JAPONIA IN PERIOADA MEIJI

- reforme - relatii internationale - cultura Perioada Meiji este considerata inceputul epocii moderne a
Japoniei. Denumirea provine de la numele Imparatului Meiji.
Acesta a fost propulsat la conducerea Japoniei, in urma
evenimentelor ce poarta denumirea de Restaurarea Meiji,
explicate in articolul aferent perioadei anterioare (perioada Edo).
Regimul Meiji a inceput ca o alianta intre provinciile Satsuma si
Choshu, sustinute de Tosa si Hizen. Scopul acestei aliante a fost
restituirea puterii in mainile imparatului, considerat conducatorul
de drept al Japoniei si eliberarea Japoniei de influentele barbare
(straine). Intre ianuarie 1968 si iunie 1869 a avut loc razboiul civil
Boshin intre fortele imperiale (Meiji) si ramasitele vechiului
shogunat Tokugawa. Orasul Edo a fost redenumit Tokyo in 1868, si
a fost declarat noua capitala.
Perioada imediat urmatoare acestor evenimente, pana in zilele noastre este
considerata epoca moderna, fiind impartita in 4 periode, dupa numele purtat de
imparati: Meiji (1868-1912); Taisho (1912-1926); Showa (1926-1989) si Heisei
(1989-...).

Reforme

Imediat cu instalarea regimului Meiji, au inceput o serie de reforme pentru

reorganizarea puterii in stat. Inceputul este marcat de un juramant prin care in 1868,
imparatul se angajeaza sa preia puterea, sa acorde tuturor cetatenilor posibilitatea
de decizie, precum si sa abandoneze vechile obiceiuri rele.
Sistemul prefectural a luat nastere in 1871, tranzitia spre acesta incepand insa in
1869, cand patru lorzi locali (daimyo) au fost convinsi sa-si cedeze pamanturile curtii.
Acestia au fost numiti guvernatori ai vechilor lor pamanturi. Multi au urmat acest
exemplu, ajungand ca in 1871 toate domeniile sa revina in mana imaratului, acesta
reimpartindu-le in prefecturi. Prin aceasta s-a renuntat la domeniile feudale si
privilegii, samurai pierzandu-si astfel drepturile si privilegile.
Aceasta a produs o schimbare majora a claselor sociale. Astfel in 1873, populatia
Japoniei se ridica la cifra de 33 milioane, iar clasele sociale cele mai predominante
fiind: kazoku (aristocrati); shizoku (samurai - 5.5% impreuna cu aristocratii); heimin
(oamenii de rand - 93,6%) si altii (preoti etc. - 0.9%).
In 1871-1873, o mare parte din persoanele la putere au facut un tur in America si
Europa pentru a invata despre sistemele moderne de administratie si guvernare.
Acest tur poarta denumirea de misiunea Iwakura. In urma acestei experiente a fost
schimbata modalitatea de taxare din procente pe productie (orez) in procente pe
pamantul detinut (3% pentru inceput, iar apoi au redus la 2.5% din valoarea
pamantului aflat in gestiune).
Imediat cu aceasta reforma a aparut problema inflatiei, odata cu introducerea banilor
tipariti. Capitalul era putin, iar industriei ii lipsea infrastructura: sisteme de
distributie, transport, comunicatie si publicitate. In acest sens a pornit o campanie
sub conducerea lui Matukata Masayoshi. Acesta a introdus noua taxa pe pamant, a
stabilit regulile pentru stabilizarea monezii nationale, a infiintat Banca Japoniei in

