5.

Fotosinteza
Este procesul fiziologic prin care plantele verzi isi sintetizeaza cu ajutorul luminii si cu participarea
pigmentilor asimilatori substantele organice proprii, folosind ca materii prime o sursa de carbon (CO sau ionii
bicarbonat), apa si saruri minerale.
Ca produsi de F, pe langa substantele organice mai apare O molecular, iar pentru realizare procesul mai
necesita: prezenta pigmentilor asimilatori, existenta in mediu a apei si CO si sursa de energie luminoasa.
La bacteriile fotoautotrofe, F decurge fara producere de O2.
Fotosinteza si chemosinteza reprezinta in natura singurele procese de sinteza a substantelor
organice din substante anorganice. Cantitativ chemosinteza este neglijabila comparative cu F ,deci F
reprezinta singurul fenomen de producere de substante organice in natura. F asigura o compozitie constanta a
aerului atmosferic. Altfel, acesta ar acumula cantitati mari de CO rezultate din respiratia vietuitoarelor prin
arderi si din fenomenele vulcanice. O atmosferic fiind consumat in respiratia tuturor organismelor vii ar scadea
progresiv din atmosfera. F este singurul fenomen din natura care produce O molecular.
In F plantele inglobeaza in substantee organice produse o parte din energia solara fixand-o sub forma de
energie chimica potentiala. In acest process de fixare, F devine si un fenomen cosmic, F determina direct
productia vegetala si indirect productia zootehnica , fiind foarte important dpdv practic.
F se realizeaza numai in celulele tesuturilor si organelor verzi expuse la lumina, care contin pigmenti
asimilatori localizati in cloroplaste.
- La algele unicelulare ea este realizata de insasi celulele care reprezinta indivizii;
- La algele pluricelulare, cu tal filamentos si nediferentiat, toate celulele realizeaza fotosinteza in mod egal
cu conditia sa fie egal iluminate;
- La algele pluricelulare cu tal masiv (alga bruna Laminaria) apare o diferentiere intre celule in sensul ca
numai primele 6-8 straturi de celule de la suprafata talului formeaza un invelis assimilator inzestrat cu
numeroase feoplaste voluminoase si ovoide ce reprezinta sediul F;
- La plantele superioare F este indeplinita predominant de catre frunze al caror limb prezinta adaptari ce
favorizeaza desfasurarea acestei functii. Forma turtita a limbului ofera o suprafata mare de contact cu mediul
inconjurator. Pozitia frunzelor favorizeaza prin asezarea in general orizontala a limbului absorbtia luminii
necesare in F. Structura anatomica a frunzelor evidentiaza la nivelul epidermei prezenta aparatului stomatic prin
care are loc difuziunea CO din aerul inceonjurator in mezofil si iesirea O rezultat in urma procesului.
Difuziunea acestor gae in mezofl e favorizata de prezenta spatiilor intercelulare intre celulele cilindrice ale
tesutului palisadic si celulele mai mult sau mai putin izodiametrice ale tesutului lacunos.
CO ce intervine in F patrunde in frunze prin ostiolele stomatelor, ajunge prin spatiile intercelulare la
suprafata celulelor din mezofil, patrunde in aceste cellule dup ace se dizolva in apa din peretele lor si ajunge
prin difuziune sub forma dizolvata in cloroplaste. Acestea prin numarul lor mare in tesutul palisadic asigura
realizarea procesului de F.
O rezultat din proces circula pe cale inversa fata de CO , ajungand sa fie eliberat prin ostiolele stomatelor.
Substantele organice rezultate sunt transportate in cea mai mare parte de la celula la celula pana la vasele
liberiene din alcatuirea nervurilor frunzelor si prin acestea catre restul organelor plantei asigurand hranirea.
Nervurile asigura frunzei aportul de apa prin vasele lemnoase, indispensabil pentru F precum si cel al
substantelor minerale necesar in sinteza substantelor organice in frunze.
2

