Sunteți pe pagina 1din 16

Ecologia – o şansă pentru mileniul trei

Ecologia – o şansă pentru mileniul trei Nr. 10 (284) octombrie 2015 Publicaţie de ecologie, turism
Ecologia – o şansă pentru mileniul trei Nr. 10 (284) octombrie 2015 Publicaţie de ecologie, turism
Ecologia – o şansă pentru mileniul trei Nr. 10 (284) octombrie 2015 Publicaţie de ecologie, turism

Nr. 10 (284)

octombrie 2015

o şansă pentru mileniul trei Nr. 10 (284) octombrie 2015 Publicaţie de ecologie, turism şi cultură

Publicaţie de ecologie, turism şi cultură

Director: Alecu Reniţă

Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng,
Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.
Sara pe deal. Mihai Eminescu
Socola. Rapsodie de toamnă
Foto: A.R.
Mihai Eminescu Socola. Rapsodie de toamnă Foto: A.R. Alecu RENIŢĂ S ituaţia în care a ajuns

Alecu RENIŢĂ

S ituaţia în care a ajuns R. Moldova e mai mult decât proastă şi păgubitoare: sun-

tem la o cotă de neîncredere uriaşă a cetăţenilor faţă de instituţiile statului

şi clasa politică. Prăpastia care s-a format, de la 2001 încoace, dintre cei de sus şi cei de jos, a devenit atât de adâncă şi de mare, încât poate înghiţi o republică întreagă. Vina, evident, aparţine clasei politice, care, indiferent dacă a fost la guvernare sau în opoziţie, a lucrat nu pentru popor şi ţară, dar pentru sine şi, eventual, pentru secta lor numită partid. Trebuie să recunoaştem că şi cetăţenilor le-a fost frică să privească în adâncul prăpastiei şi să vadă cum se nasc monştrii din tăcerea, dicta- tura şi întunecimea partidelor. Timp de 15 ani, omul de rând, -- înşelat, neglijat şi părăsit de guvernanţi,-- a purtat povara sărăciei şi umilinţei fără să se împotrivească lăcustelor nesătule, care îi furau munca, pâinea de pe masă şi speranţa într-o viaţă mai bună. Chinurile şi înjosirile prin care au trecut cei peste 3,5 milioane

CE FACEM MAI DEPARTE

de moldoveni sunt de neînţeles şi străine pentru clasa conducătoare, clanurile mafiote şi adunătura de profitori care au ocupat instituţiile statului şi le-au pus la picioarele lor. Nu există o altă ţară în Europa în care să fie atâta mizerie, sărăcie, batjocură şi, mai ales, nedreptate pe cap de locuitor ca în R. Moldova. Apare o întrebare firească: de ce locuitorii acestui stat au tăcut atâta timp, lăsând republica lor să ajungă de râs, iar ei să se transforme în servitori la o haită de nesimţiţi şi de tâlhari de drumul mare? E vorba de încredere oarbă în cei de sus, de teamă, de neglijenţă, laşitate sau de

o răbdare soră cu prostia? După ce

privim în oglindă şi în sufletul nos- tru… să căutăm răspuns şi la o altă

întrebare – de ce am ajuns aici şi ce facem mai departe? Am ajuns aici fiindcă instituţiile statului şi clasa politică s-au rupt completamente de popor şi s-au situat în afara oricărui control al cetăţenilor. După 20 de ani de „construcţie” agrariană, voroniană

şi oligarhică, observăm că întregul

sistem politic din R. Moldova e organizat astfel încât oamenii din afara partidelor, nu pot participa real

nici la guvernare, nici la controlul funcţionării instituţiilor publice. Iar foarte mulţi profesionişti refuză să se înregimenteze în partidele dictatori- ale sau private, fiindcă le consideră sub nivelul pregătirii şi demnităţii lor (de ex., nu cred că un specialist bun ar accepta să facă parte din formaţiunile lui Dodon sau Usatâi). Din anul 1994, parlamentarii nu sunt legaţi nici de o circumscripţie electo- rală concretă şi nu pot fi chemaţi în faţa alegătorilor să răspundă pentru trândăvia, votul sau faptele lor. Din deputaţi ai poporului ei au devenit deputaţi ai partidului. Ei nu slujesc oamenii, ci pe cei care îi pun în listă

şi le dau mandatul. Timp de 20 de ani nici un deputat nu a fost rechemat din parlament de alegători, fiindcă partidele au distrus mecanismele de verificare a actului guvernării de către cetăţeni, de responsabilitate publică şi de control civic. Iar pute- rea necontrolată de popor fură mili- arde, jefuieşte bogăţiile naţionale, îşi pierde minţile, turbă, îşi bate joc de oameni şi duce ţara de râpă. Este

clar că nu putem merge mai departe pe drumul pierzaniei şi a înjosirii populaţiei disperate şi neapărate de lege şi de stat. Ce facem?

Ar fi o greşeală de neiertat să înlocuim o bandă de oligarhi cu altă bandăcareastăzi forţeazăuşileputerii compromise şi cere alegeri anticipate imediate. Revolta din aprilie 2009 nu a schimbat sistemul politic, ci a înlocuit

o mafie cu altă mafie. Categoric, nu

avem nici un drept să repetăm eroa- rea din acea primăvară în care a curs sânge pentru libertatea Moldovei. În eventualitatea unor alegeri anticipate

inevitabile în 2016 sau 2017, e nevoie, mai întâi, să-i obligăm pe guvernanţi, împreună cu societatea civilă, să elaboreze un Cod electoral nou, care să anuleze alegerile pe o singură cir- cumscripţie şi să împartă republica în 101 de colegii, oferind deopotrivă tuturor partidelor şi cetăţenilor şanse egale să concureze pentru un mandat în parlament. E un pas esenţial de

a împrospăta şi forma o clasă poli-

tică nouă, de a-l lega pe deputat de circumscripţia sa şi de comunităţile pe care le reprezintă. O prevedere clară şi simplă din Cod ar trebui să asigure alegătorilor dreptul să revoce deputatul incapabil să apere interesele lor şi cele ale R. Moldova. Această prevedere nesofisticată de rechemare

a deputaţilor se va răsfrânge şi asupra

tuturor aleşilor locali, municipali şi

primari din sate şi oraşe. Astfel se va forma un prim mecanism de control a reprezentanţilor puterii de către cetăţeni. La fel, se stabilesc prevederi clare şi drastice cu pedepse penale pentru coruperea alegătorilor cu bani sau cu alte forme de cumpărare

a votului. Comisia electorală centrală

urmează să fie scoasă de sub orice influenţă politică sau instituţională,

iar angajaţii ei vor fi selectaţi prin concurs din rândul profesioniştilor din societatea civilă. Prin lege va fi fortificată instituţia civilă de observa- tori, de supraveghere şi de enumerare

a voturilor. În fine, ar fi o tâmpenie şi o agonie să acceptăm alegeri anticipate fără un Cod electoral nou.

E greu de crezut că actuala clasă politică, în ansamblul ei (am în vedere şi aşa-zisa opoziţie), se poate reabilita în faţa poporului şi lucra pentru R. Moldova. Oricum, par- lamentul de azi, până în vara sau toamna anului 2016 mai are suficient

timp pentru a scoate la suprafaţă reţelele murdare şi criminale care au furat miliardele de lei şi au subminat securitatea bancar-financiară a ţării, pentru a trage la răspundere condu- cătorii instituţiilor care au permis sau au participat la jaful secolului, pentru a construi o justiţie nouă care să servească legea şi cetăţenii.

Parlamentul timp mai are, dar res- ponsabilitate, demnitate şi curaj?

Descoperă molDova! Octombrie 2015 În inima codrilor, pe meleaguri călărășene, ne așteaptă Moldova autentică,

Descoperă molDova!

Octombrie 2015

Descoperă molDova! Octombrie 2015

În inima codrilor, pe meleaguri călărășene, ne așteaptă Moldova autentică, cu potențialul său gastronomic, natural și cultural, format de-a lungul a sute de ani. Pentru a descoperi adevărate bijuterii, de curând, avem la îndemână două trasee turistice, numite generic „Rute Culinare în Călărași”.

Elena

SCOBIOALĂ

Comori a unei crâşme. necunoscute
Comori
a unei crâşme.
necunoscute
Elena SCOBIOALĂ Comori a unei crâşme. necunoscute ale Călărașilor Localnicii îi spu- neau Mândra, de aici

ale Călărașilor

Localnicii îi spu- neau Mândra, de aici şi numele localității. La Mândra găsim încă o biserică din lemn din cele circa 17 biserici din lemn rămase în țara noastră. Biserica Sf. Dumitru datează din anul 1847. Setea de credință i-a făcut pe localnici să aducă această biserică tocmai din satul Rădeni, cu căruțele.

Satul Hogineşti este cunoscut ca un centru de meşteşugărit. În fapt, de-a lungul anilor, în această localitate s-au dezvoltat diverse meşteşuguri, îndeosebi olăritul. Astfel s-au făcut cunoscute prin măiestria lor, dinastiile de olari Vacarciuc, Scripnic, Botnari, Gonciari ş. a. Printre cei mai vestiţi olari au fost şi soţii Vasilii şi Olimpiada Gonciari, care au participat la diverse concursuri şi expoziţii internaţionale din România şi Franţa. Această preo- cupare a familiei este continuată astăzi de fiul Vasile Gonciari. „Casa Olarului Vasilii Gonci- arireprezintă un tradiţional atelier meşteşugăresc. Aici vizitatorii au posi- bilitatea să cunoască istoria acestui meşteşug străvechi, să vadă o varietate de obiecte ceramice şi să modeleze lutul la roata olarului. Călătorii obosiţi pot savura, la solicitare, şi un prânz savuros.

Pe traseu, un loc de popas reprezintă Muzeul de Istorie şi Etnografie din satul Hogineşti. Muzeul deţine exponate deo- sebite, iar în Casa Mare a muzeului este deschisă o expoziţie de prosoape din toate zonele republicii.

Dereneu şi Bularda

Pentru a întregi traseul, continuăm drumul spre Dereneu. Documentar, satul este menționat în anul 1495, pe timpul lui Ștefan cel Mare, ca un „sat

în anul 1495, pe timpul lui Ștefan cel Mare, ca un „sat A ceste rute propun

A ceste rute propun vizitatori-

lor descoperirea tradițiilor

noastre culinare, dar şi

cunoaşterea atracțiilor de interes cul- tural şi natural din regiune. Deşi am putea porni la pas, totuşi, mai lesne ne-ar fi a parcurge traseele cu… bici- cleta. Or, recent, la Palanca, cu sprijinul Guvernului Poloniei, au fost inaugurate

atât rutele, cât şi un serviciu de închirie- re a bicicletelor – o posibilitate perfectă de a îmbina un mod sănătos de viață cu

o

revenire la rădăcini şi o redescoperire

de viață cu o revenire la rădăcini şi o redescoperire nului” . Monument de arhitectură din

nului”. Monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea, acest locaş sfânt este o biju- terie ortodoxă. În construcția acestei biserici nu s-a folosit nici măcar un cui. Nu departe găsim şi Biserica de piatră din s. Palanca - arhitectură brâncovenească. Mai rar poți să întâlneşti în țara noastră un astfel

să se găsească relicve,

ale sfinților sau mir. Acest monument aşteaptă să fie descoperit şi valorificat! În fiecare duminică, la Palanca, în

centrul satului este organizat târgul de

moa ş t e

lacul de la Hârjauca, călăraşi
lacul de la Hârjauca, călăraşi

de monument de arhitectură. Totuşi, istoria acestuia este destul de tristă. Din 1928 până 1944 construcţia bisericii a fost oprită de război. Mai târziu, autoritățile sovietice nu au mai avut nevoie de locaş sfânt. I-au mutilat aspectul şi i-au tăiat 1,5 m din înălţime, transformând clădirea într- un grajd. Astăzi, aici este depozit, iar despre arhitectura brâncovenească ne vorbesc doar coloanele şi ornamentele deosebite. Bătrânii spun că în altarul bisericii s-ar afla un vas cu mir, ulei sfințit. Conform tradiției, chiar de la zidirea unei biserici, în altar trebuie

legume şi fructe, o tradiție frumoasă şi sănătoasă. Câțiva gospodari ai satului

îşi deschid larg porțile pentru a vă per-

mite să gustați din pomii fructiferi şi grădina cu zarzavaturi. Astfel, sunteți bineveniți la gospodăria dlui Serghei Vdovicenco, dar şi a dlui Ion Țarnă.

Mândra şi Hârbovăţ

Traseul continuă prin satul Mân-

dra, o localitate a cărei nume vine de

la locul frumos şi mândru ales de cei

care s-au stabilit aici. Conform altor

versiuni, în această aşezare ar fi locuit

o fată foarte frumoasă, deținătoare

valorilor noastre. Ghidaţi de revista NATURA, vă îndemnăm să parcurgem imaginar traseul numărul doi, pentru ca apoi, neîntârziat, să pornim la drum.

a

Palanca şi „Casa Părintească”

Prima menţiune documentară a satului Palan- ca datează din anul 1817. Nu m e l e d e Palanca vine de la locul ce a fost altădată întărit cu îngrădire de pari sau de „Palanci”. De aici rezultă că această localitate avea semnificație militară, fiind un loc întărit. Palanca de astăzi este un sat

de ucraineni, o parte dintre ei, vreo 70 de familii, au fost aduşi ca şerbi pentru zidirea mănăstirii Hârjauca încă în 1818 de către Arhimandritul Spridon Filipovici, venit şi el de pe malurile mării Adriatice. În satul Palanca aveți posibilitatea de a vizita un muzeu deosebit, Muzeul de artizanat „Casa Părintească”. Este locul unde veți cunoaşte tradițiile şi obiceiurile populare. Muzeul oferă servicii precum servirea bucatelor tradiționale, ghid însoțitor, vizionarea

şi participarea la spectacole folclorice.

Aici se află şi punctul de închiriere

a bicicletelor, de unde puteți porni

la drum. Fondatorul muzeului este Tatiana Popa. Peisajul ademenitor, liniştea locu- lui în care este amplasată casa, vecină- tatea cu vechea bisericuţă, ataşamentul proprietarilor faţă de acest spaţiu au făcut ca această casă să devină un refugiu de vacanţă şi un laborator de creaţie pentru meşteşugari şi oameni de artă, tabără de vară pentru copiii creatori. Totodată, aici putem să gustăm şi din specificul bucătăriei locale: mămăliguţă, mălai, alivancă, serbuşcă, sarmale, răcituri, cozonaci, colaci, dulceţuri

Bisericile de lemn şi de piatră

În imediata apropiere de muzeul „Casa Părintească”, veți vedea una din puținele biserici seculare de lemn de pe teritoriul țării noastre - Biserica de lemn „Acoperământul Maicii Dom-

cu bicletele pe traseele călărăşene
cu bicletele pe traseele călărăşene

Peste deal de Mânda, lăsând pe dreapta drumul principal, urcăm dealul spre satul Hârbovăț. Numele

acestuia vine de la aspectul reliefului

– ridicăturile, colinele, dealurile din

areal. O altă versiune a etimologiei localității ține de aspectul unui călu- găr bătrân, gârbovit de soartă şi de ani, Ioanichie. Acesta ar fi fost printre călugării întemeietori ai schitului de la Hârbovăț. Astăzi, mănăstirea de călugări, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este principala atracție din localitate. Mănăstirea a fost fondată de către boierul Constantin Carpuz în anul 1780, prima biserică din pia- tră fiind construită în 1816 de către creştinul Ștefan Lupu din Chişinău. Locaş sfânt, dar şi monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea, aceasta este unica mănăstire din zonă cu biserică pictată în stil bizantin. Mănăstirea a devenit renumită prin minunile ce se săvârşesc în preajma icoanei Maicii Domnului oferită în dar, în anul 1790, de soția ofițerului rus Nicolae Albaduev, obştii mănăs- tirii. Icoana a fost supranumită Maica Domnului de Hârbovăț.

Hogineşti şi „Casa Olarului Vasilii Gonciari”

De la Hârbovăţ traseul nostru conti- nuăspreHogineşti.Localitatea(numită

pe parcursul secolelor al XVII-lea şi

al XVIII-lea Vovineşti) este atestată

documentar la începutul secolului al XVII-lea. Conform unui document de

la 10 martie 1607, satul exista deja pe

timpul domniei lui Ștefan cel Mare.

în hotar cu ocina Hirova”. Dereneul se mândreşte cu biserica satului ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnu- lui”. Recent, o copie cu o vechime de

peste 300 de ani, a Icoanei Maicii Dom-

nului Făcătoare de Minuni, pictată de Bogdan Vodă, bunicul lui Ștefan cel Mare, a fost adusă la biserica din satul Dereneu. Relicva a fost oferită în dar de către autorităţile din Bogdăneşti, județul Suceava. Tot la biserica din Dereneu sunt depuse şi moaştele Sfân- tului Nectarie şi Efrem cel Nou, aduse de pe Muntele Athos. O altă localitate în drumul nos- tru este satul Bularda, aşezare în componența comunei Dereneu. Loca- litatea este menționată documentar în anul 1620. În Bularda puteți să faceți un popas şi să admirați cascada de 5 lacuri de o frumusețe rară, dar şi Codrii Moldovei în toată splendoarea lor.

„Rute Culinare în Călăraşi” combi- nă poteci prin arii naturale protejate, câmpuri şi livezi, drumuri locale şi naționale, care deschid perspective către numeroase atracții şi popasuri turistice. În plus, pentru a traversa cu succes toate obiectivele incluse în tra- seul ales, sunt instalate atât indicatoare de direcție şi informare, cât şi este disponibilă o aplicație mobilă gratuită (QRcodul se află pe panourile infor- mative), cu harta detaliată şi informații

suplimentare despre atracțiile locale. Astfel că, dragi cititori, drum bun pe meleagurile călărăşene!

Publicaţie

susţinută de:

pe meleagurile călărăşene! Publicaţie susţinută de: 2 Fără un strop de înțelepciune, celelalte virtuți
2
2

Fără un strop de înțelepciune, celelalte virtuți rămân nefolositoare. Xenofon

Octombrie 2015 G O N G DECLARAŢIA Mişcării Ecologiste din Moldova cu privire la soluţionarea
Octombrie 2015 G O N G

Octombrie 2015

GONG

DECLARAŢIA Mişcării Ecologiste din Moldova

cu privire la soluţionarea problemelor vechi de mediu şi platforma comună de cooperare

M işcarea Ecologistă din Moldova, conştientă de importanța prote-

jării naturii şi mediului încon- jurător în viața oricărui popor şi comunități, şi-a asumat de-a lungul anilor răspunderea să informeze corect cetățenii şi autoritățile asu- pra problemelor care pun în pericol resursele naturale şi ecosistemele, biodiversitatea şi viitorul celor peste 4 milioane de locuitori ai Republicii Moldova.

Numeroasele Declarații, Apeluri,

Scrisori Deschise, Rezoluții lansate

în spațiul public timp de un sfert de

veac de către Mişcarea Ecologistă din Moldova vizează starea alarmantă a mediului înconjurător, degradarea

considerabilă a resurselor acvatice şi,

în primul rând, a râurilor mici, jaful

neîntrerupt şi corupția din pădurile Moldovei, distrugerea monumente- lor naturii şi declinul biodiversității, vlăguirea şi eroziunea solurilor, exterminarea mai multor specii de animale şi plante, diferite proiecte antiecologice şi investiţii murdare, jefuirea subsolului republicii prin tolerarea a sute de cariere neautoriza- te, vânatul abuziv, braconajul şi pes- cuitul industrial, ignorarea instruirii

şi educației ecologice, declinul presti-

giului Autorităţii Centrale de Mediu

şi a domeniului etc.

Din păcate, majoritatea probleme- lor semnalate de Mişcarea Ecologistă din Moldova nu au fost soluționate

la timpul apariției lor şi, astfel, ele au

generat la rândul lor probleme mult mai complicate pe fiecare componen-

tă de mediu. E o moştenire grea, care,

împreună cu clanurile de interese pri-

vate, cu rezistenţa sistemului oligarhic

şi mentalitățile perimate nu au permis

Ministerului Mediului să se reformeze în ritm cu problemele acumulate şi

să asigure Republicii Moldova, aşa cum prevede Constituţia, un mediu natural sănătos şi curat. Schimbarea conducerii Minis- terului Mediului în luna august a

anului curent şi demersurile insis- tente ale dlui Valeriu Munteanu de

a soluţiona problemele vechi şi a

face ordine în domeniu, ne face să

credem că mai sunt şanse de a repara

o parte din multele nedreptăți la care

a fost supusă natura Moldovei de la

2001 încoace, de a reforma în spirit european Autoritatea Centrală de

Mediu şi a o pune în slujba poporu- lui. Interzicerea extragerii nisipului din albiile râurilor Nistru şi Prut, abrogarea Regulamentului de dare

în arendă a pădurilor, reglementarea

strictă a pescuitului industrial, a vânatului şi lupta contra braconaju- lui, interdicţia utilizării azbestului, salvarea de la degradare sau distru- gere a monumentelor naturale cu valoare de unicat (Peştera „Emil Racoviţă” şi „Stâncile Prutului”

etc.), curmarea extinderii „inves- tiţiilor murdare”, transformarea

inspectorilor de mediu din avocaţi

ai agenţilor economici în avocaţi ai

naturii, includerea educaţiei ecolo- gice în programele de învăţământ, mărirea suprafeţelor împădurite, a zonelor umede şi ariilor protejate, reformarea instituţională şi orien- tarea Republicii Moldova pe făgaşul Dezvoltării Durabile sunt primii

paşi de o importanţă crucială în

rezolvarea problemelor acumulate,

în

schimbarea atitudinilor neglijente

şi

iresponsabile faţă de un domeniu-

cheie, fără de care nici nu putem

vorbi de sănătatea şi bunăstarea comunităţilor locale şi a tuturor cetăţenilor. Demersurile conducerii Ministerului Mediului enumerate

mai sus, împreună cu documentele de politici şi directive europene, cu prevederile Convenţiilor internaţio- nale ratificate de Republica Moldo- va, cu Strategia de mediu 2014-2023

şi Acordul de Asociere Republica

Moldova – Uniunea Europeană, Capitolul Mediul Înconjurător, formează la ora actuală o platformă

comună a autorităţilor şi societăţii civile, platformă pe care Mişcarea

Ecologistă din Moldova şi-a asumat-

o

de la începuturi, o promovează

şi

o susţine. Fireşte, ţine de fiecare

organizaţie neguvernamentală să-şi

clarifice opţiunea proprie, dar este mai mult decât evident că a apărut

o oportunitate reală să facem un

front comun pentru a rezolva pro- blemele vechi, a sfărâma schemele de exploatare antiecologică a resurselor naturale, a reforma în stil european Autoritatea Centrală de Mediu şi a ridica prestigiul domeniului protec- ţiei mediului înconjurător şi, în fine, a guverna Republica după principiile Dezvoltării Durabile.

Mişcarea Ecologistă din Moldova cunoaşte presiunile la care este supusă

conducerea Ministerului Mediului de către clanurile de profitori încuibate

în diferite instituţii sectoriale şi speci-

alizate pe jefuirea resurselor naturale, ştie că braconierii şi stăpânii lor din

sistemul politic, administrativ şi de

justiţie uneltesc reducerea la tăcere

a dlui ministru Valeriu Munteanu şi

subminarea demersurilor sale de a

aduce pe făgaşul normalităţii starea deplorabilă a pădurilor, apelor, soluri-

lor, biodiversităţii, deşeurilor, educa-

ţiei ecologice şi a întregului domeniu, de aceea consideră de datoria ei să se solidarizeze şi să susţină orice acţiune făcută în favoarea mediului înconjurător şi a naturii noastre jefuite şi batjocorite de un clan de profitori şi de iresponsabili, care pun

în

pericol viitorul generaţiilor de azi

şi

de mâine.

Alecu RENIŢĂ, Preşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova

7 octombrie 2015

Nota redacţiei:

Declaraţia a fost făcută publică

în cadrul unei conferinţe de presă cu genericul „Dosare ecologice – efectul de domino al problemelor nerezolvate la timp” desfăşurată la 8 octombrie 2015

şi transmisă ministrului Mediului, Valeriu Munteanu. În cadrul eveni- mentului au fost prezentate presei şi Dosarele problemelor de mediu neso- luţionate de mai bine de 25 de ani. Acestea sunt:

1. Dosarul Stâncilor de la Horodişte

2. Dosarul pescuitului industrial

3. Dosarul râurilor mici şi a apelor

4. Dosarul deşeurilor

5. Dosarul solurilor

6. Dosarul Peştera „Emil Racoviţă”

7. Dosarul Ariilor Protejate de stat

8. Dosarul Tronsonului de cale

ferată Cahul-Giurgiuleşti

9. Dosarul „Valea Prutului de

Mijloc” 10. Dosarul problemelor de urba- nism. Conținutul Dosarelor îl puteți afla în întregime din Ediția specială „Moni-

torizare pentru o bună guvernare de

mediu”, pag. 2, difuzată împreună cu numărul curent al revistei NATURA.

Lilia CURCHI

M ai bine de zece ani au

trecut de când m-am

legat cu fire nevăzute de

soarta peşterii „Emil Racoviţă”, fiind împreună cu echipa Mişcării Ecologiste din Moldova, a revistei NATURA, Asociaţiei Jurnaliştilor de Mediu şi Turism Ecologic ş.a., care semnalau deja de multă vreme riscurile iminente ce planau asupra acestui important monument al naturii. După ce cazul peşterii a ajuns în atenţia preşedintelui de atunci, V. Voronin, iar compania „Criva-Knauf” a fost somată să se ţină de noi norme de exploatare a gipsului, lucrurile au intrat uşor-uşor într-un condamnabil con de umbră, prea puțini fiindcei care abordauproblema conservării şi protecţiei peşterii.

…Capacul peşterii este închis cu lacăt, iar cheia este la liderul Grupului Speleo-Moldav „Abis” (deşi respon-

sabilitatea îi revine primăriei Criva).