1882, a adoptat standardele internationale cu privire la aur, si a privatizat primele

institutii guvernamentale, rezultand astfel un boom industrial. Corporatiile de
comert infiintate in perioadele anterioare si-au schimbat sistemul de structurare,
adaptandu-se la noile cerinte economice (Mitsui, Mitsubishi, Sumitomo, Yasuda,
Furukawa etc.). Reformele acestuia au adus in scurt timp o stabilitate economica
necesara dezvoltarii rapide, insa acestea au afectat negativ sectorul agrar. Pretul
orezului si a matasii au coborat, fermierii in datorii si-au pierdut pamantul pe fundalul
unui numar crescand de tarani. In 1884 a avut loc incidentul Chichibu, cand fermierii
in datorii au cerut rezolvarea acestor probleme, atacand camatarii si statiile de
politie.
Totodata a fost introdus invatamantul obligatoriu, pentru inceput in 1879 la 4 ani (16
luni), iar in 1907 stacheta a fost ridicata la 6 ani de invatamant obligatorie. Se
noteaza ca in acest an (dupa razboiul ruso-japonez), 97% din tineri urmau cei 6 ani
de invatamant obligatoriu.
In 1873 a fost introdus un nou sistem militar, cu stagiu militar obligatoriu de 3 ani in
serviciu activ si 4 ani in rezerva. Astfel in 1877, 82.0% din barbatii in varsta de 20 ani
erau racolati in acest sistem, iar forta militara in perioada de pace era de 31.680 de
oameni, iar in timp de razboi: 46.350. Schimbarea sistemului militar a condus la
pierderea semnificatiei cuvantului samurai si la desfintarea acestei clase sociale.
Totodata clasa samurailor si-a pierdut sursa de venituri, mai mult, in 1873, guvernul a
decis sa taxeze fermele acestora cu 30% din cheltuielile anuale, decis sa puna un
sfarsit acestei clase sociale. Chiar si samurai care sustinusera restaurarea Meiji au
fost complet dezamagiti de aceasta decizie, initiand o serie de revolte pe tot intinsul
tarii. Cea mai serioasa a fost cea din provincia Satsuma in 1877, cand armata fostilor
samurai a fost infranta de catre noua armata imperiala dotata cu arme moderne.
Pe fundalul aparitie a numeroase partide politice si directii de guvernare, intr-un final
a fost abrogata constitutia Japoniei, in 1889, preluata dupa modelul german. Aceasta
constitutie acorda imparatului puterea absoluta (sacru si inviolabil). Imparatul era
comandantul suprem al armatei, putea incheia pace si initia razboi, putea dizolva
guvernul si sa ceara noi alegeri. Dieta era impartita in doua: partea superioara si cea
inferioara (parlament). Parlamentul era responsabil de initierea si propunerea legilor,
dar pentru acestea sa fie puse in practica era necesar acordul intregii camere. Un
consiliu special (Privy Council) a fost infiintat cu rolul de a revizui si apara constitutia.
In 1890 au loc primele alegeri parlamentare.

Relatii internationale

In perioada Meiji, Japonia a luat parte la doua mari razboaie: primul cu China (18941895), apoi cu Rusia (1904-1905). In 1910 Japonia anexeaza Coreea. Pana in 1911
toate tratatele inegale semnate la sfarsitul perioadei Edo au fost terminate sau
inlocuite.
Inca din 1858 au fost conflicte intre Rusia si Japonia in legatura cu posesia insulelor
Sakhalin din nord. La aceea data, s-a semnat un tratat pentru posesia in comun a
acestora, dar acesta a fost refacut in 1875, cand insulele Kurile au fost oferite in
schimbul acestora. In 1878, Japonia anexeaza si insulele Bonins.
Asa cum s-a explicat in articolele anterioare, insulele Okinawa au fost cucerite de
Japonia in 1609, insa acest fapt nu a fost declarat international, populatia ryukyu
platind inca tribut Chinei si intrand in relatii independente cu puterile vestice. Odata
cu 1871, cand sistemul prefectural a fost stabilit, Okinawa a fost pusa sub juristictia
prefecturii Kagoshima. Incepand cu 1875, s-a incetat plata tributului pentru insulele