Raspunzatoare direct pentru F sunt cloroplastele = organite specializate pentru aceasta functie. Numarul
cloroplastelor in celula variaza de la cateva zeci- cateva sute, fiind mai numeroase in tesutul palisadic ce e
expus la lumina mai intense comparative cu tesutul lacunos iluminat mai difuz. Suprafata totala a cloroplastelor
e foarte mare ex: frunza de fag intrece aproximativ de 20 de ori suprafata frunzei iar pentru un arbore de 100
ani reprezinta 2000 m (2ha)
Cloroplastele realizeaza o continua miscare in plante in functie de intensitatea luminoasa de care dispun
celulele. Aceste miscari se realizeaza printr-o CICLOZA continua pasiva si CICLOZA active amoeboidala.

substantele organice : lipoproteine insolubile, aminoacizi, acizi nucleici, vitaminele ( C,E,K)

elementele minerale : Mg, Fe, Mn, Cu, Zn ce intra in structura clorofilei, a unor enzime
specifice.
In compozitia cloroplastelor intra pigmentii asimilatori intervin direct in procesul de F.
Disparitia pigmentilor clorofilieni din plantele in care ei se formeaza numai la lumina (in cazul in care
aceste plante sunt tinute la intuneric) demonstreaza ca ei sufera in permanenta procese de distrugere atat la
lumina cat si la intuneric. La aceste plante lumina este deci necesara in permanenta pentru biosinteza unor
cantitati noi de pigmenti sin u numai pentru decurgerea normala a procesului de fotosinteza.

MECANISMUL FOTOSINTEZEI
- are doua faze:
1) luminoasa/ reactia de lumina = faza Hill se desfasoara in grana cloroplastelor
unde sunt cantonati pigmentii asimilatori capabili sa absoarba lumina. Aceasta faza consta dintr-un ansamblu de
reactii in care este esentiala reactia fotochimica deoarece pe baza ei se realizeaza transformarea energiei
luminoase in energie chimica inmagazinandu-se in substantele organice produse in F
2) de intuneric = faza Blackmann are loc in stroma cloroplastelor si consta dintrun ansamblu de reactiice permit fizarea CO pe o substanta acceptoare, regenerarea acestui acceptor si sinteza
substantelor ce contin C preluat din CO absorbit.
2

Factorii ce influenteaza fotosinteza se subimpart in 2 categorii: externi si interni.

1o Factori externi: lumina, temperatura, concentratia de CO2, concentratia de O2
Lumina Frunzele plantelor nu utilizeaza toata energia luminii care cade pe suprafata lor. O parte din
aceasta energie (cam 20%) este reflectata de pe frunze iar o alta parte (cca 10%) strabate frunzele fara a fi
absorbita. Deci din lumina care cade pe suprafata lor, frunzele absorb cca 70% utilizand in fotosinteza doar 1%.
Din aceasta radiatie absorbita (70%) : 20% ridica temperatura frunzelor cu maxim 1-2 oC peste temperatura
abianta iar 49% este eliminata din frunze prin transiratie. Aceasta valoare prezinta o serie de variatii care depind
de structura plantei. O caracteristica o reprezinta :
- cuticula frunzelor ce poate fi neteda si lucioasa la unele plante sau mata si influenteaza
procentul de lumina reflectata de frunza;
- grosimea frunzelor si cantitatea de pigmenti, ambele influentand cantitatea de radiatii ce
stabate frunzele.
In afara de faptul ca intervine in declansarea proceselor ce duc la marirea gradului de deschidere a
stomatelor fapt ce favorizeaza difuzia gazelor, lumina intervine asupra fotosintezei prin valoare intensitatii sale,
prin calitatea sa si prin actiunea pe care o manifesta asupa procesului de transpiratie foliara la unele specii.
In functie de intensitatea luminii , F are loc in mod diferit dupa adaptarile plantelor la conditiile de
iluminare din mediul lor de viata.
La plantele heliofile care traiesc in locuri insorite, F creste in intensitate paba la 50-60% din intensitatea
maxima a luminii solare directe care poate atinge in zilele senine de vara valoarea de 100 000 de lucsi.
La plantele sciafile care cresc in locuri umbrite , intensitatea iluminarii doar pana la 10% din intensitatea
maxima a luminii solare directe dupa care scade la iluminari mai mari.
Punctele de compensatie ale F fata de lumina adica intensitatea luminii la care F decurge cu aceeasi intensitate
ca si respiratia difera la aceste grupe de plante fiind situate la iluminari mai mici de cca 100 lucsi sau chiar mai
putin la plantele sciafile si la iluminari mai mari de cca 700 lucsi la plantele heliofile.
Lumina influenteaza F si prin compozitia ei , procesul decurgand cu intensitate diferita in functie de
lungimea de unda a radiatiilor utilizare la iluminarea plantelor. Mersul F in radiatiile monocromatice depinde de
garnitura de pigmenti asimilatori de care dispun diferitele tipuri de plante si de insusirile acestor pigmenti de a
absorbi diferite radiatii ale spectrului vizibil.
La plantele superioare si la algele verzi, fotosinteza decurge cu o intensitate mai mare in radiatiile albastruviolet si in cele rosii, spectrul de actiune urmand spectrul de absorbtie a luminii de catre pigmentii asimilatori.

