ASPECTE GENERALE ALE COMUNICARII

DIDACTICE. CONCEPTE, DEFINITII, TEORII.

Comunicarea
provine din latinescul communius (comun), care a
dat natere verbului communico, ceea ce
nseamn a face n comun, a pune n comun, a
mprti, a participa la ntreinerea a ceea ce
este comun
Bougnoux
(1998,
Introducere
n
tiinele
comunicrii) A comunica nseamn, nainte de
toate, <<a avea n comun>>
Obstacole / bariere n calea comunicrii:

de
de
de
de

tip
tip
tip
tip

social
cultural
economic
psihologic

Comunicarea didactic
o form particular a comunicrii umane
indispensabil n vehicularea unor coninuturi
determinate , specifice unui act de nvare
sistematic i asistat
presupune un raport bilateral profesor elev si
calitate deosebita.

Caracteristici

are caracter bilateral

discursul didactic are un pronuntat caracter explicativ
comunicarea didactica este structurata
profesorul are un rol activ n comunicarea continuturilor
stiintifice.
comunicarea didactica este expusa pericolului de a fi supusa
transferului de autoritate asupra continuturilor.
n actul comunicational profesorul are posibilitatea de a
accentua una sau alte dintre dimensiunile comunicarii
comunicarea didactica se preteaza la ritualizare
domina comunicarea verbala initiata si sustinuta de catre
profesori (60-70%) precum si tutelarea de catre profesor a
actului de comunicare.
calitatea comunicarii didactice depinde de strategia folosita
este evaluativa si autoevaluativa

Funcii

funcia
funcia
funcia
funcia
funcia
funcia

de informare
persuasiv
de influenare de ordin afectiv
ludic sau de amuzament
contextual-adaptativ
terapeutic

Elemente structurale

Cel putin doi parteneri

Mesajul
Canalul de comunicare
Factori perturbatori
Contextul comunicarii
Feed-back-ul

Teorii

perspectiva informaional
perspectiva sistemic
perspectiva cibernetic
perspectiva psihologic
perspectiva psihanalitic
perspectiva logic
perspectima semiotic
perspectiva sociolingvistic
perspectiva psihosocial
perspectiva pedagogic