Liceul Teoretic ”Vasile Goldiş” Arad

REVISTA DE ŞTIINŢE

Anul I, nr. I
Colectiv de redacţie:
Prof. Petronela Ioja
Prof. Aneta Mihalcsik
Prof. Simona Savulov

Tehnoredactare computerizată şi reprezentare grafică:

Prof. Petronela Ioja

Adresa redacţiei:
Calea Victoriei, nr. 1-3 Arad
E-mail:
revistagalileus@yahoo.com

GALILEUS

Revistă de ştiinţe

Materialele nepublicate nu se înapoiază. Redacţia îşi rezervă dreptul de a corecta eventuale erori şi,
în cazuri extreme, de a utiliza în funcţie de suportul disponibil doar fragmente din textele trimise.
Textele dactilografiate, cărţi pentru recenzii, sau orice altă corespondenţă vor fi trimise pe
adresa redacţiei: e-mail: revistagalileus@yahoo.com, ca document ataşat.
Autorii îşi asumă răspunderea pentru conţinutul şi provenienţa materialelor publicate în revistă.

GALILEUS

Science review

The unpublished materials are not returned. The editorial office reservs its right to correct the
eventual errors and, in extreme cases, to use only a fragment of sended texts.
The articles, books for reviewing, and any other letters will be send on theeditorial office adresse,
or by e-mail: e-mail: revistagalileus@yahoo.com as attached document. The authors must assume
their responsability for the contents of published materials in the review.

ISSN 2067 - 9823

 CUPRINS
INTERVIU CU D-NUL CONF. UNIV. DR. MĂDĂLIN BUNOIU 5
REALIZAT DE NICOLA TUDOR, CL. a XII-a B

INVITAŢIE LA CUNOAŞTERE 7
PROF. ANETA MIHALCSIK

EURODIDAWEB - PEDAGOGICAL USE OF INTERNET AND MULTIMEDIA

TOOLS
PROIECT COMENIUS DE MOBILITATE INDIVIDUALĂ 8
PROF. PETRONELA IOJA

VOLUNTARIAT 2009
ROMÂNIA PRINDE RĂDĂCINI 10
PROF. SIMONA SAVULOV

DESCOPERIR ŞTIINŢIFICE ACCIDENTALE 11

MLADIN DIANA, CL. a XI-a B

LEGĂTURA DINTRE FIZICĂ ŞI CELELALTE ŞTIINŢE 13

PROF. PETRONELA IOJA

"ALBASTRUL" DIN "PLANETA ALBASTRA", ESTE IN PERICOL!!! 14

ANDREAS-LONGINUS PITTERS

CRED CĂ POT MAI MULT 14

DRAGOŞ DENISA, CL. a VIII-a B

OZON TROPOSFERIC ŞI ALŢI OXIDANŢI FOTOCHIMICI 15

PROF. LAZEA MARIUS

ŞTIINŢE PENTRU JUNIORI, O EXPERIENŢĂ NOUA ÎN VIAŢA MEA 16

OLAR ALINA BIANCA, CL. a VIII-a A

„BODYGUARD-UL” TERREI 17
PROF.ANETA MIHALCSIK

AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE SURSELOR ALTERNATIVE DE

ENERGIE 18
PROF. PETRONELA IOJA

SFATURI UTILE ÎN RĂCEALĂ ŞI GRIPĂ 20

DENISA IOJA ŞI PATRICIA MOŢIU, CL. a VI-a A

ŞARPELE DE MARE 21
PROF. ANETA MIHALCSIK
ROLUL ELEMENTELOR CHIMICE ÎN ORGANISM 22
MUSCA SIMINA, CL. a XII-a A

SĂ CUNOAŞTEM LEGILE 23

HOLOGRAFIA 24
KOVACS ADRIAN, CL. a IX-a B

MARI DESCOPERIRI ŞTIINŢIFICE 25

CURT DARIUS, CL. a X-a A

PORCUŞORII DE GUINEEA 26
PROF. KURUNCZI PAPP CSILLA

CINE AU FOST EI?... 27

CULESE DE NEAMCIUC BIANCA, CL. a XI –a B

ŞTIAŢI CĂ... 29
CULESE DE OANA BISORCA, CL. a XI-a A
 Interviu cu d-nul Conf. univ. dr. MĂDĂLIN BUNOIU
realizat de Nicola Tudor, cl. a XII-a B

1. Domnule profesor, Facultatea de Fizică este una dintre facultăţile care amintesc de începuturile
Universităţii de Vest din Timişoara. Vă rugăm să ne faceţi o prezentare a acestei facultăţi.
Alături de Facultatea de Matematică şi de Facultatea de Filologie, Facultatea de Fizică este cea mai
veche facultate a Universităţii de Vest din Timişoara. La baza înfiinţării Universităţii de Vest din
Timişoara stă Decretul Lege nr. 660, semnat la 30 decembrie 1944. În anul 1948, prin Decretul
nr.175/1948, este înfiinţată Facultatea de Matematică - Fizică de 3 ani, în cadrul Universităţii din
Timişoara, care îşi măreşte perioada de studii la 4 ani începând cu anul universitar 1952/53.
Prin Ordinul Ministerului Învăţământului şi Culturii, nr. 08125/01.06.1962, Facultatea de Fizică se
desprinde ca facultate de sine stătătoare în anul universitar 1962/63, cu o singura secţie, de Fizică –zi,
cu durata studiilor de 4-5 ani şi domeniul de licenţă Fizică.
Din anul 1990 Facultatea de Fizică şi-a redefinit independenţa funcţionând de atunci în forma
organizatorică pe care o are şi acum, punând la dispoziţia absolvenţilor de liceu specializări adaptate
nevoilor sociale şi economice. În lunga sa perioadă de existenţă Facultatea de Fizică a repurtat multe
succese, de la premii ale Academiei Române pentru activităţile didactice şi de cercetare ale cadrelor
didactice, până la premii internaţionale ale studenţilor şi cadrelor didactice. Dovadă a calităţii muncii
depuse stau numeroasele colaborări internaţionale pe care comunitatea academică din facultatea de
Fizică le are cu parteneri din Europa şi America de Nord.

2. Pentru anul universitar 2010 – 2011, care sunt specializările oferite de Facultatea de Fizică?
În prezent Facultatea de Fizică oferă următoarele specializări la nivel licenţă: Fizică,Fizică
informatică, Fizică medicală (domeniul Fizică), Fizica mediului (domeniul Ştiinţa Mediului) cu durata de 3
ani precum şi Fizică tehnologică (domeniul Ştiinţe Inginereşti Aplicate) cu durata de 4 ani.
La nivel de studii de masterat Facultatea de Fizica oferă 8 specializări: Fizica materialelor cristaline
(în limba română şi limba engleză),Câmpuri cuantice şi particule elementare, Fizică Computaţională şi
Informatică, Fizica cuantică a sistemelor mezoscopice, Metode optice şi spectrale de investigare a
sistemelor fizice complexe, Nano-microsisteme inteligente (în limba română şi limba engleză).
Facultatea de Fizică are organizată şcoala doctorală proprie cu un număr de 7 conducători de
doctorat si peste 30 doctoranzi în stagiu.

3. Una dintre problemele societăţii actuale este aceea a locurilor de muncă. În acest sens, care
sunt posibilităţile pe care un absolvent al acestei facultăţi le are pentru a se integra pe piaţa
muncii?
Venind dintr-un domeniu al ştiinţelor exacte o să încerc să fiu cât mai precis. În urma studiului
„Inserţia profesională a absolvenţilor Universităţii de Vest din Timişoara” efectuat de Facultatea de
Sociologie şi Psihologie, coordonator Prof. dr. R. Dabu, octombrie 2007, în ceea ce priveşte Facultatea
de Fizică s-a constatat că marea majoritate (90%) a absolvenţilor noştri îşi găsesc de lucru dacă nu
imediat după absolvire, atunci la foarte puţin timp după acest moment. 70% dintre absolvenţi lucrează
în domeniul de specializare, restul sunt angajaţi cu studii superioare în domenii conexe. 40% din
absolvenţii angajaţi lucrează în cercetarea ştiinţifică, atât în cadrul institutelor de cercetare ştiinţifică,
cum ar fi Institutul de Ştiinţa Materialelor Timişoara, ISIM, etc., cât şi în cadrul marilor companii sau
firme private: Siemens, Autoliv, Continental, etc. Toţi aceştia lucrează în domenii de vârf ale cercetării
ştiinţifice, cum ar fi structura materialelor, simulare numerică, informatică, tehnologii laser, etc., având
funcţii de cercetător ştiinţific, inginer de cercetare, „softer-developer”, etc. În multe cazuri, activitatea
de cercetare a acestora s-a concretizat prin diverse contracte de cercetare, precum şi prin participarea
la manifestări ştiinţifice, work-shop-uri, etc., în ţară şi străinătate.
Un procent de 30% din absolvenţii angajaţi sunt încadraţi în învăţământ, în licee şi şcoli generale,
unde predau ore de fizică, chimie, informatică.
În jur de 50% din absolvenţii de master se înscriu la doctorat, în cadrul facultăţii noastre, precum şi
la alte instituţii de învăţământ superior sau de cercetare din ţară şi străinătate.
O altă parte a absolvenţilor (aproximativ 7%) sunt încadraţi în alte domenii de activitate, diferite de
specializarea masterului, desfăşurând diverse activităţi, cum ar fi traduceri din limbi străine, vânzări în
industria IT, consultanţă în vânzări, management în afaceri, marketing. De asemenea, avem şi
absolvenţi ai studiilor de masterat lansaţi în diverse afaceri personale.
Din discuţiile cu absolvenţii ultimelor trei promoţii de masterat, reiese că aceştia consideră că
studiile şi cercetarea din cadrul masteratului le sunt utile în activitatea pe care o desfăşoară.
S-a mai constatat că absolvenţii apreciază pozitiv conţinutul programelor de studiu, desfăşurarea
orelor, precum şi calitatea cadrelor didactice. De asemenea, absolvenţii de masterat consideră că relaţia
dintre studenţi şi cadrele didactice este de parteneriat.
Venind în întâmpinarea nevoilor absolvenţilor de liceu Facultatea de Fizică din Timişoara a introdus
din acest an specializarea de Fizică medicală, datorită caracterului său interdisciplinar şi aplicativ. Pe
lângă pregătirea de bază în domeniul fizicii, studenţii acestei specializări primesc o serie de cunoştinţe

5
de natură anatomică, clinică şi farmaceutică, biofizică, cunoştinţe legate de aparatura şi electronica
medicală, aspecte moderne de diagnostic şi tratament utilizate în medicina nucleară, radioterapia
oncologică, evaluarea dozelor de iradiere, imagistică medicală, etc. De asemenea prin orele de practică
clinică aferente acestei specializări, ei fac cunoştinţă cu aparatura medicală modernă aflată în dotarea
unor instituţii timisorene de specialitate.
Facultatea de Fizică consideră aceasta specializare foarte importanta, atât pentru a spori
posibilităţile de angajare a absolvenţilor, cât şi pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice pe direcţii de mare
actualitate, atât pe plan naţional cât şi european, cum ar fi cel al biofizicii, perfecţionarea aparaturii şi
procedurilor de diagnostic şi tratament medical în vederea ridicării calităţii vieţii, a controlului calităţii
alimentelor, medicametelor utilizate, etc. Dotarea întregii reţele medicale din ţară cu aparatură tot mai
modernă de diagnostic şi tratament medical, precum şi amploarea pe care au luat-o cercetările de
biofizică şi medicină în ultimii ani utilizând tot mai mult diferite spectroscopii fizice, IR, Raman, RES,
RMN pentru elucidarea unor aspecte, modificări structurale şi funcţionale la nivel molecular, impune cu
mare cerinţă formarea unor astfel de specialişti. Aceştia vor fi cea mai „bună interfaţă” care să asigure o
colaborare optimă între fizicieni, medici, biologi, chimişti implicaţi deopotrivă în actul, procesul, de
diagnostic şi tratament.