La algele brune F are loc aproape cu aceeasi intensitate in radiatiile verzi si albastre datorita prezentei
fucoxantinei care absoarbe radiatiile verzi.
La algele rosii F decurge cu intensitate maxima in lumgimea de unda din zona mijlocie a spectrului VIS unde
ficoeritrina are absorbtie maxima.
In cursul evolutiei plantele s-au adaptat in sensul eleborarii unor pigmenti care sa le permita absorbtia in
conditii optime a acelor radiatii luminoase care exista in mediul lor natural de viata. Acest fapt e deosebit de
evident in repartitia algelor pe adancime in apa.
In mediul acvatic, diferitele radiatii ale spectrului solar patrund cu atat mai adanc cu cat lungimea lor de unda
este mai mica. Radiatiile rosii patrund pana la 34 m adancime inar cele albastre pana la 500 m. Algele verzi
predomina in zona superficiala a apelor iar la adancimi mai mari predomina algele brune si rosii ce poseda
pigmenti accesorii capabile sa absoarba rediatiile de lumina ajunse in aceste zone.

Temperatura
In mersul intensitatii F in functie de temperatura se pot distinge:
-o temperatura minima care este cea mai joasa la care procesul incepe sa se manifeste;
-o temperatura optima = temperatura la care procesul decurge cu intensitatea cea mai mare si constanta in timp;
-o temperatura maxima = temperatura cea mai ridicata la care procesul nu mai poate avea loc.
In general F incepe la o temperatura usor inferioara valorii de 0 oC, creste in intensitate odata cu ridicarea
temperaturii, atingand valoarea maxima de intensitate la 30-40oC dupa care prin marirea in continuare a
temperaturii, prcesul descreste repede, incetinind in jurul valorii de 50oC.
Exista insa variatii mari din acest punct de vedere la diverse specii de plante , variatii ce se datoreaza
mediului in care traiesc plantele respective si temperatura la care sunt adaptate.
Temperatura optima a F e in stransa legatura cu conditiile de iluminare si cu concentratia CO 2din mediu.
In general la plantele mezoderme caracteristice regiunilor noastre, temperatura optima a F variaza intre 2030oC. Limita inferioara la care mai are loc procesul coboara pe parcursul iernii la plantele cu frunze persistente
(molid) la -6oC , iar la graul de toamna la -2oC. Limita maxima a temperaturii la care se mai produce inca
procesul e situata in regiunile noastre la valoare de sub 45-50 oC iar la plantele din regiunile sudice la valoare de
50-55oC.

Concentratia de CO2
Cantitatea de CO2 din aer (0,03%) limiteaza in permanenta procesul. Marirea concentratiei pana la 2-5%
in conditii optime de temperatura si la o iluminare nelimitativa provoaca o intensificare a F. Concentratii mai
mari de CO2 au efecte nefavorabile ducand dupa un timp la micsorarea procesului, CO 2 devenind toxic pentru
plante.
Influenta favorabila manifestata de concentratii marite de CO 2 intre anumite limite are importanta practica in
cazul culturilor in sere, unde aerul poate fi imbogatit in CO2.

Concentratia de O2
O2 existent in atmosfera in proportii normale de 20,95% este un factor limitanta al F. Marirea acestei
concentratii peste valoarea normala provoaca o reducere a procesului iar scaderea acestei concentratii pana la
0,5% in aerul din jurul plantelor intensifica procesul cu pana la 25% din valoarea initiala.

