Sunteți pe pagina 1din 4

CURS 11

Puntile metalo-acrilice
Puntile metalo-acrilice sunt alcatuite din aliaje metalice asociate cu rasini
acrilice pentru realizarea efectului estetic.
Rasinile acrilice (polimetil-metacrilate) se obtin din amestecul dintre
monomeri si polimeri in urma caruie rezulta o pasta care se prelucreaza cu
ajutorul caldurii si presiunii. In ultimul timp se folosesc in acelasi scop
rasini acrilice fotopolimerizabile.
Rasinile acrilice au fost introduse si folosite in stomatologie in jurul
anilor 1930 in Germania de catre GEIER. Ele au avantajul ca sunt mult mai
ieftine, se prelucreaza usor si au calitati estetice foarte bune. Prelucrarea
rasinilor acrilice se poate efectua in laboratoare mai putin pretentioase si
de catre tehnicieni care nu trebuie sa aiba neparat o pregatire speciala.
Rasinile acrilice folosite in stomatologie au o serie de dezavantaje
care le fac utilizabile numai in anumite conditii si nu in mod nediferentiat
cu din pacate sunt utilizate in prezent:
din cauza modulului de elasticitate ridicat ele nu se pot folosii
pentru punti permanente decat in asociere cu aliaje metalice.
asocierea cu aliaje metalice nu este rezistenta, deoarece
legatura dintre metal si rasinile acrilice este de natura
mecanica si nu fizico-chimica iar rezistenta mecanica a
rasinilor acrilice in raport cu cea a aliajelor metalice este mult
mai redusa, facand ca uzura lor timpurie sa produca
inconveniente functionale si estetice;
prezinta un grad ridicat de expansibilitate termica si fluctuatii
volumetrice din cauza structurii poroase si a absorbtiei de apa;
din cauza rezistentei mecanice reduse nu se pot aplica pe
fatetele ocluzale, iar in zonele vestibulare ale lucrarilor se
abrazeaza chiar si sub influenta periajului dentar;
includerea in masa acrilica a particulelor de qart sau siliciu
pentru sporirea rezistentei acestor materiale nu a adus
imbunatatiri substantiale pana in prezent.
Pregatirea dintilor de suport pentru puntile metalo-acrilice nu comporta
modificari semnificative fata de pregatirea dintilor pentru aplicarea
lucrarilor metalo-ceramice.
Acoperirea scheletului metalic al puntilor metalo-acrilice se face numai
in dreptul zonelor vestibulare, cu asigurarea protectiei printr-un scut
metalic al zonelor ocluzale si a muchiilor incizale.
1

Scutul metalic se extinde pana in dreptul liniei angulare vestibuloincizale.Retentia mecanica a acrilatului in zona retentorilor cat si a
elementelor corpului puntii se face prin mijloace mecanice de retentie sub
forma de anse de sarma, solzi metalici, bile metalice minuscule, gherute
metalice.
Pentru a impiedica transparenta culorii metalului in dreptul zonelor
care vor fi acoperite cu rasini acrilice, pe suprafata metalului se aplica o
rasina opaca.
Formarea stratului de dentina in culorile dorite se realizeaza prin
mixarea pulberilor de polimeri in conformitate cu cheia de culori si
instructiunile producatorului.

Tehnica

Macheta din ceara a scheletului metalic se realizeaza ca si in cazul


puntilor metalo-ceramice cu deosebirea ca in zonele peste care urmeaza
sa se aplice rasinile acrilice pe machete se vor sculpta lacasuri (casete ),
prevazuta cu mijloace de retentie mai sus amintite, pentru retentia
fatetelor de acrilat. Aceste zone trebuie protejate de scuturi ocluzale sau
incizale metalice, pentru a fi mai ferite de impactul direct cu dintii
antagonisti in momentul contactelor ocluzale functionale.
In cazurile in care fatetarea se realizeaza cu fatete prefabricate,
viitorul schelet metalic, in faza de macheta, se modeleaza cu lacasurile
retentive prevazute pentru fatetele prefabricate, selectionate in functie de
culoare, forma si marime.
Turnarea scheletului metlic urmeaza aceeasi tehnica de ambalre a
mechetei si de formare a tiparului. Turnarea aliajului se face in functie de
tipul de aliaj folosit.
Prelucrarea piesei turnate dupa dezambalare consta in realizarea
tratamentului termic, finisarea si lustruirea portiunilor metalice peste care
nu se va aplica acrilatul. Pentru controlul lucrarii se realizeaza o proba in
cavitatea bucala a scheletului metalic inainte de lustruire. Cu aceasta
ocazie se verifica adaptarea, stabilitatea si rapoartele ocluzale.
Inainte de fatetare prin procesarea acrilatului termopolimerizabil in
laborator se modeleaza in ceara pe scheletul metalic al puntii: forma
fatetelor, marimea si convexitatea fatetelor vestibulare.