4. La nivel de ţară, învăţământul universitar are o ofertă largă cu privire la facultăţi şi specializări.
De ce un absolvent de liceu ar opta pentru Facultatea de Fizică din Timişoara şi nu din alte
centre universitare?
Înainte de toate trebuie menţionat faptul că facultăţile de fizică nu s-au înmulţit precum ciupercile,
ca în cazul atâtor specializări. În multe cazuri învăţământul universitar a fost adus în ridicol. Nu este
cazul fizicii, care a rămas, alături de matematică, chimie şi ştiinţele inginereşti port drapelul cercetării
româneşti şi deţinătorii bunelor practici în învăţământul universitar. Dintre acestea fizica se distinge
totuşi net prin numărul de articole publicate în reviste cotate ISI, indicatorul cel mai elocvent al calităţii
cercetării.
Spaţiile didactice şi de cercetare în care se desfăşoară activitatea din cadrul programelor de studii
aparţin Facultăţii de Fizică şi sunt situate în clădirea principala a Universităţii de Vest, Bd. V. Pârvan nr.
4. Aceste spaţii sunt dotate corespunzător pentru desfăşurarea cursurilor şi seminarilor. De asemenea,
pentru desfăşurarea activităţilor didactice şi de cercetare, cadrele didactice şi studenţii au la dispoziţie
laboratoare cu dotări de ultimă oră. La dispoziţia facultăţii există 1 amfiteatru cu 54 de locuri şi cu o
suprafaţă de 72m2, o sală de curs şi una de seminar a câte 30 locuri fiecare şi o suprafaţă de 70m2, 18
de laboratoare didactice, 7 laboratoare de cercetare, 28 cabinete pentru cadrele didactice, 3 cabinete
pentru doctoranzi, sedii pentru Decanat şi secretariate, ateliere şi cabinete specializate (cameră pentru
activităţi foto, sediul NOC, Planetarium-ul Universităţii). Laboratoarele didactice au suprafeţe diferite,
variind între 30 şi 70 m2. Cele cu suprafaţă mare sunt destinate disciplinelor generale, iar cele mici sunt
de regulă laboratoare specializate pentru disciplinele de la anii mari. Un laborator didactic poate deservi
una sau doua discipline. Laboratoare de cercetare au, în general, suprafeţe mai mici cuprinse între 20 şi
50m2. Aici lucrează cadrele didactice, doctoranzii şi studenţii din anii terminali care îşi elaborează
lucrările de licenţă.
Toate laboratoarele facultăţii dispun de o dotare complexă, realizată în special în ultimii ani când
numai pentru activităţile didactice au fost investiţi, în aparatură, peste 400.000 Euro. Reţeaua de
calculatoare a laboratoarelor de informatică este formată din mai multe servere şi peste 50 calculatoare
personale (puncte de lucru) conectate la Internet. Activitatea didactică va implica utilizarea Internetului,
precum şi realizarea unor proiecte ştiinţifice (editare de documente ştiinţifice, disertaţii, etc.). Software-
ul instalat şi conectarea la Internet permit realizarea în condiţii ideale a activităţilor didactice aferente.
Sălile de curs şi seminar sunt dotate cu mobilier, table şi iluminare corespunzătoare. De asemenea
Facultatea de Fizică dispune de echipamente tehnice de învăţare, predare şi comunicare
(videoproiectoare, notebook-uri, retroproiectoare, ecrane, Smartboard-uri) care facilitează activitatea
cadrului didactic şi receptivitatea studenţilor.
Universitatea de Vest deţine un Regulament privind acordarea de burse pentru studenţi valabil pe
un an universitar şi acordă, în condiţiile legii, următoarele categorii de burse: burse de performanţă,
burse de merit, burse de studiu, burse de ajutor social, burse speciale.
În cadrul facultăţii noastre organizăm o serie de evenimente, şi anume: Concursul de Fizică
“Constantin Sălceanu”, Conferinţa Studenţească “Ştiinţă şi Tehnologie”, Concursul de fizică « Coriolis »,
Zilele Academice Timişene, Fizică, Conferinţa de Fizică TIM – 09; Zilele Porţilor Deschise.
Nu în ultimul rând Facultatea de Fizică din Timişoara se distinge printr-o strânsă relaţie de
colaborare şi susţinere a studenţilor, printr-un sistem de tutoriat modern, fiecare cadru didactic având în
grijă un grup de 4-6 studenţi cu care se întâlneşte periodic.

5. Ca o concluzie, vă rugăm să definiţi Facultatea de Fizică în 5 cuvinte.

COMPETENŢĂ, SERIOZITATE, RIGOARE, TRADIŢIE, MODESTIE.

Vă mulţumim pentru interviul acordat revistei de ştiinţe a Liceului Teoretic „Vasile Goldiş” - GALILEUS

6
 INVITAŢIE LA CUNOAŞTERE

Prof. Aneta Mihalcsik

ACUPUNCTURĂ

Am putea preciza că unul din cei mai mari „duşmani” ai unui balon umflat este acul de gămălie…
Sau poate ca nu…
Pentru a rezolva această dilemă aveţi nevoie de: un balon,
bandă adezivă (scotch) şi ace de gămălie. Umflaţi balonul în proporţie
de 75%.
Tăiaţi câteva bucăţi de bandă adezivă şi aplica-ţi-le cât mai uniform pe
suprafaţa balonului (verificaţi să nu rămână bule de aer între bandă şi
suprafaţa balonului). Acum, prin torsiune, înfigeţi pe rând câte un ac în
mijlocul fiecărei bucăţi de bandă, perforând balonul. Bum!!! Balonul NU
se sparge…
Explicaţie: când acele trec prin bandă, adezivul lipicios de pe ea
formează în jurul fiecărui ac o peliculă care împiedică aerul să scape din
balon, atunci când acesta este perforat de ac.

ZIARUL IMPERMEABIL

Aţi încercat să vă ascundeţi sub un ziar de picăturile de ploaie? Şi

ziarul nu s-a udat?!?!... Şi totuşi ziarul poate fi impermeabil… Pentru a
demonstra acest lucru aveţi nevoie, pe lângă o foaie de ziar de un pahar de
sticlă gol şi de un vas mare cu apă.
Mototoliţi ziarul şi îndesa-ţi-l în paharul gol, astfel încât să nu cadă când
întoarceţi paharul. Ţinând paharul cu gura în jos, introduce-ţi-l în vasul cu
apă. După câteva secunde, scoateţi paharul din apă şi îndreptaţi ziarul.
Surpriză!!! Hârtia ziarului este uscată.
Explicaţie: apa nu poate pătrunde în pahar, pentru că paharul „gol” are deja
aer înăuntru şi aerul nu poate ieşi afară deoarece este mai uşor decât apa.

E.T.

Umflaţi uşor un balon de cauciuc până la 50% din capacitatea

acestuia, apoi aplicaţi pe suprafaţa elastică a cauciucului două păhărele
asemănătoare (de unică folo-sinţă), pe linia unui diametru. Trebuie să
aveţi grijă ca marginile păhărelelor să se suprapună bine pe membrana
de cauciuc a balo-nului.
În continuare, umflaţi balonul încă puţin, după care răsuciţi
gâtul balonului (orificiul de umplere). Lăsând libere cele două păhărele
veţi observa că ele rămân „lipite” pe suprafaţa balonului, iar cu ajutorul
unui marker şi a unei picături de imaginaţie, vom avea în faţa ochilor un
extraterestru simpatic.
Explicaţie: prin umflarea membranei balonului, aceasta pătrunde în interiorul celor două
păhărele. Aerul din balon fiind comprimat, exercită o presiune supra pereţilor păhărelelor în regiunea de
contact, presiune care permite ridicarea păhărelelor, deoarece le fixează trainic de balon.

7
 EURODIDAWEB - PEDAGOGICAL USE OF INTERNET AND MULTIMEDIA TOOLS

Proiect Comenius de Mobilitate individuală

Prof. Petronela Ioja

Eurodidaweb - Pedagogical Use of Internet and Multimedia Tools este un proiect

Comenius de mobilitate individuală care s-a desfăşurat la Roma (Italia).
Programul Sectorial Comenius, Mobilităţi individuale, are ca scop formarea continuă a
personalului implicat în educaţia şcolară. Acţiunea se adresează cadrelor didactice din învăţământul
preuniversitar şi are ca scop îmbunătăţirea calităţii educaţiei şcolare prin participarea acestora la stagii
de formare continuă. Aceste stagii trebuie să se desfăsoare în altă ţară europeană decât aceea în care
participantul îşi desfaşoară activitatea profesională. Astfel, participantul este încurajat să-şi
îmbunătaţească cunoştinţele şi competenţele de predare şi să cunoască
mai bine modul în care se realizează educaţia şcolară în Europa.
Perioada în care am participat la proiectul “Eurodidaweb -
Pedagogical Use of Internet and Multimedia Tools” a fost 19 – 23
octombrie 2009. Instituţia organizatoare a proiectului este F.C.
“Europaclub” LIDS “Sapienza” University – Roma, managerul de proiect
fiind dl. prof. Alberto Pigliacelli.
Ce este Europaclub? - Un loc de întâlnire virtual unde
oamenii pot să-şi împărtăşească cunoştinţe, experienţe, bune practici, instrumente utile în activitatea
educativă. La www.europaclub.eu găsiţi o comunitate virtuală a celor care vor să împărtăşească din
experienţa lor educaţională. Găsiţi de asemenea un mediu de învăţare virtuală pe care îl puteţi folosi în
activitatea la clasă.
Cursul s-a adresat cadrelor didactice, formatorilor, inspectorilor, consilierilor educativi,
directorilor de şcoli. Beneficiarul acestui proiect sunt eu, prof. Petronela Ioja. Alături de mine au
participat la acest proiect şi profesori din alte ţări, precum: Grecia, Germania, Malta, Lituania, Turcia.
Dintre cei 15 participanţi, şapte am fost români – prof. Mihaela Zăbavă, Consilier - Centrul National
pentru Curriculum si Evaluare in Invatamantul Preuniversitar – MECT, Bucureşti, prof. Petronela Ioja –
Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad, prof. Daniela Panainte – Grup Şcolar Industrial „Ion Mincu” Vaslui,
instit. Diana Ungureanu – Şcoala Generală Podari, jud. Dolj, prof. Ion Popa, Liceul Teoretic „Traian”,
Deva, jud. Hunedoara, prof. Daniela Grecu – Grup Şcolar Transporturi Auto Craiova, jud. Dolj, prof.
Gabriela
Pentru a participa la un astfel de proiect, am parcurs următoarele etape:
1. accesarea site-ului: www. anpcdefp.ro, urmând paşii:

Programe;

Programul de învăţare pe tot parcursul vieţii;

Programul sectorial Comenius;

Mobilităţi individuale;

http://ec.europa.eu/education/trainingdatabase/;

search from.
2. alegerea cursului potrivit
3. pre-înregistrare
4. completarea formularului de candidatură
5. depunerea dosarului de candidatură
6. acceptul agenţiei ANPCDEFP şi încheierea contractului
7. completarea documentelor necesare participării la curs
Obiectivul cursului a fost formarea deprinderilor de
creare şi utilizare a paginilor web în activitatea didactică,
prin studiul HTML, CSS, XML, Plone (Open Source). Am
optat pentru acest curs de formare, deoarece am constatat
că voi dobândi noi cunoştinţe şi abilităţi, perfecţionându-mi
în acelaşi timp limba engleză prin schimbul de experienţă cu
colegii din alte ţări. Nevoile mele de formare sunt în
domeniul îmbunătăţirii competenţelor de utilizare a
tehnologiilor IT multimedia (Web, comunicare) pentru
crearea documentelor Web (cunoaşterea instrumentelor de
lucru pentru crearea site-urilor Web, structura unui site
Web, realizarea unui site Web dinamic).