2o. Factori interni:

Gradul de hidratare al tesuturilor asimilatoare
La frunzele plantelor superioare terestre F scade destul de repede in intensitate odata cu cresterea
deficitului de apa din frunze si de asemenea cantitati mai mari de apa in frunze reduc usor intensitatea
procesului probabil din cauza micsorarii spatiilor intercelulare ca urmare a saturarii cu H 2O a celulelor
mezofilului ceea ce va determina micsorarea difuziunii gazelor implicate in acest proces. La deficite de H 2O
mai mari de 30% F scade progresiv si inceteaza la un deficit de 40-50% .Scaderea cantitatii de apa stimuleaza
activitatea enzimelor si astfel au loc intense procese hidrolitice, care duc la degradarea structurii celulare.

Cantitatea de asimilate
Pentru ca F sa decurga cu o intensitate normala e necesar ca produsii de asimilatie nou formati sa fie
transportati repede din celulele asimilatoare in celelalte parti ale plantelor unde vor fi puse in rezerve sau
utilizate in diferite sinteze.

La plantele amilofile inspre amiaza cloroplastele se incarca cu cantitati mari de amidon ce ingreuneaza
desfasurarea procesului de F cu intensitati crescute. Din acest motiv F la aceste plante incepe sa creasca din nou
in intensitate abia in timpul dupa amiezii dupa ce o parte din amidonul acumulat anterior printr-o F activa va fi
transportat in frunze.

Cantitatea de pigmenti asimilatori foliari

In mod obisnuit pigmentii asimilatori se gasesc in exces in celulele asimilatoare. Aceasta cantitate devine
limitanta doar in cazurile de etiolare a frunzelor, fenomen produc de lipsa luminii care se soldeaza la unele
plante cu reducerea substantiala de pigmenti in celulele asimilate.

Mersul diurn al fotosintezei depinde nu numai de conditiile mediului extern, dar si de

particularitatile biologice ale plantelor si de batura lor de reactie la conditiile externe. Interdependenta intre
factorii externi si interni determina in cele din urma si caracterul F. Modificarile factorilor externi au un caracter
ritmic . Aceasta ritmicitate pe parcursul unei zile se rasfrange si asupra procesului de F.
Mersul diurn al fotosintezeicorespunde de regula modificarii complexului de factori externi ce se
acumuleaza in timpul zilei. Daca unul din factorii externi atinge valori minime, intensitatea procesului scade
considerabil. (ex: scaderea F datorita insuficientei apei pe parcursul zilei)
In cazul deficitului restant de apa, in tesuturile de asimilatie, F scade in asa masura incat nu e capabila sa
compenseze substanta organica cheltuita in respiratie. In acest cazi punctul de compensatie al respiratiei este
subunitar. Aceasta stare e daunatoare recoltei si in general existentei plantei. Pentru o existenta normala a
plantei si pentru obtinerea unei recolte inalte, punctul de compensatie trebuie sa fie in favoarea F.
Cu siguranta ca mersul F e determinat nu numai de unul din factorii interni si externi ci de actiunea lor
asociata, curba de desfasurare a procesului fiind o rezultanta a efectului acestor factori. Curba F pe parcursul
unei zile nu decurge atat de simetric pe cat ar rezulta de exemplu din variatia diurna a intensitatii luminii.
Curbe de fotosinteza:
1) curbe unimodale = apar atunci cand F variaza contrant paralel cu intensitatea luminii. Aceste curbe apar in
zilele scurte de primavara, in zilele calde si senine de la inceputul verii si in zilele de toamna.
In acest caz F creste rapid in intensitate, incepand din primele ore ale diminetii datorita cresterii intensitatii
luminoase, cresterii temperaturii si a deschiderii stomatelor prin reactie fotoactiva.
Procesul se intensifica pana la orele 9-10, se mentine la un plafon ridicat in timpul amiezii dupa care scade
sprea seara si inceteaza in tmpul noptii.
Scaderea F dupa amiaza se datoreaza atata diminuarii intensitatii luminii cat si incarcarii cloroplastelor cu
substante nou sintetizate indeosebi cu amidon.
Curba dinamicii diurne are aspect de clopot.
2) curbe dimodale = apar cand F prezinta o depresiune la orele amiezii urmata de obicei de un al doilea maxim
care are o amplitudine mai mica. Uneori aceasta depresiune a procesului poate ajunge la valori negative, situatie
in care frunzele plantelor elimina CO2 la lumina, Aceasta depresiune apare aproximativ in jurul orei la care
intensitatea luminii si cea a temperaturii au valori maxime.
3) Curbe de saturatie = apar cand F se mentine la o intensitate relativ constanta dupa cresterea inregistrata in
primele ore ale diminetii pana catre seara. Acesta este caracteristica plantelor sciafile, platelor acvatice
submerse, la care F creste repede in primele ore ale diminetii dupa care se situeaza pe un platou cu mici variatii
pentru a scadea dupa orele 17 catre seara.
Plantele din regiunile polare prezinta o particularitate in sensul ca F decurge diferit pe parcursul noptilor albe.
Ea are loc la aceleasi plante si in intervalul de timp corespunzator noptii deoarece in aceste nopti albe lumina
este destul de intensa permitand realizarea procesului. F creste in intensitate in orele de dimineata, atinge
valoarea maxima spre orele 12 dupa care scade treptat catre seara si se mentine in cursul noptii la valori
minime.

