Sunteți pe pagina 1din 13

INSTITUTUL DE RELATII INTERNATIONALE DIN MOLDOVA

REFERAT
la disciplina: Problemele actuale ale

victimiologiei
pe tema :

Definitia si importanta victimologiei

A efectuat: Ivanco Diana

CHISINAU 2014

CUPRINS
I.

Consideratiuni generale privind victimologia


I.1
I.2
I.3

II.

Notiunea si obiectul victimologiei


Istoricul victimologiei
Metode si tehnici de cercetare in victimologie

Importanta victimologiei

III. Corelatia victimologiei cu celelalte stiinte sociale


Concluzie
Bibliografie

I.

Consideratiuni generale privind victimologia

I.1. Notiunea si obiectul victimologiei


Notiune. Conceptul de victimologie deriva din latinescul victima (victima) si logos
(stiinta), adica stiinta care studiaza victima.
In literatura de specialitate victimologia a primit mai multe definitii. Astfel ea
reprezinta stiinta comportamentului si personalitatii victimei raportata la conceperea,
realizarea si consecintele directe ale actului agresional asupra victimei. J. A. R. Calderon
defineste victimologia ca fiind disciplina care, in explicarea cauzelor, studiaza victima fara
a planifica si realiza o politica a victimei.
Conceptul de victimologie defineste actiunile victimei ca unic mod de reparare, de
recuperare a intereselor individuale, noile reguli si principii comportamentale adoptate de
victima, actele de vointa, simtamintele, constrangerea morala, fundamentele morale,
dificultatile de adaptare, sinteza cauzalitatii agresionale, conexiunile in actiunile agresivovictimologice precum si conflictul acestora.
Intrucat victima exista alaturi de un act agresional, determinarea acestuia va releva
identitatea manifestarilor victimale, evolutia singulara a acestora si efectul social al
victimizarii. Modul in care victima percepe, intelege, accepta sau respinge violenta actului
agresiv are valoare pentru stabilirea lantului cauzelor si efectelor fenomenului victimal.
Expunerea exacta a elementelor si laturilor actului agresional, a efectelor acestuia asupra
victimei reprezinta forme specifice de definire a victimologiei.
Obiectul de studiu. Potrivit lui G. Gulotta victimologia asigura studiul victimei unui
delict, al personalitatii sale, al caracteristicilor biologice, psihologice, morale si socioculturale, al relatiilor sale cu delincventul si al rolului pe care l-a jucat in geneza delictului.
Ea releva cauzalitatea si efectele agresiunii asupra victimei, ordinea in care se produc
actele agresionale si limita reducerii acestora, respectiv actele agresionale cu un continut
clar: lezarea intereselor unei victime identificate sau care se va individualiza in perioada
producerii actului agresional prin legatura de cauzalitate si efectul victimal.
E. A. Fattah considera ca victimologia are ca obiect elaborarea printr-un studiu
aprofundat al victimei, al unui ansamblu de reguli generale, de principii comune si de un
alt tip de cunostinte, putand contribui la dezvoltarea, evolutia si progresul fenomenului
criminal, al procesului criminogen, a personalitatii si caracterului periculos al
delincventului.
Obiectul victimologiei este reprezentat de tulburarile psiho-fizice (cu exceptia celor
de tip maladiv) efecte ale actului agresiv care afecteaza in mod direct echilibrul dinamic
(biologic si psihologic) al victimei. Analiza victimologica se refera la situatiile cand
agresorul are capacitatea de comportare neafectata de boli (fizice sau psihice) in sensul ca
este constient si responsabil de actul agresiv produs, dovedeste o corecta auto-perceptie, o
capacitate buna de relationare sociala, de rezolvare a conflictelor, de a trai vinovatia.
Dincolo de aceasta situatie intereseaza psihopatologia sau psihiatria.
1.2. Istoricul victimologiei