Okinawa Chinei, si s-au luat o serie de masuri pentru implementarea unui sistem de
administratie compatibil cu cel al Japoniei, aceasta investind o multime de resurse in
acest scop. Totodata, aici si-a amplasat cateva garnizoane militare. In 1879, China
cedeaza intr-un final.
In aceasta perioada, Korea se consituia ca un stat slab in interioar, aflat inca sub
suveranitatea Chinei. In 1874, cu toate ca Korea acceptase schimbul de convoaie cu
Japonia, unui convoi i s-a refuzat o audienta imperiala. Doi ani mai tarziu, in urma
demonstratiilor fortei navale nipone, a fost semnat tratatul Kanhwa prin care era
recunoscuta independenta Koreei. Totusi, in perioada imediat ulterioara 1876-1885 in
Koreea a izbucnit un razboi rece intre China si Japonia.
Intre 1894 si 1895 are loc razboiul Sino-japonez. Regele Koreei cere asistenta in
terminarea rebelilor Chinei. Japonia insa il captureaza si il forteaza sa ceara asistenta
Japoniei. Aceasta a permis o lupta tacita intre Japonia si China purtata pe teritoriul
Koreei, pretul fiind care dintre acestea doua sa asiste la modernizarea Koreei. Japonia
a distrus capabilitatiile militare ale Chinei din Korea, iar la conferinta de pace a cerut
Taiwan-ul si peninsula Liaodong (din Koreea). Germania, Franta si Rusia au cerut insa
retrocedarea Koreei peninsula Liaodong.
Dupa incheierea acestui conflict, China a fost inlocuita cu Rusia ca inamic al
intereselor Japoniei in Asia continentala de nord-est. Intre 1895 si 1904 influenta
Rusiei a crescut atat in Manciuria cat si in Koreea. Odata cu terminarea constructiei
liniei de cale ferata trans-siberiana, parea inevitabil controlul Rusiei asupra sudului
Manciuriei si Koreei. In 1902 se semneaza pactul intre Anglia si Japonia, care s-a
dovedit extrem de fructuos pentru interesele ambelor parti, iar in 1904-1905 are loc
razboiul ruso-japonez, initiat de cei din urma. Cu toate ca acest razboi s-a dovedit
foarte costisitor pentru Japonia din punctul de vederea finanicar cat si al vietilor
omenesti, prin tratatul de la Portsmouth din 1905, Japoniei i-au fost recunoscutele
interesele in Koreea, eliberand de sub dominatia rusa sudul Manciuriei, Koreea si
partea de sud a arhipeleagului Sakhalin. Totusi Koreea a fost anexata Japoniei de abia
in 1910...
Greselile facute in semnarea tratatelor de la sfarsitul perioadei Edo, au fost sterse
prin semnarea tratatului comercial anglo-japonez (1894), completat ulterior in 1899,
respectiv 1911, cand a Japonia si-a recastigat intreaga putere diplomatica si
comerciala.

Cultura

Economia Japoniei era deja in crestere. In 1900, agricultura a produs mai putin de
jumatate din produsul intern, iar ponderea industriei (pentru inceput fabricile de
textile) era in continua crestere. Aceasta cresterea a condus la cresterea oraselor si la
nepopularea zonelor rurale. Ferindu-se de liberalismul vestic si radicalism, guvernul
Meiji s-a concentrat pe intarirea traditiilor nationale, cultivand spre exemplu religia
shinto.
Odata cu instalarea regimului Meiji, s-a oprit folosirea limbii chineze in redactarea
documentelor oficiale. A aparut astfel un nou stil oficial in scrierea japoneza a luat
nastere, elaborat de Futabatei Shimei. Acesta a aparut deoarece scrisul traditional
nipon s-a dovedit depasit in exprimarea noilor ideei ale epoci, rezultand din
incercarea acestuia de a traduce literatura rusa in japoneza.

Okubo Toshimichi, unul din liderii politici ai Japoniei imediat dupa restaurarea Meiji,
crezand ca pentru atingerea stabilitatii interne este necesara concentrarea pe
probleme domestice a realizat urmatoarele reforme sociale: in 1871 a incurajat
oamenii sa-si schimbe frezele si culoarea parului; in 1876 a incurajat oamenii sa nu
mai poarte sabii; a introdus si popularizat servicile telegrafice in 1870, postale in
1871; a introdus calendarul georgian in 1873 si a inceput constructia de cai ferate in
1873.