Mersul fotosintezei pe perioada de vegetatie este variabil functie de complaxul factorilor

naturali ce caracterizeaza diferitele anotimpuri si de modificarile factorilor interni in cursul perioadei anuale.
In regiunea cu clima temperata la plantele anuale F incepe primavara, odata cu aparitia primelor frunze si
creste in intensitate pe masura ce formeaza frunze si cresterii suprafetei lor inregistrand valori maxime inainte
de faza de inflorire sau in timpul acesteia. Dupa aceasta F se mentine la un nivel ridicat pana spre sfarsitul

perioadei de vegetatie cand scade in intensitate din cauza imbatranirii frunzelor si caderii lor treptate
incetinindu-si activitatea. F se opreste odata cu incheierea ciclului de viata anual al plantelor.
La plantele perene cu frunze cazatoare, F incepe primavara devreme si ajunge la valori ridicate in timp
scurt datorita formarii rapide a unei mari suprafete foliare. Cresterea intensitatii procesului are loc pana in
momentul infloririi sau al formarii frunzelor dupa care se reduce catre toamna datorita micsorarii treptate a
suprafetei foliare si inceteaza odata cu caderea toatala a frunzelor.
La plantele perene cu frunze sempervirente (gen conifere) F se desfasoara in tot cursul anului inregistrand
valori maxime in lunile de vara si valori minime in timpul iernii cand temperatura devine factor limitant ak
procesului.
La plantele bienale cu frunze persistente in timpul iernii (cereale) F se desfasoara cu intensitate scazuta in
timpul iernii ca si la plantele lemnoase sempervirente si creste in intensitate incepand de primavara pana la faza
de inflorire.

Diferenele dintre chemosintez i fotosintez

Diferenele dintre chemosintez i fotosintez constau n urmtoarele:
Chemosintez

Chemosinteza loc doar la bacteriile aerobe incolore.

n timpul procesului, CO2 este redus fr lumin i

clorofil la carbohidrai.

n acest proces, energia chimic eliberat n

Fotosintez

Fotosinteza are loc la plantele verzi i la

bacteriile verzi.

CO2 i H2O sunt transformate n

carbohidrai n prezena luminii i
clorofilei.

Energia luminoas este transformat n

timpul oxidrii substanelor anorganice se utilizeaz energie chimic i stocat n

la sinteza carbohidrailor.

carbohidrai.

Mai muli pigmeni sunt implicai n

Pigmenii nu sunt implicai n proces.

fotosintez pentru a absorbi energia

luminii n reacia fotochimic.

Oxigenul nu este degajat.

Fotofosforilarea nu are loc.

Oxigenul este degajat ca un produs

secundar.

n timpul procesului are loc

fotofosforilarea.

