ROMANTISMUL
(manifestat în poezie, proză
şi dramaturgie)
-sec 18, a doua jumătate (adică
după 1750), Anglia, Germania,
Franţa
-împotriva clasicismului, căuta
să asigure libertatea de
exprimare necesară literaturii,
înlăturarea tuturor normelor
-Victor Hugo “Nu există
reguli, nici modele” în
manifestul literar al
romantismului francez –
Prefaţa la drama Cromwell
-primau sentimentele şi
pasiunile
-creatorul romantic este atras de
absolut, de infinitul spaţial şi
temporal, realizând viziuni
ample asupra naturii,
cosmosului, istoriei omenirii
-infinitul cosmic se reflectă în
propriul suflet
-eul romantic se sufocă în
atmosfera mediocră a realităţii
şi evadează în imaginare lumi
exotice sau în trecut – admiraţie
faţă de trecut, dispreţ faţă de
prezent
-fig de stil – antiteza
-natura este o stare sufletească,
o proiecţie a vieţii artistului
-nostalgie, melancolie, visare –
motivul visului
-personajele sunt caractere
complexe bine individualizate,
plasate într-un cadru istoric
adecvat – excepţionale în
împrejurări excepţionale
-se inspiră din trecut şi din viaţa
prezentă a poporului –
SIMBOLISMUL (manifestat
doar în poezie şi foarte puţin în
dramaturgie)
-1886, Franţa, Jean Moreas,
art. Symbolisme;
-împotriva parnasianismului
-impunea o noua expresie lirică,
aspirând să ocolească
sentimentalismul, retorismul şi
patetismul romantic;
-în literatura română
Alexandru Macedonski deschide
drumurile experimentului
simbolist prin revista
“Literatorul”, editată de el, în
1880. El teoretizează despre noua
poezie în mai multe articole, cel
mai important fiind Poezia
viitorului (1892) – “noua poezie
trebuie să fie muzică şi imagine”
-arta poetică simbolistă
promovează conceptual modern
de poezie, reprezentând prima
etapă de manifestare a
modernismului;
-respinge prozaismul (ceea ce e
comun, plat şi banal) şi expresia
discursivă, dezlânată, poezia
fiinde definită ca arta de a simţi;
-cultivarea simbolului (înţeles ca
imagine stilistică) care să exprime
corespondenţele, afinităţile
invizibile între diferitele elemente
ale universului;
-folosirea sugestiei, cale poetică
de exprimare a corespondenţelor,
a legăturilor ascunse dintre
lucruri, prin cultivarea senzaţiilor
coloristice, muzicale, olfactive;
-înclinaţie spre stări sufleteşti
nedefinite, predispoziţie spre
reverie (visare); starea de spleen;
MODERNISMUL (manifestat TRADIŢIONALISMUL
în poezie, proză, dramaturgie) (manifestat în poezie, proză
şi dramaturgie)
-primul război mondial aduce în
literature europeană modificări de
perspectivă; schimbările vor fi
simţite şi în literat. rom.;
-1919, cenaclul literar şi revista
grupării de scriitori conduse de
Eugen Lovinescu sub numele de
“Sburătorul”;
-împotriva tradiţionalismului;
-lupta pentru promovarea tinerilor
şi imprimarea unei tendinţe
moderniste în evoluţia literaturii
romane.
În esenţă modernismul
lovinescian porneşte de la idea că
există un spirit al veacului care
imprimă un proces de
omogenizare a civilizaţiilor, de
integrare într-un ritm de
dezvoltare sincronică. În
condiţiile în care există decalaje
între civilizaţii, cele mai puţin
dezvoltate suferă influenţa
binefăcătoare a celor avansate.
Influenţa se realizează în doi
timpi: mai întâi se adoptă prin
imitaţie forme ale civilizaţiei
superioare, apoi după implantare
se stimulează crearea unui fond
propriu. Teoria imitaţiei era
preluată dupa francezul Gabriel
Tarde, psiholog şi sociolog.
Pricipiul sincronismului însemna
acceptarea schimbului de valori, a
elementelor care conferă noutate
şi modernitate fenomenului
literar. Nu e vorba de o imitaţie
servilă, de un împrumut fără
discernământ, ci de o integrare a
NEOMODERNISM
UL (manifestat în
poezie, proză şi
dramaturgie)
-nu este un curent literar ci mai În istoria poeziei
mult o tendinţă, o mişcare postbelice s-a convenit
culturală care valorifică şi să se distingă 3
supralicitează elementele de perioade: realismul
tradiţie. Se opune socialist dintre 1948 şi
modernismului. S-a creat în 1964 (proletcultismul –
jurul revistei Gândirea apărută care a avut ecouri până
la Cluj (1921) sub direcţia lui în 1989);
Cezar Petrescu ca revistă neomodernismul (sau
literară, artistică şi socială. În generaţia “60) şi
1922 se mută la Bucureşti şi postmodernismul (sau
trece sub conducerea lui generaţia “80)
Nechifor Crainic.
