Originea si evolutia limbii romane

Limba romana a provenit de la limba latina ,la fel ca si cele lalte limbi romanice: spaniola,
italiana, franceza, portugheza, catalana, sarda, provensala, dalmata, reto romana
n timp, limbile se modific. Cnd s-au acumulat multe modificri ( fonetice, gramaticale i
lexicale ), astfel nct varianta de origine nou nu mai e neleas de vorbitori, se poate vorbi
de o limb nou. Totui, transformrile sunt un fenomen continuu i gradual, n care nu e uor
s fixm praguri. n genere, se consider c procesul de constituire a limbilor romanice s-a
ncheiat n secolul al IX-lea. Pentru romn, s-au propus mai multe date: formarea limbii
romne ar fi durat pn n secolele VI VII sau VIII IX.
ncepnd din secolul al X-lea ( deoarece poporul romn a fost nconjurat de popoare care
vorbeau limbi din alte familii slav, maghiar, turc - i avnd o confesiune ortodox
care nu utiliza latina n biseric ), vorbitorii de romn nu au mai avut, pentru mult vreme,
contact cu celelalte limbi romanice i au pierdut mai ales legtura cu reperul latinei culte. n
vreme ce franceza, italiana, spaniola etc. au preluat permanent cuvinte, structuri sintactice i
modele stilistice din latina medieval, romna s-a dezvoltat n afara acestei influene.
Recuperarea fondului cultural latin s-a produs masiv de abia n secolele al XVIII-lea i al
XIX-lea.
n Balcani au rmas grupuri de populaie romanizat, vorbind dialecte romanice provenind
din romna comun limba care circula ( la nord i la sud de Dunre ) n secolele al VII-lea
al X-lea. Se consider c romna are patru dialecte: dacoromna ( cea pe care o desemnm
de obicei prin termenul de romn, vorbit la nord de Dunre, pe un teritoriu care este, cu
aproximaie, cel al Romniei de astzi ), aromna ( vorbit n anumite zne din Grecia,
Macedonia, Albania i Bulgaria ), meglenoromna ( ntr-o zon la nord de Salonic, mprit
ntre Grecia i Macedonia ) i istroromna ( n cteva localiti din peninsula Istria, Croaia ).
Cele patru dialecte au trsturi gramaticale i lexicale asemntoare, dar i destule diferene.
Dialectele din sudul Dunrii au fost influenate de contactul cu limbile greac, macedonean,
croat, italian, albanez, bulgar, turc.
Pentru varietile regionale ale dacoromnei se folosete termenul subdialect ( muntenesc,
moldovenesc, bnean, criean, maramureean ).
Teritoriu de formare:
Limba romana s-a dezvoltat pe o baza teritoriala larga romanizata cuprinznd Dacia norddunreana propriu-zisa si teritoriile care n-au intrat sub autoritatea romana, fiind locuite de
ctre "dacii liberi".
Latina dunreana, mpreuna cu latina vorbita pe coasta Dalmaiei si, pana ctre jumtatea
a II-a a sec. al III-lea e.n., mpreuna cu latina vorbita in Italia, face parte din grupul oriental al
limbii latine.
Dalmata era vorbita pe coasta Marii Adriatice si a disprut astzi cu totul.
Cucerirea si romanizarea Daciei:

Cucerirea Daciei a fost pregtita de o serie de masuri cu caracter militar si administrativ

