Sunteți pe pagina 1din 4

Proprietăţile nucleului atomic

Modelul standard - descrie constituenţii fundamentali ai materiei şi interacţiunile fundamentale din Univers

Moleculele sunt formate din atomi Atomii sunt formaţi din protoni, neutroni, şi electroni • Electronii (din câte ştim până acum!!) sunt particule elementare, nefiind formate din altceva. • Protonii şi neutronii sunt formaţi din cuarci

I. Particula elementară este o particulă de materie a cărei structură nu o cunoaştem încă. Caracteristici:

o

masă

o

sarcină electrică

o

spin

A. Familia particulelor de materie (FERMIONI):

a.

Leptoni

Electronul

Tauonul

Neutrinul

b. Cuarci

Up

Down

Strange

B. Familia particulelor de schimb:

Fotonul Bosoni W-, W+, Z0

Gluoni

Graviton

Majoritatea particulelor sunt nestabile şi se pot descompune în particule mai mici

Pentru

fiecare

particulă

de

materie

există

o

particulă

corespunzătoare

de

antimaterie

(antiparticulă)

 

Antiparticula are masă egală şi sarcină electrică opusă particulei Exemple:

Particula:

(1932)

electronul e-

Antiparticula:

pozitronul e+

Există particule care sunt propriile lor antiparticule (ex: fotonul)

e

+

+ e

1928 - Paul Dirac- intuieşte existenţa antimateriei 1932 antielectronii (pozitronii) 1995 antihidrogenul este format din antiprotoni şi pozitroni produşi la CERN

OBS!!!

În Univers, nu există de fapt antimaterie. Antimateria cunoscută până în prezent provine din reacţiile dintre particulele elementare, produse de razele cosmice sau în acceleratoarele de particule

II.Interacţiuni fundamentale

Ansamblul fenomenelor fizice care guvernează Universul poate fi descris prin patru tipuri de interacţii sau forţe fundamentale. Particulele interacţionează şi/sau se descompun datorită forţelor.

GRAVITAŢIA Are raza de acţiune infinită Exemple: atracţia universală, planete, galaxii La scară atomică este nesemnificativă Particula purtătoare: graviton ???

Interacţia slabă Rază de acţiune limitată (10-17m) Ex: în dezintegrările radioactive Particule purtătoare: bosoni

Interacţia electromagnetică Rază de acţiune infinită Ex: electricitatea, magnetismul, coeziunea atomului Particule purtătoare: fotoni

Interacţia tare Rază de acţiune limitată (10-15m) Ex: coeziunea protonilor, a nucleelor, a cuarcilor din interiorul bosonilor şi barionilor Particule purtătoare: gluoni

III. Procese nucleare

Structura învelişului electronic – se determină prin studiul radiaţiilor emise - determină principalele proprietăţi fizice şi chimice ale elementelor Niveluri energetice asemănătoare celor electronice (pe care sunt distribuiţi protoni şi neutroni) NU EXISTĂ O TEORIE CARE SĂ EXPLICE TOATE PROPRIETĂŢILE NUCLEULUI, FENOMENELE NUCLEARE SAU FORŢELE NUCLEARE

IV. Modele nucleare

A. Modelul în pături al nucleului atomic

  • - Analogie cu modelul de aşezare a electronilor pe niveluri energetice

  • - Se realizează configuraţie stabilă prin completarea cu electroni a ultimului strat

  • - “Numere magice” corespund unor stări stabile ale nucleelor: 2, 8, 20, 28, 50, 82, 126

  • - Obs: nucleele cu aceste numere de protoni sau neutroni se găsesc deosebit de abundent în natură:

B. Modelul picătură de lichid - Formă sferică- datorită atracţiei nucleonilor de la suprafaţă spre interiorul picăturii OBS: În fizica nucleară se utilizează mai multe modele nucleare, dar nici unul nu explică toate proprietăţile nucleului

V. Radioactivitatea

Def: Proprietatea unor nuclee de a se dezintegra prin emisia unor radiaţii, cu eliberarea spontană de energie de la nivelul atomului - Poate fi separată în emisia de particule cu energie cinetică şi emisie de fotoni Radiaţia: transmisia de energie în spaţiu (undele luminoase, radio, sunetele) Radiaţiile nucleare = fascicule de particule nucleare în mişcare:

 

-

protoni, neutroni, electroni

-

fotoni, pozitroni

-

nuclee de He, de H

 

Pretutindeni sunt prezente

o

Radiaţii cosmice

o

Radiaţii provenite de la Soare

o

Radioactivitatea naturală

o

Radiaţii de origine artificială

Există 3 tipuri de radiaţii:

  • a) Dezintegrarea α

  • b) Dezintegrarea β

  • c) Dezintegrarea γ

  • a) Dezintegrarea α

    • - Emisia nucleelor de Heliu – particule α

    • - În câmp electric, sunt accelerate spre electrodul negativ

    • - Pot fi oprite chiar şi de o foaie de hârtie

    • - Pot penetra numai a suta parte dintr-un mm de Al

V. Radioactivitatea  Def: Proprietatea unor nuclee de a se dezintegra prin emisia unor radiaţii, cu

Ex:

V. Radioactivitatea  Def: Proprietatea unor nuclee de a se dezintegra prin emisia unor radiaţii, cu

Radiaţia

alpha

este

o

radiaţie

care

ionizează

ţesuturile

având

un

efect

dăunător

asupra

organismelor vii

 

b)

Dezintegrarea β-

  • - Emisia de electroni- particule β

  • - În câmp electric, sunt accelerate spre electrodul pozitiv

  • - Pot fi blocate de o foaie de Al

  • - Putere de penetrare de o sută de ori mai mare decât particulele α

 Ex:
Ex:

Radiaţiile beta reprezintă emisia de electroni, corespunzând transformării, în interiorul nucleului atomic, fie a unui neutron într-un proton şi un electron, fie a unui proton într-un neutron şi un pozitron, sau electron pozitiv (ceea ce se întâmplă doar în nuclee artificial radioactive, produse ca rezultat al unor reacţii nucleare);

Dezintegrarea β+

V. Radioactivitatea  Def: Proprietatea unor nuclee de a se dezintegra prin emisia unor radiaţii, cu

Transformarea în nucleu a unui proton şi a unui neutron într-un pozitron încărcat cu energie

V. Radioactivitatea  Def: Proprietatea unor nuclee de a se dezintegra prin emisia unor radiaţii, cu

c).

Dezintegrarea γ

  • - Fluxuri de fotoni

  • - Putere mare de pătrundere

  • - Pot fi absorbite prin utilizarea stratului de Pb

  • - Apar în dezintegrările α şi β

c). Dezintegrarea γ - Fluxuri de fotoni - Putere mare de pătrundere - Pot fi absorbite
 Se produce când nucleul atomic după o dezintegrare este încărcat cu o energie mare 
 Se produce când nucleul atomic după o dezintegrare este încărcat cu o energie mare
radiaţiile Υ sunt unde electromagnetice cu o înaltă frecvenţă.
Radioactivitate:
1.
Naturală:

Poloniu, Radiu, Uraniu, Thoriu (emit particule şi energie) 2. Artificială:

Prin bombardarea cu diferite radiaţii a unor atomi se produce cel puţin un izotop radioactiv pentru elementul respectiv (utilizată în radiologie, medicina nucleară)