Studiul sistematic al victimei a fost propus, pentru prima oara, de catre avocatul
roman Beniamin Mendelshon in anul 1940 care, in lucrarea sa The Victimology propune
constituirea unei noi discipline stiintifice numite victimologie. Mendelshon isi incepe
cercetarile in acest nou domeniu pornind de la studiul victimelor infractiunii de viol,
adoptand conceptele si teoria psihanalizei freudiene. El pleaca de la constatarea ca toate
disciplinele care au legatura cu delincventa studiaza numai partial realitatea pentru ca au in
vedere doar agresorul, nu si victima. Or, victima exista, de multe ori independent de
infractor. Autorul introduce notiunea de complex criminogen care se compune din
studiul criminalului in corelatie cu studiul victimei, si cea de cuplu penal, format din
cuplul antagonist criminal-victima in permanent conflict si adversitate. Cea mai interesanta
teza introdusa de Mendelshon este receptivitatea victimala a unor persoane, adica
predispozitia innascuta a unora de a deveni victime.
Profesorul german de drept penal Hans von Hentig in volumul The Criminal and His
Victim, aparut in anul 1948, si in lucrarile sale ulterioare s-a ocupat de vulnerabilitatea
presupusa a unor categorii de indivizi cum ar fi cei foarte tineri, cei foarte batrani,
imigranti recenti, membrii unor grupuri minoritare, cei cu tulburari mentale. El a analizat
fenomenul concret al victimei, stabilind prenotiuni si concepte utilizate in victimologie,
evidentiind posibilitatile de interactiune dintre infractor si victima, precum si rolul victimei
in desfasurarea actiunii infractionale. Din aceste cosiderente unii autori il considera pe H.
von Hentig initiatorul victimologiei ca stiinta distincta.
Intre 1947-1961, Scoala de la Mainz dezvolta caracteristicile victimale, continutul
specific al individualitatii victimale, esenta etica a conflictului agresional desprins din
actiunile comunitatii, necesitatea reintegrarii sociale a victimei, cercetarea caracteristicilor
infractorilor.
In anul 1961, italianul Filippo Gramatica, in volumul Principi di difesa sociale,
elaboreaza profilaxia victimala dupa gradul de victimizare si capacitatea de recuperare
individuala, restabilirea unor relatii sociale si a interactiunii noi stabilite cu comunitatea,
edificarea unei structuri pentru aplicarea sistematica a tratamentului victimal. In anul 1966,
Ezzat Abdel Fattah, in studiul Quelques problemes poss la justice pnale par la
victimologie, evidentiaza modul in care actul agresional exercita o presiune constanta si
puternica asupra victimei, obligand-o sa participe, in orice mod, la actul agresional.
Cercetarile in domeniu au continuat si s-au diversificat, victimologia devenind, cu
adevarat, o siinta individuala. In 1973 are loc, in Israel, primul Colocviu International de
Victimologie, dupa care au urmat si altele, punandu-se bazele acestei stiinte noi.
Cercetarile continua si individual, remarcandu-se nume importante ca: T. Sellin si M.
Wolfgang The Resurement of Delinquency (1970), S. Schafer Victimology. The
Victim and His Criminal (1977), W. Middendorf Die Opfer des Betruges (1988) etc.
Scoala romaneasca de victimologie continua drumul inceput de Mendelshon. Astfel,
in 1985 criminologul Vasile Stanciu publica la Paris volumele Les droits de la victime si
Criminalitatea Parisului. El considera ca exista victime prin definitie: saracii, bolnavii,
imigrantii, persoanele cu un instinct slab de conservare si propune o strategie de prevenire
a crimei prin preceptul defensivei si al revendicarii drepturilor deoarece indivizii sunt