Chemosinteza si Fotosinteza procesele care au

teraformat planeta
Haideti sa ne intoarcem cateva miliarde de ani in timp, pe vremea cand
scoarta Pamantului era abia solidificata si inca framantata de bombardamentul meteoritilor si
cometelor, atmosfera fiind un amestec de bioxid de carbon, hidrogen, azot si metan iar
singurele oaze de liniste erau fundurile marilor si oceanelor. Intr-o astfel de fundatura, pe
langa un horn cald care emitea gaze sulfuroase si dioxid de carbon, a aparut prima celula
vie.
In acest punct, legea termodinamicii vorbeste de sisteme izolate care NU primesc energie
din exterior dar aici nu este cazul, caci exista energia necesara tocmai venea pe
hornul de care va povesteam !
Deci pentru a se impotrivi termodinamicii
pentru autoprezervare, autodezvoltare si autoreproducere, fiinta vie trebuia sa
absoarba energie de undeva. Dar de unde, caci Soarele nu se zarea prin mantia groasa de
apa si atmosfera plina de gazele primordiale ? Pai chiar din chimicalele din care s-a
nascut Viata, speculand potentialul energetic depozitat in legaturile dintre elementele
chimice generate prin alte procese cu consum energetic (a se vedea reactii endoterme si
exoterme).
Acest prim tip de nutritie aparut pe Pamant se numeste CHEMOSINTEZA si este utilizat si
astazi de bacteriile primitive anaerobe, extragand energie prin oxidarea hidrogenului
sulfurat, amoniacului, etc. Rezulta imediat casecretul Vietii este un mediu
continand apa in forma lichida si cu otemperatura potrivita mentinerii stabilitatii
complecsilor compusi organici in rest atmosfera poate sa fie umpluta cu cele mai toxice
gaze e plin Universulde compusi ai Hidrogenului si ai Carbonului !
Rezumand daca o planeta este in zona Goldilock fata de steaua ei, estetelurica (cu
suprafata solida) si contine apa in forma lichida atunci Viata va aparea cu siguranta
si de asta ar trebui sa ne temem, caci stim ca Viata esteun fenomen competitiv, si din
vietuitoare autotrofe (care isi fabrica hrana necesara in mod direct din substante
anorganice) au aparut vietuitoare heterotrofe care ii mananca pe ceilalti si se
mananca intre ele ! Noroc cu distantele cosmice mari, dar eu zic s-o lasam mai incet cu
mesajele trimise in spatiu in care sa indicam adresa noastra cum a fost cazul cu
sondele Pioneerdin anii 70 !
Sa mergem mai departe: unele celule chemosintetice au ajuns la suprafata apei si au invatat
sa foloseasca alta sursa de energie mai constanta, mai puternica si mai disponibila
lumina solara. Asa a aparut intai o clasa de vietuitoare de mare succes ALGELE care au
inventat o noua forma de nutritie FOTOSINTEZA. Fotosinteza a fost cheia de bolta a
aparitiei trestiei ganditoare care suntem, caci oxigenul rezultat ca deseu a fost ulterior
folosit de marea clasa a organismelor aerobe.
Dar haideti sa punctam cateva aspecte ale fotosintezei:
sursa de energie a acestui proces este lumina deci FOTONII proveniti din reactiile de
fuziune din Soare. Fotonii nu sunt toti la fel, ci sunt caracterizati de diferiteniveluri de
energie sau din alt punct de vedere sunt caracterizati de anumite lungimi de unda (pe
cele din spectrul vizibil le numim culori). Unele dintre lungimile de unda au niveluri
energetice mai favorabile Vietii decat altele, caci daca sunt prea slabe energetic nu produc
efectul dorit iar daca sunt prea tari sunt defavorabile stabilitatii compusilor organici.
Astfel Natura a ales sa utilizeze lungimile de unda blande ale spectrului numit de noi
fiinte cu ochi -vizibil, plus mici portiuni din infrarosu si ultraviolet. Cu unele
particularitati functie de nivelul de iluminare disponibil, procesul de fotosinteza al plantelor
superioarefoloseste lungimi de unda din spectrul vizibil, in special rosu si albastru,
reflectand verdele.
elementul cheie care stie sa absoarba fotonii sunt PIGMENTII FOTOSINTETICI de 3
tipuri -cei clorofilieni, cei carotenoizi si ficobilinici, utilizati preponderent functie de
frecventele luminoase disponibile. Toate autotrofele folosesc pigmentii clorofilienii
(verzi), de obicei in tandem cu cei carotenoizi(oranj)- care au rol de protectie impotriva
radiatiilor UV. Algele albastre, verzi si rosii folosesc si pigmentii ficobilinici (galbeni).

 clorofila utilizata masiv de alge si plantele superioare este grupata in saculeti

numiti CLOROPLASTE plutind in citoplasma celulei. Suprafata acestor saculeti expusa
luminii depaseste de 2000 de ori suprafata celulei ! La randul lor, pigmentii clorofilieni sunt de
mai multe tipuri, dar in toate autotrofele gasim tipurile A si B cele responsabile in
mod direct de absorbtia cuantelor de lumina.