Aceasta faza se realizeaza cu scopul formarii tiparului pentru


polimerizarea termica a mixturii din care sunt confectionate fatetele.
Tiparul pentru realizarea fatetelor se obtine prin ambalarea scheletului
puntii cu fatetele modelate in ceara. Tiparul se formeaza cu ajutorul a
doua inele, care prin asamblare perfecta formeaza cofrajul tiparului
(chiuveta). Se formeaza apoi o pasta moale din ghips dur (materialul de
ambalat), cu care se umple un segment al chiuvetei. In acelasi timp se
adauga o cantitate mica de gips in interiorul retentorilor (cand acestia sunt
coroane de acoperire). Puntea dentara se aplica cu fata linguala in masa
de gips, depusa intr-unul din inelele chiuvetei.
Piesa protetica se aseaza in masa tiparului pana la un nivel situat
imediat sub linia angulara vestibulara, iar cervical pana la nivelul limitei
marginale a preparatiei.
Dupa priza pastei de gips cu care s-a umplut unul dintre inelele
chiuvetei, se izoleaza suprafata acestuia cu solutie izolanta aplicata intr-un
strat subtire, in asa fel incat sa nu se includa bule de aer, care altereaza
suprafata celor doua segmente ale tiparului.
Al doilea inel se aplica peste primul, turnandu-se si in acest al doilea
inel acceasi pasta de gips pentru completarea tiparului. Turnarea pastei se
va face cu atentie pentru a nu se include bule de aer. In acest sens pasta
se depune la o extremitate a inelului, care se inclina si se vibreaza
continuu pentru ca pasta sa acopere in intregime suprafata primului
segment al tiparului. Dupa umplerea celui de-al doilea inel cu masa de
gips chiuveta se acopera cu capacul si se mentine sub presa pana cand
masa de gips face priza.
Dupa priza masei de gips, tiparul se incalzeste in apa fierbinte. Apoi
cele doua segmente ale chiuvetei se separa, pentru a se elimina ceara cu
care s-au modelat fatetele, spalandu-se cu apa fierbinte orice urma de
ceara, pentru curatirea si degresarea tiparului.
Tiparul se lasa sa se raceasca si sa se usuce la temperatura camerei.
Cand tiparul s-a racit pe suprafetele acestuia se pensuleaza o solutie
izolanta pentru acrilate.
Rolul acestei solutii izolante este de a feri contactul gipsului din tipar
cu pasta de acrilat pentru a evita contaminarea celor doua materiale in
timpul polimerizarii.
In zonele destinate fatetelor din acrilat, dupa uscarea solutiei de
izolare se aplica mixtura din acrilat formata pentru dentina, conform

culorilor dorite folosind cheia de culori si pulberile potrivite cu aceasta


cheie.
Pana cand pasta de dentina este moale se indeparteaza prin
sectionare portiunile unde dorim sa se aplice mixtura de rasina acrilica
pentru smalt. In acest fel, se pot forma la nivelul zonelor dorite culorile
potrivite si portiunile nuantate ale culorilor din zonele fetelor vestibulare
fara ca intre diferitele zone de culoare sa apar limite de separatie
distincta. Limitele de separare a zonelor diferit colorate reduc in mod
considerabil efectul estetic.
Umplerea lacasurilor pentru fatete se face cu mixtura acrilica in usor
exces, pentru a compensa contractia si a realiza o masa omogena
compacta a fatetelor acrilice.
Polimerizarea termica se realizeaza dupa ce inelele chiuvetei au fost
asamblate presate si mentinute sub presiune mecanica sau hidraulica.
In procesul de polimerizare rapida sau lenta, trebuie sa se respecte
cu strictete instructiunile producatorului substantelor acrilice, deoarece
calitatea produsului finit depinde de desfasurarea timpilor si conditiilor
termice de polimerizare.
Dupa incheierea procesului de polimerizare si racire a tiparului la
temperatura camerei cele doua segmente ale chiuvetei se separa cu
ajutorul unui cutit cu lama rezistenta. Gipsul cu care s-a format tiparul se
indeparteaza din jurul lucrarii cu ajutorul unui cutit pentru gips pana se
elibereaza lucrarea. Gipsul din interiorul retentorilor se inlatura cu un
instrument metalic ascutit sau cu o freza ale carei lame nu sunt foarte
ascutite.
Surplusul de acrilat de la marginile lucrarii se inlatura cu freze fisuri
sau tronconice metalice sau cu pietre carborundum, protejandu-se
marginile metalice sau scuturile casetelor.
Prelucrarea portiunilor din acrilat ale puntilor se face cu instrumente
pentru prelucrarea acrilatelor: freze cu granulatie fina, freze cu partea
activa simpla cauciucata, sau imbibate cu paste abrazive.
Lustruirea fatetelor se face cu periile rotative sau instrumente
rotative din piele, panza sau bumbac. Lucrarea astfel prelucrata si lustruita
se trimite in cabinet pentru cimentare provizorie.
La fel ca puntile metalo-ceramice puntile metalo-acrilice pot fi
confectionate intr-o singura piesa sau ca elemente componente separate
si apoi asamblate prin lipire. In cazul celor din urma lipirea elementelor
componente se realizeaza intotdeauna inaintea fatetarii cu rasini acrilice.
4