Câte un speolog din cadrul grupului însoțeşte fiecare echipă de temerari care îşi anunță dorința de a intra în peşteră. La fel a fost la 10 octombrie

a.c., când un grup condus de ministrul mediului, Valeriu Munteanu, a intrat în subteran ca să afle la fața locului care este starea peşterii în contextul unei posibile reintroduceri în circuitul ecoturistic organizat. Ca acum trei decenii, intrarea în galeriile subterane de gips se face printr-o fântână verticală de circa 30 de metri, apoi, pe brânci, prin canalul noroios de vreo 20 de metri. Și abia după ce reuşeşti să oboseşti mergând aproape în patru, se deschid goluri carstice de 2-3 metri în diametru.

Labirinturile subterane, lacurile în nuanțe verzui, cristalele în culoarea

Peştera „Emil Racoviţă” iese din întuneric

chihlimbarului, gelectitele firave – toate sunt atât de impresionante încât ore în şir să le tot admiri! Dar, dincolo de euforia redescoperirii peşterii „Emil Racoviță”, câteva intervenţii de ultimă oră mai puțin plăcute pe care le-am sesizat merită a fi consemnate. În primul rând, redenumirea abuzivă a galeriilor subterane, a sălilor, lacurilor. Dacă de la 1977 şi până în 2005 acestea aveau nume precumSala Dacilor, Lacul revistei NATURA, Sala Aşteptării, Sala Pinguinului, Lacul Tinereții, ş.a., acum galeriile poartă alte denumiri, exclusiv

ce, a avut loc şi o şedință la primăria Criva, cu participarea echipei condusă

de ministrul Munteanu, a primarului, dar şi a reprezentanților „Criva-Knauf”. Evident, aceştia din urmă au ținut să îşi dea importanță în aşa-zisa salvare

a peşterii „Emil Racoviță” de la inun-

dare, precum a fost până în 1959, când peştera reprezenta un sistem subteran plin cu apă. Totuşi, uitau să menţioneze de impactul exploziilor asupra ariei carstice. Sunt atât de multe necunoscute şi probleme acumulate în cazul peşterii

lângă lacul revistei NaTUra, octombrie 2015
lângă lacul revistei NaTUra, octombrie 2015

în limba rusă – Zal Dinozavra (în tra- ducere, Sala Dinozaurului), Canion Svinia (Canionul Porc) etc. În al doilea rând, nestingherita intrare în peşteră a cercetătorilor străini (despre cei pe care i-am întâlnit ni s-a spus nevinovat că sunt speologi din Ucraina) care aveau asupra loc târnăcoape. În al treilea rând, urme ale mişcărilor tectonice ca rezultat al exploziilor din cariera de ghips din imediata vecinătate a peşterii. După două ore de călătorie prin labi- rinturile impresionante şi golurile carsti-

lăsate în voia sorţii, încât acum se între- zăreşte o nouă şansă – de reglementare, acces, cartare, cercetare, inventariere, delimitare a zonelor pentru cercetări ştiințifice, organizare a speleoturis- mului organizat. Or, suntem asiguraţi de „voinţă şi disponibilitate din partea Ministerului Mediului ca acest monu- ment natural de importanţă mondială să

fie valorificat la veritabilul său potenţial, mai ales că Guvernul României ar putea oferi cca 1 milion de euro pentru lucrări-

le de reabilitare şi amenajare a peşterii”.

Fermă de porci cu expertiză

ecologică din secolul trecut

Autorizația ecologică din secolul trecut și amenzile aplicate pentru poluarea mediului nu încurcă unui complex animalier din Soltănești, Nisporeni, să activeze în continuare.

Deschis în 2013, acesta

creează probleme de ordin ecologic în localitate, cel puțin așa spun vecinii.

ordin ecologic în localitate, cel puțin așa spun vecinii. Cristina STRATON C lădirile în care o

Cristina

STRATON

C lădirile în care o fermă

sovietică creştea porci au

fost procurate în 2010 de

Pukoven „o companie tânără cu experiență europeană”, spune site-

ul companiei. Tot acolo găsim şi

afirmația prin care în Soltăneşti va fi

un complex animalier reamenajat în

baza unor modele europene. Dar, al

doilea an la rând, ferma creşte peste

patru mii de capete, iar autorizația

ecologică în baza căreia activează este,

de fapt, din perioada sovietică. Șeful Inspectoratului Ecologic Nisporeni,

Gheorghe Căpăstru, ne explică că Pukoven nu are nevoie de o autorizație ecologică nouă, deoarece există cea eliberată în anii 60. Pe de altă parte, Gheorghe Certan, care trăieşte în apropierea comple- xului, este nemulțumit de activitatea fermei de porci şi lansează acuzaţii că ferma ar polua mediul foarte grav.

Recunoaşte că a fost consultat când se vorbea despre reluarea activității complexului de creştere a porcilor, dar primise asigurări că totul se va face la standarde europene. Realitatea este alta, spune el acum, temându-se de un dezastru ecologic. Bărbatul ne povesteşte că sute de tone de dejecții ale porcilor sunt evacuate într-un rezervor din perioada sovietică, nei- zolat, toate deşeurile ajungând, de fapt, în sol şi de acolo în apele frea- tice. Acum, unul dintre rezervoare este plin, şi sunt trase țevi pentru a umple altele două. Gheorghe Certan ne spune că locuieşte nu departe de fermă din 2000, este proprietarul unui iaz şi a unei Gospodării Țărăneşti. Și

anterior a sesizat instituţiile ecologice:

lucrătorii fermei îngropau porcii morți

la suprafața pământului. Atunci, com-

pania a fost amendată şi şi-a construit

o groapă specială pentru animalele

moarte. Acum, din cauza mirosului insuportabil şi a pericolului ecologic

se simte din nou amenințat. Șeful Inspectoratului Nisporeni, Gheorghe Căpăstru confirmă că ferma a fost amendată, cu 6000 de lei, pentru lipsa groapei Beker. O altă amendă încasată a fost pentru gunoiştea nea- utorizată – tot de 6000 de lei. Recent, Gheorghe Certan a adresat

o cerere către Ministrul Mediului, Valeriu Munteanu. El a cerut verifi- carea complexului în privința respec-

tării legislației în domeniul protecției mediului înconjurător şi impactului activității complexului asupra sănătății

şi bunăstării umane. De asemenea,

interzicerea activității complexului până la darea lui în exploatare conform

standardelor naționale şi europene şi întreprinderea măsurilor necesare în vederea diminuării situației de criză.

În cererea trimisă ministrului, d. Certan afirmă că complexul de porcine care aparține companiei Pukoven „cauzează în mod direct prejudicii mediului înconjurător prin: emanarea unui miros îngrozitor, răspândirea deşeurilor pe toată suprafaţa terenului din preajmă, infil- trarea murdăriilor în sol şi poluarea apelor de suprafață”. Contactat de revista NATURA, directorul general al companiei, Roman Tiberiu-Eduard, a declarat că: „În cooperare şi ținând cont de prescripțiile autorităților competente am construit sisteme de colectare a resturilor animaliere pentru a nu cauza impact mediului”. Totodată acesta a menționat că a angajat companii abi- litate pentru efectuarea expertizei şi calculul emisiilor poluanților. „În baza acestor expertize organele de resort ale Ministerului Mediului ne-au eliberat Autorizația pentru emisia poluanților în atmosferă de la sursele fixe de

poluare”, afirmă directorul general al companiei Pukoven. Totodată Roman

Tiberiu-Eduard susține că compania are în plan dezvoltarea zonei din punct de vedere economic şi creşterea nive-

lului de trai al cetățenilor din sat prin crearea de locuri de muncă. Oare „creşterea nivelului de trai al cetățenilor” poate veni în contradicție cu articolul 37 din Constituția Republicii Moldova care garantează fiecărui cetățean dreptul la un mediu înconjurător sănătos? Să recitim

împreună acest articol din Constituție:

„Fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănă- tate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive”.

Sau conducerea Pukoven, „companie tânără cu experiență europeană” con- sideră că sub pretextul investiţiilor poate sfida prevederile Constituţiei şi dreptul cetăţenilor moldoveni la un mediu înconjurător neprimejdios?

3
3

Un prieten este un dar pe care ți-l faci singur. R.L. Stevenson

a c T U a l i T a T e a Octombrie 2015 Spectacolul

acTUaliTaTea

Octombrie 2015

a c T U a l i T a T e a Octombrie 2015

Spectacolul migraţiei

sau povestea gâscanului care a ajuns din Siberia în Insula Mică a Brăilei

Silvia URSUL azerbaidjan). Totuşi, din motive necunoscute, şi-au schimbat cât ai clipi din ochi cartierul
Silvia URSUL
azerbaidjan). Totuşi, din
motive necunoscute, şi-au
schimbat cât ai clipi din
ochi cartierul de iernare,
mutându-se pe țărmul
Mării Negre. Acest lucru
a mirat comunitatea
C red că mulți dintre noi au
observat legendarele stoluri
în formă de V care brăzdea-
ştiințifică, ştiut fiind fap-
tul că majoritatea păsări-
lor migratoare îşi schimbă
rar locul de „trai” şi o fac
doar în cazul unui deranj

ză cerul Moldovei în fiecare primăvară şi toamnă. Puțini, însă, înțeleg de unde vin şi unde se îndreaptă – tra- seul migrației este mereu fascinant chiar şi pentru ornitologii care uită să îndepărteze binoclul de la ochi în această perioadă. Nu poți să rămâi indiferent în fața acestei sărbători a lumii vii: mii de păsări care vin de la un capăt al lumii şi pleacă în alt capăt, trec frontiere şi traversează munți fără nimic altceva decât propriile aripi. Din țară în țară, din popas în popas, păsările parcurg răbdător mii de kilometri în căutarea locurilor de odinioară, şi continente întregi devin aeroporturi ad-hoc unde diverse trasee aeriene se intersectează şi se varsă

foarte mare. Ornitologii au observat că, de câțiva ani buni, 80-90% din efectivul populațional

mondial se adună în câteva locuri din apropierea Mării Negre (locuri numite

în jargon profesionist „roost sites” –

locuri de înnoptare). Cel mai mare

stol de Branta ruficollis preferă să piro- tească în Bulgaria, în preajma lacurilor Shabla şi Durankulak, dar câteva mii de gâşte preferă să se adune în pro- vincia Dobrogea din România, lângă lacul Razelm-Sinoe. Unele se adună

în regiunea de coastă cuprinsă între

Delta Dunării şi fluviul Nistru (deci malul ucrainean al Mării Negre). Sto- luri foarte mici au fost observate şi în situl Ramsar Manta- Beleu (zonă umedă d e i mp or t anț ă internațională) din

Republica Moldova, însă e foarte puțin probabil să petreacă noaptea prin părțile noastre întrucât locurile de înnop- tare menționate mai sus sunt, pentru ele, la o aruncătură de băț. Totuşi, unii indivizi de Branta ruficollis (probabil bătrânii) s-au încăpățânat să-şi trăiască iernile pe vechiul țărm caspic şi rămân imuni în fața preferințelor pontice ale semeni- lor lor. În unele ierni foarte geroase, sărmanele gâşte coboară şi mai la sud, fiind observate ocazional pe coastele

greceşti şi turceşti ale Mării Egee, însă în cazul unei ierni blânde, stoluri mari rămân peste iarnă în regiunile Kalmykya, Stavropol şi Rostov din Federația Rusă (situate între Marea Caspică şi Marea Neagră). Conform observațiilor ornitologi- ce, se presupune că ruta de migrație a acestor gâşte este pe cursul râului Obi spre sud către Kazakhstan, după care cârneşte la est spre Marea Neagră, oprindu-se, aşa cum am spus, prin regiunea Stavropolului, poate chiar Crimeea (ideea e posibilă, dar încă nu e studiată pe deplin), ajungând până

la Durankulak în Bulgaria. Un drum

lung şi anevoios, de cel puțin 6000 km, străbătut prin ploi şi furtuni în bătaia necontenită a aripilor. O migrație periculoasă, cu mii de puşti ațintite în sus, cu gloanțe pornite în căutarea a tot ce zboară. Dacă în anul 2000 efectivul care ierna se apropia de 88. 425, în 2009 ornitologii au ajuns să numere 44. 300 de indivizi de Branta ruficollis. În

Gâscanul Decebal, erou al migraţiei
Gâscanul Decebal,
erou al migraţiei

unul într-altul. Țărişoara noastră mică, aşternută în calea acestor mari migrații, a devenit loc de popas pentru felurite păsări (clasificate de ornitologi în aşa-numitele „categorii fenologi- ce”): oaspeți de vară, specii de pasaj, iar unele sunt migratoare parțial. Unui ornitolog i-s dragi toate, căci îi oferă zi de zi, indiferent de perioada anului, imagini şi momente de neprețuit. O pasăre deosebit de simpatică care vine pe aici în timpul iernii şi care este cunoscută mai puțin pe la noi este gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis) – o specie deosebit de frumoasă şi mult- aşteptată pe timpul iernii de către iubitorii de păsări. Branta ruficollis cuibăreşte în peninsula Taimyr (cea mai mare populație), iar alte câteva stoluri mai mici aleg să se stabilească pe timpul verii ceva mai aproape, în peninsu- lele Gydan sau Yamal din Federația Rusă. Întrucât coastele peninsulelor unde obişnuiesc să-şi scoată puii sunt înghețate bocnă din septembrie până în iunie, gâştele cu gât roşu aleg să-şi petreacă iarna undeva mai la sud, în regiuni care să le amintească de vatra lor îndepărtată. Prin anii ’50 ai secolului trecut, aceste păsări iernau pe coasta vestică a Mării Caspice (cu precădere pe țărmul

prezent, populația estimată a speciei în cartierele de iernare este fluctuan- tă şi cuprinsă între 34.000 – 37. 000 exemplare (cifre la care s-a ajuns în

urma numărătorilor comune efectu- ate de Bulgaria, România şi Ucraina). Societatea Ornitologică Română a desfăşurat chiar un proiect în februarie 2014, prin care 2 indivizi masculi de

Branta ruficollis au fost echipați cu câte un transmițător Argos Solar PTT de 18 g pentru a înregistra ruta de migrație

lungă de 6000 km din cartierele de iernare către ariile de reproducere. Cei doi gâscani, botezați Darko şi Decebal, au oferit prin plimbările lor hai-hui informații prețioase despre traseele lor de migrație. Din păcate, în vara lui 2014 semnalul de la Darko s-a pierdut, iar în noiembrie2014transmițătorul satelitar al lui Decebal şi-a încetat brusc trans- misia de date. Oprirea aceasta subită sugerează fie o defecțiune, fie faptul că ambele păsări au fost împuşcate. De altfel, există studii care arată că şi alte specii de păsări devin țintele gloanțelor, aşa cum este cazul gârliței mici (Anser erythropus), la care apro- ximativ 50% (6 din 13 exemplare) au fost împuşcate în migrația lor prin Rusia şi Kazakhstan. În cazul gâştelor cu gât roşu, proiectele de monitorizare satelitară au indicat că trei exemplare au fost împuşcate de vânători în timpul migrației lor de primăvară. Norocosul Decebal a reuşit să facă un ciclu com- plet de migrație şi să arate comunității ştiințifice internaționale care sunt teritoriile de cuibărire şi de iernare. Astfel, voinicul Decebal a parcurs

6384 km în 97 zile din România până

în Rusia, iar la întoarcere a zburat 61

de zile pe o distanță de 5847. Cea mai mare distanță parcursă într-o singură

zi de zbor primăvara a fost de 580 de kilometri, iar în migrația de toamnă –

1169 de kilometri. Decebal a indicat,

de asemenea, şi locurile de popas unde obişnuia să se oprească, ultimul fiind în Insula Mică a Brăilei în noiembrie 2014. Soarta lui Decebal este, de altfel, comună cu a multor păsări migratoare care, mânate de un instinct natural

vechi de când lumea, traversează mări şi țări în căutarea unor condiții mai bune de viață. Expuse pericolelor şi în aer şi pe pământ, mereu urmărite prin luneta puştii, puține sunt într-atât de norocoase încât să petreacă o iarnă liniştită pe meleagurile noastre şi să se întoarcă tefere înapoi acolo unde au văzut pentru prima oară lumina zilei. Cumspun ornitologii, numai pasă- re în migrație să nu fii….

ornitologii, numai pasă- re în migrație să nu fii…. MAC-P: Investiţii corecte Ion Baban, fermier din

MAC-P:

Investiţii corecte

Ion Baban, fermier din or. Cimișlia, este unul din cei 91 de fermieri care au primit suport financiar nerambursabil în cadrul Programului de Granturi postinvestiționale „Managementul durabil al terenurilor” (MDT).

F iind fermier de aproape 20

de ani, Ion Baban are sufici-

entă experiență în domeniul

agricol şi a înţeles că roade bogate pot fi obţinute doar de pe un sol sănătos. Pe cele aproape 500 de ha de teren, Ion Baban creşte mai multe culturi agricole: cereale, porumb, floarea soarelui, deține vii şi livezi. Roada obținută diferă de la un an la altul, în dependență de condițiile meteo, însă dl. Baban a observat din propria experienţă că prelucrarea terenurilor agricole la o adâncime de 25-20 cm oferă o productivitate mult mai mare în comparație cu metoda clasică de prelucrare a solului. Urmând recomandările experţilor din cadrul Programului „Mana- gementul durabil al terenurilor”, fermierul şi-a achiziționat semănători no-till şi un combinator cu subsoliere şi a reuşit să-şi reîntoarcă jumăta- te din banii investiţi, aşa precum prevede programul. Efectul acestei tehnologii va fi observat mai ales în anii secetoşi, când terenurile cultivate corect vor da roadele aşteptate, este convins dl Baban. Reamintim că până la 31 decem- brie 2015 este deschis apelul de gran- turi pentru producătorii agricoli din întreaga republică, cu excepția celor din municipiile Chişinău şi Bălți, care aplică practici de management durabil al terenurilor, asigurând menţinerea sănătăţii şi productivităţii solului. Conformprevederilor Programului, îşi vor putea rambursa investiţia fermierii care, începând cu 1 noiembrie 2014, au procurat utilaje/maşini agricole noi, anul producerii cărora începe cu 2013 şi au aplicat, după data de 1 noiembrie 2014, practici de management durabil al terenurilor, precum tehnologii No- till şi Strip-till, fâşii vegetative de fil- trare, cultivare pe contur, management integrat al dăunătorilor, perdele fores- tiere de protecție, măsuri agro-fores- tiere, măsuri hidrotehnice, sisteme de captare a apei de ploaie, ş.a. Granturile oferite prin intermediul programului vor constitui 50% din investiția totală, dar nu mai mult de 20 000 dolari SUA per aplicant.

3 practici de management durabil al terenurilor:

Înierbarea canalelor de scurgere

Prevede formarea pe calea naturală de scurgere a apei a unui canal neted înierbat cu amestec de culturi gra- minee perene. Apa curgătoare trece prin iarba canalului, vegetaţia căruia fixează solul şi previne spălarea lui, nu rupe solul şi previne mărirea râpei. Avantaje: aplicarea fâşiilor vege- tative de filtrare pe un hectar al cana- lului de scurgere permite obținerea a cca. 10 tone de masă uscată de ierburi la sezon, care poate fi utilizată la producerea surselor regenerabile de energie (pileţi, brichete) sau cca. 50 tone de masă verde, utilizată ca siderate (îngrăşăminte verzi). Cheltuielile eligibile: material săditor şi combustibil.

Crearea fâșiilor vegetative de filtrare

Reprezintă diferite tipuri de fâşii semănate cu diferite specii de ierburi perene bine protectoare, arbori sau arbuşti. Avantaje: fâşiile vegetative înce- tinesc şuvoiul de apă, captează/rețin temporar poluanți precum diferite sedimente, pesticide sau nutrienți. Arborii şi arbuştii asigură şi un adă- post favorabil diferitor specii de păsări şi animale mici. Fâşiile contribuie la reducerea eroziunii solului. Cheltuielile eligibile: material săditor şi combustibil.

Mulcirea

Prevede acoperirea suprafeţei solu- lui cu material organic (tocarea şi/sau

incorporarea în sol a resturilor vegeta-

le în cantitate de 5-15 t/ha) având drept

scop reducerea evaporării şi creşterea buruienilor. Avantaje: elimină buruienile, păs- trează solul cald iarna şi răcoros în timpul verii, conservă umiditatea în sol, furnizează substanțe nutritive solului, îmbunătățeşte structura solu- lui asigurând un drenaj bun, etc. Cheltuielile eligibile: mijloacele financiare pentru procurarea tocă-

toarelor. Practicile de management durabil a

terenurilor eligibile proiectului MAC-P sunt descrise în „Manualul de alocare

a granturilor”, iar descrierea detaliată

a măsurilor de protecţie şi ameliorare

a solurilor în Ghidul practic „Manage-

mentul durabil al terenurilor”. Ambele documente sunt disponibile pe site-urile:

www.capmu.md şi www.aipa.gov.md.

Delia MORARU

Nistrul de Jos în mare pericol

Stimată redacţie NATURA, Vă rugăm să semnalaţi conducerii R. Moldova şi Ministerului Mediu- lui că Nistrul de Jos se află în mare pericol şi, de la un an la altul, dintr-o apă curgătoare se transformă într-o baltă colmatată şi mlăştinoasă. Și nu e vorba de un kilometru sau doi, ci de peste 150 de km. Fără o intervenţie urgentă, în 5-10 ani putem pierde albia naturală a Nistrului de Jos, cam de la Talmaza până la Palanca. Cum e posibil aşa ceva? În perioada marilor inundaţii din vara anului 2007, când Nistrul ieşise din albia sa şi avea un debit 15-20 de ori mai ridicat decât norma obişnu- ită, autorităţile de la Chişinău, poate împreună cu cele de la Tiraspol, au decis să deschidă un braţ vechi de al Nistrului de la intrarea spre insula Turunciuc. Decizia de moment a

fost una necesară, pentru a diminua impactul inundaţiilor, dar după ce Nistrul a revenit la normal, braţul de la Turunciuc a rămas deschis până astăzi, preluând 70-75 la sută din apa care curgea prin albia naturală. Și acest abuz sau poate neglijenţă continuă de 8 ani de zile. Toate satele de pe malul drept al Nistrului văd că râul nostru drag se stinge de la un an la altul. Practic, pe o distanţă de zeci de km apa râului stă nemişcată, ca în iazuri sau lacuri. Și, evident se înnămoleşte. Cerem ca Ministerul Mediului să examineze problema apărută după anul 2007 şi să reîntoarcă Nistrul de Jos în albia sa de veacuri, în albia sa naturală care asigură un echilibru eco- logic pentru toată regiunea de sud-est

a R. Moldova.

Nicolae GHIDIRIM, satul Tudora, raionul Ştefan Vodă

4
4

Un prieten este un alt tu însuți. Zenon

Octombrie 2015 Î m p r e U N ă

Octombrie 2015

ÎmpreUNă

îi purta spre lumi celeste… Într-o bună zi însă, un „rătăcit” a intrat în satul nostru pe neaşteptate.

S-a târât pe brânci, a plâns, a implorat. Speriat, bolnav şi plin de sânge, ne-a lăsat să înţelegem că s-ar prăpădi în cazul când am refuza să-l îngrijim.

– Trebuie să-l ajutaţi, ne-a şoptit, timidă, vocea Bunătăţii. Fără să mai stăm pe gânduri, l-am scăldat în apa tămăduitoare.

A doua zi au sosit oamenii legii şi

au întrebat de el. Cumsecădenia însă ne-a împiedicat să-l dăm în vileag. L-am ascuns cât mai departe de hăitaşii care străpungeau cu baioneta lucrurile noastre. Aşa a rămas să locuiască printre noi un necunoscut care, probabil, era un

criminal, dar în care nimeni n-a intuit atunci Marea Primejdie.