Acum, sa vedem fazele fotosintezei:

Etapa luminoasa (de obicei diurna) contine urmatoarele procese:
1.
Absorbtia CO2 in cloroplaste si apoi fixarea lui ca acid carbonic prin dizolvare in apa.

2.
3.

Absorbtia fotonilor de catre clorofila A si exictarea acesteia (exista doua fotosisteme

care lucreaza in serie), proces avand ca rezultat descompunerea apei in ioni
(transmiterea ionilor de Hidrogen si eliminarea Oxigenului);
Transformarea energiei luminoase in energie chimica utilizand ca depozitar al

ionilor Hidrogen rezultati procesul de transformare a ADP in ATP (fosforilare), in tandem

cu reducerea NADP.
Etapa intunecoasa (de obicei nocturna, cu exceptia metabolismului CAM prezent si in
suculente cu ciclu inversat), contine urmatoarele procese:
1.
Fixarea Carbonului intr-o substanta acceptoare;

2.
3.

Reducerea CO2;
Utilizarea energiei chimice stocate anterior in ATP si NADP pentru polimerizarea

CO2 in substante organice complexe necesare dezvoltarii si reproducerii

(glucide, lipide, proteine, acizi nucleici, pigmenti).
Este inutil sa mai amintesc ca substantele organice complexe sunt utilizate ca sursa de
energie chimica de catre organismele heterotrofe plasate mai sus in lantul trofic asa
cum suntem si noi, oamenii. Deci bacteriile, algele si plantele (in general autotrofele)
au teraformat planeta prin eliminare de Oxigen si prin furnizarea materiei prime
pentru dezvoltarea uriasei complexitati a heterotrofelor !

NUTRITIA AUTOTROFA
FOTOSINTEZA
- este procesul prin care se sintetizeaz subsante organice (glucide, lipide, proteine),
pornind de la ap i sruri minerale, folosind ca surs de energie, energia
luminoas i ca surs de C, CO2 atmosferic.
- are loc n structuri specializate numite cloroplaste, unde se gsesc pigmenii
clorofilieni clorofilele a i b. Ambele clorofile absorb energia luminoas, dar numai
clorofila a o poate converti n energie chimic.
Ecuaia chimic a fotosintezei:
6CO2 + 6H2O C6H12O6 (glucoz) + 6O2
- se desfoar n toate organele verzi ale plantei, dar predominant la nivelul frunzei,
care are o structur adaptat funciei:- suprafaa mare de contact, epiderma cu
stomate, esut asimilator - bogat n cloroplaste, vase conductoare.
- fotosinteza are loc n structuri specializate numite cloroplaste, unde se gsesc
pigmenii clorofilieni clorofilele a si b.
Fazele fotosintezei:
1. Faza de lumin are loc n membrana tilacoidelor (grana);
- folosete, ca surs de energie, energia luminoas - absorbit de
pigmenii clorofilieni
- const ntr-un proces de fotoliz a apei:
2H2O 2H2 +O2 , prin care:
- se elibereaz H2 necesar n faza de ntuneric;

- se elibereaz energie nglobat n ATP (adenozintrifosfat);

