CONSERVAREA BLANITELOR

Blanitele de iepure de casa se pot conserva prin uscare la aer sau prin sarare si
uscare.
Conservarea prin uscare a blanitei jupuite "in burduf" se face prin intinderea pe forme
confectionate din sarma otelita arcuita sau din lemn.
Formele din sarma se largesc dupa marimea blanitei, distantandu-se cu mana cele doua
capete. Formele din lemn se fac din doua betisoare prinse intr-un surub la un capat, la
celalalt fixandu-se cu un cui pe o tija de reglare a largimii.
Formele sunt tronconice, partea mai ingusta fiind destinata pentru zona capului blanitei,
iar partea mai larga pentru zona posterioara.
Conservarea prin uscare a blanitei jupuita "prin despicare" pe linia mediana
inferioara a corpului se face intinzand-o simetric fata de axa ei, pe un panou de
lemn sau pe rama, cu partea carnoasa in afara.
Blanita se intinde si se fixeaza cu cuie batute la 2 cm de marginea pielei, la intervale
egale intre ele.
In lipsa panourilor, blanita se poate usca si prin intindere pe franghii sau sipci, indoita cu
partea carnoasa in afara si cu partea paroasa inauntru.
Uscarea blanitelor se face in aer liber, la umbra in magazii sau in camere cu
posibilitati de ventilatie si de asigurare a temperaturii de 20-30 grade Celsius.
Este contraindicata uscarea blanitelor la soare sau prea apropiate de sursele de caldura
( sobe, calorifere, radiatoare etc. ). De asemenea, blanitele trebuie ferite de inghet pentru
a se preveni deprecierea lor.
In perioadele calde, pentru pastrarea pieilor, se foloseste sararea fetei carnoase, metoda
ce conserva pielea pana in faza de uscare.
Dupa ce au fost bine uscate, blanitele se scot de pe rame iar cele recoltate "in
burduf" se intorc cu parul in afara, se scutura, se perie, se netezesc si se presara cu
naftalina pentru a le proteja impotriva moliilor.
Dupa aceea, se pot depozita un timp oarecare, nu prea lung, pana la folosirea lor in
productie. Depozitarea se face la loc uscat si bine aerisit, asezate par la par, una peste alta.
In cazul cand se sacrifica un numar mare de iepuri de casa intr-o perioada scurta, cum
este cazul abatoarelor profilate de aceasta activitate, metoda clasica de conservare a
blanitelor prin sarare-uscare nu satisface cerintele, deoarece ar necesita prea mult timp si
ar fi nevoie de spatii prea mari.

Metoda folosita in asemenea cazuri consta in utilizarea de benzi rulante si incalzirea

cu raze infrarosii, uscarea conservata realizandu-se in maxim 6-8 ore, indiferent de
anotimp.
Blanitele corespunzatoare ca marime, colorit si calitatea parului, provenite numai de la
animale sanatoase, se argasesc in unitati industriale sau in gospodarii individuale, dupa
care sunt folosite ca materie prima pentru diferite confectii, fie in coloritul lor natural, fie
dupa ce au fost vopsite.
Ele pot fi folosite ca piei ( blanite ) intregi sau de pe anumite regini corporale: crupa,
poale, flancuri, cozi etc.

CLASIFICAREA SORTIMENTELOR DE BLANITE

DE IEPURE DE CASA
Din gama variata de sortimente de blanite de iepure de casa mentionam:
- Sortimentul "Seal" (din engleza, se citeste "sil")

Este o blanita inobilata printr-un procedeu special prin care se indeparteaza jarul (spicul)
ramanand pe ea numai puful.
Blanitele "seal"se vopsesc apoi in negru si capata un luciu pronuntat, parul fiind pufos,
des si matasos. Lungimea pufului este de 2 cm, lungimea pielicelii de 40-50 cm, iar la
suprafata de 10 dm2 ( decimetri patrati ).
Sortimentul "seal" este utilizat la confectionarea hainelor intregi, lungi, scurte, sport ori
pentru gulere, putand fi folosite si in combinatie cu alte sortimente de blanuri.
Blanitele "seal" se recolteaza de la animale adulte, bine dezvoltate, cu blana deasa si de
calitate superioara.

- Sortimentul "Imitatie de nurca" (vizon).