În ziua când s-a însănătoşit şi i-am

dat de înţeles că trebuie să plece, el s-a

uitat la noi cu ochi hulpavi şi a rostit:

– Apa asta tămăduitoare… Nu e

bine să vă aparţină numai vouă! Ne-a întors spatele, fără să ne mulţumească, şi s-a dus, ca să revină

la scurt timp în fruntea hăitaşilor de odinioară…

În acelaşi an, ne-au închis biserica

şi au transformat-o în spital de boli infecţioase. Bolile aduse de străini au cuprins şi oamenii comunităţii. Aerul s-a transformat în ceaţă – o ceaţă urât mirositoare care a preschimbat cerul în

lacrimi. Noaptea auzeam cum morţii plâng în cimitire. Disperaţi, bătrânii au îngenuncheat alături de copii pe pajişte şi au prins a se ruga la stele, cu fruntea sprijinită în pământ. Tabloul era umilitor şi m-a cutre-

murat. M-am simţit dator să între- prind ceva, dar, în fierbinţeala supără- rii, n-am găsit nimic mai potrivit decât să iau un par şi să-l înfig cu ciudă în

şipotul prin care ţâşnea din stâncă apă tămăduitoare. Speriat, izvorul s-a retras în mărun- taiele pământului. A zăcut acolo până dimineaţă, iar a doua zi a răbufnit la suprafaţă cu puteri nebănuite şi devastatoare. Șuvoaiele lui au spălat nisipul de sub stâncă şi au prăbuşit-o cu furie peste visele naivilor care trăiau cu

gândul că adevărata Patrie a omului e Cerul… Ca să mă răzbun pe mine însumi,

mi-am luat lumea în cap şi am pornit în căutarea altui munte. Îmi era peste putinţă să rămân alături de sătenii care nici măcar acum nu renunţaseră să stea cuminţi, cu capul plecat, ca nu cumva să-l prindă sabia…

Când m-am îndepărtat suficient de mult de locul unde mă născusem, am auzit cum un copil le reproşa bătrâni- lor cu voce disperată:

– Cum oare să ne mai uităm la stele dacă stăm cu fruntea în ţărână?!

cuvântului Ispita Dacă-aş iubi Dacă-aş iubi, n-aş căuta cuvinte Dacă-aş iubi, tăcerea ar vorbi Și
cuvântului Ispita
Dacă-aş iubi
Dacă-aş iubi, n-aş căuta cuvinte
Dacă-aş iubi, tăcerea ar vorbi
Și lacrimile mute s-ar sfii
N-aş aduna promisiuni
sau jurăminte
Doar aş iubi! Doar aş iubi!
Dacă-aş iubi, mi-ar fi de-ajuns
privirea
Și inima ta, care n-ar minţi
Eu m-aş ascunde jucăuş în vise
Cât te-aş iubi! cât te-aş iubi!
Dacă-aş iubi, nu te-aş lăsa pe-o clipă
Străin, pustiu, îngândurat
Hai să fugim în lumea-n care
Iubirea noastră n-ar avea păcat!
Dacă-aş iubi
Cât te-aş iubi!
Otilia BRĂDUEANU, Edineţ
Rubrică îngrijită de
Ionel CĂPIŢĂ
Edineţ Rubrică îngrijită de Ionel CĂPIŢĂ Capul plecat Aurelian SILvESTRU Secole la rând am stat

Capul plecat

Aurelian

SILvESTRU

de Ionel CĂPIŢĂ Capul plecat Aurelian SILvESTRU Secole la rând am stat ascunşi după acest proverb

Secole la rând am stat ascunşi după acest proverb ca după o cetate. Păgânii care năvăleau prin veacuri pustiau îndeosebi localităţile bogate din împrejurimi. Pe la noi dădeau din ce în ce mai rar, pentru că de fiecare dată coborau la vale fără pradă. Sin- gura noastră bogăţie erau stânca şi cerul – două mari comori de care nici o forţă nu era în stare să ne păgubească. Mai era, ce-i drept, şi o a treia mare bogăţie – un izvor cu apă tămă- duitoare. Îl păzeam cu toţii ca pe o salvare. Nici o boală nu era fatală pentru cine se scălda în apa lui. Transmiteam secretul pe şoptite, dintr-o generaţie în alta, iar bătrânii care conduceau comunitatea nu lăsau ca el să fie cunoscut de alţii. Cel mai de temut părea să fie „omul fără rădăcină”. – Cine nu-şi iubeşte casa părintească, ne spuneau ei, nu va fi în stare să iubească nici izvorul, iar indiferenţa lui ucigătoare ar putea schimba apa în lacrimi. Mic fiind, nu-mi dădeam prea bine seama ce semnificaţie aveau aceste vorbe. Intuiam că e ceva periculos ce ar putea să pună capăt liniştii şi mulţumi- rii noastre, dar credeam că asta nu se poate întâmpla cu noi, cei pe care visul

V in dintr-un cătun sărac,

adăpostit sub stânca unui

munte cotropit de arbori

seculari – un cătun în care nu aveam nimic: nici şcoală, nici şosea, nici magazine. Doar o boaghe de acoperi- şuri ţuguiate şi o mică pajişte pe care, an de an, copiii se adunau ca să admire stelele şi să viseze că adevărata Patrie a omului e Cerul. Călătorii care ne auzeau vorbind de munte şi de stele ridicau din umeri cu subînţelesuri şi, ca să nu ne ofenseze, încercau să ne explice că exagerăm:

– „Muntele” acesta e un deal. Un deal ceva mai priporos ca altele. Atât. Iar stelele… Probabil de asta şi sunteţi săraci, pentru că ceea ce vedeţi în jurul vostru contează mai puţin decât ceea ce vedeţi în jurul soarelui. Vorbele lor ne supărau, desigur, dar le treceam cu vederea, deoarece eram struniţi de mici să nu uităm că sabia nu poate reteza un cap plecat.

Peisaj cu dimineţi şi clipe (6)

reteza un cap plecat. Peisaj cu dimineţi şi clipe (6) Claudia PARTOLE G ânduri risipite printre

Claudia

PARTOLE

G ânduri risipite printre ier- buri! Există ceva care-ţi place şi

nu-ţi place în acelaşi timp. E aşteptarea. Pe cât de grea, pe atât de uşoară poate fi. Pe cât de dorită, pe atât de nedorită. Iar dorul de o lume care nu mai este ne ajută să nu ne temem de moarte. Nu mi-aş dori altceva în această clipă decât să ascult Dimineaţa de Bizet. Creierul mi-e deschis pentru orice informaţie, dar nu orice infor- maţie va rezista curiozităţii mele, precum nici indiferenţei. S-ar pierde. Rareori gândul ne coincide cu al Lui. El ne aşteaptă în fiece dimineaţă. Noi, ori ne grăbim, ori venim prea târziu! Îmi propun, de parcă eu mi-aş fi învăţătorul şi tot eu învăţăcelul:

Încearcă să te simţi fericită în orice clipă

arată, dar nu oricui! Frunza se lasă bătută de vânt cu patimă şi dragoste. Se zbate ameţită de dor şi plăcere. Iubirea e un amestec de pasiune şi durere! Atunci, mângâie-mă şi tu, precum o face vântul! Sunt un simplu privitor, nimic nu pot schimba, nici reface. Or, e şi mai bine că nu sunt în stare. Altfel, aş încer- ca să mut soarele în ograda mea. O frunză răstignită! Dar nu se vede nici crucea şi nici cuiele. E agăţată de văzduh. O privesc, neîndrăznind să mă apropii. Nu cumva să frâng cu respiraţia mea farmecul clipei, gândesc. Deşi, alt gând atoateştiutor îmi sugerează: De-ar fi împletite firele de păianjen într-o funie de grosimea mâinii tale, ar ţine o greu- tate pe care un lanţ metalic de aceeaşi mărime n-ar fi în stare Am văzut frunze îngălbenite, frunze călcate în picioare, frunze bătute de vânt, purtate de apă, mânate de furtună şi de mătură. Dar o frunză răstignită văd abia acum. Îmi promit: să-mi adun ziua, culegând clipe din avalanşa de clipe!

Feerie de toamnă
Feerie de toamnă

sau tinde să te bucuri de ea, pentru că în

clipă (dar nu ştii în care) te poate pândi o şansă rară. Simt nevoia să-mi spăl sufletul, să-l întind, ca pe o rufă, în calea vântului, apoi să-l pun la loc şi să mă dărui unei

noi iubiri

Adevărul se oglindeşte în ochii Naturii, aşa precum cerul îşi vede chi- pul într-un strop de rouă. Adevărurile sunt simple. Niciodată înveşmântate în haine de gală. Dar veşmintele-i sunt curate ca de sfântă sărbătoare. Și se

Azi!

Lacul respiră. Mă cuprind fiori reci de Brumărel. Mi-aduc aminte cu nostalgie de Cireşar şi de Cuptor. Trandafirii stau aplecaţi sub greutatea perucilor brumării. Vernisajul pânzelor de păianjen exprimă simbolul sacrifică- rii. O mână nevăzută vine să adoarmă tot ce e viu. Pe multe le va adormi! Vor trece dincolo de azi, pe lângă toate, ca nişte stafii ale unei lumi real de ireale. Mă rog pentru toate. Mi-e bine să stau la pieptul Celei care niciodată nu m-a respins.

A proximativ 250 de elevi din

Viişoara, Balatina, Cuhneşti

şi Cajba din raionul Glodeni

s-au implicat în acțiuni de salubrizare pe râulețele Camenca şi Căldăruşa, care trec prin localităţile lor de baş- tină. Astfel, la îndemnul Mişcării Ecologiste din Moldova, elevii, susţi- nuţi de profesori şi maturi, au adunat deşeurile de pe malul râurilor, dar şi de pe străzi. La Viişoara, Balatina şi Cuhneşti tinerii au fost mobilizaţi de foştii participanţi ai Expediţiei eco- logice „Diversitate biologică în Valea Prutului de Mijloc”, care, în acest mod, au demonstrat că pot aplica cu succes

cunoştinţele obţinute şi abilitățile for- mate în timpul expediţiei. Iar la Cajba participanţii ne-au uimit cu adevărat

– foarte bine organizaţi şi determinaţi

de a face curăţenie şi de a o menţine. Mişcarea Ecologistă din Moldova a premiat cele mai active clase, oferind Diplome şi câte un set de materiale cu tematică ecologică. În plus, câte doi

elevi din fiecare localitate au obţinut premii speciale – o excursie gratuită la Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău.

În aceeaşi zi - 23 septembrie a.c., cu

ocazia Zilei Internaționale a Curățeniei

-,

s-au implicat la acţiuni de salubrizare

şi

tinerii de la Fundurii Vechi (Glodeni),

Gura Căinarului (Floreşti), Corlăteni, Singureni (Râşcani), Chişcăreni (Sân-

Salubrizări în lanţ pe râurile Camenca și Căldărușa

Balatina: echipe de tineri curăţă albia râului camenca
Balatina: echipe de tineri curăţă
albia râului camenca

gerei), Ciolacul Nou, Glinjeni, Pârliţa (Făleşti). Lanțul de evenimente a mobi- lizat cetățenii din raioanele sus-amin- tite şi a determinat o mai bună cola- borare a comunităţilor cu autoritățile

locale şi cu serviciile deconcentrate ale autorității centrale de mediu.

Acţiunea-lanţ de salubrizare a

făcut parte dintr-un program amplu de ecologizare organizat de către Asociația Obştească „Caroma-Nord”,

în colaborare cu alte organizații de mediu. Mişcarea Ecologistă din Moldova a fost partener al evenimen- tului, prin intermediul proiectului „Conservarea biodiversității în Prutul de Mijloc”, implementat cu suportul „Programului de Granturi Mici GEF, implementat de PNUD” şi cofinanţat de Ministerul Mediului, prin Fondul Ecologic Naţional.

Cor. „N”

Moldova pe locul II la etapa internaţională

„Fii un Artist al Dunării 2015”

A precieri de nivel internaţi-

onal pentru lucrarea Ione-

lei Chercheja, de la liceul

„Mihai Eminescu” din Ghindesti, câş- tigătoarea etapei naţionale a concur-

sului „Fii un Artist al Dunării 2015”. Compoziţia „Pescarul dezamăgit

a ocupat locul II la competiţia inter-

naţională dedicată fluviului Dunărea. Este al doilea an consecutiv când vin aprecieri înalte pentru lucrările realizate de elevii din R. Moldova. Anul trecut, Elena Gorobeț de la Bălţi s-a învrednicit de premiul mare, cu lucrarea „Prietenii apelor”.

Mişcarea Ecologistă din Moldova

şi revista NATURA o felicită pe Ionela

Chercheja şi îi urează multe succese în continuare! Iar pe ceilalţi elevi îi

ionela chercheja la ceremonia naţională de premiere a concursului „Fii un artist al Dunării 2014”.
ionela chercheja la
ceremonia naţională de
premiere a concursului
„Fii un artist al Dunării
2014”. În doar un an
a ajuns să i-a şi premii
la nivel internaţional!

încurajăm să participe la concurs la ediţiile următoare! Amintim că „Fii un Artist al Dunării” este un concurs anual care urmăreşte să contribuie la educația ecologică a copiilor prin crearea de mici „opere de artă” inspi- rate de Dunăre şi afluenții săi. La concurs participă elevi cu vârsta de 6-16 ani din instituţiile de învăţământ din 14 ţări dunărene:Austria,BosniaşiHerțegovina, Bulgaria, Croația, Cehia, Germania, Ungaria, Republica Moldova, Muntene- gru, România, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Ucraina. Concursul este organizat cu susținereaComisieiInternaţionalepentru Protecţia Fluviului Dunăre (ICPDR) şi a Parteneriatului Global pentru Apă din Europa Centrală şi de Est (GWP CEE). Mişcarea Ecologistă din Moldova, în parteneriat cu revista NATURA, este organizatorul național al concursului.

Ina SOLOMON

5
5

Viața nu înseamnă să aștepți ca furtunile să treacă, ci să înveți să dansezi în ploaie

s a T U l Octombrie 2015 O călătorie neplanificată e mai interesantă, cel puțin

saTUl

Octombrie 2015

s a T U l Octombrie 2015

O călătorie neplanificată e mai

interesantă, cel puțin pentru mine, decât una pregătită ca

la carte. În căutarea aerului

curat și a liniștii e tocmai potrivită o evadare. Drumurile simple, drumurile firești sunt cele care te duc pe locuri

pline de povești, de oameni nemaipomeniți, de peisaje care nu te lasă să cauți superlative.

Te duci la Duşmani să-ţi faci prieteni
Te duci la Duşmani
să-ţi faci prieteni

temperaturile sunt scăzute, or e printre puţinele locuri unde se pot întâlni, distra şi discuta cu semenii lor.

Valeriu Filip îşi doreşte foarte mult

ca satul Duşmani să aibă şi un muzeu al său. E prea mare încărcătura istorică şi e păcat să stea într-un condamnabil con de umbră. Are adunate multe exponate, dar, până una-alta, toate se află într-o sală de clasă de la gimnaziul din localitate. Spune că au fost şi cei de la Ministerul Culturii, i-au apreciat muncă şi doar atât. Și în cazul acesta apare speranţa că-ntr-o bună zi entu- ziasmul va fi răsplătit.

Dangăt de clopote şi pagini de istorie

Valeriu Filip vorbeşte cu drag despre fiecarepaginădinistoriasatului. Econ- vins că oricine ajunge la Duşmani tre- buie să afle prin câte a trecut şi le-a trăit

paroh al bisericii de la Duşmani timp de

15 ani, din 1926 până în 1941. Potrivit

preotului Ioan Lisnic, Vasile Bodrug a

desfăşurat oactivitate pastorală şi misi- onară atât în parohie, cât şi în cadrul şedințelor Cercurilor pastorale din protoieria I Bălți din care făcea parte şi parohia deservită de Preacucernicia

Sa. A predicat la 20 septembrie 1936

la şedința Cercului pastoral Hâjdieni,

după oficierea serviciului divin şi la şedința Cercului pastoral Glodeni, la

23 mai 1937. După săvârşirea Sfintei

Liturghii, părintele Vasile Bodrug a predicat despre„indiferentismul religi- os”. În primul an de ocupație sovietică

- 1941, părintele Vasile a fost arestat şi

condamnat la moarte prin împuşcare. De-a lungul timpului, la Duşmani s-a vorbit mai înflăcărat decât prin alte părţi despre Marea Unire de la 1918, despre spiritualitate şi renaştere naţi-

basarabeni dogmatici, strânşi în jurul

fraţilor Leonard. Ca publicist el a scris mult despre literatura românească. A fost unul din cunoscătorii literaturii, istoriei şi curentelor contemporane româneşti”. „Gheorghe Gore – scrie prof. Ştefan Ciobanu – a fost unul din cei mai de seamă propagatori ai cultu- rii româneşti, unul din cei mai aprigi apărători ai chestiunilor naţionale”.

La sport şi la armată, cu

mâna la chipiu

La Duşmani, ca prin multe alte localităţi, sunt oameni cărora oricât de greu le-ar fi îşi duc traiul aici şi oricât

de dezolant ar părea tabloul ei încearcă să-l vadă altfel. Dincolo de greutăți reuşesc să scoată la iveală lumina din sufletele lor. Aşa au învățat să-şi tră- iască viața, acceptând, oarecum ca un dat, mai mult coborâşurile, care le-au luat drept lecții, drept drumuri fireşti, fără a cârti. Cezar Balea este sportiv, a practicat mai mulţi ani sambo. A revenit la Duş- mani şi a început să altoiască dragostea pentrusporttinereigeneraţii.Activează într-o sală, care cândva a fost salon de spital, unde se făceau proceduri. Totul ce se întâmplă aici, la fel, e bazat pe entuziasm. Cezar Balea se arată încân- tat de faptul că vin copii care doresc să facă sport. Aici, însă, pe lângă faptul că-şi pun muşchii la treabă, discipolii leagă prietenii şi păşesc mai siguri prin viaţă. Și-ar dori o sală mai performantă, deocamdată, însă, se bucură că poate să

folosească lucrurile „trimise la pensie” de alţii sau aduse de consătenii aflaţi la muncă în Germania. Unii dintre dis- cipolii lui Cezar Balea au câştigat mai multe lupte, ba chiar au ales să îmbră- ţişeze o carieră în domeniul sportului. „Am cu ce mă lăuda şi mă bucur că şi autorităţile locale îmi susţin pornirile”, spune Cezar Balea. Responsabil şi de recruţi, bărbatul afirmă că se descurcă de minune, pentru că sarcina de încorporare nu

e una mare, iar la armată nu mai sunt

luaţi cu arcanul, ci aleşi cei mai buni

şi mai puternici. Există şi tineri care-şi

doresc să ajungă ostaşi, iar unii chiar urmează o carieră militară.

Gustul mierii

Știe să scoată cea mai bună miere din lume, cu gust deosebit, nemaiîntâlnit, cel puțin de mine. În marea prisacă o

albină mi-a dat ac, însă nea Ion Istrati de la Duşmani m-a liniştit. Cică orga- nismul uman matur poate accepta „darul” a o sută de albinuțe, un copil

e

şi mai rezistent – 150 de ace şi totul

e

în regulă. Unde mai pui că există şi

o

terapie folosită mai ales de cei care

suferă de artrită sau reumatism. Ion Istrati este mai marele unei asociaţii de apicultori. În „oraş” trăiesc

unei asociaţii de apicultori. În „oraş” trăiesc Dinu RUSU L ocuitorilor de la sate le cântă

Dinu RUSU

L ocuitorilor de la sate le cântă inimile de bucurie când măcar cineva îşi aminteşte de

ei, când vine să le spună o vorbă bună, una bine cântărită, că de promisiuni sunt sătui. Fie că sunt oameni cu carte, fie că

au trecut prin şcoala vieții, toți au ceva

a

spune, acel ceva în care şi tăcerea,

şi

lacrima, şi zâmbetul sunt pline de

sensuri. Din ele înțelegi care e firescul rost al vieții, înțelegi că nerăbdarea şi ura grăbesc timpul, înțelegi că nu poți fugi de tristeți, dar mai ales de bucurii.

În vizită la Duşmani

Ştiam de Duşmani şi îmi doream să-i văd, dar ei sunt la peste 170 de kilo- metri de Chişinău. Într-un sfârşit am ajuns şi i-am găsit bătrâni, înţelepţi, dar şi plini de speranţă. Ca să nu credeţi că sunt atât de drăguţ cu „ina- micii” mei, vă spun că e vorba de satul Duşmani de prin părţile Glodenilor. E o localitate veche, atestată docu- mentar la 1508. Toponimul, care a atras de-a lungul anilor mai mulţi

cezar palea, ghidul nostru de la Duşmani, ne-a plimbat cu căruţa pe dealurile satului
cezar palea, ghidul nostru de la Duşmani,
ne-a plimbat cu căruţa pe dealurile satului

curioşi, porneşte de la aprodul Duş- man. Acesta a primit de la Bogdan al III-lea pământ pentru a întemeia un sat. Și l-a pornit la fântâna Puturoasă.

Anii au trecut, au venit sovieticii şi-au rebotezat localitatea. Astfel, timp de câteva decenii, chiar dacă oamenii continuau să spună satului Duşmani,

în acte acesta a figurat mai întâi drept

Voroşilov, apoi Octeabriscoe, ulteri- or –Octombrie. În 1992, localitatea revine la denumirea rămasă de la întemeietorul ei. Astfel de date am

aflat de la profesorul Valeriu Filip, un fel de cronicar al satului Duşmani, dar

şi director al Casei de Cultură. Chiar dacă instituţia pe care o con-

duce e într-o stare jalnică, acesta vrea să păstreze aprinsă flacăra tradiţiilor

şi obiceiurilor. E o clădire nouă, zidită

prin 1988, dar care a „a îmbătrânit” prea devreme din cauza unor greşeli în construcţie. Specialiştii i-au spus

lui Valeriu Filip că mult mai ieftină ar

fi ridicarea unui nou cămin cultural,

decât reparaţia actualului. Deocamdată, acceptă realităţile şi

speră că în viitorul apropiat vor avea

o adevărată casă de cultură. Astfel,

tinerii fac spectacole în sala mare, odinioară cinematograf. Într-o sală mai mică pot juca biliard sau tenis de masă. Vin aici chiar şi atunci când

această localitate. Aici se află printre puţinele biserici de lemn, care au mai rămas în spaţiul dintre Prut şi Nistru. Sfântul locaş de la Duşmani, cu hramul

„Sfântul Ierarh Nicolae”, a fost ridicat la

1760. Timp de două secole, clopotele au

chemat creştinii la rugăciuni. La 1960, însă, satrapii comunişti reduc la tăcere

vechea biserică de la Duşmani. Toate

onală, despre punerea în capul mesei

a adevăratelor valori. Și asta pentru că

de aici au pornit în lumea mare oameni care au avut ce spune, au participat la

luarea deciziilor importante pentru destinul neamului. La Duşmani s-a născut unul dintre semnatarii Actului Unirii de acum 97 de ani - Petre Picior-Mare. Tot aici a

Biserica de lemn de la Duşmani
Biserica de lemn de la Duşmani

lucrurile au fost luate şi arse la o mar- gine de sat. Oamenii îşi mai amintesc că

cei care au făcut acest lucru nechibzuit „s-au dus repede”. O pagină neagră în istoria bisericii, dar şi a satului este împuşcarea, la 1941, de către sovietici a preotului Vasile Bodrug. Acesta a fost

văzut lumina zilei ilustrul publicist şi jurist Gheorghe Gore. Despre Gore, la 1932, istoricul Gheorghe

G. Bezviconi nota în „Viaţa Basara-

biei”: „Gheorghe Gore avea cele mai înflăcărate sentimente pentru Româ- nia. Le-a căpătat în cercul aşa-zişilor

cam 180 de familii de albine, fiecare având 10 mii de membri şi roluri bine determinate. Unele lucrează afară,

altele în stup. Mai sunt şi din cele care păzesc, acestea şi înţeapă. Se spune că albinele înţeapă mai ales pe cei care le deranjează sau când se simt amenințate. Ion Istrati poate vorbi ore în şir despre marea lui pasiune – apicultura.

A furat meserie mai întâi de la tatăl

său, apoi a făcut şi studii în domeniu. Acum toată familia e „bolnavă” de apicultură. Trebuie să fii norocos ca să guşti mierea din prisaca diriguită de Ion Istrati, or mai toată ajunge în Germa- nia, iar acolo un kilogram de miere e vândut cu 18 euro.

Tabloul poate fi schimbat

Nina Istrati a lucrat peste patru decenii în domeniul educaţiei, acum

e la primărie şi ştie cum stau lucrurile

în sat. Deşi şi-ar dori să muncească,

oamenii locului nu prea au unde. Pri- mărie, şcoală sau grădiniță, agricultu-

apicultorii din familia istrati
apicultorii din
familia istrati

ră şi atât. Unii din ei aleg să lucreze la

Glodeni şi fac naveta zi de zi. Cei de la Duşmani câştigă şi din vânzarea laptelui, pe care-l duc la punc-

tele de colectare. Există şi tineri care au venituri din avicultură şi apicultură. Oricât de grea ar fi situaţia, incertă pe alocuri, potrivit Ninei Istrati, sunt oameni care şi-ar dori să revină în sat. Iar lucrurile s-ar putea schimba spre bine. Cel puţin asta am consta- tat după dialogul cu tânărul primar Sergiu Ghileţchi. Are 32 de ani şi e printre cei mai tineri edili din Repu- blica Moldova. Primarul de Duşmani

îşi doreşte ca localitatea să devină una

de invidiat. Originar din sat, Sergiu Ghileţchi ştie foarte bine cum respiră acesta şi speră să atragă cât mai multe investiţii pentru a-l moderniza, pentru a deschide noi locuri de muncă. „Voi lucra ca să fac ceea ce aşteaptă lumea de la mine – drumuri, apă pe tot satul , salubrizarea şi amenajarea teritoriului”, susţine primarul. Mai mult, Sergiu Ghileţchi vrea ca la Duşmani să existe o gunoişte cu toate actele în regulă, iar în acest sens mizează pe parteneriatul public- privat, pentru a putea fi amenajată o platformă cu depozitare betonată. Am admirat de sus satul, i-am

furat cu ochiul imaginile frumoase,

imaginile unui sat care vrea să tră- iască. După ce am discutat cu mai multă lume de aici, am constatat că omenia e un dar, e ca o sămânță care nu răsare peste tot, însă îşi caută locul în inimile bune. Cu astfel de oameni nu simți nici scurgerea timpului, dar nici oboseala. Ei nu pot fi duşmani, ei doar sunt de la Duşmani.