victime ale mediului social. In anul 1988, psihologul Tiberiu Bogdan editeaza, in
colaborare, volumul Analiza psihologica a victimei. Rolul ei in procesul judiciar. Aici
analizeaza pe larg conceptele de victima, victimizare si riscuri victimale, si elaboreaza o
conceptie structurala despre identificarea agresorilor. Cercetarile de specialitate sunt
continuate de alte nume importante din domeniu, criminologi, psihologi, medici legisti,
profesori universitari in stiinte juridice, magistrati etc.: Aurel Dincu, Ion GheorghiuBradet, Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Constantin Paunescu, Iancu
Tanasescu, Rodica Mihaela Stanoiu, Gheorghe Nistorescu, Costica Paun si altii, dovedind
ca victimologia este o stiinta aflata in permanenta evolutie.
1.3. Metode si tehnici de cercetare in victimologie
Victimologia este o stiinta care foloseste procedeele de investigare comune celorlalte
stiinte sociale, pentru o cercetare juridica interdisciplinara. Metodele de cercetare vor
prezenta complexele interindividuale dintre victima si agresor, actiunea grupurilor sociale
asupra fiecaruia dintre acestia si chiar relatiile dintre grupurile sociale cunoscute, scopurile
acestor grupuri. Consecintele metodologice constau in explicarea fenomenelor globale,
corelatia acestora si perceperea evolutiei starii agreso-victimale, creandu-se posibilitati de
previziune care definesc aceasta stare.
Metoda logica. Metoda logica este reprezentata de procedeele si operatiile specifice
utilizate pentru stabilirea genezei si a structurii raporturilor interindividuale sau sociale
aparute in sistemul de fenomene agreso-victimale ca realitati obiective. Orice actiuneinactiune agresionala se refera la un principiu de identitate, de aparare a unor interese care
vor califica actiunea ca fiind pozitiva sau negativa, a carui finalitate o individualizeaza.
Rezulta ca la conflicte de valori si atitudini asemanatoare vor aparea efecte victimale
asemanatoare. Cand actiunile-inactiunile agresive se degradeaza sau se amplifica, pentru a
permite aparitia altor atitudini din partea agresorului, acest fenomen se va repercuta si la
nivelul efectelor victimale, pastrand continutul agresiunii.
Metoda tipologica. Aceasta metoda stabileste o multime de trasaturi constante
existente permanent in cadrul fenomenului agreso-victimal, analizand diferentierea
calitativa si cantitativa a acestora si eliminand trasaturile neesentiale. Metoda stabileste
prototipuri de victima in functie de diferite criterii: mediul socio-cultural, tipologia
valorilor afectate (fizic, material, psihic, moral, religios, politic), modul de viata si tipul de
civilizatie frecventat, calculul coeficientului de intensitate al participarii victimei la
agresivitate, volumul si dinamica victimizarilor (global si pe sectoare de victimizare).
Procesele de interactiune agresor-victima si comportamentele de grup ale victimelor vor fi
apreciate si delimitate in categorii de victime dependente de: actiunile-inactiunile
victimelor, particularitatile actelor si mijloacelor utilizate, consecintele actelor
victimizatoare, structura de ansamblu a fenomenului victimal.
Metoda clinica. Metoda explica fenomenul victimal ca fiind expresia generalizata a
cazurilor individuale de victimizare pentru a se stabili un diagnostic si a se prescrie
tratamentul corespunzator fiecarei victime. Aceasta formula se aplica pornind de la

anamneza cazului de victimizare pentru a se intelege diversitatea cauzelor si conditiilor


concrete pornind de la trasaturile de personalitate ale victimei. In baza diagnosticului se va
stabili un tratament de natura psiho-sociala pentru reducerea efectelor victimale sau pentru
eradicarea lor prin evitarea antagonismelor dintre agresori si victime urmand ca, intr-o faza
ulterioara, sa se identifice si aplice masuri de integrare a victimei in raporturi normale, de
natura familiala, sociala, juridica si religioasa.
Metoda comparativa. Aceasta metoda propune ca dupa observarea, intelegerea si
discutarea elementelor si factorilor inclusi in doua fenomene, acte, evenimente, sa se
procedeze la evidentierea asemanarilor sau deosebirilor dintre ele. Metoda se bazeaza pe
ipoteza ca esenta elementelor sau factorilor care compun un fenomen rezida in asemanarea
sau deosebirea relativa sau radicala de un alt fenomen, in cadrul mai larg al relatiilor
umane. Pentru explicarea fenomenului victimal potrivit acestei metode se recurge la
urmatoarele procedee:
procedeul concordantei presupune depistarea acelor elemente care se regasesc in doua
sau mai multe fenomene agreso-victimale, constituind cauza generatoare sau conditia
lor favorizanta;
procedeul diferentelor identifica acele elemente specifice ale unui anumit act sau
fenomen, care nu se regasesc in celelalte, constituind cauza generatoare sau conditia
favorizanta unica;
procedeul variatiilor concomitente impune investigarea evenimentelor anterioare
producerii unui rezultat dupa criteriul ca, ori de cate ori fenomenul anterior se modifica
in acelasi mod cu rezultatul sau, inseamna ca primul este cauza secundului.
Metoda statistica. Metoda statistica apreciaza fenomenul victimal in functie de
repetabilitatea cantitativa si numerica a anumitor categorii determinate de cauze, conditii,
evenimente etc. Studiind cazurile individuale din care va rezulta modul cum s-a produs
efectul victimal, se ajunge la o cauzalitate singulara. Scopul metodei este de a culege
informatii pentru compararea lor. Prin identificarea acestora se determina o anumita
concluzie statistica privind coeficientii de dependenta a fenomenului victimal de actele
agresionale. In acest mod se vor cunoaste dimensiunile fenomenului victimal, intensitatea
si structura efectelor victimale, periodizarea sau mutatiile acestora pentru un anumit cadru
socio-teritorial.

