Caietul meu

Azi, caietul meu de teme

Tot suspina si tot geme,
Il intreb: "Ce s-a-ntamplat?",
Nu raspunde-i suparat.
Eu il iau cu binisorul
Ca sa-i aflu ofusorul,
Ce mai incolo si-ncoace,
Eu vorbesc si el tot tace
Mai tarziu, mai pe-nserat,
Dupa ore de oftat,
Obosit din cale-afara,
Mi-a reprosat intr-o doara:
"Singur tu esti vinovat!,
Sunt ranit, insangerat,
Chiar de la pagina a treia,
Pan' la douazeci si treia.
Vai, ce ustura si doare,
N-ai putina mila oare?
De ce gresesti asa mult?
Uita-te in ce hal sunt!
Sigur, orice om greseste,
Daca nu sta si gandeste,
Dar fie-ti mila de mine
Si gandeste-te mai bine!
La pagina opt am inca
Doua rani si-una-i adanca
Nu stii nici sa faci acordul
Si cu asta am spus totul."
Tace cu-ncapatanare,
Apoi geme si mai tare,
Cum sa fac ca sa-l impac?
Gata! Stiu ce am sa fac!

Cum a spus si el, in fine,

Am sa ma gandesc mai bine.
Pan' acu' sa fac o tema
Nu era mare problema
Ce daca scriam urat?
Puteam sa spun c-am facut,
Cinci minute si e gata
Ca de nu, 'l iau cu lopata!
M-astepta televizoru',
Fotbalul, calculatorul...
Dar acum m-au pus pe ganduri
Ranile de printre randuri.
Mi-e cam mila de caiet,
Ce-ar fi sa fiu mai atent?
O ora pe zi sau doua
Si i-as da o fata noua!
Fara rani adanci macar,
Sa nu fi plans in zadar.
Ca o zgarietura mica
Se iarta la o adica.