Această publicaţie a fost tipărită cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru
Această publicaţie a fost tipărită cu
sprijinul Ministerului Afacerilor Externe
– Departamentul Politici pentru Relaţia
cu Românii de Pretutindeni.
Conţinutul nu reprezintă poziţia ofi-
cială a Departamentului Politici pentru
Relaţia cu Românii de Pretutindeni.
6
6

Nu vă grăbiți să îmbătrâniți înainte de vreme. Victor Hugo

Octombrie 2015 TopoNimia coGNiTivă Toponimia cognitivă Localităţi dispărute (1) prof. Anatol EREMIA M ulte
Octombrie 2015 TopoNimia coGNiTivă

Octombrie 2015

TopoNimia coGNiTivă

Toponimia cognitivă Localităţi dispărute (1) prof. Anatol EREMIA M ulte dintre localităţile menţionate în
Toponimia cognitivă
Localităţi dispărute (1)
prof. Anatol
EREMIA
M ulte dintre localităţile
menţionate în documen-
tele vechi au dispărut
continue viaţa în aceste comunităţi
(Heciu, Prajila, Mărculeşti). În altele,
viaţa n-a mai reînceput şi, în felul
acesta, satele respective au dispărut
(Joldeştii, Coluneştii, Drojdieştii,
Pridanii, Puiceştii).
Cele mai multe aşezări însă au fost
părăsite de băştinaşi în timpul războa-
ielor, care au fost multe şi îndelungate
în acest ţinut, precum şi din cauza
năvălirilor devastatoare ale triburilor
barbare care şi ele n-au fost puţine. Au
avut de suferit mai ales satele de câmpie,
cu locuri deschise, cărora natura nu
le-a hărăzit stavile şi scuturi de apărare.
Printre vechile localităţi din sud-vestul
ţinutului nu le mai găsim astăzi pe
cele atestate documentar: Balinteştii
(1502), Bălicenii (1543), Boiştea(1502),
Brătuleştii (1617), Briţcanii (1548),
Buhuşenii (1560), Făureii (1548),
Călineştii (1441), Fărcenii (1502),
Leuştenii (1495), Mădoieştii (1502),
Măneştii (1436), Miroslăveştii (1441),
Răduroasa (1527), Singurenii (1473),
Șcheia (1502), Tomeştii (1529), Cer-
gaşă (1443), Fălcin (1502), Oană Albu
(1436), Oancă (1493), Zorilă (1492).
Din diverse motive şi-au întrerupt
existenţa şi unele sate din zonele cen-
trale şi nordice: Azăpeni, ţin. Lăpuşna
(1552), Alboteni, ţin. Soroca (1570),
Buzeşti (1519), Dobreni (1500), ţin.
Lăpuşna, Furduieşti, ţin. Orhei (1766),
Glăvăşani (1429), ţin. Lăpuşna, Hul-
peşti, ţin. Soroca (1617), Petreşti, pe
Bâc (1521-1522), Potlogeni, ţin. Soroca
(1617), Pulbereni, ţin. Lăpuşna (1655),
Scuturiceni, nelocalizat (1490), Uşe-
reşti, ţin. Lăpuşna (1584) ş.a.
În trecut, pe teritoriul dintre
Prut şi Nistru au existat vreo 40 de
oraşe şi târguri. Acestea au contribuit
substanţial la dezvoltarea economică,
comercială şi culturală a ţinutului.
Unele oraşe şi târguri au devenit pe
parcursul vremii importante centre
de cultură şi civilizaţie umană: Cetatea
Albă, Chilia, Ismail, Orhei, Tighina,
Soroca, Hotin. Altele însă, din diferite
motive, au decăzut şi în cele din urmă
au dispărut.
Pe Prut, la gura râului Sărata, mai
la sud de actualul oraş Leova, a existat
târgul Sărata, menţionat în mai multe
documente dinsec. XV-XVI (anii 1489,
1503, 1518), despre care nu mai ştim
nimic după aceste atestări documen-
tare. Să fi dispărut după devastările
pricinuite de hoardele tătarilor nogaici
care au ocupat stepele Bugeacului prin
anii 1568-1570? În Bugeac s-a aflat un
alt târg denumit Tintul, menţionat în
documenteledinsec. XVI-XVII, despre
care Dimitrie Cantemir ne relatează că
Ștefan cel Mare a zidit aici o cetate, pe
care „turcii au făcut-o una cu pământul,
încât astăzi cu greu s-ar putea arăta
locul ei”.
Un târg Tobacu, şi el înfloritor pe
vremuri, era situat pe Ialpug, la vărsarea
acestui râu în lacul Ialpug, lângă oraşul
de astăzi Bolgrad, unde arheologii au
descoperit urmele unui oraş şi mai
vechi –Tanata. Olocalitate dinpreajma
oraşului Bolgrad şi astăzi se numeşte
Orheiul Vechi este numele pe care îl
purta o aşezare umană şi o puternică
fortăreaţă de pe râul Răut. Trăitori ai
acestei aşezări au fost triburile tracilor
răsăriteni – geto-dacii. De la început,
geţii au durat aici o mică întăritură de
pământ, pe care au reconstruit-o şi au
prefăcut-o mai târziu într-o puternică
fortăreaţă (sec. IV–III î. Hr.). Ea va
fi fost, probabil, una dintre davele
gloriosului regat al geţilor de pe tim-
pul regelui Dromichaites. Pe vremea
domniei marilor voievozi Alexandru
cel Bun şi a lui Ștefan cel Mare, cetăţile
de margine ale ţării au fost reconstruite
şi rezidite, puterea lor de apărare fiind
sau şi-au schimbat denumirile. Unele
dintre ele au dispărut odată cu desfiin-
ţarea localităţilor respective, altele, pe
parcursul timpului, au fost substituite
cu nume „noi” sau prin denumirile
satelor cu care aşezările în discuţie au
fost comasate.
Dintr-un document din 1553, de
exemplu, aflăm că Alexandru Lăpuş-
neanu, când a lărgit scutăria domneas-
că de pe Răut, a strămutat de aici vreo
16 sate: Heciul, Joldeştii, Coluneştii,
Prajilele, Drojdieştii, Nemţenii, Măr-
culeştii, Prideanii, Puiceştii ş.a. Mai
târziu, populaţia unora dintre sate s-a
întors la vechile lor vetre şi a făcut să
Tobacu. Conform unor mărturii istori-
ce, au existat şi alte târguri în ţinuturile
basarabene: Troian, la un vad al Prutu-
lui, pe locul comunei de astăzi Vadul
lui Isac (Cahul), pe care Nicolae Iorga
întărită şi prin reorganizarea armatei
din ţinuturile de graniţă. În prima
jumătate a sec. al XVI-lea, în urma
războaielor cu turcii şi tătarii, oraşul
a fost prădat şi ars, iar cetatea distrusă
îl consideră drept unul dintre cele mai
mari târguri dinsudul Basarabiei, unde
până la temelie. Populaţia oraşului şi
dregătoria ţinutului au trebuit să-şi
se făceau sistematic bâlciuri şi iarmaroa-
ce, ca la Cetatea Albă, Chilia, Lăpuşna;
Grecenii, fost centru administrativ de
ţinut, situat pe râul Cahul, lângă actuala
comună Găvănoasa (Cahul); Tigheci, pe
râul Tigheci, şi el fost centru administra-
tiv de ţinut, localizat pe vatra orăşelului
de astăzi Iargara (Leova); Movileni, situ-
găsească alt loc de adăpost şi de trai,
aşa că s-au strămutat în sus pe Răut,
la vreo 30 km depărtare, unde au pus
temeliile unei noi aşezări, pe care au
denumit-o tot Orhei. Curând noul
Orhei devine unul dintre principalele
centre economice şi comerciale din
zona Codrilor, preluând astfel faima
at pe Răut, în preajma Vechiului Orhei.
de altădată a vechiului Orhei.

Noaptea cercetătorilor europeni la Chișinău

P e 25 septembrie în Chişinău a mai apărut un orăşel de cor- turi. De data aceasta, scuarul

Academiei de Știinţe a Republicii Mol- dova (AȘM) a găzduit mica întindere de corturi, şi nimeni nu a protestat în acest Orăşel al Științei „ctitorit” de către organizatorii Nopții Cercetătorilor Europeni 2015. Ba mai mult, instituțiile participante şi-au etalat la mese cele mai semnificative realizări, au atras atenția vizitatorilor cu cele mai năstruşnice invenții şi au arătat tuturor că ştiința poate fi distractivă.

Partea oficială a evenimentului a debutat cu vizita primului ministru a țării, Valeriu Streleț, a şefului delegației Uniunii Europene în Republica Moldova, Pirkka Tapiola, şi a preşedintelui Aca- demiei de Științe a Moldovei, Gheorghe Duca. Invitații au vorbit publicului des- pre rolul pe care îl ocupă ştiința în țară, despre amploarea acestui eveniment pe continentul european şi despre necesita- tea curiozității în preocupările ştiințifice.

Această sărbătoare europeană a ştiinţei a avut ca scop promovarea oamenilor din domeniul ştiinţei, dar şi familiarizarea publicului larg cu activităţile practicate de cercetători. Vizitatorii au luat parte la experi-

de cercetători. Vizitatorii au luat parte la experi- mente inedite, concursuri fascinante, proiectări,

mente inedite, concursuri fascinante, proiectări, workshop-uri interactive şi un program artistic pe măsură (Corul „Credo” al Departamentului de Cara- binieri din cadrul MAI a organizat un spectacol pe cinste). De la standurile pline cu pro- duse alimentare obținute prin căi

năstruşnice până la produse parcă rupte din filme SF (pastă de dinți pen- tru elefanți, combustibil revoluționar obținut din plastic), vizitatorii şi-au

potolit setea de cunoştințe pe la cor- turile instituțiilor participante: Insti- tutul Științifico-Practic de Fitotehnie „Porumbeni”, Universitatea Academiei de Științe, Institutul de Zoologie, Insti- tutul Științifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare, Institutul de Ecologie şi Geografie, Grădina Botani- că, Institutul Național de Viticultură şi Vinificație, Institutul de Inginerie Elec- tronică şi Nanotehnologii „D. Ghițu” al A.Ș.M, Institutul de Chimie, Institutul de Geologie şi Seismologie, ş.a. Evenimentul, organizat pentru a doua oară la Chişinău, s-a desfăşurat în paralel cu alte 300 de oraşe euro- pene. Succesul acestei seri se dato- rează organizatorilor Academiei de Științe a Moldovei, Centrului Proiec- te Internaționale, Rețelei Punctelor Naționale de Contact H2020 şi a EURAXESS Moldova, cu susținerea financiară a Comisiei Europene în cadrul programului cadru HORIZON

2020.

Ana APINTEI

Concurs! „Să ne cunoaştem meleagul” Unde se află şi prin ce este reprezentativ locul din
Concurs!
„Să ne cunoaştem meleagul”
Unde se află şi prin ce este
reprezentativ locul din imagine?
Răspunsurile dvs. le aşteptăm până la data de 10
noiembrie 2015.
Răspunsul corect la imaginea publicată în numărul
iunie 2015 este: „Defileul Morovaia şi satul Maşcăuţi,
raionul Criuleni”.
Felicitări pentru Nicolae Boboc din Chişinău care a
expediat răspunsul corect.
ATENŢIE - condiţii noi la concursul „Să ne cunoaş-
tem meleagul” pentru perioada octombrie - decembrie
2015! Prin tragere la sorţi, vor fi alese câte 3 persoane în
fiecare lună (primii care vor expedia răspunsul corect
– după data poştei) care vor primi câte un abonament
semi-anual la revista NATURA. Mult succes!
Foto: A.R.
Pentru detalii apelaţi la numărul 022 23 71 49.

Muzeul din Florești:

Carte de vizită „de pe vremea românilor”

Ionel CĂPIŢĂ

C lădirea Muzeului de Istorie

şi Etnografie din oraşul

Floreşti, atestat la 20 august

1588, e poate una dintre cele mai atră- gătoare construcții în această urbe. Edificiul a fost construit „pe vremea românilor”, în anul 1939. Inițial, a fost sediul preturii, iar după ocupația rusească din 1940, noii „gospodari” au oploşit aici Comitetul executiv. De la o vreme, văzând că s-au plodit „mai- marii” raionului ca ciupercile după ploaie şi nu mai încăpeau în fosta pretu- ră, hai să-şi înalțe un sediu pe măsură, cu mai multe nivele şi cu birouri după plac. După ce lăcaşul a fost eliberat de oaspeții nepoftiți, acesta a „găzduit”, o perioadă, biblioteca pentru copii. În 1979, august 24, în această clă- dire istorică şi-a deschis uşile Muzeul

de Istorie şi Etnografie. Un număr de

12.357exponatecuprindastăziceleşapte

săli de expoziție (195 metri patrați), muzeul purtând numele sculptorului basarabean Lazăr Dubinovschi. Aici, şi nu în altă parte, mai poți lua cunoştință de trecutul îndepărtat al localității, de îndeletnicirile înaintaşilor (cultura Cucuteni, Tripolie), de istoria mai veche şi mai nouă a celor ce s-au născut, au stăpânit acest colț de lume şi continuă istoria nemuririi sale. Nu în zadar, ori de câte ori vin oaspeți la Floreşti, fie că de la Vatra Dornei, România, cu care

este înfrățit acest centru raional, fie din Canada, Germania, Letonia sau din alte țări, cârmuitorii raionului îi duc

Muzeul de Istorie şi Etnografie. Și,

la

până una-alta, le reuşeşte cumva-cumva „să-şi spele obrazul”. Dar, dacă vor avea şi în continuare aceeaşi atitudine față de această „carte de vizită” a raionului, nu se ştie dacă într-un viitor, nu atât de îndepărtat, vor mai avea la ce să vină la Muzeul de Istorie şi Etnografie. Cauza? Idilii raionului îşi amintesc de existența acestei instituții de cultură doar când le vin oaspeți de onoare sau cu anumite alte ocazii, când au interes, în rest – sunt preocupați de probleme „mult mai importante”. Cât despre Direcția Cultură a raionului, ce să mai vorbim? Cu ce poate biata contribui la ocrotirea acestui patrimoniu, şi nu numai, odată

ce cultura este dată uitării, mai ales când

e vorba de finanțare?! Știți de ce, de-a lungul anilor, acest muzeu a fost prădat în repetate rân-

duri, încât nimeni nu ştie cu exactitate de câte ori hoții au intrat fără frică în el? Pentru că diriguitorii acestui raion

„n-au avut”, prin ani, cu ce plăti un paznic. N-au nici astăzi. Elidia Murafa, directoarea acestei instituții, care acti- vează aici de trei decenii şi jumătate, mi-a vorbit cu durere în suflet şi îngri- jorare de soarta muzeului:

- De câte ori visez că uşile muzeului sunt deschise şi hoții fură exponatele? Și tresar din somn, adesea. În ianuarie se împlinesc trei ani de când muzeul nostru a fost prădat ultima oară, când hoții au sustras exponate în valoare de

70.000 lei. Cele mai valoroase piese

au fost găsite. Am rămas fără manuscri- sul primei biserici din Floreşti, înălțată

la 1775, fără multe cărți bisericeşti, tipărite în sec. XYIII, fără o colecție inestimabilă de icoane, fără numisma-

De asemenea – multiple covoare,

lăicere, prosoape rarisime au fost furate

şi nu li s-a mai dat de urmă. Am obosit

să tot scriu demersuri… De la 1994 încoace Muzeul de Isto- rie şi Etnografie a rămas cu doi dintre cei şase colaboratori – doamna Elidia Murafa, director, şi dl Timofei Murafa, muzeograf, soțul doamnei Elidia. Dar de fondurile muzeului cine să se ocupe? Pentru un al treilea salariat, i se spune directorului, nu sunt fonduri. La o adică, e greu să afirmi cine, care tânăr sau tânără, s-ar prinde să lucreze o lună de zile, dar mai ales duminicile şi la sărbători când lumea se petrece, cu una

tică

nu

mie două sute de lei? Ba, pe deasupra, să umbli şi prin localități ca să cerşeşti exponate de muzeu, alteori să pui din solda ta un ban pentru o piesă sau alta.

Iar la Floreşti aceasta-i realitatea. Cine nu crede, n-are decât să se convingă la fața locului. Ce-i mai trist că, oricâți conducă- tori ai acestui raion s-au perindat de-a lungul anilor, fiecare în felul său a tot promis că „va acorda atenția cuvenită” dezvoltării muzeului, că va fi construit până şi un nod sanitar, dispărut la 1940, dar până azi carul nu s-a mişcat nici cu

o iotă din loc. Și e păcat. Nu ştiu cum s-au simțit, mai zilele

tecute, cei trei vicepreşedinți ai raionu- lui Floreşti, însoțind oaspeții de onoare din Letonia la Muzeul de Istorie şi Etno- grafie, şi care, la un moment, au între-

bat

Ce să-i faci? Fiecare cu cartea sa de vizită

de acel nod sanitar, inexistent.

Dar chiar aşa?

7
7

Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea. N. Mandela

iNviTaTUl De oNoare Octombrie 2015 - Domnule Ion Costaş, sunteţi cunoscut ca primul ministru de

iNviTaTUl De oNoare

Octombrie 2015

iNviTaTUl De oNoare Octombrie 2015

- Domnule Ion Costaş, sunteţi cunoscut ca primul ministru de interne al Republicii Moldova, primul minis- tru al apărării din Republica Moldova, ca luptător pentru idealurile naţionale, dar şi ca un susţinător perseverent al idealurilor europene ale basarabenilor. Cred, totuşi, că cea mai zbuciumată perioadă din viaţa dumneavoastră a

dova îndată după destrămarea URSS. Ceea ce s-a întâmplat în Crimeea sau în regiunile Doneţk şi Lugansk din Ucraina sunt variante de dezmăţ cotropitor rusesc trase la indigo, având ca exemplu de bază Transnistria. În Crimeea, propaganda rusească a lucrat bine timp de vreo 10 ani şi a pregătit populaţia locală de acolo în spirit

cea Snegur a semnat armistiţiul la

Moscova împreună cu Boris Elţin şi

Igor Smirnov, el a trebuit să insiste ca Armata a 14-ea să nu rămână pe teritoriul R. Moldova în nici un caz,

dar să fie încorporată în armata R.

Moldova (atunci în stare de formare). După destrămarea URSS, tehnica militară sovietică aflată pe teritoriul

militară din Harkov, la Academia de aviaţie „Iu. Gagarin” , la Academia Marelui Stat Major General de la Moscova. I-am spus: „Transmite-i Preşedintelui Kravciuk să nu susţină forţele proruseşti din Transnistria, căci pregătiţi o bubă în coasta voas- tră… Transnistria va fi o problemă şi pentru Ucraina”. După 23 de ani,

- Atunci era implicat în negocieri

din partea României Marcel Dinu, Ambasador în R. Moldova, o perso- nalitate foarte inteligentă, diplomat cu o experienţă bogată, mare patriot român. Dar Boris Elţin a insistat pe lângă Mircea Snegur ca reprezentantul României să fie exclus din format. A fost şi aceasta o greşeală, dar s-a făcut

Generalul Ion Costaş:

„Războiul de pe Nistru a avut ca scop împiedicarea unirii R. Moldova cu România”

fost în anii 1990-1992, atunci când for- ţele imperiale au declanşat pe teritoriul republicii noastre mai multe mişcări secesioniste, cea mai gravă culminând cu războiul de la Nistru, în urma căru- ia a apărut regiunea separatistă auto- intitulată Republica Moldovenească Nistreană. Ce sentimente trăiţi atunci când, după o istorie de 25 de ani, auziţi pronunţându-se titulatura regiunii separatiste din stânga Nistrului, creată şi susţinută cu sprijinul imperialist al Federaţiei Ruse?

- Sigur că trăiesc sentimente de

regret şi de revoltă, mai ales atunci când văd că unii s-au împăcat cu nişte probleme ieşite din comun, conside- rate anormale de oamenii cu minte sănătoasă. Din cauza greşelilor şi ambiţiilor unor guvernanţi din timpul respectiv, o parte din teritoriul Repu- blicii Moldova a fost cedat intereselor altui stat - Federaţia Rusă, care conti- nuă să stăpânească această regiune în continuare, ţinând aici Armata 14-ea (numai denumirea i-a schimbat-o în grup operativ-tactic) şi să susţină regimul criminal din Transnistria. Chiar dacă în anii 1991-1992 eram agresaţi de un imperiu, problemele puteau fi rezolvate altfel, cu mai puţine pierderi, cu mult înainte de a începe să fie constituite structuri de stat paralele în stânga Nistrului. Mă cuprind sentimente de regret, dar nu de ură, căci nu poţi să urăşti populaţia de acolo, care, majoritatea, este de acelaşi sânge şi de aceeaşi limbă cu noi. Ei nu poartă nici o vină de cele întâmplate, deoarece le-au fost ameninţate familiile şi toţi acei care NU erau de acord cu dezmembrarea R. Moldova, şantajaţi şi la serviciu, şi acasă. Ei pot fi doar compătimiţi. Am pierdut acea parte de pământ din lipsă de viziune clară din partea politicienilor de vârf ai R. Moldova, parlamentarilor, care la acea vreme erau în majoritatea lor agrarieni, cu spirit comunist.

- Putea fi evitat războiul din 1992?

- Putea, dacă responsabilii din con-

ducerea statului nostru, abia format în urma destrămării imperiului sovietic, dădeau dovadă de demnitate, dar şi de responsabilitate, căci au avut timp vreo trei ani, mişcarea secesionistă şi revoltele în stânga Nistrului au început încă prin 1988-1989. Prin 1990, acolo deja începeau să apară structuri de stat paralele. Ţin minte că se implica- se şi generalul Morozov, comandant al Districtului militar Odesa, care a fost ales deputat în Sovietul Suprem al URSS din partea transnistrenilor şi mulţi alţi deputaţi ai URSS din partea Moldovei, precum I. Blohin ş.a. Aceste lucruri erau cunoscute de conducerea de la Chişinău, dar nu s-a făcut nimic pentru a le contracara. Astfel, la 1992, în Transnistria s-a întâmplat ceea ce s-a produs în 2014 în Crimeea, apoi în Donbas. Prima variantă de război hibrid Moscova a practicat-o în estul R. Mol-

de război hibrid Moscova a practicat-o în estul R. Mol- prorusesc, iar la momentul potrivit, Moscova

prorusesc, iar la momentul potrivit, Moscova a creat o situaţie de criză şi a mobilizat lumea la referendum privind alipirea Crimeii la Rusia. Ase- menea referendumuri, mobilizate de propaganda rusească şi de structurile kaghebiste din regiune au avut loc şi

în stânga Nistrului. Dacă conducerea de la Chişinău, în special conducerea statului, intervenea mai hotărâtor, calculat şi echilibrat în regiune, sunt sigur că nu se ajungea la război şi la pierderea Transnistriei.

- Dar acolo era dislocată Armata a 14-ea. Se putea în 1992 de făcut ceva mai mult în acel război, decât doar de a opri cotropitorii la Nistru?

- Unii îi spuneau nu război, din

frică şi laşitate îi spuneau „conflict armat”. În realitate, a fost un război adevărat declanşat de Rusia împotriva Republicii Moldova. Unii se feresc de a spune clar acest lucru din frică să nu-i supere pe ruşi. A fost un război pe adevăratelea şi la Nistru au căzut mulţi patrioţi moldoveni (peste 325, iar peste o mie au rămas invalizi şi mutilaţi), o mulţime de femei au rămas văduve, iar copiii lor – orfani de tată. Oricum, atunci când Mir-

fostelor republici ex-sovietice a rămas (fără excepţie) în componenţa aces-

tor state, iar militarii ruşi au plecat

acasă. Singura ţară care a acceptat rămânerea trupelor ruseşti pe terito-

riul ei a fost R. Moldova, în timp ce

din dreapta Nistrului au fost retrase

aproape toată tehnica militară şi tot

armamentul. Nici azi nu putem să scăpăm de armata rusă de ocupaţie.

Faptul că Rusia spune că trupele sale militare din stânga Nistrului sunt un contingent redus, este o ficţiune - acolo stă cunoscuta Armată a 14-ea.

Au fost multe insistenţe ca ea să fie

retrasă din această regiune, dar, sub

diferite pretexte, precum ar fi apăra-

rea

depozitelor de la Kolbasna etc., ea

stă

ameninţătoare în continuare pe

malul Nistrului. La Kolbasna sunt 20

mii tone de muniţii, cu care, în caz de

necesitate, poate fi înarmat un întreg district militar. În plus, armata rusă

din Transnistria stă gata ca, în caz de

i se cere, să deschidă al doilea front contra Ucrainei. În 1991, pe când eram ministru de interne, l-am însoţit

pe Mircea Snegur la Minsk. Acolo

l-am întâlnit şi pe Constantin Moro- zov, ministrul apărării din Ucraina,

fost coleg cu mine la Școala de aviaţie

tocmai aşa şi s-a întâmplat. Repet:

marea greşeală a fost că dincolo de Nistru au rămas legiferate trupele ruseşti care prezintă un pericol nu numai pentru noi sau Ucraina, dar şi pentru România, pentru întreaga regiune Balcani.

- Atunci, în vara lui 1992, moldove- nii puteau continua războiul, precum doreau unii, până la victorie? - Nu. Noi nici armată nu aveam atunci. Eu abia la 5 februarie 1992 am fost numit ministru al apărării şi am început cu o mână de ofiţeri devotaţi neamului să formăm Armata Naţio- nală. Comandamentul armatelor din zona de sud-est a URSS, care se afla la Chişinău, s-a retras, iar odată cu el - şi tot armamentul, tunurile, tan- curile, blindatele, muniţia… Dar noi nu numai armament, nici ofiţeri, nici soldaţi nu aveam la timpul respectiv. Cu cine să lupţi împotriva unei armate imperiale, care avea experienţa din Afganistan, din alte conflicte sânge- roase? Armata a 14-ea, cu armamentul şi efectivul pe care îl avea, ajungea la Prut în trei-patru ore. De fapt, în 1992 noi nici nu eram încă constituiţi ca stat. În plus, nu a fost implicată toată societatea în acel război. Bună- oară, greşeala actualului Preşedinte al Ucrainei este că, în cazul Crimeii şi Donbasului, nu a introdus stare de război, stare excepţională, ca toată societatea să fie implicată în apărarea ţării. S-a întâmplat şi la ei ceea ce a fost şi la noi în 1990-1992: unii luptă, iar alţii merg la concerte, se duc la pescuit sau îşi petrec vacanţa peste hotare. În 1992 am insistat de câteva ori să fie anunţată starea de război, dar nu am fost ascultat…

- În situaţia în care nici Armata

Naţională nu era formată, nici arma- ment nu aveam, a încercat România să ne dea o mână de ajutor? - Sigur că România ne-a ajutat în acele timpuri de prăpăd pentru noi. Chiar şi eu am fost, pe când eram ministru de interne, la Ion Iliescu, Preşedintele României, la prim-ministrul Petre Roman, la N. Spiroiu, ministrul apărării, iar mai apoi, când în război s-a implicat şi Armata a 14-ea, îi telefonam direct dlui ministru al apărării N. Spiroiu. Dimineaţa îi explicam situaţia, iar seara eşaloanele erau la Gara Ungheni deja, cu TAB-uri, cu armament şi muniţii. Din ceea ce a avut, România ne-a ajutat foarte mult. Unii spuneau că mitralierele „Kalaşnikov” erau de calitate proastă. O fi fost, însă, vorba noastră: rău cu rău, dar mai rău fără de rău. Ni s-a oferit mai ales susţinere logistică. Dar nici instructori, nici consultanţi, nici militari din Armata Română nu au trecut Prutul pe tot parcursul acelui război.

