Sunteți pe pagina 1din 7

Curs 3 – 2008.03.

13
Dr. Muresan (sper)

- o z ca i greu, da’ la toti ni-i greu-


Inulina si clearence-ul creatininei endogene – astea is de retinut neaparat

Reabsorbtia tubulara

Metode experimentale de explorare a functiilor tubului urinifer


• Tehnica micropunctiilor – se efectueaza micropunctii in diferite puncte ale tubului
urinifer, se recolteaza lichid din interiorul tubului, si se analizeaza compozitia lui
chimica
• Administrarea de substante marcate radioactiv si urmarirea locului unde ele se
reabsorb, sau se secreta
• Metoda perfuziei tubilor izolati prin microdisectie
• Blocarea fluxului urinar in diferite portiuni ale tubului urinifer, continutul urinar
se acumuleaza deasupra, recoltarea continutului si analiza compozitiei lui chimice
• Masurarea diferentelor de potential intre interiorul celulei si lumenul tubular, intre
celula si interstitiu, diferenta de -70 mV. La nivelul tubului contort proximal e -2,
-3 mV, in portiunea ascendenta groasa 6,7 mV, la implantarea in tubul colector,
-35mV. La reabsorbtie vom vorbi nu numai de gradiente de concentratie, ci si de
gradiente electrice.

Functiile tubului urinifer


• Vehicularea sau transportul urinei de la glomerul spre terminatie
• Reabsorbtia tubulara
• Secretia tubulara

Functia de transport a urinei


Urina elaborata in capsula Bowman e transportata spre caile urinare extrarenale, datorita
unui gradient de presiune : in capsula Bowman :10 mm Hg, in portiunea incipienta a
tubului colector, 7 mmHg, la nivelul bazinetului 0 mm Hg, dar in interstitiu e 6 mm Hg
Factorii care influenteaza vehicularea urinei
• Amploarea sau marimea filtrarii glomerulale
• Presiunea din caile urinare extrarenale
• Presiunea in interstitiul renal (cresterea presiunii in interstitiu -> colabarea tubilor
colectori)

Definim 4 termeni :
1. reabsorbtie tubulara = transferul unei substante din lumenul tubului in
urina, prin celula tubulara, prin interstitiu, spre sange
2. secretie = transferul unei substante din sange, prin interstitiu, prin celula
tubulara, spre lumenul tubului urinifer
3. excretie = procesul de eliminare a unei substante prin urina
4. debit urinar = diureza
Recapitulare an 1 – transport activ si transport pasiv
Transport activ = transportul unei substante impotriva unui gradient de concentratie sau
electric, transport cu carausi, cu sau fara transport maxim, cu fenomene de inhibitie
competitiva, transportul activ necesita energie, utilizata din hidroliza ATP-ului, in
prezenta ATP-azei
Transport pasiv = transportul unei substante in sensul gradientelor de concentratie, si
electric, in sensul gradientelor de concentratie sau electrice, de la -2, -3 mV la -70 mV,
fara consum de energie, prin difuziune, sau prin solvent “drag” = (transferul unei
substante cu fluxul de apa)

Reabsorbtia tubulara
1. reabsorbtia substantelor cu valoare nutritiva – glucoza, aminoacizi, vitamine si
proteine
2. reabsorbtia substantelor de catabolism : uree si acid uric
3. reabsorbtia electrolitilor, cationi si anioni
4. reabsorbtia de apa – cel mai greu !