II.

Importanta victimologiei

Victimologia reprezint tiina care studiaz victima, adic persoana care a suferit
consecine morale, fizice sau materiale ale unei infraciuni.
Obiectul de investigare al victimologiei criminologice l constituie victima infraciunii, i
anume:
a) Personalitatea;
b) Legtura i relaiile reciproce cu individul care devine mai apoi infractor;
c) Comportamentul victimei ca legtur cauzal cu crima i importana acesteia n geneza
actului infractional.

Pentru prima dat, noiunea de victimologie a fost utilizat de ctre Mendelson, la


Conferina Psihiatrilor, care a avut loc la 1947 la Bucureti, dar totui lucrarea lui Heting a
fost acea care a deschis drumul ctre tratatarea din mai multe unghiuri de vedere a
aceluiai subiect, cum este victimologia.
Victimologia studiaz comportamentul criminal din unghiul de vedere al
condiionrii datorit calitilor victimei, att individuale, inclusiv corelaiile infractorului
i caracterul comportamentului su.
Victimologia nu numai c are propriul su obiect de studiu, dar propune i unele
soluii pentru lichidarea acelor factori care duc la victimizarea unor categorii de persoane
concrete.
Multe probleme legate de victima infraciunii au fost cercetate i n trecut de ctre
criminologie, drept penal i drept procesual penal, psihologie judiciar. ns victimologia
le cerceteaz n complex prin prisma a II nivele care coreleaz ntre ele ca infaciune n
special i criminalitate n general.
Mai nti de toate, victima este studiat de victimologie la nivel individual, ca factor
care poate, prin comportamentul su, s influeneze apariia i evoluia inteniei criminale,
precum i mecanismul realizrii ei.
Al II-lea nivel reprezint investigarea totalitii de victime crora li s-a cauzat prin
infraciune unele prejudicii. Relevarea acestui aspect este important pentru determinarea
consecinelor reale ale criminalitii. Unul din scopurile principale, const totui, n
reabilitarea victimelor, deoarece acestea suport daune psihice profunde, pierderea
ncrederii n forele proprii i n oamenii din jur.
Printre sarcinile victimologiei, se nscriu urmtoarele:
1. Studierea procesului de victimizare i a rolului victimei n mecanismul actului
infracional;
2. Sarcina informativ practic de informare a persoanelor care sunt poteniale victime,
despre metodele de comitere a infraciunilor;
3. Recuperarea pagubei i nlturarea consecinelor infraciunii.
Aceste principii sunt garantate prin faptul c Consiliul Europei, n anul 1983, a adoptat
Convenia European despre restituirea pagubei victimelor infraciunilor de violen.
4. Victimo-terapia include elaborri metodologice de comportare cu victima, de
audiere a acesteia, precum i crearea unui sistem de reabilitare a victimei.
Importana victimologiei const n faptul c ea studiaz victima i condiiile care au
determinat transformarea persoanei n victim, propune soluii pentru nlturarea acestor
consecine, studiaz procesul de transformare a persoanei n victim, numrul de victime
existente la un moment dat, pe un anumit teritoriu, studiaz personalitatea victimei i
propune msuri de protecie social, precum i auto-protecie mpotiva victimizrii.
Printre conceptele victimologice, gsim urmtoarele:
a) Victimitatea;
b) Victimizarea.

