Sunteți pe pagina 1din 3

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

De Lucian Blaga

Modernismul este un curent literar sustinut in perioada interbelicade


activitatea lui Eugen Lovinescu la cenaclu si revista Sburatorul.
Pentru modernizarea literaturii romane, Lovinescu sustine crearea
romanului obiectivv si de analiza psihologica, crearea intelectualului,
si inspiratia din teme filozofice profunde si din mediul citadin.
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii deschide volumul
de debut al lui Blaga publicat in 1919 si este o arta poetica moderna
deoarece exprima coceptia autorului despre statutul poetului si
menirea artei sale anticipand sistemul filosofic de mai tarziu.
Poezia lui Blaga este o meditatie filozofica pe tema cunoasterii.
Ideea poetica exprima atitudinea poetului filozof de a proteja
misterele lumii din iubire si prin iubire.
Ideea fusese anterior de Blaga, in volumul pietre pentru templul
meu. Cateodata datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e
sa lamurim ci sa-l adancim asa mult incat sa-l prefacem intr-un mister
si mai mare.
Titlul poeziei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o
metafora revelatorie care exprima crezul artistic al poetului, ca
datoria sa este sa potenteze misterele universului corola de lumini,
nu sa le lamureasca nu strivesc. Pronumele la persoana intai
evidentiaza lirismul subiectiv ce caracterizeaza poezia dar devine si o
sugestie pentru influenta expresionista din volumele de tinerete.
Incipitul poeziei reia titlul, accentuand ideea ca eul liric este adeptul
cunoasterii luciferice. Verbul la forma negativa nu strivesc exprima
refuzul cunoasterii de tip rational, cunoasterea paradisiaca,
accentuata si de verbul la ferma negativa din versul urmator nu
ucid. Metafora revelatorie corola sugereaza imaginea perfectiunii,
a absolutului prin simbolul cercului, iar determinatul de minuni
evidentiaza revelatia eului liric in fata frumusetii lumii. Verbele la
forma negativa se asociaza metaforei calea mea ce sugereaza
destinul poetic asumat.

Versul urmator se constituie intr-o enumeratie de metafore


revelatorii ce sugereaza temele majore ale creatiei poetice dar si cele
mai frumoase mistere ale lumii: flori ce simbolizeaza natura, viata,
frumosul, ochii- simbol al sufletului uman, al spiritualitatii, al
cunoasterii, buze- cu dubla semnificatie, de sarut, iubire dar si de
cuvant, rostire si morminte ce reprezinta moartea care insa in
opera blagiana nu este sfarsitul tragic; ci moartea ca o mare
trecere intr-o lume superioara.
Versurile urmatoare se constituie intr-o antiteza pe baza opozitiei
dintre pronumele eu/altii, din sintagmele lumina mea-lumina
altora. Metafora luminii este simbol al cunoasterii iar dubla sa
ipostaza in poezie devine revalatorie pentru cele doua tipuri de
cunoastere: lumina altora-cunoasterea de tip rational, logic si
lumina mea- cunoasterea poetica de tip intuitiv. Opozitia dintre cele
doua sintagme este accentuata si de antiteza verbelor: astfel lumia
altora sugruma, micsoreaza, distruge misterul vraja nepatrunsului
ascuns in timp ce lumina mea mareste, imbogateste sporesc a
lumii taina.
Ampla comparatie dintre liniile de pauza functioneaza ca o
explicatie a idee exprimate anterior prin elementele specifice
imaginarului poetic blagian: luna, noapte, fiori, mister.
Finalul poeziei are un rol conclusiv:si tot ce-I neinteles/se schimba-n
ne-ntelesuri si mai mari/ sub ochii mei-/ caci eu iubesc/ si flori, si ochii
si buze si morminte. Cunoasterea poetica este un act de
contemplatie si de iubire. Reluarea enumeratiei in ultimul vers
precedata insa de conjunctia si accentueaza ideea ca eul liric
iubeste misterele lumii asa cum sunt si isi doreste sa le potenteze.
In opinia mea, poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este
o arta poetica moderna intrucat interesul autorului este deplasat de
la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie. Poezia
evidentiaza ideea moderna specifica operei blagiene, aceea ca rolul
poetului nu este de a descifra tainele lumii ci de a le potenta prin
trairea interioara.
La nivelul limbajului poetic se remarca metaforele revelatorii, iar ca
elemente de recurenta cuvintele din punctul semantic al misterului:
corola, vraja nepatrunsuluiascuns, largi flori de sfant mister,
taina noptii, neintelesuri.

Din punct de vedere formal poezia este alcatuita din 20 de versuri


cu metrica variabila. Prin folosirea tehnicii ingambamentului se
evidentiaza ritmul interior ce reda frenezi a sentimentelor. Forrma
moderna constituie o cale directa de transmitere a mesajului poetic.