Sunteți pe pagina 1din 8

Semnele si simptomele specifice afectiunilor ORL

Semne clinice:
durere
inflamatie
febra
anosmie
edem
rinoree
dispnee
hemoragie
disfonie
ragusala
disfagie
parastezie faringiana
afonie
hipoacuzie
surditate
otoree, otalgie
epistaxis.
1. Senzatia de disconfort de intensitate diferita de la minima la intensa la nivelul
diverselor parti ale capului, corpului, membrelor, organelor.
2. Inflamatie- roseata la nivelul organului respectiv ca o senzatie de presiune.
3. Febra temperatura crescuta la nivelul intregului corp masurabila cu
termometrul. Poate fi simtita si ca o senzatie de caldura intensa.
4. Tulburari ale acuitatii olfactive ( perceperea unor substante mirositoare) de la

hiposmie la anosmie.
5. Edem - umflatura la nivelul organului afectat de la mica la foarte mare, care poate

fi dureroasa spontan sau la palpare.


6. Rinoree scurgeri ale foselor nazale care pot fi apoase, seroase,
serosanghirolenta, purulenta.
7. Dispnee greutatea resimtita in respiratie, care poate fi de tip inspirator sau
expirator.
8. Disfonie tulburari in emiterea vocala, care poate fi simpla ca o ragusala putand
merge pana la afonie, incapacitatea de a fona.
9. Disfagie greutate de a inghiti de la lichide pana la substante solide de un
obstacol- edem, corp strain, formatiuni obsturante.
10.Otalgie- durere la nivelul urechii, de la mica pana la intensa, insuportabila
11.Otoree scurgeri la nivelul urechii, care pot fi apoase, seroase, serosanghirolenta,
purulente.
12.Hipoacuzie scaderea acuitatii auditive, care poate fi de la mica pana la surditate.
Ea poate fi de transmisie cand ceva se interpune pe lantul de transmisie al
sunetului: infectii, dop, corpi starini, sau poate fi afectat nervul auditiv si atunci
avem hipoacuzii de tip perceptiv, insotita de zgomote auditive. Nervul auditiv nu
doare, el anunta ca sufera prin zgomote la nivelul urechii.
13.Cefalee dureri la nivelul extremitatii cefalice, care pot fi localizate la nivelul
etajului anterior al fetei, lateral sau posterior. Se poate manifesta ca o senzatie de
greutate la nivelul extremitatii cefalice pana la durere intensa insotita de ameteala.
14.Acufene zgomote care se percep la nivelul urechii unilateral sau bilateral cu
disconfort, insotite de autofonie.
15.Autofonie senzatia de a-ti auzi propria vove in ureche ca la un telefon defazat
16.Vertij senzatie de ameteala insotita de senzatia ca obiectele se invart in jurul tau
sau tu te invarti in jurul obiectelor.
17.Greata, varsaturi regurgitarea de lichide sau alimente, neplacuta si suparatoare.

18.Hipersalivatie- secretie mai intensa de saliva, suparatoare, care apare datorita


afectiunilor la nivelul cavitatii bucale a glandelor anexe.
19.Halena fetida datorita proastei igiene a cavitatii bucale sau a unor afectiuni
localizate la acest nivel.
20.Ulceratii unice sau difuze, localizate la nivelul limbii, pilierilor sau amigdalelor
21.False membrane la nivelul amigdalelor (o angina difuza) sau care sunt intinse pe
toata mucoasa bucala (angina difterica foarte grava)
22.Escare brune, galbui, negre -la nivelul cavitatii bucale, care se intalnesc atunci
cand sunt formatiuni tumorale la acest nivel.

FARINGELE
Defnitie: Este un conduct musculo-fibros, situat vertical, inaintea coloanei vertebrale,
inapoia cavitatii bucale, a foselor nazale si a laringelui.
Prin intermediul faringelui fosele nazale comunica cu laringele alcatuind calea
respiratorie. Iar cavitatea bucala comunica cu esofagul formand calea digestiva.
Faringele se intinde de la baza craniului pana la nivelul vertebrei C6.
Faringele are o forma de jgheab, neregulat, deschis anterior, mai largit in partea
superioara si mai ingust in partea inferioara.
Insertia superioara se face pe baza craniului, iar extremitatea inferioara formeaza un
orificiu eliptic prin care palnia faringelui se continua cu esofagul. Deci limita inferioara
este conventionala.
Cofiguratia interioara a faringelui
Endofaringele
Endofaringele cuprinde 3 portiuni:
-superioara (nazofaringe, rinofaringe, epifaringe sau cavuum)

-mijlocie bucofaringe (orofaringe sau mezofaringe)