-revista apăra românismul, -mişcarea tinerilor
adică ce e specific sufletului neomodernişti
naţional, vieţii autohtone reprezintă un dezgheţ
-poziţia tradiţionaliştilor e mai cultural – are loc o
veche dar acum accentuată de reînviere a
polemica cu Lovinescu. modernismului
-istoria şi folclorul sunt lovinescian interbelic
domeniile relevante ale -poezia este o stare
specificului unui popor, plus lirică, o expresie
credinţa religioasă ortodoxă – metaforică a trăirilor
element esenţial de structură a profunde ale fiinţei, ale
sufletului ţărănesc conştientului sau
-tradiţionalismul gândirist subconştientului,
cultivă folclorul cu zone adăugând miturile şi
magice, cu un bogat fond mitic: motivul visului
descântece, bocete, obiceiuri de -limbajul este un scop
sărbători, superstiţii în sine
-reînvierea în conştiinţa noastră -jocul de cuvinte
a trecutului -lbj. ambiguu
-literatură rurală -metafore subtile
-mitul amintirii, evocarea -imagini insolite
-miturile geto-dacice dincolo de vigoarea
(Zamolxe), în general cuvântului
-religiozitatea constituie o -ironia, intelectualismul
componentă fundamentală a -teme mari şi nobile ale
popoarelor agricole omului şi condiţiei sale
personaje din toate mediile
sociale (cu preferinţe pentru
extreme) – personajul colectiv
-personaje dinamice:
inadaptatul, pesimistul,
revoltatul, nebunul, geniul,
titanul, îngerul, demonul
-temele: natura, istoria,
folclorul, tradiţia, realitatea
socială – revolta
-visul, stările enigmatice,
onirice, ale subconştientului
-nocturnul, cosmicul, marile
dezlănţuiri (geneza/
cosmogonia, apocalipsa)
-categorii estetice: fantasticul,
feericul, macabrul, grotescul,
urâtul, sublimul
-specii lit: drama, romanul,
nuvela, meditaţia, pamflete,
satira, poemul filosofic
În lit română romantismul apare
prin mişcarea paşoptistă – în
operele acestei generaţii
coexistă elem clasiciste şi cele
romantice.
-articolul program al Daciei
Literare, Introducţie (1840)
semnat de Mihail
Kogălniceanu promovează o
literatură originală inspirată din
3 surse: natură, istorie şi folclor
REPREZENTANŢI:
Ion Heliade Rădulescu, V.
Alecsandri, Gr. Alexandrescu,
D. Bolintineanu, V. Cârlova,
Al. Russo, N. Bălcescu, Al.
Odobescu, C. Negruzzi, B. P:
Hasdeu, Gh. Asachi, Andrei
Mureşanu, Mihai Eminescu
-muzicalitate interiorizată prin
folosirea refrenului, laitmotivului
sau a anumitor sunete (aliteraţie-
consoane, asonanţă-vocale);
-preferinţa pentru anumite teme şi
motive: iubire, nevroză, târgul
provincial, izolarea, natura;
-folosirea versului liber;
-poeţii simbolişti oscilează între
reveria intelectuală şi revoltă,
între resemnarea tragică şi gestul
dinamitard;
-poeţii simbolişti se descoperă
aparţinând unui secol vlăguit,
agonic, transcriu vagi şi bruşte
nevroze şi preiau îngroşat teme
romantice precum înclinaţia spre
antiteze, moartea nenduratoare,
preocuparea pentru boală, atracţia
în faţa misterului, a tenebrelor şi a
vagului.
-ideologia simbolistă ţine de
idealism, poeţii simbolişti caută o
realitate dincolo de aparenţe;
-poezia devine un instrument de
cunoaştere metafizică
REPREZENTANŢI:
Al. Macedonski, Ion Minulescu,
Dimitrie Anghel, Ştefan Petică,
George Bacovia, Ovid
Densusianu (revista proprie Viaţa
nouă), Traian Demetrescu,
Mircea Demetriad, Iuliu Săvescu,
Ion Theo (T. Arghezi), Benjamin
Fundoianu.
literaturii intr-o formulă estetică
viabilă, în pas cu evoluţia artei
europene;
-Lovinescu nu se opune tradiţiei
cum s-a crezut ci spiritului
provincial;
-mutaţiile esenţiale în plan
tematic şi estetic:
1.literatură urbană/citadină
2.cultivarea prozei obiective
3.evoluţia poeziei de la epic la
liric
4.intelectualizarea prozei şi
poeziei
5.dezvoltarea romanului analitic
6.autenticitatea creaţiei
7.anticalofilia
8.metode de analiză psihologică
moderne: introspecţia,
retrospecţia, memoria involuntară
(model Marcel Proust), tehnica
oglinzilor paralele
Modernismul este o mişcare largă
care cuprinde toate curentele
postromantice precum
simbolismul, futurismul,
expresionismul, constructivismul,
suprarealismul, dadaismul,
ermetismul, avangarda.
REPREZENTANŢI:
C. Petrescu, L. Rebreanu, Anton
Holban, G. Călinescu, H. P.
Bengescu, M. Sadoveanu, M.
Caragiale, T. Arghezi, I. Barbu,
L. Blaga, Tudor Vianu
-se mai folosesc şi noţiunile de
ortodoxismul, gândirismul REPREZENTANŢI:
-poezie de spiritualizare a Nichita Stănescu, Marin
existenţei, o lirică a teluricului Sorescu, Ana
(a pământului, terestrului) Blandiana, Constanţa
-opera de cultură care exprima Buzea, Ioan Alexandru,
în modul cel mai înalt specificul Emil Botta, Ştefan
naţional – Ethosul – trebuia să Augustin Doinaş, Geo
includă neapărat în substanţa ei Dumitrescu, Maria
ideea de religiozitate. Banuş, Eugen
Vechile curente tradiţionaliste: Jebeleanu, Dan Deşliu,
sămănătorismul şi A. E. Baconsky,
poporanismul Constanţa Buzea,
Adrian Păunescu,
REPREZENTANŢI: Mircea Dinescu
Ion Pillat, L. Blaga, Adrian
Maniu, Vasile Voiculescu,
Cezar Petrescu, Mateiu
Caragiale, Mihail Sadoveanu,
Gib Mihăiescu, Aron Cotruş,
Dan Botta, Radu Gyr, Horia
Vintilă