- se elibereaz oxigenul necesar respiraiei.
2. Faza de ntuneric : - are loc n stroma cloroplastelor;
- const n sinteza substanelor organice (glucide, lipide, proteine);
- folosete ca surs de carbon CO2 atmosferic;
- folosete, ca surs de energie, energia chimic nglobat n ATP.
Importana fotosintezei:
- conversia energiei luminoase n energie chimic;
- sinteza de substane organice;
- eliberarea oxigenului necesar respiraiei;
- purificarea atmosferei prin absorbia CO2.
NUTRIIA HETEROTROF caracteristic organismelor care sintetizeaz substan
ele organice proprii, folosind, ca surs de carbon, carbonul din alt substan organic.
- dup sursa de hran, heterotrofele sunt: saprofite, parazite, mixotrofe, simbionte.
Nutriia saprofit organismele i iau substanele organice dizolvate n ap;
- caracteristic unor bacterii i ciuperci;
- saprofitele sunt:- omnivore folosesc substraturi organice variate mucegaiul
comun;
- specializate folosesc un anumit substrat ex: Mycoderma aceti
transform alcoolul etilic n acid acetic.
Bacteriile saprofite - descompun resturi organice, mineralizndu-le, asigurnd astfel
circuitul materiei in natur;
- produc alterarea alimentelor i nutreurilor;
- pot fi folosite in industrie pentru obinerea de medicamente - ex: mucegaiul
verde-albastrui din care se extrage penicilina.
Nutriia parazit plante care i obin substanele organice pe seama organismelor vii pe
care le paraziteaz i produc boli.
- Ex : rugina grului ; mana viei-de vie ; cornul secarei ; tciunele porumbului.
- plante superioare parazite : - Cuscuta (tortelul) ; (muma padurii) ; (lupoaia). Ele i-au
pierdut clorofila si extrag substanele organice cu ajutorul unor prelungiri = haustori
care ptrund n vasele liberiene ale gazdei.
Nutriia simbiont:
Simbioza = mutualismul = relaia dintre dou organisme bazat pe ajutor reciproc.
Ex: lichenii asociere ntre o alg verde ( sau o cianobacterie) i o ciuperc.
Exist dou tipuri de nutriie autotrof: fotosintetizant i chemosintetizant. Nutriia
fotosintetizant se realizeaz prin fotosintez. Fotosinteza este specific plantelor verzi i algelor.
Organismele care se hrnesc prin fotosintez prezint pigmeni care absorb lumina. Cel mai
cunoscut pigment este clorofila (de culoare verde), specific plantelor i algelor verzi. Algele roii
folosesc pigmentul numit ficoeritrin (rou), algele albastre-verzi ficocianina (albastru), iar algele
brune fucoxantina (brun).
Lumina este absorbit de ctre clorofila prezent n frunze. Toate prile verzi ale plantelor
conin celule cu clorofil: tulpina, frunzele, uneori chiar i rdcina - la plantele a cror rdcin este
suprateran. Procesul fotosintezei are loc n organite celulare specializate denumite cloroplaste.
Cloroplastele sunt specifice doar celulelor din straturile superficiale ale plantelor. Cnd clorofila
absoarbe lumina, ea elibereaz un electron, acest electron nmagazineaz energia luminoas
convertind-o n energie chimic, folosit la sintetizarea substanelor organice.
Exist dou faze ale fotosintezei: faza de lumin, n care are loc absorbia luminii i fotoliza
apei i faza de ntuneric n care se sintetizeaz substanele organice. Fotoliza apei reprezint reacia

de descompunere a apei n atomi componeni, oxigenul este eliberat n atmosfer, iar hidrogenul este
folosit la sintetizarea substanelor organice. Reacia fotosintezei: 6 CO2 + 6 H2O + lumin solar ->
C6H12O6 + 6 O2. C6H12O6 reprezint glucoza, o glucid foarte rspndit. Astfel planta extrage din sol
sruri minerale i ap, din atmosfer CO 2 i le transform n substane organice folosind energia
luminii. Fotosinteza este procesul invers respiraiei, ea elibereaz oxigen i preia CO 2, iar respiraia
preia oxigen i elibereaz CO2.
Al doilea tip de hrnire autotrof este chemosinteza. Chemosinteza presupune sinteza substanelor
organice prin reacii de oxido-reducere ale unor substane anorganice. Prin chemosintez se hrnesc unele
bacterii i ciuperci microscopice etc. Bacteriile sulfuroase, care triesc n mlurile apelor stttoare sulfuroase
transform hidrogenul sulfurat (H2S) n sulf, acid sulfuros (H2SO3) i acid sulfuric (H2SO4). Bacteriile
nitrificatoare triesc n apele bogate n amoniac (NH 3) i l oxideaz n acid azotic (HNO 3) i acid azotos
(HNO2). Bacteriile metanogene produc metanul, iar hidrogenobacteriile oxideaz hidrogenul. Aceste bacterii au
un rol important, deoarece redau unele substane circuitului substanelor din natur i reduc toxicitatea unor
substane.