- Dar cum s-a întâmplat că Româ-

nia a fost eliminată din formatul de negocieri pe marginea conflictului

transnistrean?

intenţionat, ca să îndepărteze Româ- nia de R. Moldova, în care foarte multă lume pleda - pledează şi azi - pentru

Unire. Reprezentanţii oficiali ai Rusiei au recunoscut mai târziu că războiul de pe Nistru şi crearea regiunii sepa- ratiste au avut ca scop împiedicarea unirii R. Moldova cu România. Asta

a spus-o şi Preşedintele Dumei de

Stat din Rusia, Ghenadi Selezniov, în Parlamentul R. Moldova.

- Păi, având permanent un focar în

stânga Nistrului, speranţele noastre de a adera la Uniunea Europeană vor fi privite mereu cu îndoială. Care ar fi ieşirea din situaţia creată?

- Eu am mai spus-o: nu există pre-

cedente în lume când o ţară se dezice din proprie iniţiativă de o parte din

teritoriul ei. Oricât de greu ar fi, noi trebuie să luptăm pentru a aduce la guvernare o echipă de oameni curajoşi, cu experienţă de viaţă şi cunoştinţe în administrarea eficientă a problemelor societăţii de azi, persoane pe care

îi doare ceea ce se întâmplă în ţara

noastră, o echipă care să nu se mai

gudure în faţa imperiului rus. Atunci,

şi Uniunea Europeană, şi SUA ar pune

umărul şi ar convinge Rusia că locul nostru este în Uniunea Europeană, una dintre căi fiind chiar unirea cu România.

- Împreună cu Transnistria?

- Da. Dacă asta este o problemă

imposibil de rezolvat, revenim la frontiera tradiţională pe Nistru, cedăm Transnistria Ucrainei în schimbul sudului Basarabiei şi Bucovinei de

nord. Ar fi posibilă şi o astfel de vari- antă. În istoria omenirii avem o mul- ţime de cazuri cu schimb de teritorii

şi populaţie.

- De fapt, o stare de indiferenţă a

Rusiei faţă de Transnistria se simte deja. În regiunea secesionistă nu mai vin în mare măsură ajutoarele ruseşti, ceea ce a făcut ca Tiraspolul să scadă 25% din mărimea pensiilor şi a sala- riilor pe care transnistrenii le primesc acum cu mare întârziere. Se simte în rândul populaţiei de acolo o stare de revoltă…

- Rusia s-a înglodat în sărăcie,

mai ales după agresiunea sa asupra

Ucrainei. Lumea civilizată a izolat- o. Dar ea are nu numai Transnistria pe capul ei, ci şi Abhazia, Osetia de Sud, Donbasul, Crimeea, acum

– Siria… În cazul dat, depinde cât

va mai răbda populaţia din stânga Nistrului, s-ar putea întâmpla ca ea singură să se ceară „acasă”. Oricum, Moldova nu-şi va permite niciodată răsturnarea regimului prorusesc de la Tiraspol pe cale militară. Noi nici nu avem o asemenea capacitate militară. Iar în cazul în care noi vom fi atacaţi din stânga Nistrului,

va trebui să solicităm ajutor extern.

Totuşi, nu poate Rusia să-şi permită atâtea focare în lume. Cred că şi în Ucraina se vor mai linişti lucrurile. Moscova are să creeze în localităţile

8
8

Când zeii au dat înțelepciune omului, i-au dat cea mai frumoasă dintre comori. Sofocle

Octombrie 2015 m e T r o N o m cucerite din regiunile Lugansk şi
Octombrie 2015 m e T r o N o m

Octombrie 2015

meTroNom

cucerite din regiunile Lugansk şi

Doneţk autonomii cu drepturi lărgite, supuse şi dirijate de Moscova, ca să ţină Ucraina în sfera de influenţă a Rusiei. Exact cum s-a întâmplat în Moldova în anii 1990-1992. Nu cred

că Ucraina în apropiaţii 10-15 ani să

ridice problema de aderare la Uniu- nea Europeană. Pentru noi mai există şanse de aderare. Depinde ce fel de oameni vom avea la putere şi cum va decurge situaţia geopolitică la Prut…

- Susţineţi protestele declanşate împotriva actualei guvernări?

- Cum să nu susţii nemulţumirea

oamenilor simpli, care nu mai pot suporta sărăcia şi minciuna în care au fost băgaţi? Moldovenii primesc

cele mai mici salarii şi pensii din Europa, nu au nici o speranţă în

Șmecherii de la conducere

fură miliarde, dar nu sunt pedepsiţi, Uniunea Europeană se dezice de ei, satele au rămas pustii… Creşte o generaţie de tineri care sunt abando- naţi de părinţii plecaţi la munci peste hotare, nu merg la şcoală, nu ştiu ce înseamnă o copilărie fericită. Sigur

că oamenii vor să măture această conducere păcătoasă, ca să aducă în locul ei persoane care gândesc, care

ţin la acest pământ şi la acest popor. Asta-i explicaţia la ceea ce se întâm- plă în PMAN din Chişinău. Mai trist

e că oamenii ies la proteste pentru

că le-a ajuns cuţitul la os, dar nişte

pezevenchi ca Igor Dodon sau Renato Usatâi vor să-i folosească pentru a întoarce vectorul politic al ţării spre

interesele Rusiei. Profitori de revolte sociale întotdeauna se vor găsi, dar protestatarii trebuie să înţeleagă că singura noastră soluţie este integra- rea europeană şi unirea cu Ţara, care

se numeşte România.

- Mulţi vor să afle ce mai faceţi

acum. Unde-s copiii Dumneavoastră? - M-am retras din viaţa social-poli-

tică, deoarece nu vreau să fiu asemuit

cu cei care fură fără ruşine poporul şi

statul sau cu cei care fac lucruri mâr- şave, urmărind să ajungă acolo unde vor putea să fure şi ei statul. M-am recalificat şi acum conduc o companie IT internaţională şi o filială locală specializată în sisteme de tehnologii informaţionale. Împreună cu soţia, mi-am educat copiii să muncească pentru a reuşi în

viaţă, să fie corecţi cu oamenii din jur

viitor

şi

cu colegii de lucru, cinstiţi şi oneşti

în

viaţă. Atunci când ei au înţeles ce

se

întâmplă aici, că cinstea şi onoarea

oamenilor nu este respectată, au ple- cat. Feciorul a plecat în SUA cu viză

turistică şi a rămas acolo acum 17 ani.

A absolvit Universitatea tehnică din

Denver, apoi o universitate din Chi- cago, este căsătorit cu o americancă,

am doi nepoţi de la el, lucrează într-o mare companie energetică. Fiica de asemenea a plecat în SUA. Acolo s-a căsătorit, am şi de la ea doi nepoţi, a lucrat în diferite funcţii diplomatice

la ambasadele SUA din Viena, Zagreb,

Riga, în diferite ţări din Africa, iar acum este consul general al Ambasadei

SUA în Kazahstan. Sigur, aş vrea să-i

văd alături de mine, să fie folosiţi pen- tru binele şi viitorul Tarii. E păcat să creştem şi să investim în copii pentru binele străinilor. Deocamdată, asta-i trista realitate într-o ţară fără speranţe, precum este R. Moldova. Dar mai ştiu că poporul nostru întotdeauna şi-a păstrat o rezer-

vă de spirit naţional şi de demnitate.

Există acest spirit atât în dreapta Pru- tului, cât şi în dreapta sau stânga Nis-

trului. E nevoie ca cineva să-l adune, să-l orienteze şi să-l concentreze spre realizarea a ceea ce ne dorim de la 1989 încoace.

Gheorghe BUDEANU

Cele mai multe mass-media din Federaţia Rusă au asemuit demonstraţiile din Piaţa Marii Adunări Naţionale cu Maidanul de la Kiev, iar

unele au mers mai departe, spunând că sunt organizate de aceeaşi mână – de ţările din Vest.

Asemănarea cu Maidanul de la Kiev

a apărut din prima zi în care a început

protestul non-stop în centrul Chişină- ului, 6 septembrie 2015. Multe materi-

ale difuzate de televiziunile centrale de

la Moscova şi multe din publicaţii au insistat să enumere aceste similitudini, observă Lina Grâu, expert al Asociaţiei pentru Politică Externă. „Tezele de bază ale acestor materiale ţin de faptul că protestul de la Chişinău a fost pus la cale de aceeaşi mână care a dirijat şi Maidanul de la Kiev, pretinzând că ar

fi vorba de SUA. Iar pentru a demon-

stra că e vorba despre acelaşi scenariu, s-au trasat cu insistenţă similitudini dintre evenimentele de la Chişinău şi Kiev – corturi cumpărate centralizat, organizarea pazei şi a alimentaţiei, pichetarea instituţiilor, s-a pus accen- tul pe confruntarea dintre protestatari şi forţele de ordine (făcându-se inten- ţionat confuzia dintre demonstraţiile paşnice şi incidentul provocat de grupul Petrenco la Procuratură), revendicările

categorice de demisie a tuturor puteri-

lor din stat”, afirmă Lina Grâu.

Fals: de vină este orientarea europeană a ţării

Printre materialele „analitice” în care se sublinia că SUA au pus la cale schimbarea guvernului pro-european

de la Chişinău pentru a aduce la putere forţe radical pro-europene, experta

aminteşte emisiunea Vesti.doc, din 16

septembrie, de la Rossia 1. „Este clar că scopul a fost să convingă audienţa că Moldova e în prag de destabilizare

şi chiar de război civil (fiind iminente

confruntări cu regiunea transnistreană

şi autonomia găgăuză), iar vinovată de

toate s-ar face orientarea europeană a ţării. Realizatorii emisiunii au vrut ca în mintea telespectatorilor să rămână mesajele manipultorii cum că „Europa

a minţit Moldova”, „coşmarul a început

după semnarea de către Moldova a Acordului de Asociere cu UE”, iar sin- gura soluţie pentru Moldova, servită pe post de concluzie, este, bineînţeles, înlocuirea actualei guvernări cu una

pro-rusă. În plus, impresia a fost că,

la fel ca şi în cazul Ucrainei, Rusia îşi

pregăteşte terenul pentru o intervenţie masivă în Republica Moldova – mer-

Protestele din Chişinău văzute de presa rusă

– mer- Protestele din Chişinău văzute de presa rusă gând chiar până la aluzii militariste”, a

gând chiar până la aluzii militariste”,

a mai remarcat Lina Grâu. Acelaşi scenariu este aplicat şi în cazul reportajelor postului de televi- ziune Pervîi kanal. Pe 13 septembrie 2015, postul a difuzat un material din Chişinău cu aceleaşi sintagme şi imagini care aveau să fie utilizate şi de Rossia 1 trei zile mai târziu. Prezenta- toarea jurnalului a făcut următoarea introducere: „Moldova a semnat Acordul de Asociere în urmă cu un an, ceea ce Ucraina la începutul Mai- danului doar spera; a obţinut regimul abolit de vize. Moldovenii au plecat în Europa pentru o viaţă mai bună, s-au întors şi au plecat din nou în căutare de locuri de muncă, de data aceasta în Rusia. Acolo tarifele la servicii sunt

mai scumpe decât în UE, produsele alimentare - mai scumpe decât la

Moscova, minimumul de existenţă e aproape ca-n Eritreea. Acolo, potrivit presei locale, se încearcă să fie înlocuiţi unii oligarhi cu alţii. Cum se trăieşte în ţara care şi-a îndeplinit visul european

ne spune corespondentul nostru…”

Doar surse pro-ruse

La posturile centrale de televiziune din Rusia au fost intervievaţi mai ales

analişti şi politicieni din Moldova care susţin apropierea de Rusia şi renunţarea

la vectorul de dezvoltare pro-european,

uneori surse pretins independente, dar de fapt cu aceeaşi apartenenţă politică.

Anume acest aspect i-a atras atenţia

lui Dumitru Ciorici, director editorial al portalului Agora.md şi membru al Consiliului de Presă din Republica Moldova. „Un element de manipulare este prezentarea de către jurnaliştii ruşi doar a unor opinii care sunt în favoarea Rusiei: concluziile precum că integrarea europeană este în defavoarea Moldovei, că face rău economiei şi stării sociale. Nu există nicio părere a unui exponent care să reprezinte alt curent de gândire”, crede Dumitru Ciorici. Analistul Vitali Andrievski spune că mai multe mass-media ruseşti i-au solicitat opinia în această perioadă şi că jurnaliştii ruşi au încercat să afle „dacă nu cumva protestele sunt orga- nizate de americani şi europeni, nu e o „revoluţie colorată”, prin care proe- uropenii şi proamericanii răi încearcă să fie înlocuiţi cu proamericani şi proeuropeni buni; dacă nu cumva e o mişcare unionistă pro-română şi dacă aceste proteste nu sunt o greşeală a colaborării cu UE si SUA”. „Întrebările erau asemănătoare şi asta vorbeşte despre o abordare comună a evenimentului. Dar cel mai important din ceea ce s-a difu- zat e că proiectul european este un eşec, poporul nu e mulţumit de acest proiect, oameni vor schimbări”, afir-

mă Andrievski. Analistul crede că mass-media din Federaţia Rusă se vor activiza odată cu ieşirea la proteste

a formaţiunilor lui Renato Usatâi şi Igor Dodon, iar subiectul Moldova va fi frecvent pe agenda, mai ales a televiziunilor. „Singurul lucru care se doreşte în Rusia e să nu fie discutate propriile problemel interne. Și aşa cum problema Donbasului a intrat într-un con de umbră, de refugiaţii din Orient publicul a obosit sau va obosi repede, iar dacă Rusia se implică mai mult în Siria, vor apărea şi pierderi. Iată atunci mica şi mân- dra Moldovă va deveni interesantă. Se va vorbi la pachet despre blocada Transnistriei şi despre cum Dodon şi Usatâi luptă cu regimul oligarhic proamerican”, concluzionează Vitali Andrievski. Citiţi articolul integral pe pagina web a revistei Natura şi pe site-ul www. api.md, la rubrica „Stop! Fals”.

Valentina BASIUL

Acest articol este posibil datorită ajutorului generos al poporului ame- rican oferit prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţio- nală (USAID). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA. Articolul a fost realizat la comanda Asociaţiei Presei Independente (API), cu suportul programului „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.

Joint Operational Programme Black Sea Basin 2007 – 2013 – ICZM ABA Dobrogea – Litoral
Joint Operational Programme Black Sea Basin 2007 – 2013 – ICZM
ABA Dobrogea – Litoral
Activităţi în Zona Costieră a Mării Negre
A dministrația Bazinală de
Apă Dobrogea – Litoral
este beneficiarul proiectu-
lui Îmbunătățirea Managementului
Integrat al Zonei Costiere în Marea
Neagră (ICZM), finanțat în cadrul
Joint Operational Programme „Black
Sea Basin 2007 - 2013”, cu numărul
de contract 2.2.1.72773.238 MIS-ETC
2646. Proiectul face parte din Pro-
gramul Operaţional Comun al Mării
Negre, cofinanţat de Uniunea Euro-
peană, prin Instrumentul European
de Vecinătate şi Parteneriat (ENPI).
Proiectul se desfăşoară în parte-
neriat cu Bulgaria – Union of Bul-
garian Black Sea Local Authorities
(UBBSLA), Ucraina – Center for
Regional Studies (CRS), Moldova
– Ecological Counselling Center
Cahul (ECC) şi Turcia – Sinop
Provincial Special Administration
(SINOP), Turkish Marine Research
Foundation (TUDAV), Dayko Foun-
dation for the Protection of Natural
Life (DAYKO). Pe lângă partenerii
menționați, proiectul are ca asociați:
Centrul de Consultanţă
Ecologică Cahul
Ministerul Mediului şi Schimbări-
lor Climatice, Rize University din
Turcia, Coastal and Marine Union
(EUCC), Regional Water Board
Rijnland şi Municipality of Zand-
voort, din Olanda.
În perioada 17 - 21 august 2015,
la Odesa, a avut loc o sesiune de
instruire organizată de partenerii
de proiect din Ucraina. Instruirea
a reunit participanți ai tuturor par-
tenerilor şi asociațiilor din proiect,
iar acțiunea a avut ca scop stabilirea
unei echipe de experți calificată în
abordarea ICZM, pentru a asigura
asistenţă tehnică altor părți intere-
sate. Fiecare partener, dar şi asociați
din România şi Turcia au propus
câte doi participanți la sesiunea de
instruire. Selecția participanților s-a
făcut după anumite criterii stabilite
în proiect. Instruirea a fost organiza-
tă în cadrul a două sesiuni: training
ICZM – instituții publice, precum
şi participanți ai unor instituții
private.
Rezultatul acțiunii are ca finalitate
elaborarea unui Ghid de Parteneriat
Regional în regiunea Mării Negre,
ce va fi prezentat pentru dezbatere
părţilor interesate participante la
workshop-ul ce va trebui organizat de
fiecare partener din proiect.
Mai multe detalii privind proiec-
tul puteţi afla consultând pagina web
http://blacksea-iczm.eu/
Contacte: tel/fax: 0 299 21478;
e-mail: cce_cahul@yahoo.com
Common borders, common solutions! • Together we build the future!
P
9
9

Omul nu poate deveni om decât dacă este educat. J. Comenius

casa şi Familia Ta

Octombrie 2015

casa şi Familia Ta O c t o m b r i e 2 0 1

Condiţii de iernare: Toleranţa la

îngheţ este scăzută. Zone climatice 9-11 grade.

Boli şi dăunători: Plantele tinere

pot fi atacate de afide.

Îngrijire, particularităţi:

Pentru că florile se deschid în jurul orei 4 după-amiază este indicat să fie plantată într-un loc unde poate fi văzută la începutul serilor. Sunt potri- vite pentru fundalul straturilor mixte de flori, jardinière, grădinile rustice sau le puteţi creşte ca un arbust anual (puteţi forma un gard viu din barba- împăratului care să despartă grădina de flori de grădina de legume). Nu necesită îngrijiri speciale, înflo- reşte din vară până toamna târziu, poate fi plantată în locuri însorite sau în semiumbră şi suportă o uscăciune moderată. Această plantă este originară din America Latină şi de Sud şi tehnic este o plantă perenă, dar la noi este tratată drept anuală pentru că nu supravieţu- ieşte iarna în grădină. În climate mai blânde planta produce tuberculi care pot cântări până la 18 kg. Barba-împăratului creşte încet şi de

obicei nu înfloreşte până la mijlocul verii, dar spectacolul floral merită întreaga aşteptare până la căderea bru- mei. La început se deschid puţine flori, dar mai târziu se deschid cu zecile. Seminţele rămân viabile câţiva ani. Atenţie: toate părţile plantei sunt otrăvitoare.

ani. Atenţie: toate părţile plantei sunt otrăvitoare. Denumire ştiinţifică: Mirabilis jalapa Familia:
ani. Atenţie: toate părţile plantei sunt otrăvitoare. Denumire ştiinţifică: Mirabilis jalapa Familia:

Denumire

ştiinţifică:

Mirabilis jalapa

Familia:

Nyctaginaceae

Denumire popula-

În grădina cu flori

Mirabilis

- frumoasa nopţii

ră: Barba-împăratului, gorniţa îngeraşului, norea, minune de Peru, floarea de ora 4, frumoasele nopţii

Tipul plantei: Perenă/Anuală

Înălţime: 60 cm

Întindere: 30-40 cm

Lumină şi temperatură: Se

plantează la soare, dar tolerează şi umbra la amiază. Le merge bine în locuri călduroase.

Flori, frunze, fructe: Flori roşii,

roz, violet, galbene sau albe sub formă de trompetă. Îşi deschid florile în jurul orei 4 după-amiază şi îmbălsămează aerul nopţii cu parfumul lor delicat de lămâie sau îşi deschid florile atunci când cerul este înnorat. Rămân deschise până peste noapte şi se închid spre dimi- neaţă. Uneori pot produce flori de mai multe culori pe o singură tulpină.

Solul: Poate fi plantată în soluri sărace sau soluri obişnuite de gră- dină. Preferă totuşi solurile bogate, bine drenate.

Umeditate: Are

uşor seminţele cu pământ fin sau ver- miculit şi puneţi vasul într-un plastic transparent. Menţineţi solul uşor umed. Asiguraţi-le lumină pentru că lumina ajută germinarea. Germinarea durează 7-21 zile. Direct în grădină însămânţarea se face la 2 săptămâni după data medie a ultimului îngheţ. Prin tuberculi: Tuberculii pot fi scoşi toamna după primul îngheţ şi depozitaţi peste iarnă în turbă sau nisip umed într-un loc întunecat şi răcoros având grijă să nu îngheţe.

Verificaţi din când în când şi nu lăsaţi tuberculii să se usuce sau zbarcească; dacă încep să se zbârcească udaţi substratul (1-2 ori pe iarnă) cu un pulverizator cu puţină apă, astfel încât substratul să nu rămână ud. Pri- măvara tuberculii pot fi tăiaţi pentru a-i înmulţi. Fiecare bucată trebuie să conţină cel puţin 2 ochiuri. Plantaţi bucăţile în ghivece, udaţi şi puneţi-i

la lumină pentru a reîncepe creşterea.

Din ei vor ieşi plante mai mari decât cele obţinute din seminţe.

Transplantare: Transplantarea

răsadurilor se face la o săptămâ- nă după data medie a ultimului îngheţ. Plantaţi-le la o distanţă de 30-45 cm.

nevoie medie de apă. Udaţi regulat pentru a menţine solul umed, dar nu excesiv de ud.

Aerul: Suportă aerul fierbinte.

Îngrăşăminte: Fertilizaţi-le de1-2 ori pe lună cu un fertilizator gene- ral pentru a încuraja o creştere mai viguroasă.

Înmulţire:

Din seminţe: Seminţele seamănă cu boabele de piper: se pot recolta când devin negre. În miniseră se însă-

se pot recolta când devin negre. În miniseră se însă- mânţează cu 4-6 săptămâni înainte de

mânţează cu 4-6 săptămâni înainte de transplantare. Germinează uşor la o temperatură de 18-20 o C într-un pământ cu un drenaj bun. Acoperiţi

Ce ai de făcut în octombrie

• Acum că se aproprie vremea mai

rece, puteţi proteja plantele mai puţin

rezistente la frig cu o folie anti îngheţ sau le puteţi muta într-o seră care nu îngheaţă.

• Scoateţi bulbii de dalie, begonia şi

gladiole şi depozitaţi-i într-un mediu

uscat pe perioada iernii. Nu uitaţi să înlăturaţi frunzele moarte înainte de depozitare.

• Plantaţi bulbi de narcise, lalele,

brânduşe, frezie şi allium pentru o grădină spectaculoasă de primăvară.

• Puteţi planta copăcei sau arbuşti cu sau fără rădăcină protejată.

• Plantaţi toate plantele perene

sau bienale pe care le-aţi obţinut din seminţe în anul curent.

• Plantaţi un mix de flori agăţătoa-

re, năsturei, primula şi panseluţe de iarnă pentru o etalare uimitoare de primăvară.

• Dacă jardinierele de vară nu arată

foarte bine, replantaţi-le cu un mix de flori de iarnă.

• Toamna este perioada ideală pen-

tru plantarea curpenului.

• Încă mai este timp să plantaţi prin

seminţe, plante rezistente la frig.

• Luna octombrie este luna ideală

pentru plantarea copacilor, arbuştilor şi a gardurilor vii.

• Acum se pot recolta şi butaşi lem-

noşi din arbuştii cu frunze căzătoare.

• Trandafirii agăţători trebuie cură-

ţiţi şi tulpinile rămase protejate înainte ca vântul de toamnă să producă pagube.

• Înlăturaţi frunzele de trandafir

căzute pentru a preveni boli specifice. Nu încercaţi să produceţi îngrăşământ din acestea. • Înlăturaţi plantele crescute peste alei, pentru a păstra accesul nestingherit prin grădină.

• Tăiaţi plantele perene care au

murit sau lăsaţi în mod alternativ

frunzele moarte aşa cum sunt pentru fauna specifică iernii.

• Scoateţi şi separaţi orice plantă

erbacee perenă cât timp solul încă

mai este cald.

• După ce aţi curăţit delimitările,

acoperiţi solul din jurul plantei cu

delimitările, acoperiţi solul din jurul plantei cu scoarţă de copac şi gunoi pentru a izola rădăcinile

scoarţă de copac şi gunoi pentru a izola rădăcinile plantelor de-a lungul iernii

şi eliminaţi buruienile din jur.

Alte lucrări în grădină

• Refolosiţi compostul şi împrăşti-

aţi-l cât de mult se poate în grădină.

• Utilizaţi containere pentru com-

post în care să colectaţi frunzele sau

plantele moarte.

• Colectaţi frunze pentru a crea

compost pe care îl puteţi utiliza mai

apoi ca fertilizant pentru sol. Frunzele

de stejar, anin, carpen, se vor trans-

forma într-un an, pe când frunzele de

fag, platan, castan vor dura câţiva ani

până se vor transforma în compost.

• Măturaţi frunzele şi resturile

căzute care ar putea purta peste iarnă

spori de fungi sau adăposti melci.

• Pregătiţi un foc din crengi uscate

sau căzute, acoperiţi-le cu folie pentru

a se usca şi arde mai bine mai târziu.

• Puneţi plasa peste iaz, pentru a

preveni căderea frunzelor în el. Dacă

trebuie să curăţaţi iazul, aşezati buru-

enile lângă el şi lăsaţi-le o zi pentru a

permite vietăţilor să se întoarcă în apă.

• Curăţaţi containerele de apă şi

lăsaţi-le să fie umplute de apă de ploaie.

Pregătiţi altebutoaiepentruanul viitor.

• Dacă solul este uscat, udaţi foarte

bine grădina înainte ca pământul să

îngheţe.

• Profitaţi de vremea uscată pen-

tru a vopsi atelierele şi gardurile cu

inhibitor de îmbătrânire înainte de sosirea iernii.

• Verificaţi depozitarea cepei şi

a usturoiului şi îndepărtaţi bulbii

deterioraţi. Primul loc în care încep

să putrezească bulbii este de obicei gâtul.