1. Reabsorbtia substantelor nutritive

Glucoza are GM mica, si trece cu usurinta prin tubul renal. Astfel ca, in urina primara, se
gaseste glucoza in aceeasi concentratie cu cea din sange, adica 100 mg%. Avand in
vedere ca se filtreaza 125 ml de plasma pe minut, inseamna ca in fiecare minut, in urina
primara, trec 125 de mg de glucoza, pe minut. Dar aceasta glucoza se reabsoarbe in
totalitate, astfel ca in urina finala nu exista glucoza. S-a constatat ca celulele tubulare
renale au o capacitate maxima de reabsorbtie a glucozei, care este de 375 mg/min la
barbat, si 300 mg pe minut la femeie. Question: la ce valoare a glicemiei este depasita
capacitatea de transport maxim al celulelor tubulare, glucoza trece prin urina si apare
glucozurie??. Prag renal al unei substante(aci glucoza) = valoarea substantei din sange la
care este depasita capacitatea de reabsorbtie la nivelul tubului, si glucoza imi trece in
urina, si apare glucozurie. Daca la o valoare a glicemiei de 100 mg% se reabsorb 125 mg
glucoza pe minut, atunci acei 300-375 mg/minut (capacitatea maxima), la ce valoare a
glicemiei corespunde?? Glicemia iese 240 – 300 mg %. Abia atunci imi intra glucoza in
urina, ca e depasit pragul renal.
S-a constatat ca aceasta valoare 240-300 mg% este asa-numitul prag renal teoretic. In
practica, s-a constatat ca la o glicemie in sangele arterial de 200 mg%, si la o glicemie in
sangele venos de 180 mg%, glucoza trece prin urina si apare glicozuria. Acesta e pragul
renal corect, practic, clinic, real.
1.De ce exista diferenta asta??? -Pentru ca nu toti nefronii au aceeasi capacitate de
reabsorbtie a glucozei
2. de ce exista diferenta intre valoarea glicemiei din sangele arterial si cel venos??? –
pentru ca glucoza este o substanta usor metabolizata, cu molecula mica, la trecerea
sangelui din sistemul arterial in cel venos, o parte din glucoza e retinuta in tesuturi, si
metabolizata.
Mecanismul de reabsorbtie al glucozei
Glucoza se reabsoarbe activ, in cea mai mare parte (peste 95%) in tubul contort proximal,
mici cantitati de glucoza se pot reabsorbi in pasiv prin difuziune in tubul contort distal si
colector
Reabsorbtia tubulara a glucozei nu este influentata de insulina. Deci se absoarbe in
aceeasi proportie la persoanele sanatoase, si la persoanele cu diabet zaharat.
Glucoza se absoarbe in tubul contort proximal prin mecanism activ, si se face cuplat –
cotransport cu Na. Glucoza transportata de carausi in celula se desprinde de pe carausi,
difuzeaza in citoplasma, difuzeaza in interstitiu, si de aici trece in sange. Na, la polul
apical al celulei tubulare intra pasiv, atras de un gradient de concentratie 142 mEg/l in
urina, 30-40 mEg/l in celula, si intra in celula atras de un gradient electric: -2,-3 mV ext,
-70 mV in interior. In celula tubulara, Na are valori mai mari decat restul celulelor, pentru
ca prin celula tubulara sunt scurgeri / transferuri permanente de Na. Na intrat pasiv in
celule este expulzat activ in portiunea latero-bazala a celulei, pompa de Na si K asigura
transferul activ al Na in afara celulei. Blocarea ATP-azei Na si K dependenta cu oabaina
sisteaza transferul Na in afara celulei, Na se acumuleaza in celula, in consecinta se
sisteaza reabsorbtia glucozei. In trecut, reabsorbtia glucozei se spunea ca este
conditionata de fosforilarea glucozei la polul apical al celulei tubulare. Aceasta
observatie s-a bazat pe faptul ca o substanta inrudita ca structura cu glucoza, cunoscuta
sub numele de fluorizina blocheaza fosforilarea glucozei, aceasta nu mai este absorbita,
si se pierde prin urina. Astazi se stie insa ca intre fluorizina si glucoza este un procent de
inhibitie competitiva, la incarcarea pe carausi. Carausul are preferinta pentru
fluorizina, in consecinta glucoza se pierde prin urina. In practica, exista diabetul
experimental – diabetul fluorizinic. In patologie se descrie o boala numita diabet renal,
(nu zaharat!!!), care se caracterizeaza prin :
glicemie normala (80-100), asociata cu o glicozurie semnificativa.
Posibil un numar mai mic de carausi pentru glucoza, sau o afinitate mai mica a carausului
pentru glucoza. Acesta e diabetul renal, care nu e tot aia cu diabetul zaharat.
Ala zaharat: hiperglicemie, am depasit pragul renal, apare glicozurie. Este foarte multa
patologie renala.

Reabsorbtia tubulara a aminoacizilor


Aminoacizii se absorb din urina activ, printr-un mecanism asemanator reabsorbtiei de
glucoza, cotransport cu Na, aminoacizii avand greutate moleculara mica, trec usor prin
filtratul glomerulal, se absorb aprox 99%, restul de 1-2% se elimina prin urina. Se cunosc
mai multe clase de carausi pentru aminoacizi: pentru aminoacizii neutri, pentru cei
dicarboxilici, pentru cei diaminici, si pentru prolina si hidroxiprolina. Lipsa unui tip de
caraus este afectata reabsorbtia tuturor aminoacizilor din clasa respectiva.

