Revista Magazin - Documente necrestine despre existenta lui Iisus

1 of 3

http://www.revistamagazin.ro/index2.php?option=com_content&task=...

Documente necrestine despre existenta lui Iisus

joi, 21 decembrie 2006
Traditia crestina aduce drept dovada a existentei istorice a lui Iisus
mentiunile facute de necrestini, pastrate pana in zilele noastre, deci cele a
caror impartialitate nu poate fi pusa la indoiala. Este vorba despre
mentiunile din textele a trei autori romani: Cornelius Tacitus, Plinius cel
Tanar si Suetonius. De asemenea, ale istoricului evreu Iosif Flavius. Sa
incepem cu Tacitus, marele istoric si prozator roman, patrician si consul
(circa 56-120).
In jurul anului 116 scrie cea mai importanta opera a sa, Analele (Annales).
In cartea a XV-a se afla descrierea celebrului incendiu, care a izbucnit in
anul 64 si care a mistuit aproape intreaga Roma. Stim ca Nero (octombrie
54-9 iunie 68) a fost acuzat de catre contemporanii lui ca ar fi dat ordin
personal sa se dea foc orasului, pentru a obtine teren liber pe care sa-si
ridice o Roma noua, dupa propria-i imaginatie. Nero a hotarat sa inlature
banuielile ce planau asupra lui, aruncand vina asupra crestinilor.
In capitolul 44 citim: "De aceea, pentru a inabusi zvonurile, Nero a cautat niste vinovati anume, carora le-a
dat cele mai crunte osande; pe acestia norodul ii numea crestini; din cauza nelegiuirilor lor, ei erau urati de
toata lumea. Hristos, de la care isi luasera numele (crestinii), fusese osandit pe vremea imparatului Tiberius
de catre procuratorul Pontius Pilatus. Credinta lor daunatoare, inabusita pentru moment, incepe din nou sa
se raspandeasca, nu numai in Iudeea, locul de obarsie al acestui rau, ci chiar si la Roma, unde se revarsa de
pretutindeni toate grozaviile si (unde) tot ce e condamnabil capata forma.
De aceea la inceput au fost insfacati crestinii care (isi) marturiseau (credinta), apoi, in urma denunturilor, o
multime de oameni din randurile lor au fost dovediti, nu atat a fi vinovati de arderea Romei, cat a fi niste
fiinte care urau intregul neam omenesc. Si in vreme ce mergeau la moarte, crestinii mai erau si batjocoriti in
fel si chip: de pilda erau imbracati in piei de fiare si apoi dati cainilor ca sa-i rapuna sfasiindu-i ori erau
rastigniti pe cruce sau haraziti arderii pe rug, iar cand se lasa amurgul, erau arsi de vii in chip de torte
pentru a se lumina noaptea. Nero isi oferise si parcurile sale pentru aceste spectacole.
El organiza chiar jocuri de circ, la care lua parte imbracat in vizitiu, stand de-a valma cu plebea sau intr-un
faeton. Din aceasta pricina, desi crestinii fusesera osanditi ca oameni vinovati, care meritasera cele mai
aspre pedepse, totusi lumea incepe sa-i compatimeasca pe cei vinovati, ca si cum aceste pedepse nu ar fi
fost date in interesul obstesc, ci datorita cruzimii unei singure fiinte: Nero ". Plinius cel Tanar (61-114) a
indeplinit functia de guvernator al imparatului Traian (98-117) in Bitinia (provincie din Asia Mica), intre anii
111-113.
Intr-o scrisoare-raport catre Traian el scria: "Nu am luat niciodata parte la anchetarea crestinilor; deci nu
stiu care este crima indeobste pedepsita sau investigata, sau ce exceptii se fac... Intre timp, aceasta este
procedura pe care am adoptat-o cu cei acuzati in fata mea de a fi crestini. I-am intrebat daca sunt crestini si
i-am intrebat a doua si a treia oara, sub amenintarea pedepsei. Daca perseverau, dadeam ordin sa fie
executati, caci nu am nici o indoiala ca, indiferent de credinta lor, ei merita oricum pedepsiti pentru
incapatanarea lor si staruinta intransigenta...
Cat despre cei care spuneau ca nu sunt si nici nu au fost vreodata crestini, am crezut de cuviinta sa le dau
drumul, dupa ce rosteau o rugaciune catre zei la dictarea mea si aduceau o ofranda de tamaie si vin la
statuia ta, care am ordonat sa fie adusa la tribunal in acest scop si, in plus, il blestemau pe Christos - lucruri
pe care (asa se spune) cei care sunt cu adevarat crestini nu pot fi convinsi sa le faca... Afirmau ca toata vina
sau toata greseala lor se marginise la a se aduna in mod obisnuit intr-o anumita zi, inainte de rasaritul
soarelui, ca sa cante alternativ un imn lui Christos ca unui zeu...".
Cel mai important comentariu apartine lui Suetonius (70-140). In cartea sa "Cei doisprezece Cezari" scrisa in
121, in "Viata lui Claudius", la XXV, 4 scrie: "Cum iudeii, atatati de Chrestus, iscau nenumarate incaierari,
Claudius i-a alungat din Roma". Orosius mentioneaza ca aceasta expulzare a avut loc in al noualea an al
domniei lui Claudius, adica in anul 49. Asta este tot ce avem in legatura cu ecoul trezit de crestinism in
textele scriitorilor romani. Tragem concluzia ca nu sunt marturii din afara lumii crestine care sa confirme
existenta istorica a lui Iisus.
Cele trei fragmente analizate au aparut la peste 80 de ani de la moartea lui Iisus si ne informeaza despre
crestini, nu despre Iisus. Numele de Chrestus era raspandit printre sclavi si liberti, dovada fiind si faptul ca
in inscriptiile Romei antice el a fost descoperit de peste 80 de ori. Unica informatie despre Iisus, care s-a
pastrat in literatura evreiasca, este celebra mentiune din "Antichitati iudaice" a lui Iosif Flavius (37-117),
scrisa in jurul anilor 90-93 si cunoscuta in cercurile de biblisti sub denumirea de Testimonium Flavianum:
"La vremea aceea a trait Isus, un om intelept, daca poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare

