Proprietăţile nucleului atomic

Modelul standard - descrie constituenţii fundamentali ai materiei şi interacţiunile fundamentale din Univers

 Moleculele sunt formate din atomi  Atomii sunt formaţi din protoni, neutroni, şi electroni • Electronii (din câte ştim până acum!!) sunt particule elementare, nefiind formate din altceva. • Protonii şi neutronii sunt formaţi din cuarci

I. Particula elementară este o particulă de materie a cărei structură nu o cunoaştem încă. Caracteristici:

o	masă
o	sarcină electrică
o	spin

A. Familia particulelor de materie (FERMIONI):

a.	Leptoni
 Electronul
	Tauonul
 Neutrinul
b. Cuarci
	Up
	Down
	Strange

B. Familia particulelor de schimb:

 Fotonul  Bosoni W-, W+, Z0 

Gluoni

 Graviton

Majoritatea particulelor sunt nestabile şi se pot descompune în particule mai mici

	Pentru	fiecare	particulă	de	materie	există	o	particulă	corespunzătoare	de	antimaterie
	(antiparticulă)

 Antiparticula are masă egală şi sarcină electrică opusă particulei Exemple:

Particula:

(1932)

electronul e-

Antiparticula:

pozitronul e+

Există particule care sunt propriile lor antiparticule (ex: fotonul)

e

+

+ e

 1928 - Paul Dirac- intuieşte existenţa antimateriei  1932 antielectronii (pozitronii)  1995 antihidrogenul este format din antiprotoni şi pozitroni produşi la CERN



OBS!!!

În Univers, nu există de fapt antimaterie. Antimateria cunoscută până în prezent provine din reacţiile dintre particulele elementare, produse de razele cosmice sau în acceleratoarele de particule

II.Interacţiuni fundamentale

 Ansamblul fenomenelor fizice care guvernează Universul poate fi descris prin patru tipuri de interacţii sau forţe fundamentale.  Particulele interacţionează şi/sau se descompun datorită forţelor.

GRAVITAŢIA  Are raza de acţiune infinită  Exemple: atracţia universală, planete, galaxii  La scară atomică este nesemnificativă  Particula purtătoare: graviton ???

Interacţia slabă  Rază de acţiune limitată (10-17m)  Ex: în dezintegrările radioactive  Particule purtătoare: bosoni

Interacţia electromagnetică  Rază de acţiune infinită  Ex: electricitatea, magnetismul, coeziunea atomului  Particule purtătoare: fotoni

Interacţia tare  Rază de acţiune limitată (10-15m)  Ex: coeziunea protonilor, a nucleelor, a cuarcilor din interiorul bosonilor şi barionilor  Particule purtătoare: gluoni

III. Procese nucleare

 Structura învelişului electronic  – se determină prin studiul radiaţiilor emise  - determină principalele proprietăţi fizice şi chimice ale elementelor  Niveluri energetice asemănătoare celor electronice (pe care sunt distribuiţi protoni şi neutroni)  NU EXISTĂ O TEORIE CARE SĂ EXPLICE TOATE PROPRIETĂŢILE NUCLEULUI, FENOMENELE NUCLEARE SAU FORŢELE NUCLEARE

IV. Modele nucleare

A. Modelul în pături al nucleului atomic

• - Analogie cu modelul de aşezare a electronilor pe niveluri energetice

• - Se realizează configuraţie stabilă prin completarea cu electroni a ultimului strat

• - “Numere magice” corespund unor stări stabile ale nucleelor: 2, 8, 20, 28, 50, 82, 126

• - Obs: nucleele cu aceste numere de protoni sau neutroni se găsesc deosebit de abundent în natură:

B. Modelul picătură de lichid - Formă sferică- datorită atracţiei nucleonilor de la suprafaţă spre interiorul picăturii  OBS: În fizica nucleară se utilizează mai multe modele nucleare, dar nici unul nu explică toate proprietăţile nucleului

V. Radioactivitatea

 Def: Proprietatea unor nuclee de a se dezintegra prin emisia unor radiaţii, cu eliberarea spontană de energie de la nivelul atomului - Poate fi separată în emisia de particule cu energie cinetică şi emisie de fotoni  Radiaţia: transmisia de energie în spaţiu (undele luminoase, radio, sunetele)  Radiaţiile nucleare = fascicule de particule nucleare în mişcare:

	-	protoni, neutroni, electroni
	-	fotoni, pozitroni
	-	nuclee de He, de H
		Pretutindeni sunt prezente

o	Radiaţii cosmice
o	Radiaţii provenite de la Soare
o	Radioactivitatea naturală
o	Radiaţii de origine artificială

 Există 3 tipuri de radiaţii:

• a) Dezintegrarea α

• b) Dezintegrarea β

• c) Dezintegrarea γ

• a) Dezintegrarea α

  • - Emisia nucleelor de Heliu – particule α

  • - În câmp electric, sunt accelerate spre electrodul negativ

  • - Pot fi oprite chiar şi de o foaie de hârtie

  • - Pot penetra numai a suta parte dintr-un mm de Al

Ex:



Radiaţia

alpha

este

o

radiaţie

care

ionizează

ţesuturile

având

un

efect

dăunător

asupra

organismelor vii

b)

Dezintegrarea β-

• - Emisia de electroni- particule β

• - În câmp electric, sunt accelerate spre electrodul pozitiv

• - Pot fi blocate de o foaie de Al

• - Putere de penetrare de o sută de ori mai mare decât particulele α



Ex:

 Radiaţiile beta reprezintă emisia de electroni, corespunzând transformării, în interiorul nucleului atomic, fie a unui neutron într-un proton şi un electron, fie a unui proton într-un neutron şi un pozitron, sau electron pozitiv (ceea ce se întâmplă doar în nuclee artificial radioactive, produse ca rezultat al unor reacţii nucleare);

Dezintegrarea β+

Transformarea în nucleu a unui proton şi a unui neutron într-un pozitron încărcat cu energie

c).

Dezintegrarea γ

• - Fluxuri de fotoni

• - Putere mare de pătrundere

• - Pot fi absorbite prin utilizarea stratului de Pb

• - Apar în dezintegrările α şi β

 Se produce când nucleul atomic după o dezintegrare este încărcat cu o energie mare



radiaţiile Υ sunt unde electromagnetice cu o înaltă frecvenţă.

Radioactivitate:

1.

Naturală:

Poloniu, Radiu, Uraniu, Thoriu (emit particule şi energie) 2. Artificială:

Prin bombardarea cu diferite radiaţii a unor atomi se produce cel puţin un izotop radioactiv pentru elementul respectiv (utilizată în radiologie, medicina nucleară)