Victimitatea reprezint ansamblul trsturilor, nsuirilor, capacitilor, care


predispun persoana de a deveni victim. Victimitatea mai nseamn i:
a) Capacitatea nalt a unui individ de a deveni inta atentatelor criminale;
b) Investigarea cauzelor i condiiilor care favorizeaz pe unele persoane s devin
victime ale unor infraciuni;
c) Caracteristica individual a persoanei, care const n predispoziia ei de a deveni
victim;
d) Caracteristica comportamentului persoanei care, n anumite mprejurri, prin aciunile
sale, risc s devin victim a infraciunii;
Gradul de predispoziie a persoanei de a deveni victim se numete vulnerabilitatea
victimal, care poate fi influenat de factorii personali, cum ar fi vrsta, sexul persoanei,
experiena colar sau de via redus, i factorii situaional, care, n anumite situaii, i
fac pe indivizi de deveni victime. Exemplu: turitii ntr-o ar strin, persoanele care
viziteaz cluburile de noapte.
Victimizarea este procesul de transformare a persoanei n victim. Studierea
multilateral a criminalitii implic stabilirea gradului de afectare a societii de
victimizare. n acest scop se utilizeaz nivelul de victimizare (rata victimizrii), ceea ce
nseamn totalitatea victimelor existente la un moment dat, pe un anumit teritoriu, raportat
la numrul general al populaiei i calculat la un numr concret de persoane.
Actualmente, criminologia opereaz cu termenul de victim n sens restrns, ca fiind
orice persoan fizic. Conform codului de procedur penal, art. 58, se consider victim
persoana fizic sau juridic, creia, prin infraciune, i-au fost cauzate daune morale, fizice
sau materiale.

III. Corelatia victimologiei cu celelalte stiinte sociale


Victimologia si politica penala. Politica penala reprezinta ansamblul de reguli
susceptibile sa fiepropuse legiuitorului sau care sunt efectiv folosite de acesta, la un
moment dat, intr-o tara determinata pentru combaterea criminalitatii. Raportul dintre
victimologie si politica penala va determina modalitatile de stabilire a compozitiei
victimizarii (fizice, sexuale, religioase, ideologice, geografice), formele jurisdictionale de
limitare a victimizarii, influenta fenomenului victimizarii, limitele pedepselor penale si
rolul organelor judiciare in protejarea victimelor.
Victimologia si agresologia. Daca victimologia studiaza comportamentul victimei,
agresologia analizeaza si explica trasaturile de comportament ale agresorilor, individual
sau in grup, modul in care se produce agresiunea, determinarile socio-individuale, precum
si ansamblul fenomenelor agresionale, ca un cumul de comportari antisociale, si influenta
negativa a acestora asupra dinamicii sociale, economice, politice si juridice. Interactiunea
dintre victimologie si agresologie presupune relevarea atitudinii agresorului in realizarea
actului, relatiile interindividuale cu victima (inainte, in timpul si dupa agresiune), efectele

actului agresional asupra agresorului si victimei. Victimologia si agresologia studiaza


corelatia dintre comportamentul victimei si agresorului, stimulii interni si externi ce
determina comportamentele celor doi si consecintele sociale directe ale acestora, calificand
actul individual ca fiind agresional sau o consecinta a acestuia (efect victimal), explicandui geneza.
Victimologia si penologia. Penologia ca stiinta sociala studiaza varietatea practicilor
educative ale pedepsei penale, diversitatea mijloacelor de investigatie, a formelor de
reeducare, a efectelor reformative ale pedepsei asupra condamnatului, stabilind totodata
echilibrul dintre pericolul social concret produs de fenomenul infractional si sanctiunea ce
trebuie aplicata infractorului. Victimologia, limitandu-se la analiza efectului victimal
produs de actul agresional, reclama o diversificare a pedepselor penale, astfel incat sa se
asigure actul preventiv de intimidare a posibililor infractori, cat si modul concret si masura
pedepsei aplicata condamnatului pentru a se asigura principiul moral de satisfactie a
victimei si societatii, si principiul social de obligare a infractorului de a suporta
consecintele coercitive ale pedepsei.
Victimologia si psihologia. Fenomenul de victimizare se afla intr-un raport nemijlocit
cu psihicul victimei intrucat victima, in momentul cunoasterii agresorului, isi pune in
evidenta afinitatile influentand chiar stilul relatiei cu acesta, si traieste o experienta psihica
complexa si contradictorie, ce cuprinde senzatii, perceptii, rationamente si ganduri
fugitive, sentimente confuze si antagonice. Victimologia, prezentand cunoasterea si
convingerile victimei, preia din psihologie modul cum se realizeaza comportamentul
individual (nesiguranta, teama), geneza si explicarea acestuia, precum si procesul psihic de
adaptare progresiva a victimei la atitudinile si tensiunile din mediul inconjurator. Reglarile
sau dereglarile socio-afective dintre victima si agresor sunt determinate de trasaturile
psihice individuale si de tendintele personalitatii fiecaruia. Psihologia va releva
interactiunea dintre interesele contradictorii, sentimentele si conditiile de inhibare aflate
intr-o relatie reciproca, determinate de nevoile si aspiratiile fiecarui participant, cu scopul
de a cunoaste diferite variabile comportamentale si interactiunile acestora.
Victimologia si sociologia. Sociologia integreaza efectul victimal in imprejurarile
concrete ale actelor agresionale, explicand frecventa si intensitatea acestora, pornind de la
abstract la concret, tinand seama si de conflictele si disputele dintre agresori si victime.
Stabilind legatura dintre efectele victimale, evidenta si dependenta acestora de cauze
precizate sau care se pot preciza, se va deduce motivatia actelor agresionale, atat ca
manifestare singulara cat si ca fenomen social. Atunci cand agresivitatea nu se poate
explica prin raportare la individual, sociologia va integra actele agresionale intr-un
ansamblu justificat de cauzalitatea istorica a fenomenului agresional.
Victimologia si criminologia. Cea mai importanta interactiune a victimologiei cu
celelalte stiinte sociale priveste criminologia. Mult timp victimologia nu a existat ca stiinta
individuala, fiind considerata un capitol al criminologiei. Dar, inca de la inceputurile
victimologiei s-a aratat ca aceasta nu este o parte a criminologiei, ci o stiinta paralela cu
aceasta, sau chiar reversul ei. Criminologia este stiinta care studiaza cauzele si conditiile
criminalitatii, efectele criminalitatii asupra victimelor dar si asupra societatii, strategia de