30.10.2015 2:53

Revista Magazin - Documente necrestine despre existenta lui Iisus

2 of 3

http://www.revistamagazin.ro/index2.php?option=com_content&task=...

minuni si invatatorul oamenilor care erau bucurosi sa afle adevarul. A atras de partea lui o multime de iudei,
dar si o multime de pagani. Acesta a fost Hristos. Chiar daca Pilatus, datorita acuzatiilor aduse de fruntasii
poporului nostru, l-a tintuit pe cruce, n-au incetat sa-l iubeasca cei ce l-au indragit de la inceput. Caci li s-a
aratat a treia zi iarasi viu, asa cum au prezis profetii trimisi de Dumnezeu, infaptuind si o mie de alte
miracole. De atunci si pana azi dainuie poporul crestinilor, care isi trage numele de la dansul." (XVIII,II,3).
Astazi stim ca aceasta unica informatie evreiasca despre Iisus este o interpolare, un fals, o insertie ulterior
contrafacuta de un copist crestin. De asemenea, stim cand a luat nastere acest passus simulat. Origene din
Alexandria (185-254) ne spune ca Iosif Flavius nu crede ca Iisus ar fi fost Mesia: inseamna ca in exemplarul
lui din "Antichitati iudaice" nu figureaza cuvintele Isus si Hristos. Parintii Bisericii: Clement (150-215),
Minucius, Tertulian (a doua jumatate a sec. II-240) si Teofil din Antiohia, au cunoscut bine Antichitatile
iudaice si nu pomenesc nici un cuvant despre informatia referitoare la Iisus.
Deci in exemplarele cele mai vechi ale Antichitatilor iudaice aceasta informatie pur si simplu nu exista. De
abia Eusebiu (263-340), autorul primei "Istorii a Bisericii", o citeaza in forma redata mai sus. Asadar,
ajungem la concluzia ca Testimonium Flavianum a fost fabricat de un copist oarecare si introdus in
"Antichitati iudaice", pe la sfarsitul sec. al III-lea. Din sec. al X-lea avem si versiune araba scurta, scrisa de
Agapios, episcop de Hierapolis (in Siria). Iar din sec. XI-XII exista versiunea rusa sau recenzia lunga a
Testimonium Flavianum, scrisa in Istoria Razboiului Iudeilor Impotriva Romanilor din dispozitia cneazului
Iaroslav al Kievului.
In Cartea XX, capitolul IX din Antichitati iudaice, citim ca in anul 62, la Ierusalim, Marele Preot Ananus: "A
convocat sinedriul la judecata si l-a adus in fata lui pe fratele lui Isus, denumit Hristos (el se chema Iacob),
impreuna cu alti cativa, acuzandu-i ca incalcasera legile, si i-a condamnat sa fie ucisi cu pietre". Aceasta
fraza a suscitat intotdeauna mult mai putine dezbateri, deoarece ea nu confirma istoricitatea lui Iisus, ci pe
cea a lui Iacov, pe care nimeni n-o contesta. Dar fraza poate - faptul pare evident - si sa fi fost adaugata cu
ocazia unei recopieri a textului. Doar Pavel si apostolii pe Iacov il numeau "fratele Domnului", iar evreii "cel
Drept". In nici un caz nu-l numeau "fratele lui Isus".
Catre sfarsitul sec. al II-lea, Origene isi publica cartea "Impotriva lui Celsus". Filosoful greco-roman Celsus,
adept al stoicismului si platonismului, confidentul imparatului filosof Marcus Aurelius (161- 17 martie 180), a
publicat in anul 177 tratatul "Adevaratul cuvant". Din textele lui Celsus nu mai cunoastem azi decat citatele
pe care le da Origene, deoarece "Adevaratul cuvant" nu s-a pastrat. Se poate citi in Impotriva lui Celsus,
Cartea I, 62-63: "Isus s-a inconjurat de zece sau unsprezece barbati huliti si sarmani si a umblat cu ei in