• Încercaţi pe cât e posibil să

folosiţi pungi pentru ceapă pentru a îmbunătăţi circulaţia aerului.

• Verificaţi depozitarea cartofilor şi

îndepărtaţi-i pe cei deterioraţi. Folo- siţi saci din pânză pentru a depozita cartofii, deoarece aceştia le permit

să respire.

• Alocaţi timp şi pentru retuşuri

finale ale gardului viu, pentru ca acesta să aibă un aspect curat şi ordonat pe

perioada iernii.

• Odată plantele intrate în stare

latentă, este perioada ideală de a le

muta sau ridica, dacă acest lucru este necesar.

• Ridicaţi jardinierele sau ghive-

cele de la nivelul solului pe perioada iernii folosind cărămizi sau picioare

pentru ghivece, pentru a preveni inundarea.

• Investiţi în hrănitori pentru

păsări în această toamnă. Păsările sunt prieteii grădinii şi vor menţine scăzut

numărul dăunătorilor.

Regulile de aur ale bunicii

(despre parfumul casei)

– Iarna, conservaţi coaja rămasă de

la portocale şi lămâi. Porniţi cuptorul în

bucătărie, la cea mai mică temperatură,

şi puneţi cojile pe o tipsie de fontă sau

pe

grătar. Vor difuza un parfum extrem

de

plăcut.

Mirosul de usturoi din încăpere

dispare dacă punem pe plită sau într-o conservă cu jar câteva boabe de ienupăr.

Mirosul de alcool al gurii dispare

dacă mestecăm pătrunjel sau o bucată

de măr.

Mirosul de pipi de pisică dispare

dacă frecăm podeaua sau covorul cu

un burete umed pe care stoarcem câteva picături de lămâie.

Mirosul de mucegai se înlătură

aproape total, dacă puneţi pe mobilele înalte, vase cu var nestins. (Nu cumva

să fie la îndemâna animalelor sau copiilor.)

Mai puţin periculos: ardeţi într-o

scrumieră de metal frunze de dafin,

mentă uscată, coji uscate de portocale

şi mandarine. Plimbaţi-vă prin casă,

purtând vasul cu arome în mână.

Mirosul de mucegai din frigider

dispare dacă introducem un vas cu zahăr ars.

Mirosul de mucegai din termos

dispare dacă îl umplem cu apă rece, în care punem un vârf de cuţit de praf de copt. Pentru a înlătura mirosul dintr-o sticlă de termos neutilizată de mult

timp, pune în ea apă caldă şi bicarbonat

de sodiu.

Mirosul de tutun poate fi lesne

înlăturat dacă lăsaţi peste noapte în cameră un burete umed.

Mucurile de ţigară şi scrumul

uitate în scrumiere dau un miros oribil.

O soluţie: frecaţi scrumiera cu apă cu

oţet (1:1).

Mirosul urât din bucătărie dispare

dacă topiţi într-o tigăiţă zahăr ameste-

cat cu un praf de scorţişoară.

– Fructele de ienupăr aruncate pe

foc sau frunzele uscate de salvie schim-

bă mirosul neplăcut din casă.

– Contra mirosurilor îmbibate în

mâini, ca urmare a mânuirii diferitelor alimente, se întrebuinţează făina de muştar.

10
10

Speranț a este toiagul îndrăgosti ț ilor. W. Shakespeare

Octombrie 2015 meDiciNa NaTUrisTă D ureri reumatice – se pun, de două ori pe zi,
Octombrie 2015 meDiciNa NaTUrisTă

Octombrie 2015

meDiciNa NaTUrisTă

Octombrie 2015 meDiciNa NaTUrisTă D ureri reumatice – se pun, de două ori pe zi, comprese

D ureri reumatice – se pun, de două ori pe zi, comprese cu tinctură de ardei iute,

care se ţin câte 20 de minute pe locul afectat. Ca alternativă, se poate folosi şi uleiul de ardei iute, cu care se ung zonele afectate, de 2-3 ori pe zi. Trata- mentul se face 15-21 de zile şi reduce simţitor durerile reumatice, printr- un mecanism neurochimic care este încă în curs de cercetare. Merită însă menţionat că, deşi la mulţi pacienţi ardeiul iute „ia durerile cu mâna”, el nu îmbunătăţeşte mobilitatea articulară şi nici funcţionalitatea membrului afectat de reumatism. Degerături – un studiu făcut pe paci- enţii cu degerături de gravitate mică şi medie a arătat că aplicarea, de trei ori pe zi, a uleiului de ardei iute pe zonele afectate reduce la maxim 10 zile timpul de vindecare, faţă de14-20 zile, pe zone- le netratate. Explicaţia acestor rezultate este intensificarea circulaţiei sângelui şi a proceselor trofice la nivelul pielii, induse de capsicina din ardeiul iute.

la nivelul pielii, induse de capsicina din ardeiul iute. Neuropatie diabetică – mai multe studii făcute

Neuropatie diabetică – mai multe studii făcute în anii ”90 au pus în evidenţă un uimitor efect anti-durere al soluţiilor externe pe bază de ardei iute, în cazul pacienţilor diabetici cu neuropatie periferică.

Tratamente externe cu ardei iuţi

Într-unul dintre aceste studii, 271 de pacienţi cu dureri medii, mergând până la puternice, au fost trataţi vreme de opt săptămâni cu ulei de ardei iute, care era aplicat de două ori pe zi, pe locurile dureroase. 58% dintre ei au simţit oameliorare semnificativă a durerii, chiar dacă unii dintre cei trataţi s-au ales

nate hipercheratozice şi o diminuare a pruritului.

Tinctura de ardei iute

Treizeci de grame de ardei proaspeţi foarte iuţi (trebuie gustaţi înainte!) se toacă fin, apoi se pun într-un borcan cu capac filetat, adăugându-se dea- supra jumătate de pahar (100 ml) de apă şi altă jumătate de pahar de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide ermetic borcanul şi se lasă preparatul la macerat vreme de 10 zile, după care se filtrează, iar tinctura obţinută se trage în sticluţe mici, închise la culoa- re. Din această tinctură se iau câte 30-50 de picături, în miere sau în apă, de 3-6 ori pe zi. Extern, se pun comprese cu tinctură de ardei iute în caz de nevralgii, dureri reuma- tice, migrene

(vezi mai sus).

de nevralgii, dureri reuma- tice, migrene (vezi mai sus). iritaţii şi uşoare arsuri. Aşadar, cu acest

iritaţii şi uşoare arsuri. Aşadar,

cu

acest tratament are

eficienţă ridicată, singura problemă fiind că poate

p

arsuri destul

o

r o d u c e

de serioase

ale pielii,

aplicaţiile

cu ulei de ardei iute trebuind făcute în cure nu mai lungi de 4 săptămâni, urmate de alte câteva săptămâni de pauză. Dureri de spate (nevralgie sciatică)

– se pun comprese cu tinctură de ardei iute pe zonele dureroase, ţinându-se

cât mai mult timp, dar evitând arsurile

la nivelul pielii de pe zona tratată. Doi

cercetători americani, David Julius şi Michael Caterina, de la Universita- tea California din San Francisco, au descoperit că acest tratament simplu inhibă senzaţia de durere. Mâini şi picioare reci – se ung şi se masează energic, dimineaţa, picioa- rele şi mâinile, cu ulei de ardei iute. Este un tratament simplu, dar care activează puternic circulaţia sangui- nă de la nivelul extremităţilor. Acest tratament este foarte bine completat de consumul intern de ardei iute, pe timpul sezonului rece, el îmbunătăţind circulaţia sanguină pe ansamblu. Psoriazis – într-un studiu făcut pe 200 de pacienţi cu psoriazis, s-a folosit uleiul de ardei iute aplicat, local, o dată pe zi, pe locurile afectate de boală. Rezultatele au fost impre- sionante, la pacienţii care au folosit ardeiul iute extern observându-se o reducere a suprafeţei plăcilor cuta-

Uleiul de ardei iute

Într-un borcan se pune un pahar de ulei de măsline şi un sfert de pahar de

ardei iute uscat (cel proaspăt nu poate fi folosit!) şi mărunţit. Se închide borcanul ermetic şi se lasă conţinutul

să macereze vreme de 14 zile, după care se filtrează şi se trage într-o sticlă închisă la culoare. Uleiul astfel obţinut se poate consuma ca aliment, în salate, iar extern se foloseşte ca soluţie de masaj contra celulitei, pentru îmbună- tăţirea circulaţiei în mâini şi picioare, pentru tratarea degerăturilor (vezi mai sus).

Unguentul de ardei iute

Se prepară la nivel industrial, pentru că necesită folosirea unor extracte standardizate în capsicină, care nu pot fi folosite casnic. Căutaţi unguentele cu ardei iute care nu conţin parabeni şi în care această plantă este asociată cu camforul. Combinaţia:

ardei iute+camfor este cea mai puter- nică pentru uz extern, întrucât cele două ingrediente se potenţează şi se corectează reciproc, având puternice efecte antireumatice, antinevralgice, de stimulare a circulaţiei etc.

Fructele şi legumele care te scapă de celulită

Consumul de fructe şi legume este foarte important deoarece ne furnizează vitamine, minerale şi fibre, recomandabile pentru reducerea celulitei. Cantitatea de carbohidraţi pe care o conţin fructele este mai mare decât cea din legume, ceea ce face ca aceste alimente să confere mai multă energie.

Fructe care

topesc celulita

Kiwi – conţine multă vitamina C şi favorizează tranzitul intestinal. Abia dacă are câteva calorii, dar conţine şi mult potasiu şi magneziu. Conţinutul său de fibre este ridicat şi reglează colesterolul. Grepfrutul – conţine o cantitate mare de vitamina C şi potasiu şi deţine proprietăţi de curăţare a organismului. Pentru a-l face mai apetisant, îl puteţi curăţa de coajă sau amestecaţi-l cu mango, portocale sau mandarine, într-o salată de fructe delicioasă. Ananasul – conţine vitamina C şi bromelaină, o enzimă care favorizează digestia proteinelor. În plus, este un

fruct diuretic, deci ajută la eliminarea surplusului de apă din organism.

Morcovul – are conţinut crescut de betacaroten, magneziu şi multe fibre. Carotenoizii au acţiune antioxi- dantă, ajutând la pregătirea pielii pentru expu- nerea la soare şi protejând împotriva acţi- unii radicalilor liberi. Spanacul – pe lângă cantitatea mare de fibre pe care o deţine, spanacul este bogat în vitamine din complexul B şi multe minerale.

Important! Ţineţi minte că nu trebuie să abuzaţi în consumul de fructe, mai ales dacă
Important!
Ţineţi minte că nu
trebuie să abuzaţi
în consumul de
fructe, mai ales dacă
acestea conţin foarte
multe zaharuri. Se
recomandă consumul
a maximum trei
fructe pe zi.

Legume care combat celulita

Prazul – sărac în

calorii, are efect depu- rativ şi diuretic. Ţelina – are calităţi diuretice şi poate înlocui cu succes

ronţăielilenesănătoase

dintre mese. Ceapa – a r e proprietăţi diuretice şi, în plus, măreşte nivelul colesterolului bun (HDL colesterol).

Important! Se recoman- dă consumul zilnic a două por- ţii de zarzavaturi, cel puţin o
Important! Se recoman-
dă consumul zilnic a două por-
ţii de zarzavaturi, cel puţin o
porţie în stare crudă, sub formă
de salată. Seara este de preferat
să se consume legumele gătite,
fierte ori preparate la cuptor,
deoarece este mult mai uşoară
digerarea zarzavaturilor gătite
decât crude şi, uneori, o salată
poate favoriza retenţia de lichi-
de în organism.
Crăpăturile vă brăzdează călcâiele? Nedorite din punct de vedere cosmetic şi foarte dureroase şi deranjante,
Crăpăturile vă
brăzdează călcâiele?
Nedorite din punct de vedere
cosmetic şi foarte dureroase
şi deranjante, crăpăturile
călcâielor sunt rezultatul
unor picioare neglijate. Multe
persoane uită de atenţia care
se cuvine acestor părţi ale
corpului, mai ales în perioada
caldă a anului, când se
înteţesc cauzele care duc la
această neplăcere. Neglijenţa
plus asocierea cu anumite
complicaţii duce la infecţia
sau sângerarea călcâielor.
grăsimi. O linguriţă de unt la micul
dejun este necesar de a fi consumată
măcar de 2-3 ori pe săptămână. Bana-
lele seminţe de floarea-soarelui, care
sunt consumate de unii concetăţeni
cu atâta plăcere, pot face minuni când
vine vorba de carenţa de acizi graşi
nesaturaţi.
Remedii pentru
vindecarea călcâielor
Călcâiele merită atenţia dumnea-
voastră, dacă vreţi să fie frumoase
şi sănătoase. Remediile pe care le
D eşi crăpături ale pielii
pot apărea oriunde pe
suprafaţa corpului, aces-
puteţi aplica şi acasă, nu sunt deloc
costisitoare şi sunt foarte eficiente.
La sfârşitul zilei de muncă, înmu-
iaţi picioarele într-un vas cu apă
tea apar de obicei în zona călcâielor
şi degetelor de la picioare, pentru că
acestea sunt printre cele mai folosite
părţi ale corpului.
De ce crapă călcâiele?
În prezenţa factorilor predispozanţi
la apariţia acestei patologii, pielea
călcâielor devine din ce în ce mai
închisă la culoare, în contrast cu
restul tălpii, iar în final se îngroaşă,
îşi pierde din elasticitate, devenind
aspră şi cu tendinţa de a se fisura
uşor. Nu toate persoanele vor avea
călcâiele crăpate în cazul în care vor fi
expuse la aceiaşi factori de risc. Starea
pielii călcâielor este determinantă
în apariţia acestei stări patologice,
astfel încât pielea uscată sau îngroşată
conferă un risc mai mare de a avea
călcâiele crăpate. Mersul îndelungat
pe jos, statul în picioare mult timp
acasă sau la serviciu, podelele dure
caldă pentru 15 minute şi spălaţi-le
bine cu săpun. Încercaţi să îndepăr-
taţi straturile de piele moartă, cu o
cremă exfoliatoare sau cu o piatră
ponce, dacă straturile moarte sunt
groase. Procedura de îndepărtare
a pielii mortificate de pe călcâie
şi talpa rigidă a încălţămintei (care
nu permite piciorului să se adapteze
la variaţiile reliefului suprafeţei de
mers şi măreşte presiunea exercitată
asupra călcâielor) sunt doar câteva
din situaţiile în care pielea uscată a
călcâielor are şanse mari de a se crăpa.
De asemenea, încălţămintea care lasă
călcâiele dezgolite (sandalele) permit
pernuţelor de grăsime din călcâi să
se extindă, cu „întinderea” ulterioară
necesită a fi aplicată de 2-3 ori pe
săptămână. Hidratarea şi înmuierea
pielii picioarelor trebuie făcută însă
zilnic. Cu acest scop puteţi folosi
loţiuni hidratante propuse de piaţa
farmacologică, dar pot fi eficiente şi
remedii preparate la domiciliu. O lin-
guriţă de vaselină şi sucul unei lămâi,
masate până când sunt absorbite de
piele, pot face minuni dacă încălţaţi
a pielii de deasupra, crescând astfel
riscurile apariţiei crăpăturilor.
Grăsimea în exces (obezitatea)
creşte presiunea asupra pernuţelor
de grăsime de la nivelul călcâielor,
după aceasta ciorapi de bumbac pe
noapte. Rezultatele vor fi vizibile în
doar câteva zile. Puteţi să înmuiaţi
pielea picioarelor şi cu ulei de măsli-
ne, parafină sau chiar untură de porc.
Esenţial este să nu uitaţi de ciorapii
cauzândextinderea acestora înexterior
care trebuie încălţaţi pe noapte.
şi crăparea pielii uscate. Problemele de
sănătate precum diabetul zaharat,
Şi încă câteva sfaturi
psoriazisul, eczema, afecţiuni ale
glandei tiroide etc. măresc substanţial
riscul de a avea călcâie crăpate, la fel ca
şi vârsta (odată cu înaintarea în vârstă,
pielea îşi pierde elasticitatea), igiena
inadecvată a picioarelor.
Pentru că piciorul se mişcă mai
mult într-un pantof deschis, frecarea
este mai puternică şi poate să ducă
la crăparea pielii, alternaţi încălţă-
mintea decupată cu încălţămintea
Carenţa de vitamine îşi
spune cuvântul
sport, nedecupată. Evitaţi şi purtatul
de sandale cu talpa foarte subţire.
Masajul regulat al picioarelor ajută
la menţinerea pielii hidratate, sănă-
Deficienţa de vitamine şi minerale
din organism influenţează crăparea şi
toase şi catifelate, nu vă leneviţi să
oferiţi picioarelor dumneavoastră
uscarea pielii. Astfel, lipsa de vitami-
na A, care în mod obişnuit are un rol
esenţial în capacitatea de regenerare
această procedură cel puţin de 3 ori
pe săptămână. Faceţi exerciţii pentru
picioare regulat, antrenând astfel nu
a pielii, poate fi o cauză deloc negli-
jabilă. Precursorul acestei vitamine
(carotenul) se găseşte în legumele şi
fructele de culoare roşie, portocalie,
galbenă. Suplimentaţi alimentaţia cu
astfel de produse şi cel puţin veţi grăbi
doar bolta piciorului, dar şi textura
elastică a pielii. Păstraţi picioarele
curate, departe de praf. Atunci când
faceţi baie, alternaţi apa caldă cu
cea rece asupra picioarelor, pentru
a intensifica circulaţia locală şi a
regenerarea călcâielor. De asemenea,
lipsa fierului din organism condiţio-
nează uscarea şi fisurarea pielii. Dacă
suferiţi de anemie prin carenţă de fier,
trataţi-o sub controlul medicului de
familie. Se fac studii care indică că un
rol important în menţinerea structu-
rii sănătoase a pielii îl au acizii graşi
nesaturaţi, care se găsesc din abun-
denţă în toate produsele care conţin
face pielea mai elastică. Procedurile
de exfoliere şi hidratare a călcâielor
trebuie efectuată ori de câte ori aveţi
ocazia, ideal de 2-3 ori pe săptămână.
Și desigur, evitaţi să mergeţi desculţ
pe cât este posibil.
Pagini organizate după „Formula AS”
şi alte surse de
Paraschiva MĂMĂLIGĂ
11
11

Familia este patria cea mică. Doumer

FrUmUseŢe Octombrie 2015 Clubul dietelor de slăbit Ceaiuri pentru arderea grăsimilor Atunci când ţii o

FrUmUseŢe

Octombrie 2015

FrUmUseŢe Octombrie 2015

Clubul dietelor de slăbit

Clubul dietelor de slăbit Ceaiuri pentru arderea grăsimilor Atunci când ţii o dietă, ceaiurile sunt foarte

Ceaiuri pentru arderea grăsimilor

Atunci când ţii o dietă, ceaiurile sunt foarte importante, mai ales că ard grăsimile şi elimină toxinele din organism. Ceaiurile care ard grăsimile repede se pot bea şi după masă, pentru a ajuta la eliminarea grăsimilor.

Coada-calului ajută la purificarea sângelui

Unul dintre cele mai bune ceaiuri este ceaiul de coada-calului, care are ca rol eliminarea grăsimilor, dar ajută şi la purificarea sângelui. Foarte bun pentru digestie şi stomac, ceaiul poate fi consumat fără probleme în diete şi se bea pe tot parcursul zilei. Se pun 5 linguriţe de frunze la 1 litru de apă.

Urzica şi păpădia, două plante necesare în orice cură

Ceaiurile de urzică şi păpădie, două dintre cele mai răspândite plante de la noi, sunt foarte bune pentru cei care vor să obţină o cură de slăbire alături de detoxifierea organismului. Urzica elimină apa în exces din orga- nism, curăţă sângele şi dă energie mare. Se bea pe termen lung, timp de 2 luni, cel puţin. Ceaiul de păpădie, unul dintre cele mai bune ceaiuri depurative, sudorifice şi diuretice, ajută la arderea grăsimilor şi detoxifierea întregului organism.

Dudul în combinaţie cu rozmarinul sau anasonul

Ceaiul din frunze de dud ajută la arderea grăsimilor, dar trebuie con- sumat după fiecare masă. Se folosesc doar frunzele şi se pune o linguriţă la 250 ml de apă clocotită. Ceaiurile de anason şi rozmarin în tratamentul cu ceai de dud sunt foarte bune.

Combinaţia de ceai verde, ceai de soc şi ceai negru, eficientă pentru arderea grăsimilor

Ceaiul negru şi ceaiul verde sunt la fel de eficiente pentru arderea grăsi- milor, mai ales în combinaţie cu socul. Ceaiul negru, ca şi cel verde, intensifi- că metabolismul şi favorizează astfel arderea grăsimilor.

Menta ajută la digestie

Un alt ceai extrem de bun în toate curele de slăbire este ceaiul de mentă. Ajută la digestie, însă mare grijă să nu ajungeţi la constipare după mai mult timp. Antioxidant, ceaiul de mentă dizolvă grăsimile şi stopează absorbţia acizilor graşi.

Ceaiul de soc, sudorific şi laxativ

Ceaiul de soc este printre cele mai bune ceaiuri de slăbit, deoarece este un foarte bun sudorific şi uşor laxativ. Aromat şi plăcut la gust, acest ceai se poate bea pe toată durata zilei, doar că veţi simţi că transpiraţi încontinuu. Consumat cu lămâie, acest ceai este perfect în diete.

Frumuseţe cu roşii

acest ceai este perfect în diete. Frumuseţe cu roşii Mască împotriva punctelor negre Mască hrănitoare Aveţi

Mască împotriva punctelor negre

Mască hrănitoare

Aveţi nevoie de o lingură de smân- tână sau iaurt gras, o lingură de brânză de vaci, o linguriţă de mentă proaspătă tocată şi suc proaspăt de roşii. Amestecaţi ingredientele şi apli- caţi-le pe faţa proaspăt spălată. Înde- părtaţi masca după o jumătate de oră, cu apă călduţă, apoi rece. Apli- cată odată pe săptămână, hidratează, hrăneşte, amână apariţia ridurilor, reface pielea lezată. Este eficientă şi în cazul pielii arse de soare.

Amestecaţi suc proaspăt de roşii, cu 3 linguri de argilă, până la consistenţa unei paste. Aplicaţi-o pe faţă, imediat după ce aţi făcut o baie de aburi la faţă şi aţi scos punctele negre. Lăsaţi masca să acţioneze o jumătate de oră, apoi îndepărtaţi-o cu apă rece. Are efect astringent, antiseptic, şi are darul de a face “invizibili” porii deschişi şi de a regla producţia de sebum după mai multe aplicări.

Tratament împotriva acneei

Masaţi obrazul curat cu felii de roşie proaspăt tăiate, de mai multe ori pe zi, timp de 3-4 săptămâni. Și cea mai încăpăţânată acnee va da înapoi.

Peeling energizant

O rondea proaspătă şi zemoasă de roşie bine coaptă, trecută cu mişcări uşoare pe obrazul curat, este un trata- ment ideal, pe care tenul gras sau mixt îl iubeşte”. După ce lăsaţi să acţioneze 20 de minute, clătiţi cu apă rece. Veţi avea un ten luminos şi catifelat. Repe- taţi procedeul de 3-4 ori pe săptămână, de preferat seara, înainte de culcare. Și tenul uscat poate profita de efectele roşiei, dacă după ce îndepărtaţi masca, aplicaţi o cremă grasă.

Lapte nutritiv pentru mâini

Amestecaţi 50 ml de suc de roşii

proaspăt, o linguriţă de glicerină şi o jumătate de linguriţă de sare grun- joasă. Aplicaţi preparatul pe piele, cu masaj uşor, lăsaţi să acţioneze

o jumătate de oră, apoi spălaţi-vă.

Veţi avea mâini de prinţesă”, albe

şi catifelate. Se poate aplica cu succes şi pe

picioare, în zonele cu piele aspră

şi coşuri.

Obiceiurile proaste care îţi distrug relaţia

Deşi ne-am dori ca relaţiile pe care le avem să fie numai lapte şi miere, nu este întotdeuna aşa. Problemele apar în orice cuplu, indiferent de gradul de „îngrăgosteală“ pe care îl au partenerii. Şi care este cauza acestor probleme?

O relaţie ar trebui să se bazeze pe comunicare, respect şi obiceiuri dră-

guţe pentru ambii parteneri.

Critici la adresa familiei

E destul de greu să manageriezi

problemele legate de familie şi cri- tica membrilor unui partener sau ai altuia poate genera tensiuni, mai ales la diverse reuniuni sau sărbători.

Cearta în public

E o chestiune pe care ar trebui să

o respecţi oricât de mult te-ar supăra partenerul: „Nu îţi spăla rufele mur- dare în public. E mult mai construc- tiv să discutaţi când sunteţi singuri şi nici unul nu va fi pus într-o situaţie penibilă. Bine, asta nu înseamnă că trebuie să eviţi discuţiile, mai ales că uneori pot fi constructive, dar nu face din asta un obicei.

A nu spune ce simţi

Dacă ceva te face să nu te simţi bine şi nu spui, nu te aştepta ca celelalte persoane să-ţi ghicească gândurile. Spune când te deranjea- ză ceva, dar la momentul potrivit. Nu discuta despre probleme legate de bani sau ce aşteptări ai de la o relaţie atunci când sunteţi stresaţi, obosiţi sau înainte de a merge la o petrecere. În aceeaşi măsură, nu uita

nici să exprimi gândurile frumoase.

Contorizarea

„Eu te-am scos de cinci ori în oraş, tu doar o dată, eu mereu îţi fac suprize, tu niciodată sau foarte rar… sunt discuţii care pot crea tensiune fără rost în cuplu.

Gelozia

Atunci când gelozia te cuprinde e semn că a intervenit nesiguranţa în cuplu. Încearcă să te concentrezi pe altceva şi nu-ţi mai urmări atât de mult partenerul. Fiecare are nevoie de momente de singurătate.