8
 În urma participării la curs, mi-am atins majoritatea ţintelor propuse, ţinte pe care le-am
enunţat şi în formularul de candidatură la proiect. Acest proiect a răspuns nevoilor mele de perfecţionare
în activitatea la clasă. Proiectul s-a finalizat prin obţinerea unui atestat.
Participând la această activitate de formare,
mi-am îmbogăţit cunoştinţele referitoare la paginile Web,
astfel încât elementele pe care nu le-am stăpânit suficient
(crearea documentelor Web, cunoaşterea instrumentelor
de lucru pentru crearea site-urilor Web, structura unui site
Web, realizarea unui site Web dinamic) mi-au devenit
familiare, înţelegându-le şi aplicându-le cu mai multă
uşurinţă. Acum, le pot dezvolta elevilor abilităţile,
deprinderile mult mai bine, ceea ce va duce la
îmbunătăţirea rezultatelor acestora atât la fizică, cât şi la
informatică. Am convingerea că lecţiile pe care le voi
desfăşura vor fi mai interesante şi mai atractive. Pentru că
elevii consideră fizica o materie greu accesibilă, profesorul
trebuie să încerce să facă lecţiile mai atractive – utilizînd soft-uri existente, soft-uri proprii etc. Fiind într-
o altă ţară, cu formatori străini, din start te afli într-o altă cultură educaţională. În urma participării la
această activitate, cu colegii din alte ţări, având alte abordări ale aceleiaşi teme, are loc un transfer de
inovaţie de la unii la alţii.
De asemenea, prin vizitele pe care le-am realizat, am avut ocazia să iau contact cu cultura
şi civilizaţia italiană care a avut un impact major asupra mea. Trebuie să mărturisesc că absolvirea
cursului de limbă engleză de la International Language Center mi-a fost de un real folos pentru perioada
de cinci zile petrecută în Italia (limba comună de lucru a întregului grup a fost limba engleză).
La sfârşitul experienţei trăite, gândul meu se îndreaptă spre ceilalţi colegi, îndemnându-i
să se implice în astfel de proiecte pentru creşterea calităţii procesului de învăţământ. Efectele asupra
elevilor se vor resimţi atât la nivelul de cunoştinţe în domeniul informaticii, cât şi la nivelul metodelor şi
instrumentelor moderne de predare – învăţare.

9
Voluntariat 2009

România prinde rădăcini

Prof. Simona Savulov

70 de elevi de la Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad, însoţiţi de prof. Simona Savulov,
Petronela Ioja, Aneta Mihalcsik, Gabriela Lazăr şi Cornelia Babocsik, au ajutat sâmbătă, 14 noiembrie
2009, la împădurirea unei suprafeţe de 5 hectare de pământ în Remetea Mică, jud. Timiş, în cadrul
campaniei "România prinde rădăcini". Impreunâ cu cei peste 1.500 de oameni prezenţi la acţiune am
pus umărul la făcut vetre, săpat gropi şi plantat puieţi de cer, cireş şi sânger.
Ne-am pus repede pe treabă la gândul că locul îşi va recăpăta verdele vesel pe care l-a avut
odinioară.

După numai câteva ore în care voluntarii au dat dovadă de altruism şi respect pentru mediu cei
25.000 de puieţi au fost plantaţi, sub atenta supraveghere a angajaţilor Romsilva.

La finalul împăduririi, plăcuţele cu numele noastre au fost montate, cu gandul să supravegheze

copacii până vor „ creşte mari ”.
Ziua frumoasă de toamnă ne-a animat pe toţi cei prezenţi. Nu au lipsit soarele, buburuzele şi
nici chiar căprioarele din pădurile din apropiere, aşa că nimeni nu a găsit vreun motiv să părăsească
parcela înainte de ora 15, oră la care aproape tot dealul îşi schimbase aspectul.
Noi, voluntarii de la Liceul Teoretic „Vasile Goldis” Arad, urăm copacilor „viaţă lungă şi
liniştită!"

10
 Mladin Diana, cl. a XI-a B

Lois Pasteur said: "Chance favors trained minds". His words are also relevant in
the case of the ten by chance discoveries. Scientists who experienced them were
prepared for such events. They were able to see the magic in an error,
coincidence or obstacles. In this way things that influenced human history
appeared.

1. Penicilina a apărut în 1928 în timp ce inventatorul său se afla în vacanţă.

Bacteriologul scoţian Alexander Fleming a uitat să îşi cureţe instalaţia de lucru
înainte de a pleca în vacanţă. Când s-a întors a observat o ciupercă ciudată pe
câteva dintre culturile sale de bacterii. Mai mult, Fleming a observat că bacteriile
pe care se afla acea ciupercă nu se mai dezvoltau. Penicilina este şi astăzi unul
dintre cele mai utilizate antibiotice la nivel mondial.

2. Stimulatorul cardiac (pacemaker) a fost

descoperit pentru că inginerul american Wilson
Greatbatch a introdus mâna
într-o cutie şi a scos ceea ce nu trebuia. Inginerul lucra la crearea unui
circuit care să ajute la înregistrarea bătăilor mai rapide ale inimii. El a
introdus mâna într-o cutie pentru a lua un rezistor cu care să finalizeze
circuitul, însă a scos din greşeală un rezistor de 1 megaohm, în locul
unuia de 10.000 ohm. Atunci circuitul a început să pulseze timp de 1,8
milisecunde după care se oprea timp de o secundă. Acest ritm se repeta
în mod regulat. Sunetul era de fapt o reproducere identică a bătăilor
inimii.

3.Culoarea mov a fost descoperită de un tânăr chimist de 18 ani. William Perkin

intenţiona de fapt să găsească un remediu pentru malarie. În 1856 Perkin lucra la
crearea chininei artificiale. În urma experimentelor, el nu a obţinut însă decât o
mizerie groasă şi întunecată. Cu cât se uita mai mult la această mizerie, cu atât
Perkin vedea mai degrabă o culoare frumoasă, decât un simplu gunoi. În acest
mod, Perkin a creat prima vopsea sintetică. Mai târziu, bacteriologul german Paul
Ehrlich, inspirat de munca lui Perkin, a găsit o nouă utilitate pentru vopsea, în
chimioterapie şi imunologie.

4.Radioactivitatea este opera fizicianului Henri Becquerel. În

1896, fascinat fiind de fluorescenţa naturală şi de razele X, el a
încercat să vadă dacă mineralele naturale fluorescente pot produce
raze X dacă sunt lăsate mai mult timp în lumina soarelui.
Becquerel realiza aceste experimente pe timp de iarnă. După mai
multe zile cu cer înnorat, el a renunţat temporar la experimente. A
pus întreg echipamentul
împachetat într-un sertar şi a
aşteptat o zi însorită. Când această zi a venit şi s-a întors la muncă,
Becquerel a observat că piatra de uraniu pe care o lăsase în sertar se
imprimase pe placa fotografică chiar dacă nu fusese expusă luminii
solare. Atunci a realizat că acea piatră avea ceva special. În timp ce
lucra cu Pierre şi Marie Curie, a descoperit că ceea ce era special la acea
piatră era radioactivitatea.

5.Plasticul a fost descoperit de asemenea, din greşeală, de chimistul

Leo Hendrik Baekeland. El încerca să obţină o alternativă mai ieftină

11
pentru bachelită (răşină sintetică obţinută prin tratarea formolului cu fenol, utilizată ca materie plastică
pentru confecţionarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic). În timpul experimentelor sale, Baekeland
a obţinut accidental un amestec maleabil care putea rezista la temperaturi ridicate fără a se distorsiona.
De atunci, plasticul este utilizat pe scară largă.

6.Cauciucul vulcanizat a fost descoperit de Charles Goodyear în

timp ce încerca să creeze un tip de cauciuc rezistent la frig şi la
căldură. Într-o zi, Goodyear a vărsat din greşeală într-un cuptor un
amestec de cauciuc şi sulfură. El a observat că amestecul s-a întărit
puţin însă putea fi utilizat în continuare deşi stătuse la o temperatură
ridicată. Cauciucul vulcanizat descoperit de el este folosit acum pe
scară largă de la cauciucuri pentru maşini, la încălţăminte sau la
fabricarea pucului de hochei.

7.Cola a fost inventată accidental de farmacistul

John Pemberton, în timp ce încerca să prepare un remediu pentru durerile de cap. A
amestecat mai multe ingrediente, a căror identitate este păstrată secretă şi acum, şi
aşa a luat naştere cea mai celebră băutură răcoritoare. Cola a fost comercializată
timp de opt ani în farmacii, ca medicament, înainte de a deveni suficient de populară
pentru a fi vândută în sticle.

8.”Praful inteligent”. Cei mai mulţi dintre noi am fi extrem de supăraţi dacă tema de la şcoală ne-ar
exploda în faţă şi s-ar fărâmiţa într-o mulţime de bucăţi. Nu este însă şi cazul studentei Jamie Link de la
Universitatea din California. În timp ce Jamie Link lucra la proiectul de doctorat în chimie, o bucată de
silicon a explodat pur şi simplu. Imediat după acest moment, studenta a observat că acele mici bucăţi
de silicon, rezultate din explozie funcţionau în continuare ca senzori. Jamie Link a primit pentru ”praful
inteligent” un premiu de inventică în 2003. Micii senzori pot fi utilizaţi pentru a monitoriza puritatea apei
potabile sau a apei de mare, pentru a identifica diferite particule biologice sau chimice din aer şi chiar
pentru a localiza şi a distruge tumorile din corp.

9.Zaharina a fost descoperită pentru că omul de ştiinţă, Constantin

Fahlberg nu s-a spălat pe mâini după ce s-a întors de la birou. În 1879,
chimistul încerca să găsească noi utilităţi pentru smoala de cărbune.
După o zi productivă la muncă, Fahlberg s-a întors acasă şi atunci s-a
întâmplat ceva ciudat. El a observat că rulourile pe care le mânca erau
foarte dulci. Şi-a întrebat soţia dacă a adăugat un nou ingredient în
mâncare, iar atunci când ea a negat, Fahlberg a realizat că gustul se
datorează mâinilor sale murdare. A doua zi s-a întors în laborator şi a
început să îşi guste ”munca”, până a descoperit punctul dulce. Astfel a
apărut zaharina.

10.Teflonul a fost descoperit de chimistul Roy Plunkett, în timp ce

încerca să obţină un tip de clorofluorocarbon, care să poată fi
folosit pentru refrigerare. El credea că dacă va reuşi să determine
un compus numit TFE să reacţioneze cu acidul clorhidric, va putea
obţine refrigerantul dorit. Pentru a începe experimentul, Plunkett a
luat o cantitate mare de gaz TFE, l-a răcit, şi mai apoi l-a presat în
canistre, pentru a putea fi astfel depozitat până când va fi gata
pentru utilizare. Când a venit momentul să deschidă recipientul în
care se găsea TFE, Plunkett nu a mai găsit nimic. Gazul dispăruse.
A scuturat canistra, şi din recipient au căzut mai mulţi fulgi albi.
Fulgii au fost mai apoi predaţi altor cercetători de la Institutul DuPont care au creat teflonul în
forma în care îl ştim astăzi.

12
 LEGĂTURA DINTRE FIZICĂ ŞI CELELALTE ŞTIINŢE

prof. Petronela Ioja

The interdisciplinary character of nature sciences (Physics, Chemistry, Byology) refers

to creating models and theories that study diverse dynamic forms; tthe correlations
between them is realized through Mathemathics, the science that focusses on
qualitative, quantitatives and structural relations that may be imagined among the
objects of the real world within the models built for their representation.