lung si in lat, cersind in chip rusinos si jalnic pentru a supravietui".
Iar in Cartea II,9: "Cum am fi putut sa-l credem Dumnezeu pe cel care, printre alte lucruri care i se
reprosau, nu a indeplinit nimic din ceea ce promitea; care, dupa ce noi l-am acuzat, condamnat, considerat
demn de supliciu pe cand el se ascundea si incerca fuga cea mai rusinoasa, a fost prins si dat de cei pe care
ii numea ucenicii lui? Nu putea totusi, daca era Dumnezeu, nici sa fuga, nici sa se lase dus legat; si cu atat
mai putin, daca era privit ca Mantuitor, Fiul si Trimisul lui Dumnezeu, sa fie abandonat si tradat de tovarasii
lui, care ii fusesera cel mai aproape si il tineau de invatatorul lor". Dar Celsus nu pune nici o clipa la indoiala
istoricitatea persoanei lui Iisus.
Se mai poate adauga si faptul ca, in anul 73, un istoric sirian cu numele de Mara ii trimite fiului sau,
Serapion, care studia la Edessa, o scrisoare in care ii aminteste printre altele ca evreii l-au condamnat pe
"regele lor intelept" care incercase sa le dea legi noi. De aceea, ca pedeapsa, scrie Mara, Israelului i s-a luat
regatul, o parte a populatiei a fost masacrata, iar cei care au ramas in viata au fost imprastiati in lumea
intreaga. Si se intreaba Mara: "Ce le-a folosit atenienilor ca l-au condamnat la moarte pe Socrate, samienilor
ca l-au ars pe Pitagora, evreilor ca l-au torturat pe inteleptul lor rege? Pe buna dreptate Dumnezeu i-a
razbunat pe cei trei intelepti". Dar aici nu este scris numele Iisus.
Redam in continuare marturia extrem de interesanta a cunoscutului scriitor carait Ya'qub Al-Qirqisani, care a
trait in prima jumatate a sec. al X-lea. In cartea "Istoria sectelor iudaice", Al-Qirqisani afirma ca in sec. I
i.Hr. a existat o asa - numita "secta a pesterii" in regiunea Marii Moarte, adica esenienii de la Qumran. "Cum
pe acea vreme, scrie Al-Qirqisani, a aparut acolo doctrina unei secte numite a pesterii. Ea a primit acest
nume din cauza ca scrierile ei religioase au fost descoperite intr-o pestera".
Semnificatia expresiei " cum pe acea vreme" nu ridica probleme fiindca aceasta informatie a lui Al-Qirqisani
este plasata intre povestirea despre farisei, saduchei si boetusei si povestirea despre Christos. Dupa ce
vorbeste de " secta pesterii", Al-Qirqisani continua: "Curand s-a ivit acolo Iosua, care, dupa spusele rabinilor,
era fiul lui Pandera; el e cunoscut ca Iisus , fiul Mariei. El a trait in zilele lui Iosua, feciorul Perahiei, despre
care se spune ca a fost unchiul lui Iisus din partea mamei.
Aceasta s-a intamplat cand domnea Augustus Caesar, imparatul Romei (intre 30 i.Hr. Si 14), adica pe timpul
celui de-al doilea Templu". Caraitii sau caraimii au fost membrii unei secte iudaice aparute in sec. al VIII-lea
in Asia Anterioara, de unde s-au raspandit apoi in Egipt, Spania, Crimeea, Polonia, Lituania. Asa cum o arata
insasi denumirea sectei, "fiii Bibliei", caraitii nu recunosteau decat Biblia (Vechiul Testament), respingand
Talmudul si prescriptiile rabinice introduse ulterior.
In "Adevaratul cuvant", Celsus acorda insa cel mai mult spatiu originii lui Iisus. Bizuindu-se pe zvonurile care
circulau, afirma ca Maria a fost o femeie de la tara, cu o comportare rea. Sotul ei, Iosif, dulgher de meserie,

