Isus prin moartea si invierea Sa. Iudeii crestini sustineau ca jertfa
Domnului Isus nu este suficienta pt mantuire, ci ca la aceasta trebuie sa adaugi Legea
cu toate faptele ei. Aceasta ideea s-a propagat pana astazi si unii cred jertfa Domnului
este insuficienta daca nu se respecta anumite legi si astfel cad sub robie.
*Pavel numeste acest tip de credinta, care mai pune ceva pa langa lucrarea lui Hristos,
robia Legii. De ce ? Pt ca oridecateori mai este ceva pe langa Hristos care te duce la
mantuire, trebuie sa depinzi de acel lucru ca fii salvat. Spre exemplu: adventisti depind
de tinerea Sabatului pt a fii mantuiti iar ortodicsii, catolicii si Martorii lui Iehova
depind de religia lor. Si ce inseamna sa depinzi de ceva ? Inseamna sa devii robul acelui
lucru. De aceea avem nevoie de rascumparare pt a fi copii Tatalui ceresc. Termenul
grecesc pt cuvantul 'rascumparat' din vers 5 este 'exagorazo' care se traduce prin 'a
cumpara pe cineva' si se refera in general la negotul cu sclavi. Prin Isus, Tatal a platit
pretul pt noi, cumparandu-ne pt Sine. Pt ca Legea cu toate poruncile, ceremoniile si
obiceiurile nu a putut mantuii pe nimeni din pricina faptului ca nimeni nu le-a putut
implinii perfect, Tatal a trimis pe Fiul Sau iubit, ca sa plateasca pretul rascumapararii
noastre si sa ne aduca de la sclavia si dependenta de Lege in familia Sa.
*O parabola din antichitate spune ca un sclav a fost cumparat de cineva cu o suma
foarte mare de bani. Cand a fost adus la casa noului Stapan, el se astepta sa fie dus
intr-un loc unde stau sclavii, insa fusese dus intr-o casa frumoasa, a fost imbracat
frumos si apoi dus la Stapan. Ajuns in fata acestuia, observa diferenta dintre noul
stapan si vechii lui stapani. La un moment dat se incumeta si-l intreaba ce se intampla.
Acesta ii raspunde ca el a platit pretul eliberarii lui si oricand este liber sa plece daca
doreste dar poate la fel de bine sa ramana si sa traiasca acolo ca si fiu al lui. Sclavul cu
lacrimi in ochi accepta sa ramana sa traiasca cu noul Stapan care i-a devenit tata. Daca
am fost rascumparati din sclavie, sa ramanem sa traim ca si copii ai lui si sa nu ne
intorcem niciodata sub robie.
2. Orfanii infiati de Tatal
◦ Copii Tatalui ceresc sunt robii rascumparati. Textul insa continua, si asa cum deja am
aratat prin parabola de mai sus, acesti robi rascumparati de Tatal prin Hristos, devin
fii. Versetul 5 insa ne ofera un indiciu interesant cu privire la cel fel de fii suntem.
Suntem infiati. Ce inseamna ca suntem infiati ? Grecescul 'uihothesia' in alte traduceri
ale bibliei, spre exemplu in tradcerea englezeasca King James Version, apare tradus
'adoptare'. Infierea sau adoptarea noastra in familia Domnului ne descopera o latura
spirituala a identitatii noastre inainte de convertire, si anume ca eram orfani.
Intelegem deci ca copii Tatalui Ceresc nu sunt doar robii rascumparati de sub Lege,
dar si orfanii infiati sau adoptati de Tatal.
◦ In Scriptura descoperim in general ca Dumnezeu simte o slabiciune pt orfani. In Legea
lui Moise, Dumnezeu lasa instructiuni clare cu privire la orfani. Spre exemplu in Exod
22:22 este poruncit clar ca orfanul sa nu fie asuprit, exploatat din pricina faptului ca
nu are parinti. Mai mult descoperim ca orfanii aveau si drepturi in Tara Promisa. In
Deutornom 10:18 Dumnezeu porunceste ca intotdeauna sa se faca dreptate orfanului.
Legea prevedea ca la secerat si la culesul viei sa nu se stranga de pe jos ce cadea
lucratorilor, ci sa fie lasat acolo ca orfanul sa vina si sa stranga. Ba chiar Dumnezeu
merge pana acolo si porunceste ca o parte din ogor sa nu se secere ci sa fie lasat ca sa
fie secerat de orfan. Pe langa acestea orfanul ca si vaduva mai aveau si alte drepturi iar
cand acestea erau incalcate Dumnezeu pedepsea grav natiunea. Spre exemplu cartea
proorocului Amos are in vedere clar lucru acesta si anunta pedeapsa peste Israel pt ca
ei calca in picioare la poarta cetatii dreptul saracilor printre care si al orfanilor. Orfanii
sunt iubiti de Dumnezeu lucru care iese in evidenta in Ps 68:5 unde insusi D-zeu se
declara Tatal Orfanilor.