Fizica, matematica, chimia, biologia caută ca să găsească imaginea, modelul lumii reale
constituit de fiecare ştiinţă în parte, să integreze fapte şi idei răzleţe sau contradictorii într-un sistem .
Este necesară folosirea unor metode specifice fiecarei discipline în corelare cu celelalte discipline,
extinderea şi generalizarea unor principii de investigaţie, integrarea rezultatelor şi interpretarea lor la un
anumit nivel, în funcţie de scopul urmărit , permiţând înţelegerea fenomenelor în complexitatea lor .
Integrarea fizicii cu celelalte obiecte de învăţământ se realizează printr-o selecţie şi
ordonare a conţinutului acestui obiect, precum şi printr-o organizare a procesului instructiv-educativ de
către profesori, astfel încât ele să pună în evidenţă următoarele elemente, comune pentru fizică şi alte
obiecte “învecinate”: domenii de cercetare (fapte naturale); metode de cercetare; limbaj .
Astfel, fizica împrumută metodele şi limbajul sau biologiei, chimiei, ştiinţelor tehnice,
astronomiei. Biologia, chimia, astronomia, ştiinţele tehnice oferă fizicii, în principal, obiectul cercetărilor .
Matematica oferă fizicii metodele şi limbajul, preluând ea însăşi de la fizică problematica cercetării .
Legătura între fizică şi biologie:
a) Acţiunea câmpului magnetic asupra creşterii plantelor.
b) Condensatorii electrici – condensatorii din unele organisme (“pesştii luminoşi”).
c) Curentul electric în lichide – biocurenţi şi biopotenţiale.
d) Unde electromagnetice – activitatea electrică a creierului.
e) Procesele reversibile şi ireversibile – organismele vii .
f) Radiaţii – acţiunea asupra celulelor, consecinţe genetice .
Legătura între fizică şi chimie:
a) Studiul proprietăţilor fizice ale materialelor – structura internă a fiecăruia; interdependenţa dintre
cele două tipuri de proprietăţi.
b) Structura modelelor atomice – chimia moleculară cu studiul structurii în pături, straturi şi orbitali.
c) Aplicaţiile elementelor galvanice şi a pilelor electrice – principiile de funcţionare ale acestora şi
elementele constructive.
d) Electroliza şi legile ei – reacţiile chimice în electroliză.
e) Rezistoare chimice – aplicaţii, considerente funcţionale.
Legătura între fizică şi astronomie:
a) Studiul sistemelor optice – aplicaţiile lor în explorarea spaţiului cosmic.
b) Calculul fizic şi matematic al paralaxelor solare.
c) Principii de determinare a vitezelor cosmice – consecinţe şi aplicaţii ale calculelor.
d) Principiul relativităţii restrânse şi generalizate – noua abordare a problemelor astronomiei
moderne.
Legătura între fizică şi geoştiinţă :
Se realizeaza prin intermediul ştiinţei de frontieră: geofizica, al cărei obiect, aşa cum reiese din
denumire, este studiul Pământului . La gimnaziu, un experiment interesant al acestei legături între fizică
şi geografie ar fi studiul distanţelor pe hartă, folosind scările grafice. De asemenea, o legatură cu
metereologia ar fi studiul fenomenelor electrice în atmosfera (tunetul, fulgerul, trăsnetul) .
Învăţarea ştiinţelor fundamentale în spirit interdisciplinar
asigură eficienţă sporită randamentului şcolar, permite elevului să
înţeleagă că ştiinţa fizicii, a matematicii, a chimiei, a biologiei constituie
sisteme deschise a căror structură se poate modifica şi ale căror frontiere
sunt împinse din ce în ce mai departe de către omenire .
Dealtfel, caracterul interdisciplinar al ştiinţelor naturii (fizica, chimia,
biologia) este accentuat şi de faptul că acestea au ca obiect construirea
de modele şi de teorii pentru studiul diverselor forme de mişcare (fizica ,
chimica , biologia), iar corelaţia dintre ele se realizează prin intermediul
matematicii , ştiinţa care studiază relaţiile calitative, cantitative şi
structurale care se pot imagina între obiectele lumii reale în cadrul
modelelor care se construiesc pentru reprezentarea lor.

13
 "ALBASTRUL" DIN "PLANETA ALBASTRA", ESTE IN PERICOL!!!

Andreas-Longinus Pitters

Vazuta din spatiu, Terra, este acoperita de o patura albastra. Din acest motiv, planeta noastra
se numeste "Planeta Albastra". Acest "Albastru" , "inghite" continentele si gazduieste peste 80% din
viata de pe Terra.
"Albastrul" reprezinta o sursa incomparabila de proteine, energie, minerale si produce peste
50% din oxigenul necesar supravietuirii noastre, deci, pastreaza Pamantul la gradul de planeta pe
care se poate trai. Fara oceane, nu ar exista viata pe Pamant!!!
Trebuie sa ne protejam oceanele cu mare grija deoarece semne alarmante ale distrugerii lor au
inceput sa apara... aceste semne reprezinta urmarile anumitor factori, de natura umana, carora
multa lume nu le da importanta.
Printre acesti factori se numara pescuitul excesiv. Oceanele noastre sunt pline de nave care
distrug intregi colonii de pesti iar dupa ce pestii mari nu mai pot fi vanati, se trece la cei mai mici decat
ei si ulterior la cei si mai mici, pana vom manca pesti de acvariu! Desigur, mai este pana atunci dar
situatia este alarmanta!!
Acestui factor i se mai alatura unul extraordinar de apropiat de el, si anume pescuitul accidental.
Aual, sunt omorate peste 30.000 de balene, delfini si alte specii de mamifere acvatice datorita faptului
ca sunt prinse accidental in plasele de pescuit.
De asemenea, si incalzire globala omoara ecosisteme. Prin cresterea temperaturii apelor, intregi
specii de pesti sufera pentru ca nu pot suporta temperaturile respective. Si mule paduri de corali se
inalbesc si mor pentru ca nu sunt adaptate vietii in apa calda.
Pe langa efectele asupra apelor, schimbarile climatice se fac simtitesi in alte domenii: gaze de
sera sunt eliberate in cantitati imense datorita mortii padurilor, seceta in lume s-a dublat fata de ultimii
30 de ani, in Europa, raurile vor provoca din ce in ce mai multe inundatii, sisteme naturale precum
ghetari, recife de corali, ecosisteme arctice, paduri tropicale, toate vor fi in pericol!!!
Traim intr-o era in care trebuie sa facem ceva. Trebuie sa ne facem auziti si sa ne folosim vocile
pentru a face bine. "O voce onesta poate acoperi o multime intreaga"- fiecare om poate aduce o
schimbare, inclusiv individual. Intr-adevar ar fi o schimbare mica dar vie!!! Putem face ceva pe cont
propriu, in comunitate, pe plan national si chiar mondial! Trebuie sa stim unde sa cautam!
Pentru cei care vor sa aduca o schimbare benefica lumii in care traiesc, au fost create organizatii
de salvare, protectie si intretinere a mediului precum "Greenpeace", care ne pot ajuta pe toti cu sfaturi,
indrumari si deseori prin actiunile pe care le deruleaza. Nu sunt "ciudati" sau "fanatici care se leaga de
copaci" ci oameni care fac lucrurile pe care ar trebui sa le facem toti!!!

CRED CĂ POT MAI MULT

Dragoş Denisa, cl. a VIII-a B

Trecuseră treisprezece primăveri de când am văzut lumina zilei pentru

prima dată. Eram în clasa a VII-a şi era primul an în care aveam să învăţ chimie.
Fiind curioasă de felul meu, am încercat să-mi imaginez ce aveam să învăţ, însă nu
am făcut decât să fiu şi mai curioasă.
În prima oră d chimie, domnul profesor Lazea Marius ne-a spus ce vom
învăţa la chimie în acel an şi eu eram foarte încântată. Cu trecerea timpului, am
prins drag de această materie. Într-o zi, domnul profesor ne-a spus că vom merge
la Concursul de chimie „Raluca Ripan”, aşa că am început să muncim suplimentar.
Timpul parcă a zburat şi a sosit şi ziua cea mare. Cu toţii ne-am străduit şi
am ajuns la faza judeţeană, însă nu s-a terminat aici. Pregătirile au continuat, iar
munca ne-a adus pe noi tătâmuri, prin părţi noi ale chimiei, ceea ce m-a făcut să o îndrăgesc şi mai
mult şi să vreau să ştiu mai multe. După ce faza judeţeană a trecut, eu am fost singura care s-a calificat
mai departe de la noi din şcoală.
Faza naţională s-a ţinut la Focşani şi am călătorit cu trenul. Acolo am fost cazaţi la internat. Am
avut ocazia de a vizita oraşul şi de a ne relaxa după concurs. Acesta a fost destul de dificil şi ne-a pus la
încercare cunoştinţele. Profesorii au făcut un subiect foarte frumos care a cuprins o varietate de
probleme şi o probă practică. Am obţinut un rezultat destul de bun, însă cred că pot şi mai mult.
Anul acesta voi participa la olimpiadă şi sper că voi obţine un premiu.

14
 OZON TROPOSFERIC ŞI ALŢI OXIDANŢI FOTOCHIMICI

Prof. Lazea Marius

Aparent paradoxal, acolo unde concentraţia ozonului scade şi anume în stratosferă, este dorită
creşterea sa, iar în zonele unde concentraţia sa creşte, adică în troposferă şi în special în straturile joase
ale acesteia, se luptă pentru scăderea ei.
În troposferă creşterea concentraţiei de ozon are urmări nefaste asupra sănătăţii umane (stări
de disconfort, iritarea mucoasei ochilor şi a aparatului respirator, afectarea funcţiei respiratorii, cefalee),
asupra stării fiziologice normale a vegetaţiei, asupra fiabilităţii materialelor (cauciucul natural şi artificial
sunt distruse rapid, coloranţii organici se degradează, etc.). Este de remarcat faptul că ozonul (O3) are,
asupra vegetaţiei, efect sinergic cu oxizii de azot şi cu dioxidul de sulf, astfel încât, chiar la nivele reduse
ale acestor trei poluanţi, apar situaţii de stres chimic.
Ozonul este, de asemenea, încriminat pentru participarea indirectă la formarea ploilor acide.
Ozonul troposferic provine în proporţie de circa 20% din stratosferă, iar în proporţie de circa
80% ca urmare a activităţilor antropice.
Principalii poluanţi primari care determină formarea, prin procese fotochimice, a ozonului şi a
altor oxidanţi în atmosfera joasă sunt: oxizii de azot (N2Ox), oxizii de sulf (SO2, SO3) şi compuşii
organici volatili proveniţi din surse antropice.
Cele mai importante activităţi umane care conduc la evacuarea în atmosferă a acestor poluanţi
primari sunt:
• arderea combustibililor fosili (cărbune, gaze naturale, produse petroliere) în surse fixe (centrale
electrice şi termice, încălzirea rezidenţială proprie, procese industriale) şi mobile (trafic rutier,
transportul feroviar, naval şi aerian);
• extracţia, prelucrarea şi distribuţia petrolului şi a produselor petroliere;
• extracţia şi distribuţia gazelor naturale;
• utilizarea solvenţilor organici.
De remarcat că din procesele de ardere se evacuează şi protoxid de azot (N2O), gaz care este
încriminat pentru acţiunea sa directă de distrugere a ozonului stratosferic.
Principalele domenii de utilizare ale substanţelor ce distrug stratul de ozon sunt: industria
frigului (agenţi frigorifici, instalaţii de răcit), instalaţii de climatizare (sisteme de răcire cu aer pentru
utilizatori casnici şi comerciale de mici dimensiuni), pompe de căldură (pentru încălzirea birourilor sau a
incintelor industriale), industria materialelor de construcţie expandate (expandarea spumelor:
poliuretanice flexibile, poliuretanice rigide, fenolice pentru izolaţie, polistirenice, poliolefinice),
producerea aerosolilor (agenţi propulsanţi în spray-uri), realizarea mediului de sterilizare (sterilizarea
aparaturii medicale), etalonarea aparaturii (verificarea etanşeităţii, etalonarea termometrelor, a
termostatelor, a sticlăriei de laborator), solvenţi organici (utilizarea ca solvenţi în industria pesticidelor, a
produselor farmaceutice, a lacurilor şi vopselelor), agenţi de curăţire (în industria electronică şi în
decaparea ăi degresarea suprafeţelor metalice), adezivi (termofuzibili şi solizi), stingerea incendiilor
(realizarea de stingătoare portabile şi a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor).
Pentru prevenirea distrugerii stratului de ozon, au fost semnate Convenţia de la Viena şi
Protocolul de la Montreal, ratificate şi de ţara noastră prin care sunt stabilite obligaţiile părţilor
semnatare:
• eliminarea producţiei şi consumului de substanţe care afectează stratul de ozon;
• aplicarea celor mai bune tehnologii de îmbunătăţire a reţinerii, recuperării, reciclării sau
distrugerii substanţelor ce afectează stratul de ozon;