30.10.2015 2:53

Revista Magazin - Documente necrestine despre existenta lui Iisus

3 of 3

http://www.revistamagazin.ro/index2.php?option=com_content&task=...

a gonit-o de acasa pentru ca a aflat ca l-a tradat cu un oarecare Pantera, soldat in armata romana, de
origine greaca. Femeia fara capatai a pribegit prin tara si intr-un grajd oarecare l-a nascut pe Iisus, copil
nelegitim.
Cand a crescut, Iisus a plecat sa-si caute de lucru in Egipt, unde a invatat arta de-a face minuni, iar cand a
revenit in Galileea s-a folosit de indemanarea lui de scamator pentru a-si castiga existenta. A avut atata
succes in indeletnicirea asta, incat a ajuns un infatuat si a inceput sa spuna ca-i fiu de zeu. Si in tratatul
Aboda Zara este scrisa intreaga istorie a adulterului Mariei cu soldatul Pantera.
La fel, si in Talmudul evreilor s-au pastrat diferite opinii in legatura cu persoana lui Iisus. Intr-o baraita din
Talmud citim: In ajunul Pastelui, l-au spanzurat pe Joshua (din Nazaret). Solul mersese vreme de patruzeci
de zile inaintea lui, spunand: "Iata-l pe Joshua (din Nazaret), care va fi omorat cu pietre, pentru ca s-a
dedat vrajitoriei si pentru ca l-a ademenit si l-a facut sa cada in greseala pe Israel. Toti cei care au stiinta de
ceva ce il poate dezvinovati sa vina sa vorbeasca in apararea lui". Dar nu s-a gasit nimeni care sa-i ia
apararea si a fost spanzurat in ajunul Pastelui.
Coranul arabilor contine multe semne (versuri) cu Iisus si familia sa. De exemplu, in II Sura vacii: Si
i-au dat lui Isus, fiul Mariei, semne rasvedite si l-au intarit cu duhul sfant (81); in III Sura familiei Imrin:
Ingerii mai zisera: "O, Maria, Dumnezeu iti vesteste cuvantul ce vine de la El, numele lui va fi Messia Isus,
fiul Mariei. Maret va fi el in lumea de acum si cea de apoi si va fi aproape de Dumnezeu. El va vorbi cu
oamenii din leagan si in varsta de barbat si va fi cucernic" (40-41); in XIX Sura Mariei: Acesta este Isus,
fiul Mariei, cuvantul adevarului, de care se indoiesc ei. Nu se cuvine lui Dumnezeu sa nasca fiu. Marire lui!
Daca hotareste un lucru, ii zice "Sa fii !" si este (36). Mai sunt multe versuri care contin numele lui Iisus.
Ec. Vasile Turcu
Membru al Academiei de Stiinte New York, SUA

Inchidere fereastra

30.10.2015 2:53