care a fcut posibila transformarea acesteia in provincie romana.
Procesul de romanizare a avut loc in trei etape: prima fiind cea preliminar, din secolul 2 i.
Hr. pana in 106, in care autohtonii geto-daci au avut contacte sporadice cu romanii, adic
romanii atacau N Dunrii, iar populaia geto-daca ataca la S de Dunre.
A doua faza este romanizarea propriu-zisa din 106 care s-a fcut masiv. Romanizarea are loc
nu numai in Dacia , ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de romani in anul 28
.Hr. .Dacii liberi intra si ei procesul de romanizare mai ales prin intermediul comertului.
Acestia ocupau centrul si nordul Moldovei, nordul Transilvaniei.
Iar cea de-a treia etapa este dup 271, dup retragerea aurelian. Pe teritoriul Daciei a rmas o
populaie puternic si ireversibil romanizata iar la sud de Dunre s-au retras doar armata si
administraia.
Cretinismul:
Cretinismul ptrunde in Dacia sub forma latina in perioada secolelor III-VIII, prin
intermediul colonitilor. Pentru cretinism pledeaz descoperirile arheologice, epigrafice,
numismatice cum ar fi: monumente funerare nchinate unor martiri de la Niculiel, existenta
unor biserici si episcopii, (la Tomis- episcopul Teotim I ), obiecte cu inscripii cretine(la
Tomis, Germisara, Midia si altele), dar si cuvinte care desemneaz elemente cretine:
Dumnezeu-domine Deus; nger-angelus; Duminica-Dies Dominica si altele.
Limba latina:
Pe lng procesul de romanizare a populaiei au existat si procese de romanizare
lingvistica si culturala.
Romanizarea lingvistica este un proces lent de nvare a limbii latine de ctre btinai si
uitare treptata a limbii autohtone. Romanizarea culturala este procesul de deprindere, adaptare,
integrare a populaiei btinae n cultura i civilizaia romana. Limba romna se formeaz cu
ajutorul "limbii vulgare"(populare).Aceasta poate fi definita ca un ansamblu de tendine ale
limbii vorbite, realizate, in timp si spaiu dup mprejurri ea apare ca o limba omogena.
In limba latina rman aproximativ o suta de cuvinte de origine dac: ap, mo, viezure, pru,
jumtate, vatra, strugure i altele. n secolele VII-VIII, limba romana se formase si apare
limba romana comuna care se mparte in doua dialecte majore: daco-roman si aroman.
Dialectul daco-roman are ca ramura de baza istoromana iar cel aromn meglenoromna.
Procesul de romanizare a nregistrat opoziii fie in zonele civilizate, fie in zonele mai puin
civilizate.
Vocabularul limbii romane:
Structura gramaticala a limbii romane este de origine latina. n timp asupra cuvintelor
acioneaz legile fonetice:
1.- cderea consoanelor finale(m,n,t,s)
2.- "l" intervocalic trece la "r"
3.- "ll" rmne "l"
4.- "o" se transforma in diftongul "oa"
5.- "b" trece in "v" si apoi cade

6.- "b" iniial se pstreaz

Exemple:
filum > filu > firu > fir
solem > sole > sore > soare
gula > gura
callis > calli > cali > cale
caballus > cabalu > cal
Caracterul esenial al latinei ca sta la baza romanei si evoluia ulterioara a limbii
constituie trstura caracteristica a limbii romane, singura supravieuitoare a latinei vorbite
odinioar in Peninsula Balcanica si in provinciile dunrene ale Imperiul Roman.
Primele texte romanesti.Cele mai vechi documente slave cunoscute astazi, scrise in tara
Romaneasca si in Moldova, dateaza din 1364 si 1392.Pentru a scrie carti de cultura intr-o
limba, alta decat vechea slava, intr-un timp cand numai greaca, latina si slava erau recunoscute
de biserica ca limbi de cult si oficialitatea de le noi pazea cu sfintenie intrebuintarea limbii
slave, era necesara o revolutie.
In traducerile cartilor bisericesti in romaneste nu era deci un fapt divers, asa cum ar fi fost
simpla insemnare romaneasca facuta, la un moment dat intr-o localitate oarecare a tarii
noastre.Diferenta dintre textele traduse si netraduse apare deci cu evidenta: traducerea textelor
bisericesti, in secolul al XVI-lea, nu poate fi conceputa decat <<provocata>> de o cauza
exterioara si ni lupta cu canoanele bisericii ortodoxe.Atat textele romanesti din secolele al
XVI-lea care intrebuinteaza o ortografie traditionala adica fixata intr-o epoca aterioara, cat si
cateva stiri precise ne arata ca s-a scris romaneste in secolul al XV-lea.
Primele traduceri romanesti.Primul text romanesc care ne-a fost tradus este scrisoarea lui
Neacsu din Campulung din 1521.Curand dupa aceasta data apar traducerile romanesti de carti
religioase.Aceste traduceri manuscrise, in starea in care ne-au provenit, nu contin nici prefete
nici epiloguri nici vreo alta insemnare care sa ne permita sa le datam si localizam alrfel decat
prin ipoteza.
Primele traduceri romanesti ne-au provenit sub forma de copii fara sa putem stabili cu
precizie daca intre aceste copii si originalele pierdute trebuie presupuse copii
intermediare.Localizarea si datarea primelor traduceri romanest nu se pot face asadar decat
prin ipoteza luande-se in consideratie particularitatile lor de limba.Sunt o serie de
particularitati ligvistice ale acestor texte, printre care ratacismul si prezenta unor cuvinte
maghiarie cu circulatie restransa, care ne permit sa localizam primele traduceri romanesti in
Maramures si in nordul Ardealului vecin.Daca comparam limba primelor traduceri romanesti
cu limba diaconului Coresi din a doua jumatate a secolului al XVI-lea constatam o serie de
divergente atat fonetice cat si lexicale, intre aceste doua categorii de texte.
Admitand ca primele traduceri romanesti nu au nimic in limba lor care sa nu poarte data
din secolul al XVI-lea, nu ramane sa examinam explicatiile care au fos date cu privire la
impulsul care a provocat traducerea in romaneste a cartilor religioase.
Diaconul Coresi:
Activitatea diaconului Coresi si a ucenicilor sai apare astfel ca o continuare si o
desavarsirea miscarii literare care ne-a dat cele dintai carti religiose romanesti.Coresi si