15
 • promovarea unor alternative pentru înlocuirea substanţelor ce afectează stratul de ozon,
produselor ce conţin astfel de substanţe sau a produselor care au fost realizate cu ajutorul
acestor substanţe;
• aspectele economice implicate de aplicarea măsurilor de control asupra substanţelor
responsabile de afectarea stratului de ozon şi asupra produselor la fabricarea cărora se folosesc
aceste substanţe;
• cooperarea în domeniile: ştiinţific, juridic, economic şi informaţional.
Începând din anul 2003 A.P.M. Prahova măsoară concentraţia ozonului troposferic în punctul
APM sediu. Concentratia de ozon masurata a variat intre: 0,00475 – 0,173 mg/m3

ŞTIINŢE PENTRU JUNIORI, O EXPERIENŢĂ NOUĂ ÎN VIAŢA MEA

Olar Alina Bianca, cl. a VIII-a A

În primăvara anului 2009 am participat la Olimpiada judeţeana de Ştiinte pentru juniori – pentru
cei care nu ştiu, este un concurs de fizică, chimie şi biologie pentru elevii care nu au împlinit încă 14 ani.
La început, la prima mea participare, la faza pe judeţ, nu am crezut că voi obţine rezultate
pentru calificarea la olimpiada naţională, dar şansa mi-a surâs şi am ajuns la faza la care cred eu că tind
toţi cei care participă la concursurile şcolare.
A urmat un şir lung de ore de pregătire la cele trei materii : fizică, chimie şi biologie sub
îndrumarea profesorilor Ioja Petronela, Lazea Marius, Kurunczy Papp Csilla şi a inspectorului de fizica
Stan Ioan. La acest concurs s-au calificat şi alti colegi din Arad. Pe 27 iulie ne-am îmbarcat în trenul ce
ducea la Iasi, oraşul unde avea să aibă loc olimpiada. Pe tren ne-am întîlnit cu alţi colegi, din alte judeţe,
care au avut şi ei şansa de a se califica la olimpiadă. La gara din Iaşi am fost întâmpinaţi de profesorii de
acolo care se ocupau de organizare. aceştria ne-au însoţit la căminul unde eram cazaţi (internatul
Colegiului Naţional “Costache Negruzzi” – cu nişte condiţii de cazare excelente). În aceea după-masă am
fost să ne plimbăm pe străzile Iaşului, să luăm contact cu
oraşul care avea să ne fie gazdă timp de o câteva zile.
Dimineata celei de-a doua zi a fost foarte
emoţionantă pentru mine şi cred că nu numai pentru
mine☺). Aveam proba teoretică la toate cele trei materii. În
curtea şcolii erau zeci de elevi participanţi, unii de clasa a
IX-a, alţii de clasa a VIII-a şi noi, cei de clasa a VII-a.
Emoţiile mele creşteau pe măsură ce timpul trecea
şi trebuia să intrăm în sală. După cele trei ore cât a duzrat
prima parte a concursului, am ieşit afară, bucuroasă pentru
că am terminat. Subiectele au fost destul de grele dar totul
a fost bine. Apoi ne-am îndreptat spre cămin aşteptând ziua
urmatoare: proba practică (să nu credeţi că emoţiile au
trecut – nici pe departe – erau cu noi tot timpul). Nu trebuie să mai spun că şi în această dimineaţă am
fost plină de emoţii, dar am trecut cu bine şi peste această probă şi m-am simţit mai uşurată.
Urmatoarele două zile le-am avut la dispoziţie
pentru a vizita frumuseţile oraşului, Iaşul fiind
considerat unul dintre cele mai frumoase oraşe din
ţară. Am vizitat cu această ocazie grădina botanică,
boşdeuca lui Creangă, Primăria oraşului, Copoul, Casa
memorială “Mihail Sadoveanu”, remarcând totodată că
este un oraş plin de verdeaţă.
Aceasta experienţă a fost una minunată pe
care sunt sigură că nu o voi uita şi a fost pentru mine
în primul rând un exerciţiu şi experienţă pentru anul
viitor.
Pe aceasta cale aş vrea să le multumesc
profesorilor mei îndrumători :D.

16
 „Bodyguard-ul” Terrei
Prof.Aneta Mihalcsik

Jupiter has been called the Solar System’s vacuum cleaner, because of its
immense gravity well and location near the inner Solar Sistem

În 1994 o cometă de dimensiuni mari „Shoemaker

– Levy 9”, a lovit planeta Jupiter, impact înregistrat de
telescopul Hubble cu o deosebită acurateţe. Intrată în
atmosfera acesteia, a ajuns la temperatura de 20000
grade Celsius, dezmembrându-se, bucăţile cometei lovind
succesiv suprafaţa planetei. Impactul a produs o minge
de foc care s-a ridicat la mii de kilometri în spaţiul
cosmic. Dacă această coliziune s-ar fi petrecut cu
Pământul, distrugerile ar fi condus la dispariţia vieţii.
Cutremure devastatoare s-ar fi propagat pe întreaga
suprafaţă a Pământului, cu viteze de câteva mii de
kilometri pe oră, distrugând orice urmă de civilizaţie şi de
viaţă. Acest fenomen ar declanşa o activitate vulcanică
intensă, determinând explozii şi erupţii pe toată suprafaţa planetei. Un nor uriaş de praf ar invada
atmosfera, în consecinţă, orice formă de viaţă care ar fi supravieţuit impactului iniţial ar fi întâmpinat un
nou set de probleme deoarece atmosfera încărcată ar fi împiedicat lumina Soarelui să ajungă la nivelul
solului, conducând la extincţia florei şi, aducând imaginea terifiantă a unei ierni nucleare.
Impactul cometei Shoemaker – Levy 9 a pus în evidenţă rolul planetei Jupiter de scut protector
al planetelor interne ale Sistemului Solar. Puternicul câmp gravitaţional al planetei gigant atrage foarte
multe comete şi asteroizi. De altfel rata impacturilor de acest gen se presupune a fi de la 2000 la 8000

de ori mai mare ca pe Pământ. Astronomii speculează că fără existenţa planetei Jupiter ca scut,
evenimentele de extincţie majoră ar fi fost mult mai frecvente pe Pământ, ceea ce ar fi condus la
imposibilitatea dezvoltării vieţii complexe.
În 2007 a apărut un curent ştiinţific care contestă acest statut al planetei gigant, considerând ca
Jupiter joacă un rol important în atragerea corpurilor cereşti în Sistemul Solar, că în lipsa lui nu ar mai fi
atraşi atâţia asteroizi în apropierea Pământului şi că Jupiter, „ce dă cu o mână, ia cu cealaltă”.

17
 AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE
SURSELOR ALTERNATIVE DE ENERGIE

Prof. Petronela Ioja

The concept of energy is used in all domains; nowadays, the distribution

of energy represents the major companies' dilemma. Science aims at
discovering new modalities to exploit new energy sources.

Energia solară
Energia radiantă provenită de la Soare poate fi
captată în diferite moduri:

bateriile solare transformă energia radiantă în
electricitate; se pot folosi la alimentarea
calculatoarelor;

panouri solare – apa care trece prin acestea
este încălzită de soare;

furnale solare – un sistem de oglinzi concave
concentrează razele soarelui, creând
temperaturi de peste 3000oC.
Avantaje:

lipsa poluării

nu se epuizează
Dezavantaje:

folosire limitată acolo unde nu există iluminare solară directă;

costurile iniţiale pot fi foarte mari.

Energia eoliană
Energia cinetică a vântului este folosită pentru a pune în mişcare turbinele generatoarelor
eoliene şi a produce astfel electricitate. Uneori, mai multe turbine sunt
legate într-o reţea.
Avantaje:
- nu se epuizează;
- sursă excelentă pentru comunităţile izolate;
- necesită tehnologii accesibile.
Dezavantaje:
- produc poluare vizuală şi sonoră;
- depind de intensitatea vântului;
- randamentul conversiei energiei este foarte mic (creşte
când mai multe centrale sunt cuplate).

Energie hidroelectrică
Apa este colectată în lacuri de acumulare, în zone mai
înalte. Când este lăsată să coboare prin conducte, energia sa
cinetică pune în mişcare generatorii care produc electricitate.
Avantaje:
 nu se epuizează;
 nu este poluantă.
Dezavantaje:
 poate funcţiona doar într-un număr restrâns
de locuri;
 costurile iniţiale sunt mari;
 produce efecte importante asupra mediului.

Energia mareelor (energia maremotrică)

În unele locuri unde râurile cu flux lent nu sunt potrivite pentru proiectele hidroelectrice,
marea poate fi o sursă alternativă de energie. Energia mareelor poate fi folosită pentru a acţiona turbine
conectate la generatoare de electricitate. Cantitatea de energie disponibilă la această sursă, dacă ar
putea fi valorificată integral în centrele electrice mareomotrice, ar produce de circa 100.000 de ori mai
multă energie electrică decât toate hidrocentralele aflate în funcţiune în prezent pe glob. Alte calcule

18
apreciază că energia furnizată anual de maree ar putea echivala cu
cea obţinută prin arderea a peste 70 mii tone de cărbune.
Avantaje:
 . nu se epuizează
Dezavantaje:
 costuri iniţiale ridicate;
 poluare vizuală.

Energia valurilor
Este reprezentată prin: energia termală, energia înălţimii
şi vitezei valurilor, energia submarină.
Avantaje:
nu se epuizează
Dezavantaje:
randamentul conversiei energiei este foarte mic;
energia trebuie colectată de pe o suprafaţă foarte mare;
poluare vizuală.

Energia geotermică
Reacţiile nucleare produse în centrul Pământului
creează temperaturi mari. Apa rece pompată prin conducte este
încălzită şi adusă la fierbere; vaporii astfel produşi revin la
suprafaţă şi sunt folosiţi pentru a pune în mişcare turbinele, care
generează electricitate.
Avantaje:
o nu se epuizează
Dezavantaje:
o poate funcţiona doar într-un număr restrâns de
locuri;
o costuri ridicate necesitate de forarea Pământului.

Biomasa
Lemnul este un combustibil regenerabil. Prin
ardere, el eliberează energie. Copacii tăiaţi pot fi înlocuiţi cu
plantaţii tinere.
Avantaje:

nu se epuizează;

necesită tehnologii accesibile; sunt
recomandabile ţărilor în curs de
dezvoltare.
Dezavantaje:

favorizează poluarea şi distrugerea
stratului de ozon;

pentru producerea de biomasă
suficientă sunt necesare suprafeşe mari de teren. Aceasta poate afecta ecologia
mediului.

Energia nucleară (fisiunea)

Când uraniul 235 absoarbe un neutron, devine instabil; el se rupe în două nuclee mai mici şi
eliberează o mare cantitate de energie. Aceasta poate fi înlocuită la vaporizarea apei; vaporii rezultaţi
pun în mişcare turbinele şi creează electricitate.
Avantaje:
 Cantităţi mici de combustibil produc cantităţi
foarte mari de energie
Dezavantaje:
 din cauza pericolului radioactivităţii se impun
sisteme de protecţie foarte costisitoare;
 tratarea deşeurilor radioactive produse de
centralele nucleare şi dezafectarea acestora, sunt
foarte scumpe.

19
 SFATURI UTILE ÎN RĂCEALĂ ŞI GRIPĂ

Denisa Ioja şi Patricia Moţiu, cl. a VI-a A

☺ Măsurile curative în răceală şi gripă vizează

reducerea simptomelor şi prevenirea compli-caţiilor. Îţi
sunt de ajutor produsele care decongestionează
mucoasa nazală şi gâtul (pastile, picături, soluţii
instant, inhalaţii cu uleiuri volatile etc.) şi cele
antipiretice (dacă apare febra).
☺ Dacă medicamentele nu îşi fac efectul, încearcă să
scazi febra prin comprese sau împachetari cu apă rece.
Ceaiurile sudorifice favorizează transpiraţia şi, implicit,
scăderea febrei prin termoreglarea organismului.

