Sunteți pe pagina 1din 1

Despartirile intotdeauna sunt teribil de grele, insuportabile si fiecare din ele

indifferent de initiator miau luat o parte a sufletului, partea cea buna a inimii mele,
cea care mai era capabila sa poarte o dragoste sincera si pura. . In fine, ramine
doar o ura cumplita care mai ieri era o dragoste atit de patimasa. E acel gen de ura
careti copleseste sufletul prin sinceritatea ei. Si acea ura iti inunda sufletul , trupul,
gindurile de te simti peste git in noroi, intr-o mlastina care te atrage la fundul sau.
Iar timpul nu vindeca, timpul doar amelioreaza un anestezic local. . . timpul ca un
calau distruge sentimentele, dorintele, visele, oamenii
Intodeauna a fost mai usor sa distrugi decit sa construiesti, iar dupa de cladirea
principal s-a ruinat, decorurile nu mai sunt necesare, dupa ce a plecat El, pozele,
ursi pe plus si felicitari in forma de inimoara doar iti ingreuneaza sufletul,
impovareaza pleoapele si lacrimile te podedesc, iti ingreuneaza fruntea, devin o
povara pe umerii deja distrusi, privind la zimbetele si dragostea care exista deja
doar in pozele de album o stare de voma si amaraciune ti se stopeaza in git, un bol
de suferinta, durere si ura nuti permite sa respire oxigenul. Totul poate lua sfirsit,
foarfece, chibrite si niste cutite ar face ordine in acest haus sentimental . . . ursii
adorabili devin ghemotoace fara forma pe podeauna rece, pozele au lasat un loc gol
in album iar toate felicitarile ard in tihna in semineul din dormitor. Singuratate se
instaleaza solid in fiecare camera si suflet, un resentiment al pierderii se tine scai
de inima si asa bintuita de deznadejde.
Trecutau zile, lune nici nu observe cum si anii sau scurs iar acele amintiri sumbre a
despartirii nu mai par atit de cumplite fata de cele ce au urmat, si in fine toata
durerea acumulata, sentimente si asteptari ruinate, le mature sub covor ca un gunoi
ce dorim sa-l ascundem de priviri straine si iscoditoare.