Comparaţia

Uită-ţi fostul partener sau par- teneră şi nu mai face comparaţii cu actualul sau actuala. Asta poate duce la aşteptări total nerealiste.

A face totul împreună

E foarte important ca partenerii să aibă lucruri în comun, dar, uneori, dacă sunt în permanenţă nedespăr- ţiţi poate dăuna relaţiei.

Minciuna

O relaţie bazată pe onestitate poate fi ruinată foarte uşor atunci când minciunile încep să se instale- ze. În plus, trebuie să fii onest şi cu nevoile tale.

Aspectul neglijent

Dacă eşti într-o relaţie, nu înseamnă că nu trebuie să mai ai grijă de felul în care arăţi. Ai grijă să-ţi menţii o greutate normală şi ritualul de îngrijire pe care îl aveai în perioada de început. Kilogra- mele în plus nu sunt atrăgătoare şi asta poate duce la lipsa interesului sexual.

Psihologia culorilor este complicată şi în acelaşi timp interesantă. Se ştie că atunci

când o persoană alege un articol vestimentar de o anumită culoare, el încearcă astfel, fără să îşi dea seama, să îşi arate starea interioară şi să

o influenţeze într-un mod sau

altul. Perfect va fi dacă starea interioară va corespunde cu tendinţele actuale în modă. Anume din acest motiv trebuie

să acordăm o atenţie deosebită nuanţelor şi culorilor, care vor

fi actuale în sezonul toamnă- iarnă 2015-2016.

Alb-negru

Hainele alb-negru pot deveni un must-have în crearea celor mai variate ţinute la modă. După cum se ştie, aceste culori acromatice se combină perfect cu toate celelalte nuanţe. În plus, aces-

bită, deoarece cu această nuanţă se vor „împrieteni” cu uşurinţă şi celelalte culori. Pentru a vă convinge de universalitatea şi impecabilitatea acestei nuanţe, recoman- dăm să vedeţi noile linii de îmbrăcăminte de la Christian Dior, Dolce & Gabbana, Lanvin, Chanel, Kenzo.

Galben-auriu

Oak Buff – este o nuanţă caldă asociată cu natura, care „încălzeşte” perfect timpul posomorât. Anume din acest motiv, aceastănuanţăeste perfectă pentru timpul rece al anului. În plus, după părerea psihologilor, aceasta este una din acele nuanţe care este bine tolerată de toţi. Hunter Original,

Miu Miu, Badgley Mischka, Vivienne Westwood Red Label au decis să îi încăl- zească şi să le ridice dispoziţia admira- torilor săi în noul sezon toamnă-iarnă.

Albastru profund

Nuanţa de albastru profund, Reflec- ting Pond, ne-a fost dăruită de însăşi natura. Aceas-

ting Pond, ne-a fost dăruită de însăşi natura. Aceas- tea se Culorile toamnă-iarnă 2015-2016 potrivesc cu
ting Pond, ne-a fost dăruită de însăşi natura. Aceas- tea se Culorile toamnă-iarnă 2015-2016 potrivesc cu
tea se Culorile toamnă-iarnă 2015-2016
tea se
Culorile
toamnă-iarnă
2015-2016

potrivesc cu toate stilurile. De aceea, culorile negru şi alb se întâlnesc atât de des în toate colecţiile noi. Unii designeri le folosesc doar în calitate de nuanţă, pe când alţii optează pentru ţinutele stricte monotone, lucru pe care îl putem

observa şi în sezonul rece. Akris, Fendi,

Givenchy, Elie Saab, Valentino, DKNY, Donna Karan, Chanel, Alberta Ferretti, Dolce & Gabbana, Balenciaga şi mulţi alţi designeri ne recomandă să purtăm ţinute în totalitate albe sau negre, com-

binând aceste două culori într-o ţinută doar ocazional.

Verde oliv

După părerea institutului Pantone, nuanţa Dried Herb, cunoscută mai mult ca verde oliv, va deveni una din cele mai solicitate culori a sezonului, fapt demonstrat de branduri precum Elie Saab, Donna Karan, Zac Posen, Vivienne Westwood Red Label, Victo- ria Beckham, Alberta Ferretti şi mulţi alţi designeri renumiţi. Această nuan- ţă poate fi atribuită gamei de culori neutre, datorită căreia se potriveşte ideal atât în combinaţie cu nuanţe mai închise şi aprinse, cât şi de sinestătător.

Albastru-verzui

Această nuanţă este o combinaţie între cald şi rece, inspirat din profun- zimea albastrului apelor tropicale şi a verdelui suculent. Această combinaţie face această culoare atât de universală, încât poate fi folosită atât la crearea unor ţinute de vară, cât şi a celor de iarnă. În noul sezonrece, designeri precumOscar de la Renta, Elie Saab ş.a. au optat anume pentru această nuanţă de culoare.

Gri-verzui

Această nuanţă poate fi considerată a fi una neutră ideală. Nuanţa Desert Sage pune accent pe aspectul fizic al persoanei, precum şi pe stilul ales şi caracteristica croielii, fapt care se va lua în considerare dacă decideţi să alegeţi anume această culoare. Dacă griul verzui este folosit doar în calitate de nuanţă ajutătoare, atunci aceasta va accentua perfect frumuseţea şi pro- funzimea celorlalte culori ale ţinutei. Nuanţa Desert Sage nu este o raritate în colecţiile de la Saint Laurent, Zac Posen, Phillip Lim, Hunter Original, s.a.

Gri-albăstrui

Această nuanţă caracterizează apele marine în timpul unei furtuni, precum şi cerul în zilele posomorâte. Stormy weather este o alegere ideală în crearea unor ţinute luxoase severe şi clasice. Trebuie să îi acordăm o atenţie deose-

tă nuanţă de lux este creată anume pentru ţinutele monotone, deşi se combină armonios şi cu alte nuanţe din paleta de culori. Trebuie să nu uităm că nuanţele închise fac culoarea albastru rece să fie mai profundă, în timp ce cele mai deschise îi conferă strălucire şi căl- dură. În sezonul rece 2015-2016, această nuanţă a devenit cireaşa de pe tort în noile colecţii Zuhair Murad, Victoria Beckham, Zimmermann.

Roz blând

Această nuanţă elegantă, moale şi tactilă ne atrage atenţia din prima prin liniştea şi frumuseţea ei. Ea poate fi utilizată pentru diluarea unor nuanţe mai aprinse. În plus, Cashmere Rose este des folosită ca nuanţă de bază a întregii ţinute doar în acest caz punând accentul pe specificul croielii, de aceea liniile trebuie să fie cât se poate de laconice şi moi. Cashmere Rose a devenit culoarea de bază în colecţiile de la Fausto Puglisi, Dolce and Gabbana, Chanel, ş.a.

Oranj-cadmiu

Oranjul cadmiu a invadat moda modernă încă din îndepărtaţii ani ’70 şi ne aminteşte de nuanţa caldă de coral deschis. Această nuanţă evocă un sentiment de imprevizibilitate care se manifestă în dependenţă de iluminare şi de alte culori cu care se combină. Acesta poate da un aspect moale prin nuanţa de coral, sau poate învălui prin căldura nuanţei de portocaliu cald.

Galben aprins

Încă o culoare care nu este speci- fică sezonului toamnă-iarnă. Aprins, suculent şi intens, nuanţa de galben a devenit o adevărată descoperire pentru sezonul rece 2015-2016. Designerii ne sfătuie să combinăm galbenul aprins cu gri (Akris), negru (Balenciaga), bleu (Dolce and Gabbana). Deseori, această culoare este folosită şi în versiune solo (Miu Miu, Versace, Christian Dior).

Roşu aprins

Roşul pasional iarăşi a spart toate recordurile de popularitate. Această culoare dinamică, cu adevărat regală, este purtată atunci când dorim să atragem atenţia. Psihologii susţin că persoanele ce poartă haine de culoare roşie par mai sobre decât altele, deşi efectul depinde mult de nuanţa aleasă. În anumite cazuri se va opta pentru nuanţe mai calde, deoarece roşul intens poate psihologic afecta persoanele din jur. Dacă aceasta nu reprezintă o problemă pentru dvs. atunci îmbrăcaţi ţinute de la Zac Posen, Elie Saab, Dolce & Gabbana, Badgley Mischka, Alberta Ferretti, DKNY, Versace.

12
12

Cuvintele sunt cărările faptelor. Sf. Ioan Gură de Aur

Octombrie 2015 DeocamDaTă eNiGme L egendaunui trennazistîncărcat cu aur, bijuterii şi alte lucruri de preț,
Octombrie 2015 DeocamDaTă eNiGme

Octombrie 2015

DeocamDaTă

eNiGme

L egendaunui trennazistîncărcat cu aur, bijuterii şi alte lucruri de

preț, ascuns în tunelurile secrete din preajma castelului Książ i-a fascinat pe polonezi de decenii întregi şi a adus, de-a lungul vremii, în zonă, hoarde de vânători de comori. Potrivit acestei legende, la începutul anului 1945, când Armata Roşie înainta vijelios spre Vest, autoritățile din capitala Sileziei Infe- rioare, Breslau (astăzi, oraşul polonez Wroclaw) au adunat câteva tone de aur de la locuitorii oraşului şi le-au depozitat în sediul poliției, de teama jafurilor la care sovieticii, în mod sigur, s-ar fi dedat. Pentru a-l adăposti mai bine, aurul

a fost încărcat într-un tren şi dus în Germania. Dar, din acel moment, despre trenul nazist plin cu aur nu s-a mai ştiut nimic, iar când războiul s-a

încheiat, Silezia Inferioară a fost oferi-

tă de Aliați Poloniei, ca o compensație

pentru partea mai vastă de teritoriu polonez din Est, acaparată de Uniunea Sovietică. Potrivit zvonurilor, trenul ar fi fost blocat intenționat în unul dintre zecile

va fi găsit „Trenul cu aur al naziștilor”?

zecile va fi găsit „Trenul cu aur al naziștilor”? de tuneluri fortificate construite de nazişti în
zecile va fi găsit „Trenul cu aur al naziștilor”? de tuneluri fortificate construite de nazişti în

de tuneluri fortificate construite de nazişti în regiune. În decursul anilor,

vânătorii de comori au căutat aurul fie în preajma castelului medieval Książ, fie pe dealurile de lângă orăşelul Piechowice. Recent, doi arheologi amatori, un polonez şi un german, au

informat autoritățile din Wałbrzych, oraş situat la poalele castelului Książ, că ar fi identificat trenul într-un tunel subteran. Cei doi au solicitat autorităților să recupereze aurul, cerând 10% din valoarea descoperirii.

După cum se ştie, între 1943 şi 1945, naziştii au construit, folosind munca prizonierilor de război, 9 km de tuneluri în Munții Bufniței, aflați în regiuneacastelului Książ. Documentele care s-au păstrat sunt neconcludente, dar unii susțin că aici ar fi urmat să fie construit un nou cartier general pen- tru Hitler, în cadrul Proiectului Riese („Gigantul”). Alții sunt de părere că marile complexe de tuneluri ar fi fost destinate unor fabrici subterane, în condițiile în care bombardamentele

Aliate distruseseră o însemnată parte

dininfrastructuraindustrialăaReichu-

lui. Unele dintre tunele au fost scoase la iveală şi sunt astăzi atracții turistice. Deşi presa poloneză a scris că totul nu este decât o legendă, nesusținută de

niciunargument real, recent, ministrul adjunct al culturii din Polonia, Piotr Zuchowski, a declarat că imaginile furnizate de echipamentul GPR (Gro- und Penetrating Radar – radar ce poate scana pământul până la adâncimi de zeci de metri) l-au făcut să fie „99%

convins” că un tren militar german, echipat cu turele de tanc şi datând din Al Doilea Război Mondial, se află îngropat într-un tunel secret din S-V oraşului Walbrzych. Oficialul nu a dezvăluit locația pre- cisă, dar a afirmat că, personal, speră să poată fi scoase la lumină obiectele prețioase şi arhivele naziste care s-ar putea găsi în tren. Zuchowski a discutat cu cei doi căutători de comori, aceştia explicându-i că au aflat de existența trenului urmând indicațiile lăsate pe patul de moarte de unul dintre soldații germani participanți la operațiunea desfăşurată în urmă cu 70 de ani. Deja zona a fost luată cu asalt de tot felul de aventurieri dornici să dea de urma trenului, dar autoritățile au avertizat că există o probabilitate foarte ridicată ca atelajul să fi fost minat. Procesul de localizare a trenului ar putea dura câteva săptămâni, însă, dacă supozițiile legate de cantitatea de aur aflată la bordul său se confirmă, aceasta ar putea fi cea mai mare desco- perire de la tezaurul lui Tutankhamon încoace.

Fapt

„divers”

Podul istoric al României, testat cu preţul vieţii de creatorul lui

P e data de 19 septembrie 1895 este inaugurat Podul peste Dunăre

de la Cernavodă, lucrare proiectată

de inginerul Anghel Saligny, fiind, la acea vreme, cel mai lung din Europa

şi printre cele mai importante poduri

metalice cu deschidere mare din lume. La construcţia podului de la Cer- navodă, Saligny a utilizat în premieră mondială grinzi cu console pentru suprastructura podului şi oţelul moale la tabliere, iar lucrările au durat mai puţin de cinci ani. La inaugurarea ofi-

cială au asistat nu numai regele Carol I,

ci şi numeroşi alţi conducători ai ţării.

Cel mai important moment al zilei a fost testarea rezistenţei podului cu un convoi de 15 locomotive grele. Convins de calitatea construcţiei sale, Saligny

s-a urcat cu alţi muncitori de rând într-o şalupă pe care a ancorat-o chiar sub pod. Practic, Saligny a garantat cu propria sa viaţă calitatea podului, iar convoiul de locomotive a trecut cu bine

pe celălalt mal al Dunării. „Ştiam că va ţine!”, a fost reacţia lui Saligny. Numele oficial al construcţiei a fost Podul Carol I. Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri

şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături

de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se regăseşte la 30 de metri peste nivelul apelor mari ale Dunării

pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. La vremea respectivă, a devenit cel mai lung pod din Europa şi al treilea ca lungime din întreaga lume.

Unul dintre cei mai mari munţi din Europa a scăzut în înălţime

cei mai mari munţi din Europa a scăzut în înălţime Î nălţimea vârfului Mont Blanc, cel

Î nălţimea vârfului Mont Blanc, cel mai înalt din Europa occidentală,

a fost măsurată recent, rezultatul fiind

4.808,73 metri, cu 1,3 metri mai puţin decât acum doi ani. În 2013, în cadrul ultimei campanii de măsurare, cea mai înaltă culme din Alpi avea 4.810,02 metri, potrivit calculelor efectuate de Institutul Naţional de Informare Geografică şi Forestieră (IGN).

„Înălţimea vârfului Mont Blanc este determinată de acumularea de zăpadă, legată de precipitaţii şi de vânt”, arată Christian Vincent, glaciolog la labora- torul de glaciologie din Grenoble. Cu cât precipitaţiile sunt mai abundente şi vântul mai slab, cu atât se acumulează mai multă zăpadă pe înălţime, ducând la creşterea grosimii calotei glaciare ce aco-

perăculmeastâncoasă(careatinge4.792

de metri). Mont Blanc trecuse astfel de

la 4.808 metri în 2003 la 4.811 metri în

2007 şi nu a mai coborât sub pragul de 4.810 metri din campania desfăşurată

în 2005, când a fost apreciat ca având 4.808,75 metri. Expediţiile de măsurare

au loc din doi în doi ani din 2001. Pentru prima oară în acest an, experţii au com- parat măsurătorile din septembrie cu

altele, realizate în 31 mai. „ A fost foarte cald în această vară şi cei mai mulţi s-ar

fi aşteptat la o tasare masivă a vârfului

Mont Blanc”întreceledouămăsurători, dar s-a întâmplat exact invers, afirmă Vincent Gaillard, coordonator al expe-

diţiei.MontBlancatingea4.807,88metri

în luna mai şi a crescut cu aproape un

metru în trei luni. Astfel, în pofida unei veri caniculare, calotaglaciarăcaretrece de 4.800 de metri s-a mărit între mai şi septembrie. Ea măsura 18.120 de metri cubi în septembrie, faţă de 13.395 de metri cubi la sfârşitul lunii mai. Temperaturile fiind negative, chiar

şi vara, la această altitudine, „nu a exis-

tat topire a gheţii pe Mont Blanc sau

a fost doar de câţiva milimetri când a

fost foarte cald la câmpie”, a încheiat Christian Vincent.

Lacul acid, o adevărată capcană a morţii

În Rusia, mai exact în peninsula Kamceatka, există un lac acid, o adevărată capcană mortală pentru cei care ar dori să se scalde în apa lui limpede.

L acul Karymsky este un lac for- mat într-un crater în apropierea

vulcanului cu acelaşi nume, situat în

Peninsula Kamceatka, din Rusia. Cu

o rază de 5 kilometri, lacul a fost la

un moment dat unul dintre cele mai mari lacuri de apă dulce din lume, dar după o erupţie vulcanică gazele toxice au transformat apa lacului într-unul dintre cele mai mari lacuri cu apă acidă. Mii de arbori şi animale au dispărut după teribila erupţie vulcanică, ecosis- temul lacului fiind distrus. Pe peninsula Kamceatka se găsesc numeroşi vulcani. Până în 1996, lacul Karymsky acoperea aproape întreaga suprafaţă a depresiunii Akademia Nauk. Aflat la o distanţă de aproxima- tiv cinci kilometri spre nord, vulcanul Karymsky este unul dintre cele mai active din regiune, fumegând în per- manenţă.

cele mai active din regiune, fumegând în per- manenţă. Cum s-a transformat apa cristalină a lacului

Cum s-a transformat apa cristalină

a lacului într-una acidă? În urmă cu 19

ani, la începutul anului 1996, a avut loc un cutremur de mare magnitudine, iar vulcanul a intrat în erupţie. Câteva ore mai târziu, şi lacul a intrat în activitate, din cauza unei puternice erupţii subac- vatice. Timp de 18 ore, el a fost cuprins parcă de convulsii: la fiecare cinci sau şase minute din apă ieşeau coloane de vapori şi de cenuşă. Specialiştii spun că aproximativ 30-40 de milioane de tone de material incandescent şi acid, în contact cu apa, a format un amestec ultra-acid de sodiu,

sulfat, calciu şi magneziu. Cercetătorii

au constatat că pH-ul apei lacului a scăzut de la 7,5 la 3,2. „Dacă înainte de erupție apa lacului era de o claritate deosebită, după erupţie devenise un fel de bulion acid şi fierbinte”, a explicat unul dintre cercetători. Compoziția chimică a apei s-a modificat radical atunci, iar tempera- tura ridicată a distrus orice urmă de viaţă. Cercetări mai recente au arătat însă că, în ciuda catastrofei, se pare că lacul Karymsky începe să îşi recapete aspectul iniţial, dar apa prezintă în continuare un grad ridicat de aciditate.

Ameninţare pentru ecosistemul antarctic: crabii regali

A pele de mică adâncime ale plat- formei continentale antarctice

oferă un habitat pentru numeroase forme de viaţă, de la fragile stele de mare în culori vii până la arici de mare violeţi şi numeroase alte creaturi care de care mai ciudate. În prezent, pentru prima oară în ultimii 30 de milioane de ani, acest fragil ecosistem antarctic este ameninţat de pătrunderea unui prădător marin alogen: crabul regal. Aceste crustacee care iubesc apele

reci de adâncime migrează spre apele antarctice de suprafaţă din cauza încăl- zirii climatice. Din cauza gheţii, apele de mică adâncime ale platformei continentale erau de obicei cu câteva grade mai reci decât apele de adâncime din largul coastelor continentului îngheţat de sud,

ceea ce a făcut ca aceşti crabi gigantici

să rămână în habitatul lor abisal obiş-

nuit. Însă, în ultimii 50 de ani, media

temperaturii apei din zonă a crescut cu 1,5 grade Celsius — creştere de două ori mai mare decât media globală — ceea

ce le-a oferit o şansă acestor crabi să-şi

extindă habitatul. Aceşti crabi repre-

zintă o ameninţare pentru lanţul trofic din apele antarctice de mică adâncime, unde trăiesc stele de mare, arici de

mare şi melci care nu dispun de sisteme naturale de apărare împotriva acestor crustacee capabile să spargă cochilii, conform biologului Richard Aronson de la Institutul Tehnologic din Florida. Aceste concluzii însoţesc un studiu publicat în revista “Proceedings of the

National Academy of Science”. Aronson şi colegii săi au studiat densitatea crabi- lor regali pe platforma continentală şi în apropierea acesteia, la diferite adâncimi. Astfel, la adâncimi între 850 de metri şi 2.300 de metri, ei au calculat o densitate

a populaţiei de crabi regali de 4,5 la 1.000 de metri pătraţi — densitate suficientă pentru a semnala prezenţa unei popula- ţii numeroase de crabi regali. Oamenii de ştiinţă au identificat şi crabi femele încărcate cu ouă, ceea ce demonstrează că nu este vorba doar de câţiva crabi regali care „explorea-

ză” apele mai puţin adânci, ci de o populaţie sustenabilă. După prinderea câtorva crabi şi analiza conţinuturilor stomacale s-a ajuns la concluzia că aceş- tia se hrănesc cu moluştele şi stelele de

mare endemice platformei continentale antarctice. Este dificil de estimat cât de rapid vor invada crabii acest habitat, însă până în 2003 biologii nu au observat

niciun crab regal pe platforma con- tinentală. Deocamdată, din fericire, straturile superioare de apă rămân prea reci pentru aceste crustacee care sunt ţinute la distanţă. Această invazie a crabilor regali nu reprezintă o ameninţare doar pentru lanţul trofic endemic care trăieşte în apele reci ale platformei continentale antarctice. Oamenii de ştiinţă doresc să iniţieze o serie de misiuni de bio- prospectare a vieţuitoarelor din acest ecosistem în căutarea unor compuşi care pot fi folosiţi în industria farmace- utică — aşa cum este un compus chimic anti-melanom prezent în organismul ascidiilor (clasă de animale marine inferioare, cu corpul în formă de sac)

ce trăiesc în acest mediu. Cheia pentru a menţine la distanţă crabii regali de apele de suprafaţă este stoparea încălzirii oceanelor, iar acest lucru poate fi realizat prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. „Trebuie să acceptăm să ne modificăm stilul de viaţă pentru a ţine emisiile (poluante) sub control. Procesul de schimbare climatică este plin de surpri- ze, iar majoritatea lor nu sunt plăcute”, a avertizat biologul american.

Selecţie de Tudoriţa ALBU, după: www.descopera.ro www.revistamagazin.ro www.incomemagazine.ro www.agerpres.ro

13
13

Cuvintele pe care le rostim ajung mult mai departe decât noi. Henry Montherlant

l U m e a Octombrie 2015 Între 26 august și 2 septembrie curent, am

lUmea

Octombrie 2015

l U m e a Octombrie 2015

Între 26 august și 2 septembrie curent, am avut deosebita plăcere să merg cu un grup de moldoveni spre meleagurile descoperite pentru ruși de către cunoscutul cărturar și diplomat moldovean Nicolae Milescu Spătaru – China, țara marelui filosof Confucius. Milescu Spătaru pleca spre China la 3 mai 1675 din Tobolsk, prin Siberia, și s-a întors la Moscova la 5 ianuarie 1678. În urma acelei călătorii au devenit cunoscute și căutate scrierile sale „Descrierea Chinei” și „Jurnal de călătorie în China”.

