Sunteți pe pagina 1din 5

Vasile Alecsandri - Legenda Rndunici

Rndunic, rndunea
Ce bai la fereastra mea?
Du-te-i pune rochia,
C te arde aria,
Te sufl vntoaiele
i te ud ploaiele.
Mergi n cmpul nverzit,
C rochia a-nflorit
i o calc turmele
i o pasc oiele.
(Cntec poporal)
I
Cnd se nscu pe lume voioasa Rndunic,
Ea nu avea fptur -aripi de psric,
Fiind al cununiei rod dulce, dezmierdat,
Copil drgla de mare mprat.
Dar fost-a o minune frumoas, zmbitoare,
Sosit printre oasneni ca zmbetul de soare,
O ginga comoar format din senin,
Din raze, din parfumuri, din albul unui crin,
i maica sa duioas, privind-o, se temea
S nu dispar-n aer sub forma de o stea.
O zn cobort din zodia cereasc
Veni s o descnte, s-o legene, s-o creasc,
S-i deie farmec dulce, podoabe, scumpe daruri,
S-o apere-n via de-a zilelor amaruri.
Ea-i puse-o scldtoare cu ap ne-nceput,
De ploaie neatins, de soare nevzut,
i-n apa nclzit cu lemn mirositor
O trestie, un fagur -o floare de bujor,
Menind prin oapte blnde copila s devie
Nltu, mldioas ca trestia verzie,
La grai ca mierea dulce, la chip fermectoare
i ca bujorul mndru de ochi atrgtoare.
Apoi zna-i aduse o dalb de rochi,
Din raze vii esut, cu stele prin alti,
i-i zise: "De-i e gndul s ai parte de bine,
Rochia niciodat s n-o scoi de pe tine,
i ct vei fi al lumii frumos, iubit odor,
S fugi n lumea-ntreag de-al luncii zburtor,
Cci el intete ochii i dorurile sale
Pe oricare funt cu forme virginale,
Pe dalbele copile, a dragostei comori,
Ce-s jumtate fete i jumtate flori,
Pe znele nscute n atmosfera cald,
Ce sub vpaia lunii n lacuri lin se scald,

i chiar pe luna plin de o lumin moale,


Ce-atinge iarba verde cu albele ei poale".
II
Copila descntat de zna ei cea bun
Cretea-ntr-o ziu numai ct alta ntr-o lun,
-a sale brioare, -a sale mici picioare
Aveau, fiind n leagn, micri de aripioare;
Iar cnd iei din cuibul n care nflorise
Ca roza dintr-un mugur cu foile deschise,
Cnd umbra sa vioaie, plutind sub cer senin,
Putea s se msoare pe umbra unui crin,
Mult i plcea copilei s-alunge rndunele
Ce lunecau prin aer i o chemau la ele,
S-alerge pe sub bolta btrnilor arini,
Cercnd s prind-n iarb a razelor lumini,
S fug rtcit de-a lung, de-a lung pe maluri
Atras-n cursul apei de-a rurilor valuri,
i-n cale-i s s-opreasc, uimit, ncntat
De dulcea armonie naturii deteptat.
Atunci pe nesimite un glas de zburtor
i tot fura auzul optindu-i, plin de dor:
"Att eti de frumoas la chip i la fptur,
C nopii dai lumin, i iernii dai cldur,
i orbilor din umbr dai ochi s te admire,
i morilor grai dulce s spuie-a lor simire.
Ah! prul tu lung, negru, ca aripa corbie,
Cu-a lui ntunecime ar face nopi o mie,
i chipul tu ce fur chiar ochii de copile
Din alba lui splendoare ar face mii de zile!
Ah! buzele-i rotunde, cu rs nveselite,
Se par dou ciree n soare prguite,
i mijlocu-i de-albin sub vlul tu de aur
Se leagn prin aer precum un verde laur;
Iar ochii ti, luceferi cu tainice luciri,
Rsfrng toat vpaia ceretilor iubiri
Ce ai aprins n inimi cnd te-ai ivit pe lume
Tu, zn fr seasnn, minune fr nume!"
Copila, cu uimire, l asculta zmbind...
Apoi, ctnd n urm-i, se deprta fugind,
Lilie zburtoare, de fluturi alungat,
Care-i formau pe frunte o salb-naripat.
III
Viseaz luna-n ceruri!... sub visul cel de lun
Flori, ape, cuiburi, inimi viseaz mpreun.
Nici o micare-n frunze, i nici o adiere
Nu tulbur n treact a nopii dulci mistere.
Albina doarme-ascuns n macul adormit,