Vitaminele
Vitaminele hidrosolubile – B, B12 si vitamina C se absorb activ

Reabsorbtia de proteine
In urina primara, pot trece cantitati mari de proteine, pana la 25-40 g / 24h. Pierderea prin
urina a unei cantitati atat de mari de proteine ar determina tulburari in economia /
metabolismul organismuli. Se considera ca pierderea prin urina de proteine > 150 – 200
mg in 24h este un proces patologic.
Reabsorbtia proteinelor in urina primara
Se reabsorb la nivelul polului apical al celulelor renale, printr-un proces asemanator
pinocitozei, proteina cuprinsa in vezicula de pinocitoza ajunge in citoplasma, in vezicula
proteinele sunt degradate de enzime pana la faza de aminoacizi, aa difuzeaza in celula, in
interstitiu si de aici sunt recuperati in sange.

Reabsorbtia substantelor de catabolism: uree si acid uric.


Ureea.
Are GM mica -> trece cu usurinta in urina primara. In organism, ureea provine din
metabolismul proteic, rezulta zilnic aproximativ 25 – 30 g de uree, reabsorbtia tubulara a
ureei este influentata de debitul urinar (diureza) astfel ca atunci cand diureza scade, 80 –
90% din uree se reabsoarbe. Reabsorbtia de uree se realizeaza prin difuziune, sau solvent
drag -> cu fluxul de apa. Ureea se reabsoarbe pasiv la 2 nivele: in tubul contort proximal,
si in tubul colector la nivelul medularei interne – o zis sa subliniez. Portiunea ascendenta,
groasa a ansei Henle, tub contort distal si tubul colector pana la nivelul jonctiunii dintre
medulara externa si interna sunt impermeabile pentru uree, dar tubul contort distal, dar
mai ales tubul colector sunt permeabile pentru apa, sub influenta ADH-ului. In
consecinta, ureea se concentreaza in tubul colector, ajungand la nivelul medularei interne
mult mai concentrata decat in interstitiu: 300 mg%, iar in sange e putin. Ureea trece in
interstitiu, trecand prin interstitiu realizeaza la nivelul medularei interne o presiune
osmotica mare, si reintra in portiunea ascendenta subtire a ansei Henle. Concluzie: am
descris circulatia si recirculatia intrarenala a ureei, proces esential pentru mecanismul de
concentrare al urinei. Avem in interstitiu o presiune osmotica de 1400 mosmoli/l.

Acidul uric.
Rezulta din organism, din metabolismul bazelor purinice. Cantitatea de acid uric in sange
e 4-5 mg%. Molecula mica, acidul uric trece usor in urina. In urina se gaseste in 2 forme:
acid uric sau sub forma de saruri (urati). Acidul uric, la pH-ul acid al urinei, poate
precipita tubii uriniferi si in caile renale, ducand la aparitia calculilor de acid uric. Din
acest motiv se administreaza ape minerale alcaline, pH-ul urinar se alcalinizeaza, acidul
uric se transforma in saruri (urati), care sunt solubili. Acidul uric se reabsoarbe din urina
prin mecanism activ, de pe carausi, peste 80% din acidul uric filtrat se elimina prin urina.
Primul factor care va contribui la formarea unei presiuni osmotice mari, (K, Ca, Cl, Na ),
e reabsorbtia activa nush ce

Electrolitii.
Cationii.
Na

Na este principalul cation al spatiului extracelular, avand rol esential in mentinerea