N oi am zburat spre Bei-

jing din Istanbul, fiind

Un fel de extratereștri pe Zidul Chinezesc…

cu Tricolorul pe marele Zid chinezesc
cu Tricolorul pe marele Zid chinezesc

trăgându-se şi numele ţării. Unul din simbolurile Chinei sunt dragonii, de foc şi de apă - în antichitate, chinezii li se închinau, ca să nu le ardă pământul sau să le tulbure Apele. Pe lângă faptul că China are cea mai mare populație dintre țările lumii

puteri ale lumii. Are o suprafaţă de 9,6 mln. km2, a treia țară ca mărime, după Rusia şi Canada. Hotarul ei pe uscat se întinde pe o lungime de 22 mii km. Se învecinează cu 14 ţări, Rusia fiind, la nord, cel mai mare vecin, cu o lungime

de hotar de 7600 km. Înfruntă proble-

shanghai, cel mai mare oraş din china
shanghai, cel mai mare oraş din china
ambasadorul chinei în r. moldova şi soţia sa, împreună cu o parte din echipa noastră,
ambasadorul chinei în r. moldova şi soţia sa, împreună cu
o parte din echipa noastră, la recepţia organizată cu ocazia
celei de-a 66 aniversări a republicii populare chineze

– peste câțiva ani, va ajunge la 1,5 miliarde -, reformele inițiate de Deng Xiao Ping şi continuate consecvent de urmaşii lui au făcut ca astăzi această

țară să fie una dintre cele mai mari

me geopolitice la hotarul cu India, dar

şi în Marea Chinei. Are 30 de provincii

şi cinci raioane cu administrare speci-

ală (autonome). Râul cel mai lung al țării - considerat leagănul poporului

chinez - este Cian Zian, întrecut doar

de Nil şi Amazon. China deţine locul

întâi în lume la rezerve valutare şi locul trei la zăcăminte minerale, are cea mai bogată faună pe pământ. Deşi chinezii constituie 20% din populaţia lumii, ei folosesc doar 6,5% din apele dulci ale planetei, lipsa apei fiind o mare proble- mă mai ales în partea apuseană a ţării. Sistemul politic al Chinei este unul comunist, iar cel economic ține tot mai mult de capitalismul dezvoltat, ceea ce-i face pe unii să spună că nu-i vorba de comunism sau de capitalism,

ci de chinezism. Atunci când Deng

Xiao Ping a văzut că politicienii

se încurcă în discuţii pe marginea

viitorului politic al ţării, le-a zis:

„Lăsaţi discuţiile politice, să începem cu economia”. În acest sens, e cunos- cută una dintre frazele sale geniale:

„Nu-i o problemă ce culoare are pisica, important este ca ea să prindă şoareci”. În 1980, în plan economic, China era la nivelul Rusiei din 1930, acum ea se află în concurență doar cu Statele Unite ale Americii. Prima etapă a reformelor econo- mice a avut loc în cadrul programului „Trei paşi”, care a cuprins trei decenii:

1978-2008. În 2008, produsul intern brut al Chinei era deja de 30,07 tri- lioane de yuani, ceea ce echivala cu 4,42 trilioane de dolari. Poporul s-a mobilizat la realizarea programu- lui, cu responsabilitate şi hărnicie chinezească, iar conducătorii ţării au îmbinat deosebit de abil relaţiile socialiste cu cele capitaliste, abili- tatea chineză devenind proverbială prin expresia „Trecând râul, pipăie

altarul cerului din Beijing
altarul cerului din Beijing

pietrele”. Reforma continua să fie implementată consecutiv, în toate

regiunile ţării, mai dezvoltate fiind acum cele din estul şi din sudul Chi- nei. Iniţial, reformele au fost lansate în regiunea sudică Chencijen, unde, încă în 2008, produsul intern brut pe cap de locuitor era de 10 mii USD. Spre comparație: în 2008, în Moldova acesta era de doar 1800 dolari pe cap de locuitor. Îndrăznesc să repet: dacă urmaşii lui Confucius vor continua cu aceleaşi ritmuri dezvoltarea econo- mică a țării lor, în secolul XXI vom fi martorii unei alte minuni a lumii. Sigur că vizita noastră în China nu s-a redus numai la seminarele teoretice menționate mai sus. Din contra, ele au fost doar un pretext

de a cunoaşte realitățile acestei țări, măreția şi frumusețea Chinei. În

Beijing, ne-au fost organizate excur- sii prin cele mai însemnate locuri

invitați de către Ministe-

rul Comerțului şi de Academia de Management din Republica Populară Chineză. Din grupul nostru - un fel de „spătărei” contemporani –făceauparte VeronicaArnăut(Inspecțiafinanciară), Gheorghe Ursoi (Secretariatul Parla- mentului), Galina Vrâncean (Cancela- ria de Stat), Nina Catirev (Ministerul TineretuluişiSportului), CristinaCere- vate (Ministerul de Externe), Andrei Luchianciuc (Teleradio-Moldova) şi Ana Molcean (Ministerul de Finanțe). În Beijing, la Academia de Administrare Publică, împreună cu alte două grupuri sosite din Belarus şi din Timorul de Est, am participat la un ciclu de seminare cu următoarele tematici: Situația curentă a economiei chineze, Structura sistemului chinez de guvernare, Relațiile externe ale Chi- nei, Statul de drept în China, Drumul mătăşii: trecut şi prezent, Cultura şi caligrafia chineză. De fapt, scopul urmărit de condu- cerea de la Beijing prin organizarea unor astfel de vizite pentru grupuri de tineri funcționari din diferite țări este de a face China cunoscută pe plan internațional. Bunăoară, eu mai făcusem o vizită în China în 2009, în cadrul aceluiaşi program şi atunci moldovenii s-au alăturat altor grupuri sosite din Ucraina, Georgia, Belarus, Kazahstan, Uzbechistan şi Turkmenis- tan. Știu că în 2015 alte două grupuri din Republica Moldova urmau să sosească la Academia de Administrare Publică din Beijing. Este o politică de deschidere a Chinei, lansată în 1978, după revoluţia culturală, de către Deng

Xiao Ping, şeful Statului de atunci, care este considerat arhitectul reformelor şi

al

politicii porţilor Deschise. În 2009,

la

prima sosire la Beijing, aici se săr-

bătoreau 60 de ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze, iar în 2015 – 70 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, război în care s-a confruntat cu militarismul japonez.

…Prin anii 400-200 î.e.n., pe actua- lul teritoriu al Chinei existau vreo 140 de ţări. Primul împărat care le-a unit

a fost Chin Shi Huang, de la acesta

moldovencele noastre pe plantaţiile de ceai din provincia Hangzhou
moldovencele noastre
pe plantaţiile de ceai din
provincia Hangzhou

istorice ale capitalei Chinei, printre acestea numărându-se Altarul Ceru- lui, locul unde împărații dinastiilor Ming şi Qing participau la ceremonii anuale de rugăciune către Cer pentru ca țara să obțină recolte bune, apoi Palatul Imperial sau Oraşul Inter- zis, după care – Templul Soarelui… Sunt locuri de-o frumusețe şi de o importanță istorică mondială. Bună- oară, în 1998 Altarul Cerului a fost înregistrat în patrimoniul mondial UNESCO. În una din zile am mers şi la Marele Zid Chinezesc, porțiunea din apropierea Beijingului, acesta fiind considerat pe drept una dintre marile minuni ale lumii. Este atât de masiv,

încât unii spun că numai extratereştrii puteau realiza o asemenea operă. Zidul este clădit cu sudoarea poporu- lui chinez şi constituie mândria aces- tuia. Se spune că-i singura construcție

de pe pământ care se vede din cosmos.

A fost ridicat cu rol de apărare, con-

tra atacurilor nomade de la nord. În regiunea vizitată de noi zidul are o grosime la coamă de opt, iar la bază - de zece metri. La intervale de câteva sute de metri are construite turnuri de 12 metri înălţime cu rol de observare, transmitere de semnale şi depozit de

arme. Nu se ştie cu exactitate care dintre formaţiunile statale chineze a hotărât să înconjoare prima teritoriul său cu valuri de piatră. Pentru a-şi proteja statul pe care îl unificase, primul împărat al Chinei, Qin, a legat

între ele toate fortificaţiile clădite de predecesorii săi. Marele Zid Chine- zesc a fost refăcut pe circa 6400 km

în timpul dinastiei Ming (1368-1644).

Șerpuind pe crestele munţilor, dar şi

prin văile adânci, zidul, pavat cu pia- tră, era folosit ca şosea strategică, dar

şi ca drum comercial. În 1952, Marele

Zid Chinezesc a fost luat sub protecţia statului şi declarat monument istoric, dar numai o mică porţiune de zid este accesibilă sutelor de mii de turişti. Două zile ne-am aflat în Hangzhou, capitală de provincie, unul dintre cele mai mari şi mai turistice oraşe ale Chi- nei, aflat la depărtare de aproape 1500 km de la Beijing. Am mers încolo cu

unul dintre cele mai moderne trenuri care există azi în lume, acesta depăşind viteza de 300 km pe oră. La Hangzhou am făcut o excursie cu barca pe Lacul de vest, am participat la un spectacol prezentat de Teatrul de operă şi balet de aici, care este unul dintre cele mai mari din lume, după care am mers într-o localitate rurală ca de poveste, aflată între munți, care ne-a fascinat prin plantațiile sale de ceai. În alte două zile am vizitat oraşul de legendă Shanghai, numit capitala eco- nomică a Chinei. Plimbările nocturne prin Shanghai sunt fantastice, aproape

la fiecare pas poți întâlni aici turişti

din toate colțurile lumii. Memorabile

au fost vizita la Muzeul de Istorie şi plimbările pe malul râului Huangpu,

în preajma unor clădiri zgârâie-nori cu

arhitectură modernă, în stil unic, mai ales la etajele superioare, unde există mai multe restaurante asemănătoare cu farfurii zburătoare… În genere, timp de două săptămâni, datorită unei deosebite ospitalități

şi bunei organizări din partea gaz-

delor, ne-am simțit şi noi un fel de extratereştri, sosiți cu farfurii zbu- rătoare pe un meleag al fantasmelor, produs al fanteziei omeneşti. Toți colegii mei s-au întors îndrăgostiți de China, iar eu – de două ori mai mult ca ei, dat fiind că prima dragoste se întâmplase în 2009, fapt pentru care semnez

Gheorghe BUDEANU

în chineză:

2009, fapt pentru care semnez Gheorghe BUDEANU în chineză: 14 Arta e ca și natura -
14
14

Arta e ca și natura - simplă și profundă, una și diversă. V. Hugo

Octombrie 2015 « NaTUra » la DispoZiŢia DUmNeavoasTră

Octombrie 2015

«NaTUra» la DispoZiŢia DUmNeavoasTră

Octombrie 2015 « NaTUra » la DispoZiŢia DUmNeavoasTră Reclamă mincinoasă Mai deunăzi, tocmai în zilele când

Reclamă mincinoasă

Mai deunăzi, tocmai în zilele când la Moldexpo se desfăşura Expoziţia „Imobil Moldova”, plim- bându-mă pin parcul Valea Morilor, îmi zic să intru să văd ce mai nou pe

piaţa imobiliară. Toate noi şi bune! Intrarea în pavilion a fost „inundată” cu pliante şi broşuri care mai de care. Un lucru extraordinar, bani rămâne să ai. Pentru că realitatea preţurilor

e alta, în majoritatea cazurilor, care

se afişează în prospecte. Ajunsă acasă, printre teancul de pliante îmi face cu ochiul „Prima casă”. Pentru că locuiesc în preajma blocurilor care se construiesc de ani buni şi cunosc realitatea, deschid să mă documentez la care paşte a calului se termină acest calvar – bubuituri, strigăte, înjurături, uneori muzică la maximum de nu mai ştii încotro s-o apuci. Pe copertă scrie– de la 470 euro.

În realitate, etajele cele mai de sus sunt

la preţul de 500 euro per metru pătrat,

iar cele mai de jos – la 550. M-a uimit o gogoaşă şi mai mare. Printre priorităţi se enumeră – terito- riu îngrădit, spaţii pentru copii, gră- diniţă, şcoală, magazine alimentare, acces imediat la transportul public orăşenesc Grădiniţa Nr.157 din teritoriu nu funcţionează de aproape 20 de ani, se tot repară. Unica şcoală Nr.52 de pe str. Cornului, 10, e închisă de doi ani şi copiii merg la diferite şcoli în oraş. Magazinele alimentare nu sunt decât nişte improvizări, cel mai apropiat supermarket aflându-se pe str. Vasile Lupu. Cât priveşte gardul, deocamdată ieşirile din bloc dau direct în stradă. Nici nu este loc pentru gard, pentru că drumul e foarte îngust, iar de lărgit e imposibil, paralel cu el curge râuleţul Durleşti. În partea din spate, blocurile, cât nişte cămile, au acope- rit definitiv casele oamenilor, i-au strâmtorat până la sufocare. Despre terenul de joacă, nici vorbă! La peste 300 de familii tinere cu copii mici ce urmează a se trans- fera cu traiul în “Prima casă”a mai rămas o palmă de pământ pentru acest teren, dacă în general se pre- conizează. Problemele mari pentru noi, locatarii de vizavi de pe str. Cornului 3/1, 3/2, 3/3, 3/5, 5/1, 5/2, 9/2, 9/3, 9/4, abia încep. I-am pus la curent în campania preelectorală la alegerile din iunie, când au venit la întâlnire cu noi, locatarii, pe consilierii în Consiliul municipal Chişinău Iurie Nastas şi Iurie Topală ( actualmente Director General al Căilor Ferate din Moldova), le-am arătat pe viu

situaţia. În ţările civilizate, înainte de

a merge la întâlnire cu alegătorii, din

respect pentru ei, te documentezi. Ei n-au făcut măcar atât, au venit cu ochii legaţi. La rândul nostru, cu ochii legaţi, dar şi cu dinţii scrâş- nind, i-am votat, dar credem, pentru ultima dată. Răspunsul lor a fost uimitor – „Păi, da ce voi n-aveţi teren

de joacă? S-or juca aici. E aproape şi Valea Morilor.” Aş veni şi eu cu

o propunere: „Poate Vă cumpăraţi

şi Dvs. un apartament aici, pentru copii sau nepoţi, ca să se joace la Valea Morilor?!” Este incredibil, dar blocurile construite au adus peste câteva mii de locatari, fără nici o infrastructu-

ră socială, fără nici un drum cât de cât modernizat, iar întreaga zonă de edificii este legată de oraş doar printr-un singur drum îngust, care nu are nici o capacitate de a face faţă sutelor de maşini. O altă problemă, foarte mare, ar fi cea a deşeurilor. Nu este deloc coordonată depozitarea lor. Suntem

inundaţi din cap până în picioare de

mizerie. Gunoiul se aduce deocam- dată de către puţinii locatari de pe str. Ghioceilor, 2 tot în tomberoanele noastre, care de altfel sunt insuficien- te pentru numărul de locatari de aici. Sau mai degrabă se aruncă în râu. O parte din ambalajele de la materi- alele de construcţii planează tot pe malul râuleţului. Veniţi şi vedeţi, e dezastru! Apropo, locatarii caselor particulare nu au nici ei unde arunca gunoiul şi mai degrabă îi fac vânt tot în „râpă”, cum denumesc majo-

ritatea râuleţul Durleşti. S-au făcut zeci de demersuri, către Serviciul Autosalubrizare Primărie şi Pretura Buiucani, dar în zadar. I-aş invita pe cei de la Inspectoratul Ecologic de Stat sau chiar pe domnul minis- tru al Mediului, Valeriu Munteanu, care îmi inspiră încredere că vrea să urnească carul împotmolit din loc şi pentru care am tot respectul, să vină la faţa locului şi dacă e posibil, să impună nişte măsuri drastice pentru cei care poluează râul. Menţionez, râul Durleşti se curăţă de 1-2 ori pe an, dar e imposibil de a-l menţine în ordine. Aş propune de a fi elaborat un Regulament ori un proiect de Lege care să stipuleze sancţionarea celor care devastează locurile publice

– rup copacii din parcuri, florile de

pe rondouri, strică băncile, terenurile de joacă etc. Referitor la terenul de joacă - e neîncăpător şi aşa pentru copiii locatarilor noştri, plus cei din satul Buiucanii Vechi, care au acces liber şi dărâmă totul, ca barbarii. Nu mai

e nevoie şi de vecinii de peste râu. Accesul „imediat” la transportul public orăşenesc se face doar prin intermediul microbusului nr.174. Deşi circulă regulat, e foarte puţin pentru avalanşa de oameni care urmează să ocupe toate spaţiile ce se construiesc în acest sector. Cât priveşte garajele, cărora le faceţi reclamă. Sunt total insuficiente pentru atâtea familii. Maşinile se vor parca tot pe teritoriul nostru, că în altă parte nu mai au unde. Le avem pe ale noastre destule. Se vor isca în permanenţă conflicte, deja au şi fost. Poliţia se dă cu spatele la gard că nu avem Lege care ar reglementa parcările. Primăria afirmă că Lege

există şi e funcţională. Pe cine să credem, cine ne face dreptate? Din păcate, asta e realitatea şi mulţi de la Primărie şi Pretura Buiucani o cunosc, dar se fac morţi în păpuşoi. Vrem linişte şi pace. Vă rugăm, nu ne lipsiţi şi de oaza de verdeaţă ce a rămas pe muchia dealului. Nu daţi năvală peste noi cu atâtea construcţii! Nu dorim altceva decât să fim auziţi.

Numai dândcurs rezolvării doleanţe- lor noastre, puteţi dezminţi reclama

mincinoasă.

În numele locatarilor de pe str. Cornului,

Paraschiva MĂMĂLIGĂ

Colegiul redacţional: Alecu Reniţă (redactor-şef), Lilia Curchi (redactor coordonator), Paraschiva Mămăligă
Colegiul redacţional:
Alecu Reniţă (redactor-şef),
Lilia Curchi (redactor coordonator),
Paraschiva Mămăligă (secretar),
Ionel Căpiţă, Dinu Rusu, Sânziana Pop,
(directorul săptămânalului “Formula AS”),
Cristian Lascu (redactor-senior “National
Geographic” România), Mihai Ogrinji
(redactor-şef “România Pitorească),
Vasile Şoimaru,
Ioana Bobână, Elena Scobioală
Vasile Mahu, Ludmila Hârjău,
Lilia Cazacu.
Orice articol publicat în revista “NATURA”
reflectă punctul de vedere
al semnatarului şi poate să nu coincidă cu cel
al redacţiei.
Adresa redacţiei: str. S. Lazo, nr.13,
or. Chişinău, 2004, Moldova
tel./fax: 23-71-49
E-mail: natura@natura.md
Pagina WEB: http//www.natura.md
facebook.com/Natura.md
Tipar: Editura “Universul”
Tiraj: 6800 ex. Comanda: 8373
Editura “Universul” Tiraj: 6800 ex. Comanda: 8373 Scrisoarea lunii octombrie Promotori ai frumuseţilor
Scrisoarea lunii octombrie Promotori ai frumuseţilor Moldovei De ceva vreme lucrez în Spania. Nu de
Scrisoarea lunii octombrie
Promotori ai frumuseţilor Moldovei
De ceva vreme lucrez în
Spania. Nu de dragul acestei
ţări am venit încoace. Nu zic,
e o ţară superbă, dar prea puţin
am reuşit să văd din frumuseţile ei.
Muncesc la negru, deşi am studii
superioare. Sărăcia şi nevoile m-au
împins încoace. Nu am timp nici să
răsuflu, dar să călătoresc nici atât,
deşi îmi doresc foarte mult. Sufăr
mult pentru ce se întâmplă astăzi în
Republica Moldova. Aş vrea să mă
întorc, m-am săturat de atâta străină-
tate, dar la ce? Nesiguranţa în ziua de
mâne mă face să renunţ deocamdată
la visele mele.
Mă mângâi doar cu fotografiile
din revista Natura. Am descoperit-
o demult, încă de pe băncile şcolii.
Aici, din păcate n-o pot abona. Ar
Avem în schimb Parcul Naţional
„Orheiul Vechi”, Prutul şi Nistrul,
fi bine s-o putem citi în format elec-
tronic. Când vin în concediu, iau
toate numerele apărute pe parcursul
anului. Seara târziu, când mă întorc
„Pădurea Domnească”, Suta de
movile, toltre şi stânci milenare,
mănăstiri rupestre precum Sahar-
na, Ţâpova, Socola, Japca şi chiar o
la
apartamentul pe care îl închiriez
peşteră de ghips „Emil Racoviţă”, a
şi
rămân singură, mă apucă un dor
nebun de casă, de copii, de locurile
copilăriei. Deschid Natura şi încep
să citesc. E foarte captivantă! Îmi
place totul – de la un capăt la altul.
Dar cel mai mult mă încântă peisa-
jele noastre moldoveneşti. Când am
posibilitatea, le arăt şi altora, să vadă
treia ca dimensiune în Europa şi a
şasea în lume.
Cei care aţi rămas la vatră, aveţi
grijă de bijuteriile noastre naturale,
îngrijiţi-le şi promovaţi-le. Pentru
sufletul Dvs., pentru copii, aduceţi în
casă revista Natura, care vă va ajuta
să descoperiţi frumuseţile plaiului
că ţara mea nu e cu nimic mai prejos
nostru.
ca peisaj, decât Spania, chir dacă a
rămas fără munte şi mare.
Ana COTEAŢĂ,
Spania
a rămas fără munte şi mare. Ana COTEAŢĂ, Spania Sesizare De la un grup de cetăţeni

Sesizare

De la un grup de cetăţeni ai satului Budăi, Teleneşti

Dragă revistă NATURA, vă scriem pentru a vă ruga să vă implicaţi. La noi în sat a fost distrusă fâşia de pădure cu vârsta mai mare de 25 de ani, pe o suprafaţă de 3 ha, au fost tăiaţi toţi stejarii. Această faptă a avut loc la comanda pri- marului, iar lemnele au fost duse la el acasă.

Un grup de cetăţeni

NOTA REDACŢIEI: În scrisoarea primită la revista NATU- RA sunt menţionate numele săteni-

lor care au tăiat copacii, numele primarului care a comandat tăierea fâşiei forestiere, numerele tractoru- lui care a cărat lemnele şi alte date.

O copie a scrisorii a fost transmisă

către Inspectoratul Ecologic de Stat

şi Inspecţia Ecologică Teleneşti. Vă

mulţumim pentru sesizare.

Ecologică Teleneşti. Vă mulţumim pentru sesizare. Împăcarea a fugit de pe strada Concilierii Strada

Împăcarea a fugit de pe strada Concilierii

Strada Concilierii se află în oraşul Anenii Noi. Dar, în loc de împăcare, precum îi este numele, pe strada aceasta are loc dezbinarea. Vorba e că, nu demult, aici erau deschise mai multe magazine cu mărfuri pentru casă, gospodărie, în care lucrau moldovenii. Dar, recent, pe această stradă s-a deschis un mare centru comercial „Admiral”, cu cinci nivele, iar celelalte magazine au fost închise. Am intrat şi eu în magazin şi am încercat să fac o cumpărătură. Dar, nu a fost cu putinţă, pentru că am vorbit… doar în română. Am încercat să-i lămuresc unei domni- şoare ca şi pentru a mătura strada la Moscova trebuie să dai examen la cunoaşterea limbii, dar la noi şi vânzătoare ajungi fără a ştie o boabă în română. Dumneaei m-a întrerupt şi m-a trimis la Moscova. Iată aşa, moldovenii rămân fără de lucru şi sunt siliţi să emigreze. Unii ruşi (şi nu numai) se plâng că nu au condiţii să ne înveţe limba. Am meditat bine şi am înţeles că au dreptate. Pentru că sunt favorizaţi şi au şcoli şi grădiniţe în rusă. Este bine- ştiut că copiii învaţă foarte bine orice limbă. Dacă lingăii de sus ar deschide numai grădiniţe de limba română, copiii ar învăţa şi transmite cunoştin- ţele şi în familii, iar problema limbii va dispărea pentru totdeauna.

N. SLOBOZEANU, Anenii Noi

Chestionar Opinia dvs. contează!

Dragi cititori, Iată-ne ajunşi la începutul unei noi campanii de abonare. Ca de fie- care dată, mizăm pe sprijinul dvs. în creşterea membrilor familiei revistei NATURA, fiind încrezuţi că doar oferindu-vă un produs calitativ veţi rămâne în continuare atât cititori, cât şi promotori ai revistei NATURA. La fel, mizăm pe implicarea dvs. la crearea conţinutului revistei. În răvaşele sosite la redacţie simţim

căldura pe care o emanaţi, retrăim bucuriile, dar şi grijile şi îngrijorările dvs. Vă mulţumim pentru că mergem într-un pas! Pentru a vă simţi pulsul şi a vă cunoaşte cât mai bine aşteptările, vă propunem un mic chestionar, la care vom fi bucuroşi să primim răspuns până la data de 27 decembrie 2015. Astfel, împreună vom reuşi crearea unui produs mai calitativ, mai diver- sificat, mai complex.

1. De când sunteţi abonat(ă) la revista NATURA?

2. Aveţi acasă o colecţie a revistei NATURA?

3. Care sunt rubricile dvs. preferate din revista NATURA?

4. Numiţi cinci materiale pe care le-aţi citit cu interes în perioada ianu-

arie-octombrie 2015? De ce anume acestea?

5. Ce teme doriţi să fie abordate în revista NATURA în anul 2016?

6. Care este varianta preferată de dvs.: a citi revista pe hârtie sau a citi

în varianta electronică, pe calculator?

7. Care sunt trei critici şi trei laude pe care le-aţi aduce revistei NATURA?

Vă mulţumim anticipat pentru răspunsuri sincere.

Vă mulţumim anticipat pentru răspunsuri sincere. Gânduri de toamnă M-am rupt din soare şi am coborât

Gânduri de toamnă

M-am rupt din soare şi am coborât pe pământ. Am venit ca să aduc lumina, am venit să vă povestesc cum e sa fii o parte din SOARE. Am

lipsit o veşnicie cât o şoaptă, dar totuşi

m-amîntorsacolounde-misuntrădă-

cinile. Timpul petrecut pe soare nu se aseamănă cu cel obişnuit. Mi s-a părut

o veşnicie. Dar ce înseamnă o veşnicie

atuncicândavemsufletelelibere?Ce-i

o veşnicie atunci când iubim? Am ple-

cat ca o umbră în căutarea identității

şi m-am întors OM. Am venit la voi să

opresc timpul, ca să vă puteți odihni, ca să aveți răgaz să iertați, să iubiți,

să simțiți, să trăiți. Am venit să-mi dau o altă şansă şi să zbor mai sus de munți ca să nu-mi frâng aripile. Aş vrea să vă învăț să călătoriți în ochii voştri, să consumați energia şi frumusețea ce vine din ochi, la urma urmei, să dați frâu liber şi să lăsați ca divinitatea lumii ce vă înconjoară să

cadă pe fața voastră Am aterizat pe pământ ca

să demonstrez că exist şi că asta-i SUFICIENT.

Lucia JALBĂ, Liceul Teoretic „Ion Pelivan”, Răzeni, Ialoveni

JALBĂ, Liceul Teoretic „Ion Pelivan”, Răzeni, Ialoveni 15 Scara succesului nu e niciodată aglomerată pe treapta
15
15

Scara succesului nu e niciodată aglomerată pe treapta cea mai de sus. Napoleon Hill

Revista întregii familii Lilia CURCHI Moldova, elogiu NATURII S ala de expoziții a Mănăstirii medievale
Revista întregii familii
Lilia CURCHI
Moldova, elogiu NATURII
S ala de expoziții a Mănăstirii
medievale Voltorre, situată
într-un loc pitoresc din Lom-
bardia, de la marginea municipiului
Gavirate, Italia, a găzduit, în perioa-
da 13-21 octombrie 2015, o inedită
colecție de fotografie a dlui Alecu
Reniță, directorul revistei NATURA,
preşedinte al Mişcării Ecologiste din
Moldova. Expoziția cu genericul
„Moldova, Elogiu NATURII” a fost
organizată la inițiativa şi cu străda-
nia Asociației de Promovare Socială
Italia-Moldova (ONLUS), condusă de
italianul Gian Luca. La evenimentul
de lansare a expoziţiei a participat şi
Excelenţa Sa, Stela Stîngaci, Ambasa-
doare Extraordinară şi Plenipotenţia-
ră a Moldovei în Italia.
Treizeci şi şase de fotografii impri-
mate pe pânză au adus parfumul şi
farmecul naturii moldoveneşti în
Mănăstirea Voltorre – câmpuri înflo-