*Am folosit aceste pasaje ca sa arat sensibilitatea pe care o are Domnul pt orfanii din
pct de vedere pamantesc. Insa mai exista o categorie de orfani in Biblie si anume
orfanii din pct de vedere spiritual. In aceasta categorie ne incadram cu totii. In traditia
iudaica, daca iti respingeai tatal si te desparteai de el, prin aceasta aratai ca pt tine
tatal tau este mort, nu mai exista. Si daca tatal tau este mort, inseamna ca tu esti orfan.
In sensul acesta fiecare dintre noi am fost orfani, pt ca mult timp ne-am respins tatal,
traind desparti de el, la fel ca fiul risipitor din Luca 15. O viata fara tata te face, ne
face sa fim niste orfani spiritual. Interesant este ca tot in traditia iudaica, daca fiul care
isi respingea tatal se intorcea in cetatea tatalui sau, trebuia omorat cu pietre daca era
recunoscut. Singura lui cale de salvare era daca tatal isi punea bratul peste el, un fel de
imbratisare, prin aceasta acceptandu-l din nou ca fiu al sau. Practic avem de a face aici
cu o infiere, asemenea celei din Luca 15 unde tatal alearga ca sa-l imbratiseze pe fiul
risipitor.
*Prin razvratirea noastra fata de Dumnezeu am devenit orfani spiritual. Insa prin
credinta in Isus Hristos, noi suntem infiati. Ce este aceasta infiere ? Infierea se capata
prin credinta in Isus Hristos. In Ioan 1:12,13, Cuvantul ne spune ca aceia care L-au
primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui
Dumnezeu. Credinta in Isus Hristos ne aduce infierea, ne da dreptul sa ne numim copii
lui Dumnezeu. Aici pe pamant simtim prezenta Tatalui prin Duhul Sfant. Inainte de
moartea Sa, Domnul Isus ne-a promis ca nu vom fi orfani si ca se va intoarce la noi in
prezenta Duhului Sfant (In 14:18) iar apostolul Pavel in Romani 8:15 spune ca am
primit un duh de infiere care ne face sa strigam 'Ava' adica 'Tata'. D-zeu ne-a infiat, ne-a
adoptat ca si copii ai Sai. Ce lucru minunat!
*Imi aduc aminte de o experienta pe care am avut-o la Bucuresti in perioada cand
eram singur. Din pricina singuratatii pe care o simteam ma trezeam deseori in
deznadejde, abatut si uneori plangeam din pricina asta. Intr-o dimineata ma aflam
intr-unul din aceste momente si cu lacrimi in ochi am inceput sa ma rog. In timp ce ma
rugam, am simtit o imbratisare, ca si cum cineva ma lua in brate, dar am avut un
sentiment unic. Vedeti cand imbratisezi diferite persoane ai cate o senzatie unica la
fiecare. Daca imbratisezi sotia sa sotul te simti intr-un fel. Cand imbratisezi copii simti
altceva, iar cand imbratisezi pe cineva strain simti diferit. In momentul acela
imbratisarea aceea mi-a dat senzatia de o imbratisare parentala, ca si cum tata ma
imbratisa. Din momentul ala nu m-am mai simtit singur, pt ca experimentasem
imbratisarea Tatalui meu Ceresc.
Noi nu mai suntem singuri, pt ca am fost infiati si am devenit copii Tatalui Ceresc.
3. Fii mostenitori ai Tatalui
◦ Lucrarea Tatalui ceresc in viata nostra este una extraordinara. Am fost robi sub Lege,
dar El ne-a rascmparat; am fost orfani dar El ne-a infiat, insa textul continua si
apostolul Pavel ne spune ca Tatal ceresc a mai facut o lucrarea extraodinara in viata
noastra. In vers 7 spune ca Tatal ne-a facut si mostenitori. Suntem robii rascumarati,
orfanii infiati dar si fii facuti mostenitori. Asa ca nu mai esti rob ci fiu, si daca esti fiu
esti si mostenitor prin Dumnezeu. Ce lucrare extraordinara, din sclav sa ajungi
mostenitor. Cine ar fi crezut ? As vrea sa privim in continuare la doua aspecte ale
modului in care capatam aceasta mostenire.
* In primul rand mostenirea este un dar de la Domnul, dar si un drept al fiilor. In VT
este specificat faptul ca tatal trebuia sa ofere averea sa fiilor sai dupa moartea sa, fiul
cel mai mare obtinand partea cea mai mare din aceasta avere. Am citi in Enciclopedia
Iudaica si se pare ca si sotiile aveau drept la mostenire in cazul in care sotul deceda si
chiar si fetele lui. Nu trebuia sa faci prea multe ca sa mostenesti o parte din averea, ci
trebuia sa faci parte dintre rudele de aproape ale persoanei in cauza. In sensul acesta
as vrea sa intelegem ca mostenirea aceasta care o primim de la Tatal este lucrarea lui
nu a noastra. Noi nu mostenim ceea ce am realizat noi prin munca noastra, ci
mostenim ceea ce Dumnezeu a infaptuit. Daca fiul meu o sa mosteneasca bunurile mele
pamantesti nu este pt ca el a muncit ca sa le aiba ci pt ca ei am muncit ca i le ofer. La
fel se intampla cu mostenirea noastra cereasca, este lucrarea lui Dumnezeu pt noi.