volumelor lichidelor organismului, si in realizarea a peste 90% din presiunea osmotica a
compartimentelor lichidiene. Na se reabsoarbe activ in toate segmentele tubului urinifer,
cu exceptia portiunii ascendente groase a ansei Henle, unde se reabsoarbe pasiv.
Mecanismul de reabsorbtie al Na: la polul apical al celulei tubulare, se reabsoarbe pasiv.
Intra in celula pasiv, atras de un gradient de concentratie de 142 mEg/l, in urina, 30-40
mEg/l in celula, si atras de un gradient electric de -2, -3 mV in urina, -70mV in celula
renala. Intra din urina in celula prin mecanism pasiv, dirijat de un gradient de
concentratie si de un gradient electric. Ajuns in celula, Na e expulzat activ in portiunea
laterobazala a celulei, prin pompa de Na si K ATP-aza Na si K dependenta. Blocarea
pompei ATP-azei etc reduce reabsorbtia tubulara a Na doar cu 50%, deci ? ar mai putea
exista un mecanism de reabsorbtie al Na, ar mai putea fi prezenta o alta pompa de Na.
Creste presiunea osmotica, si e atrasa din urina si apa. Mici cantitati de Na si de apa pot
trece inapoi (retrodifuza) in tubul urinifer, la jonctiunea intre doua celule epiteliale
tubulare. In tubul contort proximal se reabsoarbe aproximativ 65 pana la 75% din Na
filtrat. In tubul contort proximal, reabsorbtia activa a Na antreneaza reabsorbtia pasiva de
Cl si de apa. Reabsorbtia unor molecule echivalente de ioni si molecule de apa,
reabsorbtia in tubul contort distal se realizeaza in conditii izoosmotice. In ansa lui Henle
se reabsoarbe aproximativ 20% din Na filtrat, se reabsoarbe in portiunea ascendenta
groasa a ansei Henle pasiv, tub contort distal aprox 8-10% Na, in tubul contort distal, se
reabsoarbe putin Na sub forma de NaCl, Na se reabsoarbe activ prin schimb cu K sau H
ion.
Reglarea reabsorbtiei de Na... problema mai dificila
Avand in vedere ca Na este principalul cation al spatiului extracelular, si ca realizeaza
peste 90% din presiunea osmotica a lichidelor organismului, reabsorbtia de Na este un
proces extrem de fin sau atent controlat. O alimentatie fiziologica, normala, imi aduce un
aport de Na cam de 15 g Na/24h. 6 pana la 8 g de Na se elimina din organism in 24h.
Cam jumatate retin, suficient. In conditii fiziologice, in urina exista 100-200 mEg/l/24h.
Regimurile desodate -> pierderile de Na sunt mici < 100 mEg/l, regimurile hipersodate->
eliminarea depaseste 400 mEg/24h.
Factorii care realizeaza reabsorbtia de Na:
1. amploarea / marimea filtrarii glormerulale. Cu cat filtrarea este mai mare, tubul va
fi supus unei reabsorbtii mai intense de ioni de Na. Creste solicitarea tubului de a
reabsorbi Na. Reabsorbtia este influentata si de unele forte hemodinamice. –
variatii de presiune, astfel: atunci cand filtrarea glomerulala este mare, scade
presiunea hidrostatica in capilarele peritubulare, presiunea CO este comparativ
mai mare, in consecinta se intensifica reabsorbtia de Na. Legat de aceste forte, se
vorbeste de asa-numitul echilibru glormerulo-tubular al Na.
2. aldosteronul. Regleaza reabsorbtia Na, actionand asupra tubului contort distal.
Favorizeaza reabsorbtia de Na prin schimb cu K sau H. Daca se administreaza
aldosteron la nush ce animale, reabsorbtia de Na se intensifica, dupa o perioada de
latenta de 30-40 de minute, latenta explicata prin perioada de timp necesara
sintezei proteinei caraus.
3. glicocorticoizii. Cresc filtrarea glomerulala, intensifica reabsorbtia de Na.
4. calcitonina. Prin mesagerul de ordinul II, scade reabsorbtia de Na,
5. factorul natriuretic atrial. -> recapitulare. Fibrele miocardice atriale contin FNA.
In conditiile cresterii volumului sangvin, sau dupa alimentatie bogata in NaCl, se
elibereaza FNA, care va produce natriureza, va iesi apa, va scadea volemia.
6. K se reabsoarbe activ in cea mai mare parte in tubul contort proximal, K insa va fi
studiat legat de secretia renala, pentru ca K in cea mai mare parte se secreta la
nivelul rinichiului.
Reabsorbtia de Ca ionic.
Ca din sange nu poate trece in urina primara! Trece numai calciul ionic. Din cantitatea de
Ca filtrata, 99% se reabsoarbe activ. Reabsorbtia de Ca in tubul contort distal si colector
este stimulata de parathormonul.