ucenici sai au supus la o serioasa modificare limba manuscriselor maramuresene sau nordardelene pe care le-au avut la indemana, pentru ca limba acestor traduceri era diferita de limba
vorbita in sudul Ardealului.
Tiparirea cartilor de slujba in limba romana n-ar fi prezentat nici un interes pentru
reformati daca ea n-ar fi fost urmata de o cat mai larga raspandire a lor, macar pentru
acoperirea cheltuielilor de tipar.Coresi isi incepe activitatea tipografica, in solda sasilor si mai
tarziu a maghiarilor reformati, tiparind la Brasov, impreuna cu Oprea logofatul maestru sau
tipograf.In acest rastimp, mai apar urmtoarele tiparituri ingrijite de Lorint diacul: Octoih
slavonesc(1567), Balgrad(1596), etc. .
Despre locul limbii romane printre limbile romanice:
Fondul problemei consta in descrierea "sistemului" limbii romane si originalitatii sale, in
raport cu celelalte limbi romanice, din punct de vedere structural.A defini "sisitemul" limbii
romane inseamna ceea ce limba romana are comun sau diferit in raport cu celelalte limbi
romanice."Sistemul" romanei rezulta din diferitele aspecte ale structurii sale, de-a lungul
secolelor.A spune ca locul romanei printre limbile romanice este definit de elelemtele comune
ale latinei vorbite in Italia si in provinciile dunarene, echivaleaza cu luarea in consideratie
numai a etapei celei mai vechii a evolutiei latinei, care a devenit apoi romana, caci latina
orientala a fost izolata de cea occidentala si s-a dezvoltat ca intr-un vas inchis in epoca latinei
balcanice, dar in strans raport cu celelalte limbi balcanice.
Dar in nici unul din momentele evolutiei sale, ca si pentru celelalte limbi romanice
occidentale, nu poate fi vorba de "formarea" limbii romane, caci romana, ca orivare dintre
limbile romanice nu este altceva decat latina vorbita fara intrerupere in provinciile Imperiului
Roman, de la cucerirea romana si pana in zilele noastre.
In prezent limba romana este vorbita de 26 milioane de personae,oficiala in Romania , fiind
maternal puntru 90 % din populatia tarii.n afar de Romnia, limba romn se mai vorbete
n :