☺ Siropurile şi pastilele calmează

tusea seaca sau favorizeaza
expectoraţia (în funcţie de tipul
tusei). În cazul picaturilor pentru
nas, fii atent ce alegi, deoarece
unele dintre ele pot provoca
dependenţa. Serul fiziologic, în
schimb, nu are contraindicaţii.
☺ Bea multe lichide (ceaiuri,
supe, sucuri proaspat stoarse de
fructe) ca să preîntâmpini
deshidratarea. Consumă alimente
bogate în vitamina C. Deşi gândul
te duce imediat la citrice - fructele
ca atare sau sucuri proaspete -
mai poţi apela la ceai de cătină
sau măceşe, ardei gras, pătrunjel,
kiwi. Asimilează cât mai multa
vitamina C, pentru ca aceasta este
un factor nutritiv esenţial pentru
funcţionarea sistemului imunitar şi ajută în lupta împotriva răcelii şi gripei.
☺ Poţi lua şi suplimente de vitamine. Nu uita şi de usturoi, ceapă, condimente, miere, ghimbir (se
găseşte în supermarket-uri) care te pot ajuta în lupta împotriva virusurilor.
☺ Nu lua antibiotice decât la recomandarea medicului, în cazul în care constată că există şi o infecţie.
Altfel, antibioticele nu au nici un efect asupra viruşilor care cauzează guturaiul şi gripa. Doctorul îţi poate
indica, eventual, unele medicamente cu efect antiviral.
☺ Dormi suficient, în acest fel îţi ajuţi organismul să se refacă. Dacă ai gripă, de multe ori se impune
repausul la pat, timp de cel putin 2-3 zile. Evită eforturile fizice intense şi nu te expune la frig, curent
sau umezeală.
☺ Redu cantitatea de zahăr consumat. Funcţionarea
sistemului imunitar este afectată de consumul de zahăr, din
cauza că acesta inter ferează cu absorbţia de vitamina C şi de
calciu.
☺ Dormi suficient. Se ştie că rezişti mai mult atunci când eşti
odihnit. Este uşor să renunţi la somn atunci când ai ceva de
făcut, însă gândeşte-te la consecinţe. Dacă vei fi odihnit,
rezultatele vor fi mai bune şi viaţa mai frumoasă.
☺ Consumă multe legume rădăcinoase şi alte alimente care
stimulează sistemul imunitar. Legumele crude, ceapa,
usturoiul, legumele cu frunze verzi, morcovul, păstârnacul
sau sfecla sunt alimentele de care ai nevoie pentru a face faţă
pericolelor din jurul tău.
☺ Spală-te pe mâini des şi bine. Când mergi să te speli pe
mâini, fă-o cu atenţie, folosind apa caldă şi săpun.

20
 ŞARPELE DE MARE
prof. Aneta Mihalcsik
The occasional beachings of oarfish after storms, and their habit of
lingering at the surface when sick or dying, make oarfish a probable
source of many sea serpent tales.
Încă din antichitate legendele marinăreşti prezintă
înfiorătoarele întâlniri cu Şarpele de Mare. În folclorul
norvegian Şarpele de Mare rivalizează direct cu Kraken-ul –
calmarul gigant care trăieşte la mari adâncimi şi care, odată
descoperit de oamenii de ştiinţă, a ieşit din lumea
criptozoologiei, lăsând astfel deschisă uşa speculaţiilor
referitoare la o situaţie similară şi în cazul şarpelui mării.
Astăzi oamenii de ştiinţă consideră că acest animal
fantastic este, de fapt, o specie rară de peşte, peştele vâslă
(Regalecus glesne). Peştii vâslă sunt specii pelagice din mica
familie a Regalidaelor. Un membru al familiei supranumit
“Regele heringilor” este înregistrat în Guiness Book ca fiind cel mai lung peşte osos în viaţă din lume, cu
o lungime maximă înregistrată de peste 11 metri. Animal aparent solitar, foarte puţin cunoscut şi
studiat, trăieşte în largul oceanelor, la adâncimi mari, de până la 1000 metri. De altfel, prima filmare a
unui exemplar în habitatul său s-a efectuat abia în anul 2001. Exemplarele descoperite la ţărm sunt fie
pe moarte, fie exemplare deja decedate, aruncate de maree. Deşi dimensiunile sale impresionante (se
presupune că ar putea exista exemplare de peste 15 metri lungime), aspectul său bizar şi înfiorător
precum şi presupunerea că ar putea emite şocuri electrice îl
recomandă ca un „şarpe de mare” veritabil, peştele vâslă nu
este un prădător, el hrănindu-se cu zooplancton, peşti mici,
crustacee şi meduze.
Şi totuşi…în perioada anilor 1970-1980 nava de
cercetări oceanografice Calypso a cunoscutului savant
Jaques Yves Cousteau a fost implicată într-un incident pe
cât de puţin probabil, pe atât de fascinant. Într-o noapte, pe
când se afla într-o expediţie în
Atlantic, întregul echipaj a fost
trezit de o serie de zguduituri
puternice care balansau nava de
pe o parte pe alta. Dimineaţa nu
mică le-a fost mirarea marinarilor când scafandrii au raportat că noua cabină
subacvatică, montată sub chila navei, era serios avariată. Aceasta era
puternic deformată în ciuda grosimii de 2,5 cm a pereţilor metalici, ca şi
cum o pereche de fălci imense au cuprins-o şi au strâns-o puternic. Stratul
de cauciuc gros de 10 cm care servea la izolarea termică şi acvatică a
cabinei era rupt în bucăţi. În ciuda grosimii totale de aproape 2 metri a
cabinei, toate faptele indicau ca acesta a fost atacată şi muşcată de catre un
animal imens…
Nu există în prezent nici un animal pe Pământ care să poată
deschide gura încât să cuprindă o cabină de 2 metri. Şi totuşi cineva a făcut-
o în acea noapte de coşmar din Atlantic…

21
 ROLUL ELEMENTELOR CHIMICE ÎN ORGANISM

Musca Simina, cl. a XII-a A

Studiile întreprinse până în prezent ne permit să afirmăm că din cele 105 elemente
naturale, aproximativ 60 au fost puse în evidenţă în compoziţia diferitelor celule animale.
Elementele care se găsesc frecvent şi în cantităţi mai mari în compoziţia chimică a celulelor
animale au fost numite elemente plastice sau bioelemente, iar cele care se întâlnesc rar şi în
cantităţi foarte mici, oligoelemente.
Dintre bioelementele care se găsesc aproape în toate celulele vii, inclusiv în compoziţia
chimică a celulelor corpului omenesc, menţionăm următoarele: oxigenul, hidrogenul, azotul,
calciul, fosforul, potasiul, sodiul, clorul, sulful, magneziul şi fierul, iar dintre oligoeleemente
zincul, cuprul, manganul, cobaltul, iodul, molibdenul, fluorul, bromul, aluminiul, seleniul,
rubidiul şi cesiul.
Elementele plastice sau bioelementele reprezintă peste 99%, iar oligoelementele sub 1%
din compoziţia celulei animale. De reţinut că hidrogenul, carbonul, azotul şi oxigenul formează
cel puţin 95% din ponderea elementelor chimice ce alcătuiesc celula animală. Acest fapt este
firesc, întrucât substanţele organice complexe ce intră în constituţia celulelor, şi anume
glucidele, lipidele şi proteinele, ca şi acizii nucleici au moleculele formate în principal din aceste
elemente. Deşi se găsesc în cantitate mică, oligoelementele au un rol extrem de important
pentru viaţa organismului, întrucât o parte din ele intră în compoziţia diferitelor vitamine,
hormoni şi enzime.

Substanţele anorganice:

Substanţele anorganice care intră în constituţia citoplasmei, ca de altfel şi a celorlalte

celulare, sunt apa şi sărurile minerale.

Apa.
În constituţia celulelor organismului uman apa se găseşte în proporţii diferite, în raport
cu vârsta. Astfel, dacă la nou-născut ea reprezintă aproximativ 70% din greutatea corporală, la
indivizii de peste 70 de ani, apa reprezintă o proporţie de numai 58%. De asemenea cantitatea
de apă din diferitele celule variază de la un ţesut la altul. Apa existentă în celule reprezintă
aprozimativ 55% din apa totală a organismului. Unele celule conţin o cantitate mai mică de apă,
altele o cantitate mai mare.
Rolul apei în celula animală este multiplu. În primul rând, trebuie să reţinem faptul că toate
reacţiile biochimice ale organismului care se petrec în celulă se desfăşoară în mediul lichid
format de apă. De asemenea, apa intervine în mecanismele de osmoreglare, datorită capacităţii
ei de a dizolva substanţele organice şi anorganice, precum şi în disociaţia hidroelectrolitică,
datorită constantei sale dielectrice mari. Una dintre dovezile cele mai evidente ale rolului
deosebit pe care apa îl are în organism este aceea că în timp ce întreruperea aportului
alimentar (inaniţia) cu păstrarea celui hidric duce la moarte numai după 30-40 de zile,
întreruperea aportului hidric (însetarea), urmată de un deficit de un deficit de apă de peste 22%
din cantitatea totală din organism, provoacă moartea în 4-5 zile.
Sărurile minerale.
În celule, sărurile minerale se găsesc în cea mai mare parte dizolvate, sub formă de ioni.
Cele mai frecvente săruri minerale sunt clorurile, bicarbonaţii şi fosfaţii de sodiu, potasiu, ,
calciu şi magneziu. Ele se găsesc în combinaţie cu alte componente ale materiei vii. Astfel,
unele săruri sunt fixate pe pelicula de hidratare a coloizilor din celulă, contribuind la
permeabilitatea membranelor şi la reglarea vâscozităţii citoplasmei.

22
 SĂ CUNOAŞTEM LEGILE

A law in physics or a "nature's law" represents a scientific generalization

based on empirical observations.

BIOLOGIE
Dr. Ryke Geerd Hamer a descoperit cele 5 legi biologice
Prima Lege Biologica: Orice boala este cauzata de un soc emotional, care surprinde individul
total nepregatit.
A Doua Lege Biologică: Orice conflict şi orice boală are şi o rezolvare, iar desfăşurarea oricărei
boli are loc în două faze.
A Treia Lege Biologica: Indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin
dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt
determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral
correspondent.
A Patra Lege Biologică: Ciupercile, bacteriile şi viruşii sunt activi doar pe durata procesului de
vindecare şi maniera în care ei operează este în deplină concordanţă cu logica evolutivă.
A Cincea Lege Biologica: Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care
activeaza un „program biologic précis”, ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii
zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta.

FIZICA
Blaise Pascal
Legea lui Pascal- presiunea exercitata din ext asupra unui lichid in echilibru, se transmite in mod
egal in toata masa lichidului.
Arhimede
Legea lui Arhimede: un corp cufundat într-un fluid în repaus este împins de jos în sus cu o forţă
egală cu greutatea volumului de fluid dezlocuit de acel corp.
Gustav Robert Kirchhoff
Prima lege a lui Kirchhoff (legea curenţilor): Suma algebrică a intensităţilor curenţilor care se
întâlnesc într−un nod este nulă.
A doua lege a lui Kirchhoff (legea tensiunilor): Suma algebrică a tensiunilor dintr−un ochi de
reţea este nulă.
Isaac Newton
Legea atractiei universale: Două corpuri punctiforme de masă m1 şi m2 se atrag reciproc printr-
o forţă direct proporţională cu produsul maselor corpurilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei
dintre ele, orientată pe direcţia dreptei ce uneşte centrele de greutate ale celor două corpuri. (Corpurile
sunt considerate punctiforme faţă de distanţa dintre ele).
Jakob Bernoulli
Legea lui Bernouli este un principiu fizic care afirmă că presiunea totală în lungul unei linii de
curent într-un fluid incompresibil şi lipsit de vâscozitate, aflat în curgere staţionară, este constantă.
Georg Simon Ohm
Legea lui Ohm pe o porţiune de circuit – pe o porţiune de circuit intensitatea curentului electric
este egală cu raportul dintre tensiunea aplicată la capetele porţiunii şi intensitatea curentului ce o
străbate.
Robert Hooke
Legea lui Hooke: Forta elastica este o forta ce ia nastere in corpul elastic(conform principiului al
III-lea) se opune cresyerii deformatiei fiind direct proportionala cu marimea deformatiei.