* Insa mai exista o latura a mostenirii. Ideea de mostenitor ne face sa integem ca
primim averea lui Dumnezeu. Cuvantul grecesc pt mostenitor este kleronomos care este
alcatuit din doua cuvinte: klero care inseamna portiune iar nomos inseamna impartita.
Mostenirea lui Dumnezeu inseamna o impartire pe care Dumnezeu a facut-o oferind
fiecarui copil al Sau o portiune. Ce imagine din VT ni se descopera in aceste cuvinte ?
Impartirea Canaanului. Iata ce gasim scris in cartea lui Iosua, cand vorbeste despre
impartirea teritoriilor din Canaan. Fiecare semintie primeste cate in teritoriu din ce
avea sa constitue mai tarziu Israelul, iar cuvintele care introduc teritoriul fiecarei
semintii sunt 'partea cazuta la sortii fiilor lui ...', iar concluzia pt fiecare semintie este
'aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui ...'. La sfarsit dupa ce fiecare semintie isi
primeste partea iata cu ce cuvinte se incheie totul: acestea sunt mostenirile pe care le-au
impartit ... Mosteniri impartite, sau kleronomos. Insa modul in care poporul Israel si-a
primit mostenirea a fost prin lupta. Dumnezeu cu 1000 de ani inainte i-a promis lui
Avraam ca tara Canaanului va fi a semintei sale, si asa a fost. Israelul a fost facut
mostenitorl tarii Canaanului dar ei si-au luat aceasta mostenire luptand. Si noi suntem
chemati la o lupta, iar Pavel numeste aceasta ca fiind lupta cea buna a credintei (2 Tim
4:7). Si tot el spune ca dupa ce se termina aceasta lupta, ne asteapta cununa
neprihanirii. In fiecare zi trebuie sa ducem aceasta lupta a credintei. Ne luptam cu
potrivnicul nostru Diavolul, ne luptam cu firea noastra pamanteasca si cu pacatele
noastre, ne luptam cu lumea si cu poftele ei, ne luptam cu tot ce este rau cautand sa
obtinem biruinte. Uneori mai pierdem batalii, asa cum s-a intamplat cu Israel cand pt
cucerirea Canaanului s-a luptat impotriva unei mici cetati pe nume Ai (Iosua 7). Insa
noi stim ca lupta este castigata pt ca noi biruim prin Domnul Isus Hristos care a iesit
victorios prin moartea si invierea Sa. Sa continuam dar sa luptam si vom capata
aceasta mostenire pe care Tatal o da tuturor fiilor Sai.
◦ Probabil ca dvs cunoasteti foarte bine povestea lui Harap-Alb, scrisa de Petre
Ispirescu. Pe scurt povestea spune ca Rosu Imparat avea 3 fii, iar fratele sau Verde-
Imparat ii scrie ca are nevoie de mostenitor la tron si findca el nu are nici un fiu, sa
trimeata pe unul din nepotii sai sa mosteneasca tronul. Zis si facut. Rosu-Imparat
trimite pe fiul cel mare, dar deghizat intr-un urs, tatal iese in intampinarea lui ca sa-i
incerce curajul si sa vada daca merita sa mosteneasca tronul lui Verde-Imparat. Acesta
se sperie de urs si fuge cu coada intre picioare. Apoi trimite pe fiul mijlociu dar si
acesta se sperie de ursul in care era deghizat tatal sau si fuge. In cele din urma il lasa si
pe fiul cel mic sa plece, iar acesta ajunge sa se lupte chiar cu un urs adevarat. Astfel el
dovedeste ca este vrednic de mostenirea tronului imparatiei lui Verde Imparat.
Desi povestea pare hazlie, exprima un adevar biblic, si anume ca fii care lupta si
biruiesc vor primi mostenirea. Ea este acolo, ne este oferita de Tatal iar noi trebuie sa o
capatam luptand lupta cea buna a credintei.
III. INCHEIERE
1. Recapitulare punctelor
◦ Tatal nostru face lucruri extraordinare pt noi. El ne iubeste intr-o masura asa de mare
incat a trimes pe unicul Sau Fiu sa infaptuiasca lucrari extraordinare pt noi. Mai intai
am fost robi, apasati de povara pacatelor noastre si neputinciosi pt a ne obtine
eliberarea. Dar Tatal ne-a rascumparat din robia Legii. Suntem robii rascumparati de
Tatal. Am fost si orfani, prin faptul ca ne-am razvratit impotriva Tatalui prin pacatele
noastre. Dar El ne-a infiat. Suntem orfanii infiati de Tatal. Si pt ca suntem fii Lui, ne-a
fost impartita averea Lui. Suntem fii mostenitori ai Tatalui. Slavit sa fie Tatal nostru
Ceresc ! Amin
◦ Rugaciune