Acest sortiment de blanite provine de la iepurii de casa din rasa "REX" varietatea Castor
(Castor-Rex), care au culoare bruna, ciocolatie, asemanatoare castorului.

Blanita argasita se taie in suvite late de 5 cm, confectionandu-se din acestea paltoane de
blana, gulere, caciuli, mansoane etc. dupa acelasi procedeu de confectionare care se
foloseste la blanurile de lux din piele de nurca veritabila.
- Sortimentul de blanite "Chinchilla"
Acest sortiment se confectioneaza in culoarea naturala a blanitei iepurelui de casa din
rasa "CHINCHILLA".
Cel mai frecvent se utilizeaza la confectionarea paltoanelor pentru femei si copii.
Se mai foloseste si pentru confectionarea de gulere ori caciuli atat pentru femei cat si
pentru barbati, adolescenti etc.
Blanitele de culoare alba se folosesc fie in culoarea lor naturala (alba), fie vopsite in
culori cerute de moda ( imitatie de blanita de tigru, leopard etc. ). Mai frecvent, din
blanitele de culoare alba se confectioneaza bundite pentru copii, gulere etc.

Toate blanitele colorate natural ( Castor, Chinchilla, Albastru etc. ) trebuie sa fie astfel
sortate incat sa aiba aceeasi nuanta de culoare si, pe cat posibil, sa provina de la animale
de varste apropiate.
Pe plan mondial, se constata o tendinta de crestere a interesului pentru iepurii de
casa cu blanita alba, fata de cei cu blanita colorata.

Asa cum s-a mai aratat, sortimentele cele mai frecvente de imbracaminte confectionata
din blanite de iepure de casa sunt: mantourile pentru femei, caciuli pentru femei,
adolescente, copii.
In ultima vreme s-a raspandit si moda caciulilor pentru barbati, confectionate din
blanite de iepure de casa.
Din portiunile de la poalele blanitei iepurelui de casa cu parul mai lung se imita blana de
vulpe.
Deseurile rezultate la confectionarea diverselor articole vestimentare din blanitele
iepurilor de casa se folosesc la productia unor obiecte de artizanat.

ARGASIREA SAU TABACIREA BLANITEI DE

IEPURE DE CASA IN GOSPODARIE
Argasirea ( tabacirea ) blanitei de iepure de casa in conditiile gospodariei individuale
necesita o munca migaloasa pentru a se obtine o blana frumoasa si supla, dar ofera
crescatorului satisfactii morale si materiale.

Prima faza de lucru consta in curatirea blanitei de carne, nervuri si grasime.

Daca blanita este conservata prin uscare-sarare ea trebuie mai intai sa fie bine inmuiata in
apa calduta timp de cateva zile, dupa care se razuieste de eventualele resturi carnoase.
Faza urmatoare este argasirea (tabacirea propriu-zisa). Blanita se introduce intr-o
solutie obtinuta prin dizolvarea in 5 litri de apa a 250 grame sare de bucatarie si 450
grame alaun (piatra acra).
Solutia se prepara la cald si se mentine calduta tot timpul, astfel incat pieile sa fie bine
patrunse de conservant.
Dupa scoaterea din aceasta solutie, blanitele se usuca pe rame, intinzandu-se si
prinzandu-se usor in cuie.
Intrucat prin uscare pieile se contracta si s-ar putea desira, cuiele se scot si se muta in
functie de necesitati.
Uscarea se face incet, intr-un loc aerisit, la umbra, fara a expune pieile la soare sau
in imediata apropiere a sursei de caldura.
Inainte de a fi complet uscate, blanitele se desfac din cuie, iar daca parul este inca umed,
se atarna un timp pentru uscare completa.
Blanita se netezeste apoi in directie naturala a perilor, frecandu-se cu o bucata de
matase sau de lana.
Argasirea se poate si prin frecarea blanitei pe partea carnoasa cu o solutie alcatuita din
doua parti piatra acra (alaun) si o parte sare de bucatarie.

Impregnarea pielii cu aceasta solutie necesita o perioada de circa 10 zile.

Dupa aceea, pielea se curata de tesutul conjunctiv care a mai ramas aderent, folosind un
cutit bine ascutit.
Apoi blanita se curata, frecand-o in raspar cu rumegus de lemn sau tarate, dupa care
se netezeste in directia normala a perilor.