CHIMIE
Mikhail Lomonosov - Antoine Lavoisier
Legea conservării masei substanţelor: În cursul reacţiilor chimice, masa produşilor de reacţie
trebuie sa fie egală cu masa reactanţilor.
Joseph Louis Proust
Legea proportiilor definite: “Substanţele reacţionează între ele in proporţii de masă constante.”
sau “Indiferent de calea prin care se obţine o substanţă compusă, elementele componente se află în
aceleaşi proporţii de masă. Dacă unul din reactanţi este în exces, după reacţie rămâne neconsumat.”
Amedeo Avogadro
Legea lui Avogadro: Volume egale de gaze diferite, aflate în aceleaşi condiţii de temperatură şi
presiune conţin acelaşi număr de molecule.

23
 Gay Lussac
Legea combinarii gazelor: Volumele gazelor - măsurate în aceleaşi condiţii de temperatură şi
presiune - care se combină pentru a forma un compus chimic se află între ele, ca şi faţă de volumul
substanţei care rezultă din reacţie, într-un raport de numere simple şi întregi.
John Dalton
Legea proportiilor multiple: Dacă două substanţe simple reacţionează şi rezultă mai multe
combinaţii chimice, atunci masele diferite ale uneia din acestea, care corespund unei mase constante a
celeilalte, se află între ele în rapoarte de numere întregi

HOLOGRAFIA
Kovacs Adrian, cl. a IX-a B

Holografia este o metodă de înregistrare a unei imagini tridimensionale pe un suport în

general bidimensional. Astfel, holografia este o formă avansată a tehnicii fotografice; înregistrarile
obţinute se numesc holograme. Aceeaşi metodă se poate aplica şi la înregistrarea, redarea şi
prelucrarea datelor de altă natură decât cele vizuale.
Metoda holografiei a fost elaborată în 1948 de către Denis Gabor, care a descris o metodă prin
care se poate obţine imaginea unui obiect din figura generală de difracţie produsă de acel obiect.
Această metodă a fost numită holografia, (holos= întreg, grafien = scriere, în limba greacă). Denis
Gabor a primit pentru metoda sa în 1971 premiul Nobel.
Preocupat fiind de îmbunătăţirea rezoluţiei microscopului electronic, el propune formarea
imaginilor optice în două etape:
—înregistrarea frontului de undă provenit de la obiectul de studiat;
—reconstituirea sa ulterioară, cu toate caracteristicile ce-i aparţin, amplitudine si fază, noua
metodă fiind numită din acest motiv, holografie.

Principiul holografiei optice, adică obţinerea înregistrării complete a unui obiect,

plecându-se de la o figură de difracţie produsă de obiect. Procedeul prezintă două etape:
1) peste un fond luminos coerent se suprapune figura de difracţie Fresnel, produsă de
obiectul luminat coerent cu fondul luminos; interferograma rezultată înregistrată pe o placă fotografică
constituind holograma (fig.1), care conţine toate informaţiile cu privire la amplitudinea şi faza luminii
difractate de către obiect;
2) holograma fotografică se iluminează cu un fascicul de lumina paralelă, monocromatică, şi
datorită variaţiilor în densitatea optică prezentată de placa fotografică apar efecte de difracţie, prin care
se reconstituie imaginea obiectului.

Astfel, în timp ce în fotografia

obişnuită se înregistrează numai
amplitudinea undei provenită de la obiect,
informaţia continută în fază fiind pierdută, în
holografie franjele de pe holograma conţin
întreaga informaţie despre obiect
(amplitudinea se manifestă în contrastul
franjelor, iar faza în distanţa dintre franje).
În holografie, aceeaşi sursă serveşte atât la
iluminarea obiectului, cât şi la producerea
fondului coerent.

Leith şi Upatnieks au perfecţionat metoda arătând că fasciculul

de lumină care formează fondul coerent, când soseşte la placa
fotografică, trebuie să facă un unghi destul de mare cu fasciculul
difractat pe obiect şi că realizarea montajelor este uşurată de
utilizarea surselor laser.

24
 Mari descoperiri ştiinţifice
Curt Darius, cl. a X-a A

Maşina cu aburi – James Watt Locomotiva cu aburi - George Stephenson

Telescopul – Galileo Galilei Microscopul - Anton van Leeuwenhoek

Motorul Diesel – Rudolf Diesel Avionul cu reacţie - Henri Coanda

25
 PORCUŞORII DE GUINEEA
prof. Kurunczi Papp Csilla

Cine se hotărăşte să achizitioneze un porcuşor de Guineea,

trebuie să aibă în vedere faptul că acesta este un animal jucăus,
sociabil, care are nevoie de companie. Porcusorii de Guineeasunt
linistiti si nu musca, nu sunt activi noaptea în comparaţie cu
hamsterii, de aceea sunt considerate animale de casă potrivite
pentru copii.
Dacă sunt corespunzator îngrijiţi, aceştia pot avea o durată
de viaţă de 10 ani. Acest lucru trebuie luat în considereare, în cazul
în care vă gândiţi să achiziţionaţi un porcuşor de Guineea.
Costurile pe care le avem de suportat, în cazul unei mici rozatoare,
se împart între hrană, achiziţionarea unei cuşti, fânul proaspăt,
rumeguşul, dar şi medicul veterinar.

Întreţinerea porcuşorilor de Guineea

Spaţiul special amenajat pentru creşterea a doi porcuşori este o cuşcă. Aceasta ar trebui să aibă
o mărime minimă de 1,00 m x 0,50 m. Totuşi, cu cât este mai mare, cu atât este mai bine.
Cel mai bun recipient pentru apă este sticla, aceasta fiind mult mai igienică şi nu se varsă atât
de uşor precum bolurile, iar pentru mâncare sunt indicate recipientele grele, care nu pot fi doborâte
uşor. O căsuţă mică, unde să se poată retrage micuţa rozatoare, dar şi rumeguşul de calitate, care are
rolul de sugativă în cazul urinării, reprezintă adapostul şi locul de joacă ideal pentru noul membru al
familiei.

Hrana porcuşorului de Guineea

În comerţ se găseşte hrana amestecată cu vitamina C. Acest lucru este deosebit de important în
alimentaţia porcuşorilor, deoarece organismul acestora nu produce necesarul de vitamina C. În nici un
caz, aceştia nu trebuie hrăniţi cu alimente pentru iepuri, acest lucru ducând la subnutriţie.
În cazul în care nu sunteţi siguri de cantitatea de vitamina C din hrană, puteţi adaugă şi în apă
sau puteţi cumpăra acest amestec din magazinele de specialitate.
Fânul proaspăt şi de calitate este foarte important pentru porcuşorii de Guineea si trebuie să
le stea permanent la dispoziţie. Fructele şi legumele au un loc fruntaş în lista de meniu: mere ( fără
sâmburi şi coaja acestora ), morcovi, castraveşi, ardei, salata în cantităţi mici, roşii, porumb, banane,
urzici, varză, iarbă. Mâncarea proaspată trebuie să fie la temperatura camerei. Pâinea tare, dar fară
mucegai, este indicată pentru ascuţirea dinţilor. Dulciurile nu sunt indicate, pentru că acestea conţin
mult zahăr şi aromanţi daunători pentru dinţi, dar şi pentru întregul organism.

Comportament
Cel mai ciudat comportament şi cel care iese cel mai tare în evidentă este atunci când porcuşorii
îşi mănâcă blăniţa. Ştiinţific, acest lucru nu a fost elucidat încă, nu se ştie cauza exactă, dar există mai
multe presupuneri:
- lipsa fânului ( cu toate că şi atunci când în cuşcă este mult fân porcuşorul nu renunţă
la acest obicei )
- subnutritie
- comportament dominant ( se întamplă în cazul în care porcuşorul care se impune îi
mănâncă blăniţa celuilalt )
- factori psihici ( stress, plictiseală )
În cazul în care acest lucru se întamplă frecvent, iubitorii acestor animale trebuie să fie atenţi ca
porcuşorii să aibă suficiente ocupaţii ( jucării, trasee, lemne de ros, etc ).

Date despre porcuşorii de Guineea

Cât de mult creşte un porcuşor? Cât cântăresc puii? Care este durata de viaţă sau temperatura
corpului?
Provenienţa: America de Sud
Durata maximă de viaţă: 15 ani
Durata medie de viaţă: 6 până la 8 ani
Lungimea corpului: 20 - 35 cm
Greutate: Femela 800 g până la 1200 g; Mascul 900 g până la 1400 g
Masa creierului: 4,5 g
Numărul nou născuţilor: 1 până la 7; de obicei 2 până la 4
Temperatura normală a corpului: 37,5 °C până la 39,8°C

26
 Cine au fost ei?...

1. André-Marie Ampère – unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului; introduce

noţiunile de curent electric şi tensiune electrică.
2. Carl David Anderson – a descoperit pozitronul. A urmat descoperirea împreună cu
Neddermeyer a mionilor.
3. Philip Warren Anderson – antiferomagnetism şi superconductivitate la temperaturi
ridicate.
4. Thomas Andrews - tranziţiile de fază între gaze şi lichide.
5. Arhimede - a descoperit principiul fundamental al hidrostaticii; legea lui Arhimede.
Proprietăţile spiralelor şi descrierea invenţiei sale, şurubul fără sfârşit (sau şurubul lui
Arhimede) au o largă aplicabilitate practică.
6. Lorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro - a emis aşa numita "ipoteză moleculară"
7. Antoine Henri Becquerel - radioactivitatea spontană.
8. Patrick Maynard Stuart Blackett - perfecţionarea camerelor cu ceaţă, studii privind
razele cosmice şi paleomagnetismul.
9. Felix Bloch - contribuţii în domeniul rezonanţei magnetice nucleare.
10. Aage Niels Bohr - descrierea conform mecanicii cuantice a nucleonilor care orbitează într-o
picătură în rotaţie şi oscilaţie.
11. Niels Henrik David Bohr - contribuţii esenţiale la înţelegerea structurii atomice şi a
mecanicii cuantice; a fost autorul modelului atomic care îi poartă numele; a adaptat teoria
cuantică la studiul structurii atomice şi s-a preocupat de cercetări de fizică nucleară
12. Ludwig Eduard Boltzmann - inventarea mecanicii statistice, ca metodă generală de
studiere a gazelor. A generalizat legile teoriei cinetice a gazelor cu ajutorul metodelor
statistice şi a fundamentat pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii.
13. Max Born - unul dintre creatorii mecanicii cuantice
14. Satyendra Nath Bose - domeniul mecanicii cuantice - a pus bazele statisticii Bose-Einstein.
După el a fost denumit bosonul.
15. William Henry Bragg - cercetări asupra spectrului razelor X, difracţiei razelor X şi a
structurii cristalelor, utilizând un spectrograf de raze X (împreună cu tatăl său – nr. 16)
16. William Lawrence Bragg - este cel mai bine cunoscut pentru rezultatele sale în domeniul
difracţiei razelor X pe cristale
17. Karl Ferdinand Braun - contribuţii în dezvoltarea telegrafiei fără fir.
18. David Brewster - a descoperit caleidoscopul.
19. Louis de Broglie - descoperirea unui anumit tip de unde; a generalizat conceptul de
„dualismul corpuscul-undă”.
20. Nicolas Léonard Sadi Carnot - a dat prima desciere de succes a motoarelor termice,
descriere cunoscută azi sub numele de ciclul Carnot, punând astfel bazele pentru a doua
lege a termodinamicii.
21. Henry Cavendish - descoperirea hidrogenului, în 1766, a sintezei apei, în 1784, şi a
celebrului experiment omonim experimentul Cavendish, din anii 1797 - 1798, în care
savantul englez a măsurat forţa de atracţie dintre două mase suspendate cu ajutorul unei
balanţe de torsiune, iar ca rezultante derivate a putut calcula, pentru prima dată, constanta
atracţiei universale şi masa Pământului
22. Anders Celsius - a studiat aurorele boreale şi a explicat acest fenomen pentru prima dată
prin magnetismul terestru. În anul 1737 participă la o expediţie în Laponia la Torneo, pentru
a determina lungimea unui grad de meridian. Expediţia a dovedit că pământul nu este
perfect sferic (este aplatizat la poli), confirmând ideea lui Isaac Newton. În anul 1742,
elaborează un termometru cu mercur bazat pe scara centesimală de temperaturi, unde
punctul "0" marca punctul de congelare şi 100 punctul de fierbere al apei. Numele său a fost
atribuit unui grad termometric (gradul C).
23. James Chadwick - celebru pentru descoperirea neutronului.
24. Chen-Ning Franklin Yang - teoria care enunţa că interacţiunile nucleare slabe dintre
particulele elementare nu aveau simetrie de paritate (la reflexia în oglindă).
25. Rudolf Julius Emanuel Clausius - fondatorul termodinamicii. Prin reformularea
concluziilor lui Sadi Carnot cu privire la ciclul Carnot, a pus bazele teoriei căldurii.
26. Arthur Holly Compton - descoperirea efectului care îi poartă numele.
27. Gaspard-Gustave Coriolis - celebru mai ales pentru descoperirea şi cercetarea a ceea ce
mai târziu va fi denumit Efectul Coriolis. De numele lui se leagă introducerea noţiunii de
lucru mecanic.
28. Charles Augustin de Coulomb - descoperirea legii lui Coulomb; unitatea din Sistemul
Internaţional pentru sarcină, coulombul, a fost numită în cinstea lui.