Btlanul printre nuferi st-n lab neclintit,


i raza argintie din stele dezlipit
Cznd, sgeat lung, prin umbra tainuit,
Se duce de aprinde vpi tremurtoare
n albele iraguri de rou lucitoare.
Dar cine-acum, ca raza, n lumea nopii zboar?
Ce umbr, cu sfial, prin arbori se strecoar
i merge drept la malul prului din vale?
Oprindu-se-ngrijit ades n a sa cale,
Ea vine lng ap, cu drag la ea privete
i, singur-n rcoare, de baie se gtete.
O! dalb feerie! divin ncntare!...
Rochia de pe umeri alunec, dispare,
i lumii se arat minunea cea mai rar,
Albind ca faptul zilei n zi de primvar!
Toi ochii de luceferi, de psri i de flori,
Lovii ca de lumina rozatic din zori,
S-aprind de-o scnteiere ce-n inim ptrunde...
Dar juna-mprteas n ap se ascunde.
Ferice, dezmierdat de unda rcoroas,
Ea-noat cu-o micare alene, voluptoas,
Lsnd ca s albeasc prin valul de cristal
Frumoasa rotunzime a snu-i virginal.
i iarba de pe maluri se pleac s-o priveasc,
i trestia se-ndoaie voind ca s-o opreasc,
i apa-n vlurele de aur se-ncretete,
i nuferii se mic, btlanul se trezete,
Pdurea cnt imnuri, i luna amoroas
Revars pe copil o mantie-argintoas.
Acum pe lng trestii ea lunec uor
i, vrnd la mal s ias, ptruns de-un fior,
Pe snul ei ud nc ea prul i adun,
Se oglindete-n ap, se oglindete-n lun,
i umbra-i diafan cu formele-i rotunde
n lin ngnare se clatin pe unde.
IV
Cocou-n deprtare inton o fanfar!
Copila cu grbire din valuri iese-afar.
Ah! unde-i e rochia i unde-al ei noroc?...
Ea vede zburtorul cu ochii mari de foc
Ce vine -o cuprinde cu braele-ntr-o clip;
Dar grabnic se aude un freasnt de arip,
i dalba-mprteas, din brae-i disprnd,
Se schimb-n rndunic i fuge-n cer zburnd!
Atunci -a ei rochi, nlndu-se n vnt,
Topitu-s-a n ploaie de raze pe pmnt,
i pn-n faptul zilei crescut-au flori din ele,
Odoare-a primverii: Bochifi-de-rndunele!...

Legenda randunicai
-

Scrisa la Mircesti in 1874 si publicata in volumul Pasteluri si legende in 1875, este


dedicata d-nei Nyka Petre Gradisteanu

Prelucreaza un text folcloric referitor la metamorfoza unei tinere printese in pasare


pentru a respinge iubirea Zburatorului. Ca sa scape de imbratisarea nedorita a fapturii
demonice, fata si-a abandonat vesmantul protector si s-a transformat in floarea
denumita rochita-randunicii

Explicand regresiunea pe scara biologica a unei fiinte omenesti intr-un element vegetal,
legenda culta are un caracter etiologic, ca si basmele prelucrate de Al Odobescu si integrate
in structura eseului erudit Pseudo-kinegetikos
Imbinand mitul folcloric propriu-zis cu cel al eroului supranatural si malefic,
Alecsandri le-a integrat in splendide tablouri descriptive diurne si nocturne, inrudite cu
spectaculosul natural din pastelurile sale.
Legenda este precedata de un moto, care reproduce un fragment de cantic
poporal rezumand nucleul epic al intamplarii extraordinare. Poemul legendar evoca, in 4
fragmente succesive, copilaria , adolescenta si devenirea spectaculoasa a unei frumoase
fete intr-o vietate destinata spatiului celest. Eroina este o copila dragalasa avand un nume
predestinat -Randunica. Perfectiunea trasarurilor sale o face comparabila cu zambetul de
soare cu albul unui crin, cu stralucirea unei stele pe cer. Ursitoarea ii menise o soarta
exceptionala, ca va ramane vesnic tanara si fericita, atragandu-i pe numerosii muritori prin
farmecele ei. I s-a mai oferit o rochita alba, tesuta din razele lunii si brodata cu stele in
forma de altite. Cromatica subliniaza castitatea si puritatea morala pe care copila le
respecta.
Ursitoarea a avertizat-o ca frumusetea ei va atrage si incercarea malefica a
Zburatorului de a-i castiga iubirea si de a o amagi prin simularea unei afectiuni reciproce.
Zana i-l descrie ca pe o faptura nestatornica, superficiala si infidela, care simuleaza
dragostea, incapabil s-o traiasca de fapt.
Eroul fantastic mimand doar conditia umana nu are preferinte sentimentale, ne se
poate darui unei iubiri unice, nu pretuieste feminitatea in sine, ci in stadiul ei primar,
neprihanirea. Copila asculta indemnurile protectoarei divine si nu se lasa amgita de
inflcarata declaratie a personajului demonic. Cuvintele lui de dragoste anticipeaza, prin
impetuozitatea lor romantica si bogata figuratie retorica, dialogurile erotice din Calin (file
din poveste).
Respins de fata si avand un caracter razbunator, precum cel al zmeului din
poveste, Zburatorul pandeste momentul propice pentru a-i fura fetei ce se scalda in lac
rochita protectoare.
Pastelistul Alecsandri se vadeste in legendele sale, imaginand un seducator
tablou nocturn. Pentru prima oara in lirica romaneasca, un poet indrazneste sa picteze in
cuvinte nudul feminin, trupul fetei fiind comparat cu o dalba feerie si
divina incantare. Aparitia ei de vis trezeste elementele de natura personificate, care se
comporta ca niste virtuali indragostiti. Natura inzestrata cu atribute senzual-omenesti ia
parte la euforia erotizata.
Iesind la mal, infioarata de adierea noptii estivale, frumoasa copila se
contempla ca Narcis in oglinda acvatica. Nemaifiind aparata de haina vrajita, printesa isi
pierde unicitatea si norocul in lume, incalcand promisiunea facuta zanei bune. Cand
Zburatorul, sigur de izbanda apropiata, a vrut sa o cuprinda in bratele sale, fata s-a
metamorfozat instantaneu intr-o randunica, scapand imbratisarii fatale. O data cu ea, se

inalta in vant si straiul fermecat din care au cazut pe pamant florile ce vor purta de atunci
numele pasarii : Odoare-a primaverei: Rochiti de randunele!