Reabsorbtia de anioni
Cl

Clorul, ajuns in urina, clorul anionic se reabsoarbe pasiv in tubul contort proximal, Na
reabsorbit activ antreneaza reabsorbtia pasiva a Cl. In portiunea ascendenta groasa a ansei
Henle, Cl se reabsoarbe activ, antrenand reabsorbtia pasiva a Na si a K. La polul apical al
celulei tubulare exista un caraus de Cl. 2 atomi de Cl se incarca pe caraus. Separat, se
reabsoarbe un Na si un K. Ajuns in celula, Na este expulzat activ (pompa de Na si K) in
portiunea latero-bazala a celulei, pompa care a expulzat Na introduce in celula K, care
difuzeaza in lumenul tubular, mentinand incarcatura electrica pozitiva (6,7 mV) in
portiunea ascendenta, groasa, a ansei Henle. Un clor difuzeaza pasiv in interstitiu->
sange, celalalt Cl si un K sunt expulzati activ la polul bazal al celulei tubulare. Na si Cl se
reabsoarbe in portiunea groasa. E mult absorbit.

Reabsorbtia anionului bicarbonic.


In urina primara, anionul e in aceeasi proportie cu sangele, dar anionul se reabsoarbe
activ, carausi cu transport maxim; foarte putin se reabsoarbe anionul bicarbonic ca atare,
majoritatea reactioneaza cu ionul de H, rezulta acidul carbonic, care disociaza in
CO2(care difuzeaza in celula, sange -> plamani) si apa, care va ramane in tub, si se va
supune legilor de absorbtie a apei.

Reabsorbtia de fosfati.
Fosfatii filtrati se reabsorb activ din cantitatea filtrata peste 95% se reabsoarbe.
Parathormonul blocheaza absorbtia fosfatilor (PTH)

Cel mai spinos subiect renal


Reabsorbtia de apa

Din cantitatea imensa de filtrat glomerulal (180 l/24h), se elimina sub forma de urina
finala(diureza), fiziologic 1,5 l/24h. Din catabolismul proteic mai ales, rezulta cantitati
mari. Enumerare: uree, acid uric, creatina, creatinina, care trebuiesc eliminati obligatoriu
prin rinichi. Fiziologic, din catabolismul proteic rezulta aproximativ 600 mg de produs de
catabolism in 24h, care trebuiesc eliminati prin urina (compusi cu azot). In cata apa se
elimina acesti 600 mg, daca rinichiul lucreaza la randament maxim, si concentreaza urina
la 1400 mosmoli/l, sau randament minim, numai la 30-40 mosmoli/l. Daca in conditii de
concentrare maxima se elimina o urina de 1400 mosmoli/l, atunci cei 600 mosmoli, in ce
cantitate de urina se elimina? Ne iese. ... 0,45 – 0,5 l/24h. Daca rinichiul baga doar 30-40
mosmoli, atunci cei 600 mosmoli vor intra in 15-20 litri!!! –diabetul insipid!!!!!!

Apa se reabsoarbe pasiv, astfel:


In tubul contort proximal , 70-80% din apa filtrata. In tubul contort proximal, reabsorbtia
apei se face in conditii izoosmotice, adica se reabsoarbe apa in aceeasi proportie cu
electrolitii. Astfel ca, presiunea osmotica in tubul contort proximal si interstitiu este
egala: 310 mosmoli. Deci o urina izotona paraseste tubul contort proximal. Pe masura ce
urina coboara in ansa Henle, devine hipertona, atat continutul tubului cat si continutul
interstitiului, pentru ca ansa descendenta este permeabila pentru apa. Apa este in
interstitiu, atrasa de presiunea osmotica mare, astfel ca la varful ansei lui Henle exista o
presiune osmotica mare, atat in interstitiu, cat si in tub. Aci urina este puternic hipertona.
Intram in portiunea ascendenta subtire a ansei lui Henle. Iese din ansa Na, si Cl e deja
iesit, in aceasta zona reintra ureea, circulatia si recirculatia ureei, reabsorbtia de electroliti
sunt factorii care creaza o presiune osmotica mare in medulara interna.

Portiunea ascendenta a ansei Henle.


Se reabsorb electrolitii, dar portiunea ascendenta groasa a lui Henle este impermeabila
pentru apa. In consecinta, urina se dilueaza, ajungand in portiunea initiala a tubului
contort distal, ca o urina puternic hipotona.

Tub contort distal.


Incepe reabsorbtia de electroliti, ca urmare a reabsorbtiei urina devine din nou izotona
(310 mosmoli). Sub actiunea ADH-ului, tubul contort distal mai putin, dar mai ales tubul
colector devine permeabil pentru apa. Apa iese din urina, ca urmare urina se
concentreaza, ajungand in portiunea terminala la 1400 mosmoli/l, adica ca o urina
puternic hipertona.

Concluzie: am descris mecanismul de diluare si concentrare al urinei. Interesante


modificari...