27
29. Maria Skłodowska-Curie -a introdus în fizică termenul de radioactivitate.
30. Pierre Curie - pionier în studiul radioactivităţii, împreună cu fratele său, Jacques Curie, a
descoperit efectul piezoelectric
31. Clinton Joseph Davisson - descoperirea difracţiei electronilor (George Paget Thomson, a
făcut, în paralel, aceeaşi descoperire).
32. Paul Adrien Maurice Dirac - fondator al domeniului mecanicii cuantice.
33. Johann Christian Andreas Doppler - celebru pentru ipoteza care acum este cunoscută
sub denumirea de Efectul Doppler.
34. Paul Ehrenfest - a adus contribuţii majore în mecanica statistică şi mecanica cuantică,
teoria tranziţiilor de fază şi teorema Ehrenfest.
35. Albert Einstein - autorul teoriei relativităţii; Cele mai multe dintre contribuţiile sale în fizică
sunt legate de teoria relativităţii restrânse (1905), care unesc mecanica cu
electromagnetismul, şi de teoria relativităţii generalizate (1915) care extinde principiul
relativităţii mişcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitaţiei. Alte contribuţii ale
sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarităţii, probleme clasice ale mecanicii statistice
cu aplicaţii în mecanica cuantică, explicarea mişcării browniene a moleculelor, probabilitatea
tranziţiei atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietăţile termice al luminii
(al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiaţiei (ce include emisia
stimulată), teoria câmpurilor unitară şi geometrizarea fizicii. Una din formulele sale celebre
este E=mc², care cuantifică energia disponibilă a materiei. Cercetările sale au contribuit (nu
în mod direct aşa cum se crede) la realizarea bombei atomice şi la evoluţia studiului energiei
nucleare.
36. Michael Faraday - cercetări importante privind cunoaşterea electromagnetismului şi
dezvoltarea aplicaţiilor acestuia. Enunţă legea electrolizei, lege ce stă la baza electrochimiei.
A introdus termenii de ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic.
37. Enrico Fermi – a descoperit fisiunea nucleară. A avut un rol important în conceperea
proiectului Manhattan de punere la punct a bombei nucleare.
38. Richard Phillips Feynman - a extins considerabil teoria electrodinamicii cuantice. A
participat la Proiectul Manhattan şi a fost membru al comisiei de investigare a dezastrului
navetei spaţiale Challenger.
39. Galileo Galilei - îmbunătăţirea telescoapelor; Galileo a fost numit „părintele astronomiei
observaţionale moderne”, „părintele fizicii moderne”, „părintele ştiinţei”, şi „părintele ştiinţei
moderne”. Mişcarea obiectelor uniform accelerate, predată în aproape toate cursurile de
fizică la nivel de liceu şi început de facultate, a fost studiată de Galileo ca subiect al
cinematicii. Galileo a lucrat şi în ştiinţa aplicată şi în tehnologie, îmbunătăţind tehnica de
construcţie a busolelor.
40. Johannes „Hans“ Wilhelm Geiger - descoperirea împreună cu Walther Müller a
detectorului de particule Geiger-Müller.

Va urma

culese de Neamciuc Bianca, cl. a XI –a B

28
 Ştiaţi că...

1. Dacă ai calatorii de la un capăt la altul al galaxiei noastre - Calea Lactee - cu viteza luminii, ţi-ar trebui
100.000 ani;
2. Cea mai mare floare o are Rafalezia Arnoldi, care creşte în pădurile tropicale din sud-estul Asiei în
insulele Filipine. Floarea ei are 3m circumferinţa şi cantareşte 10 kg. Un boboc de floare e de 2-3 ori
mai mare decat o capaţânã de varzã;
3. Simţul de miros al unei furnici este la fel de puternic ca al unui câine;
4. Energia unui uragan este egalã aproximativ cu 500.000 de bombe atomice;
5. Tonul înoată constant cu 14,5 kilometrii pe oră, ceea ce înseamnă că un peşte în vârstă de 15 ani a
străbătut la viaţa lui 1.609.347 kilometri;
6. În timp ce oamenii au doar patru tipuri de sânge, câinii se pot lăuda cu cinci , iar pisicile cu şase;
7. Pe 29 martie 1848 cascada Niagara a fost în "stand-by" timp de 30 de ore din cauza unei imense
bucăti de gheată care a blocat râul Niagara;
8. Abdul Kasssem Ismael, marele vizir al Persiei în cel de-al X-lea secol, îşi căra cu el peste tot cele
117.000 volume ce-i alcătuiau biblioteca. Peste 400 de cămile erau dresate să care colecţia în ordine
alfabetică
9. Lăstunul cu spin scurt este cea mai rapidă pasăre din lume. Un exemplar a fost surprins pe "radar" cu
171 de kilometrii pe oră;
10. Printre cei 50 de colectionari seriosi de pungi de rău de avion, olandezul Nick Vermeulen conduce
detaşat plutonul cu 2112 bucăţi colectate de la 470 de linii aeriene;
11. Cea mai mare variaţie de temperatură din toate timpurile se înregistrează la Verhoiansk, în Siberia,
unde iarna sunt - 68 de grade celsius, iar vara se ating + 37 de grade celsius;
12. Unui şarpe cu clopoţei îi trebuiesc 17 zile pentru a digera un şoarece;
13. Femela de purice, poate suge, în fiecare zi, de 15 ori mai mult sânge decât propria greutate;
14. 90% din creier este grăsime;
15. Sunt cu 22% mai multe şanse ca în New York să plouă sâmbăta decât lunea. Asta din cauză că
poluarea, datorată automobilelor şi industriei, împiedică formarea norilor;
16. Cea mai mare companie privată din lume are 1,6 milioane de angajaţi. Este vorba de firma care
administrează căile ferate indiene;
17. Tunelul Seikan din Japonia, este cel mai lung tunel subacvatic din lume. Măsoară 53,9 kilometrii;
18. O pisică are 32 de muşchi în fiecare ureche;
19. Pelicanii maturi, pot înghesui în "săculeţ" până la 12 kilograme de peşte şi apă;
20. O tonă de lăcuste consumă aceeaşi cantitate de mâncare ca 10 elefanţi, 25 de cămile sau 2500 de
oamneni;
21. Trompa unui elefant poate acumula 7 litri de apă;
22. Cactuşii din specia Saguaro, care pot fi găsiţi în desertul Nevada, cresc mai puţin de 25 de milimetrii în
primii 10 ani de viaţă;
23. De-a lungul vieţii ne cresc cam 2 metrii de păr în nas;
24. Cel mai mare iceberg văzut vreodată măsoară 335 de kilometrii lungime şi peste 96 de kilometrii
lăţime;
25. Oamenirea arde 74 de milioane de barili de petrol în fiecare zi. Un sfert din această cantitate este
folosită în America;
26. Englezii trimit 2,8 miliarde de vederi pe an, 65% dintre ele în perioada Crăciunului;
27. Pe Pământ sunt cam 7000 de specii de şoareci;
28. Peste 98 % dintre japonezi sunt incineraţi după moarte;
29. Alfabetul hawaiian are 12 litere;
30. Un hipopotam poate deschide gura suficient de mult încât să înghită un copil de 1,25 m înălţime;
31. Gândacul de bucătărie poate trăi mai multe săptămâni cu capul tăiat. Va muri, în cele din urmă, de
foame;
32. O persoană obisnuită are peste 1460 de vise într-un an;
33. La naştere oamenii au 300 de oase, în timp ce la maturitate le mai rămân doar 206 ;
34. 7% dintre americani nu ştiu primele 9 cuvinte din imnul lor, dar ştiu primele 7 cuvinte din cel
canadian;
35. In urmă cu circa 3000 de ani, egiptenii îşi luau adio de la viaţă pe la 30 de ani;
36. O ciocănitoare poate ciocăni de 20 de ori într-o singură secundă;
37. O girafă îsi poate curăta urechile cu limba sa de o jumătate de metru ;
38. Picioarele au 250.000 de glande care lucrează împreună pentru producerea zilnică a 230 ml de
transpiraţie;
39. In Africa de Vest, peste 50 de milioane de persoane practică voodoo;
40. Compania petrolieră BP are un profit de 6000 de dolari în fiecare secundă;
41. 80 de miliarde de aspirine se consumă în fiecare an în lume;

29
42. Începând cu anii '70, microchip-urile şi-au dublat puterea şi şi-au scăzut constant preţurile cam la
fiecare doi ani. Dacă industria auto ar fi urmat acelaşi drum, astăzi Rolls Royce ar fi parcurs 4 milioane
de kilometrii cu un litru de benzină şi ar fi costat 40 de dolari;
43. Circa 100 de milioane de păsări mor în fiecare an din cauză că se lovesc de zgârie-nori sau intră în alte
"capcane" ale oamenilor. Numai în McCormick Plaza din Chicago îşi frâng zborul cam 1500 de păsări;
44. Volumul de apă mutat de curentii oceanici în oricare dintre oceanele lumii este de 50 de ori mai mare
decât al tuturor râurilor planetei puse laolaltă;
45. 80.000 de ore (aproximativ 12% ) din viaţă ţi le petreci la serviciu;
46. Insectele consumă în fiecare zi circa 10% din rezervele de hrană ale lumii;
47. Limba unui cameleon este de 2 ori mai lungă decât corpul lui;
48. In anul 1916, 55% dintre masinile aflate în lume erau Ford T;
49. In 24 de ore, pe tot corpul unui bărbat cresc circa 3,5 metri de păr;
50. Italienii consumă în două zile tot atâta cafea cât consumă britanicii într-un an;
51. In medie, în fiecare taxi londonez sunt uitate şase telefoane mobile în fiecare an;
52. Dacă Silicon Valley din California, Statele Unite, şi-ar declara independenţa, ar fi pe locul cinci în lume
ca putere economică.
53. Cea mai mare colecţie de creiere umane puse "la murat" - 8 000 de bucăţi - se află la spitalul psihiatric
Runwell din Essex, Marea Britanie
54. Memorial Day, sărbătoare americană celebrată în fiecare an în ultima zi a lunii mai, este ziua în care în
lume se consumă cea mai mare cantitate de carne de vită. In 2001, au fost preparate peste 27 de
milioane de kilograme de carne de vită;
55. Cel mai lung cuvant din DEX are 25 de litere şi este : ELECTROGLOTOSPECTROGRAFIE. Sunt şi alte
cuvinte mai lungi, şi anume termeni medicali sau din chimie:
DIFOSFOPIRIDINNUCLEOTIDPIROFOSFATAZA (36 de litere).
56. Cuvantul cel mai lung ce contine o singura consoana este: ACIOAIEI (8 litere)
57. Un om care traieşte 70 de ani rosteşte peste un miliard de cuvinte.
58. Singurul cuvânt scris INCORECT în toate dicţionarele limbii române este cuvântul... "INCORECT"!

culese de Oana Bisorca, cl. a XI-a A

30
31
 Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad
● Acreditată CNCSIS ●
Arad, str. E. Drăgoi, nr. 2-4 ● Telefon: 0257-219555
E-mail: editura uav@yahoo.com

32