aparare socio-umana. Raportul dintre victimologie si criminologie se regaseste sub doua


importante aspecte: prin cercetarile specifice, criminologia ofera explicatii cu privire la
actul criminogen care permit adoptarea unor masuri si instrumente necesare in scopul
reducerii criminalitatii si diminuarii riscului victimal; criminologia stabileste cauzele si
conditiile producerii infractiunilor, oferind informatii utile in stabilirea strategiilor de
preventie si aparare individuala si de grup.
Victimologia a aparut ca o necesitate sociala. Ideea ca problema crimei poate fi
solutionata numai prin studiul delincventului este totalmente gresita. Separarea
delincventului de victima este o eroare. Nici un proces penal nu poate exista fara cuplul
agresor-victima. Solutionarea corecta a unei cauze penale se poate face numai prin analiza
bilaterala a acestui cuplu, in caz contrar orice solutie corecta se va da numai din eroare.
Studiul empiric al victimei, din trecut, a fost inlocuit cu unul sistematic de catre o noua
stiinta victimologia.

CONCLUZIE

Victimologia reprezinta stiinta personalitatii si a comportamentului victimei


raportata la conceperea, realizarea si consecintele directe ale actului infractional asupra
victimei. Victimologia releva cauzalitatea si efectele agresiuniiasupra victimei.
Victimologia trebuie sa reprezinte un sistem de concepte, principii, reguli, constituit
pentru apararea drepturilor victimei din care sa decurga masurile de natura social- morala
si juridical, pentru a restabili situatia anterioara procedurii agresivitatii.
Victimologia studiaz comportamentul criminal din unghiul de vedere al
condiionrii datorit calitilor victimei, att individuale, inclusiv corelaiile infractorului
icaracterulcomportamentuluisu.
Victimologia nu numai c are propriul su obiect de studiu, dar propune i unele
soluii pentru lichidarea acelor factori care duc la victimizarea unor categorii de persoane
concrete.

BIBLIOGRAFIE

1. Gladchi Gheorghe, Victimologie criminological: probleme teoretice, metodologice


si aplicative, cu titlu de manuscris, Chisinau 2005
2. Tiberiu BOGDAN, Probleme de psihologie judiciara, Editura Stiintifica, Bucuresti,
1973
3. Petre Branzei, Gheorghe SCRIPCARU, Tadeusz PIROYSKI, Comportamentul
aberant in relatiile cu mediul, Editura Junimea, Iasi, 1970
4. Ioana-Teodora BUTOI, Tudorel BUTOI, Tratat universitar de psihologie judiciara:
teorie si practica, Editura Pinguin Book, Bucuresti, 2006
5. Nicolae MITROFAN, Voicu ZDRENGHEA, Tudorel BUTOI, Psihologie judiciara,
Casa de Editura si Presa Sansa S.R.L., Bucuresti, 1994
6. Iancu TANASESCU, Gabriel TANASESCU, Camil TANASESCU, Criminologie
(Agresologie. Victimologie. Detentologie), Editura All Beck, Bucuresti, 2003