-inferioara laringofaringe sau hipofaringe
1. Nazofaringele
-se intinde de la extremitatea superioara pana la valul palatin care, in timpul deglutitiei
sau fonatiei, formeaza o despartitura orizontala ce separa nazofaringele de bucofaringe.
Are o forma neregulata cubica.
Peretele anterior este reprezentat de orificiile posterioare ale foselor nazale, numite si
coane.
Peretele superior este inclinat in jos si inapoi ca o bolta; pe acest perete se gaseste o
masa de tesut limfoid descrisa ca amigdala Luschka.
Peretele posterior continua in jos bolta faringiana si pe el se gasesc de asemnea
formatiuni limfoide.
Peretii laterali sunt situati la nivelul si inapoia cozii cornetelor nazale. Pe acest pereti
se deschid la 1cm inapoia cornetelor inferioare orificiile faringiene al etrompelor lui
Eustachio.
Peretele inferior este virtual si face comunicarea cu bucofaringele.
2. Bucofaringele
-este partea faringelui situata inapoia istmului bucofaringian, comunicand prin acesta cu
cavitatea bucala.
Peretele anterior este format de istmul bucofaringian care este delimitat de marginea
inferioara a valului palatin, de stalpii anterior si de baza limbii.
Peretele posterior este vizibil cand bolnavul deschide larg gura.
Peretii laterali sunt reprezentati de fiecare parte prin spatiul dintre stalpul anterior si
posterior care iau parte la formarea lojii amigdaliene.
Lojele amigdaliene sunt ocupate de lojele palatine care sunt doua formatiuni limfoide.

CAVITATEA BUCALA SI GLANDELE SALIVARE


Cuprinde: buzele, regiunea gingivodentara, regiunea palatina, plamseul bucal si limba.
1. Buzele
-sunt doua formatiuni musculo-membranoase care inchid orificiul anterior al gurii
2. Regiunea gingivo-dentara
-separa vestibulul bucal de gura propriu-zisa.
a) Gingiile sunt in nr de 2 : una superioara, alta inferioara. Au forma de potcoava, cu
concavitatea posterior si prezinta pe marginea libera orificiile dentare.
b) Dintii- sunt implantati in alveolele dentale de pe marginea libera a celor doua
maxilare
3. Regiunea palatina delimitata de arcada dentara superioara si regiunea

amigdaliana si este formata de bolta palatina si valul palatin.


4. Planseul cavitatii bucale este format de o chinga musculara si doua arcuri

ososase. Arcul mandibular inainte si in sus si arcul rahidian inainte si in jos; aici
se gaseste si glanda sublinguala acoperita de mucoasa bucala.
5. Limba este o masa musculara care umple cavitatea bucala cand gura este

deschisa. Prezinta o portiune simpla care este baza limbii si o portiune mobila
care este situata inaintea alveolului lingual.
GLANDELE SALIVARE
-sunt : intrinseci
extrinseci
Gladele salivare intrinseci sunt mici, asezate in grosimea mucoasei bucofaringiene.
Glandele salivare extrinseci sunt voluminoase si individualizate anatomic:
glanda parotida ce excreta prin canalul stenon

glanda submaxilara prin canalul Wharton


glandele sublinguale prin m,ai multe canalicule separate
Examenul faringelui
Anamneza:
Este interogatoriul bolnavului:
istoric
antecedente
trecutul patologic
simptome subiective:
-durere spontana sau provocata
-senzatie de constrictie
-uscaciune sau hiposalivatie
-disfagie, otalgie reflexa, febra,cefalee
Examenul local:
Se efectuaza cu deschizatorul de gura: cavitatea bucala, limba, fosele amigdaliene,
peretele posterior al faringelui.
Examenul faringelui nazal:
-rinoscopie posterioara, anterioara, palpare digitala si cu stiletul, radiografie
Examen functional:
-masticatie, deglutie, respiratie

Disfagia- poate fi cauzata de tulburari de motilitatea limbii sau malformatii


congenitale prin care timpul faringian al deglutitiei este imposibil de executat.

Odinofagia- durere la inghitire intalnita in afectiunile acute ale faringelui

Tulburari de gust

Tulburari de fonatie rinolalie deschisa (insuficienta velopalatina) si rinolalie


inchisa care arata obstrucite mai mult sau mai putin accentuata a
cavuumului(vegetatii adenoide, tumori)

Examen radiologic:
-evidentiaza tumori benigne sau maligne
Examen de laborator: exudat faringian, frotiu al mucoasei bucale, biopsie.
METODE TERAPEUTICE CURENTE IN BOLILE FARINGELUI
Patologia faringelui este in stransa legatura cu patologia generala de aceea manevrele
terapeutice locale pot fi completate cu tratamentul starii generale.
Terapeutica generala a afectiunilor faringelui poate fi profilacitca si curativa.
1. Tratamentul profilactic
este general si local
Afectiunile faringelui sunt influentate favorabil la bolnavii cu teren limfatic prin
schimbarea climatului si in contextul general (consum de alcool, tutun, condimente,
noxe)
2. Tratamentul curativ
poate fi local si general
a. Tratamentul local :
-comprese reci, calde, fierbinti
-gargarisme in afectiunile valului si ale amigdalelor
- cu afectiune dezinfectanta, antrenand depozitele si mucozitatile
-inhalatiile au un efect foarte bun pentru ca vaporii medicamentosi patrund foarte usor
in anfractuozitatile faringelui.
-aerosolii- introducerea medicamentului sub forma de particule fin dispersate si care pot
inlocui inhalatiile datorita capacitatii mari de absorbtie a mucoasei bucafaringiene
-pulverizatiile mai ales pentru anestezia mucoasei
-instilatiile prin introducerea lor pe cale nazala, mai ales la copiii mici
-badijozaj cu diverse solutii care imbunatatesc vascularizatia mucoasei bucofaringiene
-cauterizarile in ulceratiile de mucoasa, prin atingere delicata
-radioterapia- se aplica in afectiunile tumorale ale faringelui

Tratamente generale: antibioterapie, analgezic, anitalgic, antiinflamatori,


vitaminoterapic, transfuzii de sange.