Republica Moldova, ca limb oficial, fiind limba matern pentru 2,5 milioane de
locuitori (sub denumirea de "limba moldoveneasc" dei este recunoscut oficial
identitatea sa cu limba romn. Acest fapt se explica prin aceea ca in URSS, limba
daco-romn era numit moldoveneasc n documentele oficiale ale autoritilor
sovietice, lucru care a redevenit n vigoare n Republica Moldova i dup 1992. Cei
mai muli lingviti nu recunosc existena unei limbi moldoveneti de sine stttoare,
dei au existat i voci venite n sprijinul moldovenismului (cf. Vasile Stati).
Identitatea dintre limba romn i limba moldoveneasc este parial recunoscut n
legislaia republicii Moldova, dar, n ciuda faptului c termenul romna pentru
limba daco-romn este atestat nc din secolul XVI n toate trei voievodatele
Moldovei, Transilvaniei i rii Romneti de ctre Francesco della Valle i alii,
poziia oficial a academiei republicii Moldova este c limba moldoveneasc este o
limb strmoeasc care a precedat limba romn artificial: aceast poziie este
predat n licee i la universitati.
Provincia Autonom Voivodina, Serbia, unde este limb oficial.
rile vecine cu Romnia i Republica Moldova, adic Ucraina, Ungaria, Serbia i
Bulgaria,si partial in Croaia, Slovenia, Slovacia i Polonia .

Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba romn din Asia se gsete n Israel, unde n
1995 limba romn era vorbit de 5% din populaie, emigrat din Romnia si Moldova n
Israel (circa 400 000 de evrei din Romnia i circa 40 000 de evrei din Republica Moldova ).
Romna este vorbit ca limb strin de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat n
Romnia. Se estimeaz c aproape jumtate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au
studiat n Romnia n anii 1980 i cunosc limba romn .
Prin deportri masive, n special ale moldovenilor din RSS Moldoveneasc, limba romn a
devenit o limb minoritar n Azerbaidjan, Kazahstan, Krgzstan, Rusia, Tadjikistan i
Turkmenistan.
Vorbitori de limb romn se gsesc i n multe alte ri occidentale (datorit emigra iei),
precum Italia, Spania, Statele Unite, Canada, Frana, Portugalia, Cipru, Germania sau
Australia. Peste 3 000 000 de vorbitori de romn locuiesc legal n Europa i America de
Nord.
Romna este una dintre cele cinci limbi n care sunt oficiate servicii religioase n statul
monastic Muntele Athos, o regiune autonom din Grecia , de asemenea este limb oficial sau
administrativ n cteva comuniti i organizaii internaionale, precum Uniunea Latin sau
Uniunea European (de la 1 ianuarie 2007).
Romna este studiat i predat n unele ri est-europene, n care exist comunit i
semnificative romneti, cum ar fi Serbia (Voivodina), Bulgaria, Ucraina i Ungaria. Institutul
Cultural Romn (ICR) organizeaz nc din 1992 cursuri de var pentru perfec ionarea
cadrelor didactice care predau limba romn n aceste ri. n unele coli bilingve, nva i
membri ai altor comuniti etnice dect cea romn, studiind romna ca limb strin (de
exemplu Liceul Nicolae Blcescu din Gyula, Ungaria).
O importanta majora la acapararea autoritatii limbii romane au avuto scriitorii
autohtoni ,care au raspindit pe larg creatiile sale in intreaga lume.Sa ne amintim de marele
poet,ultimul classic European Mihai Eminescu,sau asa nume precum Vasile Alecsandri,Ion
Creanga, Alexei Mateevic, Ion Gruta si alti genii ai poporului roman. Multe dintre lucrari au
fost dedicate limbii romane ,de exemplu,Limba Noastra ,de A. Mateevic,care apoi a devenit
imnul de stat al Republicii Moldova.

Bibliografie
Al. Rosseti: Istoria limbii romne, Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1987
http://romanaprofi.ro/articole/88
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_limbii_rom%C3%A2ne
http://referat.clopotel.ro/Originea_si_evolutia_limbii_romane-12027.html
http://ro.scribd.com/doc/72054357/Originea-Si-Evolutia-Limbii-Romane#scribd