SUBREGNUL / NCRENGTURA

Protozoa
(gr.protos= primul; zoon=animal)
Definitie:
Protozoarele sunt cele mai simple organisme eucariote (din greaca: protos=primul; zoon=animal)
fiind descoperite si studiate pentru prima data de catre olandezul Anton van Leeuwenhoek (16321723).
Incadrare
Sunt unicelulare, fiind incadrate de catre cei mai multi protozoologisti n regnul Protista, subregnul
Protozooa din care face parte sapte phylum-uri: increngaturile Sarcomastigophora (cuprinde
protozoare flagelate cu un singur tip de nucleu), Labyrinthomorpha, Apicomplexa, Microspora,
Acetospora, i Myxozoa (cuprinde specii saprozoice-care obtin hrana prin absorbtia sau dizolvarea
substantelor organice si anorganice) si Ciliophora (protozoare ciliate cu doua tipuri de nuclee),
protozoarele putand fi monoenergide (cu un singur nucleu) sau polienergide (cu mai multi nuclei).
Pot fi solitare sau coloniale.
Alcatuire
Celula ce alcatuieste corpul protozoarelor este format din plasmalem (macromoleculele stratului
superficial al citoplasmei) la exterior, citoplasm la interior, unul sau mai muli nuclei. Citoplasma
unui protozoar este diferentiata in doua regiuni: la exterior poarta denumirea de ectoplasma iar la
interior de endoplasma care este mai granulara si mai fluida. Conversia intre aceste doua strate are
importanta in locomotia protozoarelor, astfel cele de apa sarata au concentratii similare cu mediul
in care traiesc. Protozoarele de apa dulce trebuie sa regleze concentratia apei intrate prin osmoza in
cantitate mare, proces realizat prin intermediul vacuolelor contractile. Din punct de vedere
morfologic, celula unui protozoar echivaleaz prin funciile vitale complexe, cu o celul de
metazoar, iar din punct de vedere filogenetic cu un individ. Spre deosebire de metazoare, celula
protozoarelor pstreaz toate proprietile speciei.

Hranirea
Cele mai multe protozoare absorb nutrientii dizolvati prin transport activ, sau ingera particulele
alimentare intregi prin endocitoza. Unele protozoare ingera particulele alimentare printr-o regiune
specializata, analogul gurii, numita citofaringe. Schimbul de gaze, absorbtia oxigenului pentru
respiratie celulara si eliminarea dioxidului de carbon, precum si excretia azotului si a subproduselor
rezultatate din metabolismul proteinelor, ca amoniacul, are loc prin difuzare prin membrana
plasmatica.
Dimensiuni
Protozoarele au n majoritate, dimensiuni microscopice (1-500 ) (1 = 1/1000 mm). Formele
parazite intracelular au dimensiuni mai mici de 1 . Deasemeni, exist specii ce pot fi distinse cu
ochiul liber, iar ca excepii, printre Foraminifere- (numuliii fosili) sunt specii cu talii de civa cm
diametru.
La unele protozoare, ntlnim forme coloniale, n special la flagelatele verzi (Fitomastigine), la
care indivizii sunt unii prin puni protoplasmatice. Spre deosebire de coloniile metazoarelor, aceste
1

colonii ale protozoarelor sunt alctuite din indivizi asemntori ce se pot disocia, pstrndu-i
individualitatea funcional.
Protozoarele sunt extrem de variate ecologic. Speciile libere, evolueaz n toate mediile: ape
marine, dulci ori salmastre, n muchi (briofite) i pmnt umed. Multe specii de protozoare sunt
simbionte sau parazite n corpul altor protozoare, al plantelor sau al metazoarelor.
n condiii nefavorabile de mediu, protozoarele se nchisteaz, diminundu-i activitatea
organitelor i procesele metabolice. Chistul protejeaz organismul protozoar pn ce apar condiii
favorabile, cnd se produce exchistarea-dechiderea chistului i reluarea activitii.
Protozoarele au o deosebit importan n natur. Formele libere, constituie o verig important a
lanurilor trofice. Unele specii sunt indicatori biologici ai puritii apelor.
Speciile edafice (din sol) influeneaz procesele de genez i evoluie a solului. Foraminiferele i
radiolarii au contribuit la formarea unor roci sedimentare, respectiv creta i radiolaritul.
Speciile parazite, produc maladii grave la animale i oameni.
ncrengtura Protozoa cuprinde mai multe clase dintre care, cu importan medical-veterinar
menionm:
1. Clasa Flagellata (Flagelate)
2. Clasa Rhizopoda (Rizopode)

3. Clasa Sporozoa (Sporozoare)

4. Clasa Ciliata (Ciliate)

Fig.1 Structura unui protozoar

Subincrengatura Flagellata (Mastigophora)

Cuprinde protozoare care folosesc pentru locomotie flagelii.
Clasa Phytomastigophora
Cuprinde protozoare ce contin clorofila si poseda pentru deplasare unul sau doi flageli.
Clasa Flagellata
Din aceast clas fac parte protozoare prevzute cu unul sau mai muli flageli; au nutriia
autotrof (fitoflagelate) i heterotrof (zooflagelate). nmulirea este: asexuat (cu planul de
diviziune longitudinal) i sexuat. Flagelatele sunt forme libere (marine i dulcicole) parazite i
simbionte.
Euglena viridis (gr. eu=adevrat; glina=ochi) (fig. 1) este printre primele microorganisme
semnalate la microscop, fiind descrise pentru prima data de Antoni van Leeuwenhoek in 1674, o
descriere mai completa fiind facuta in 1787 de Otto Friedrich Mller.
Este o specie comun ce poate fi gsit n bli, lacuri, smrcuri, fntni, prin colectarea peliculei
verzi, facand legatura dintre regnul animal si cel vegetal, avand trasaturi atat specifice plantelor cat
si animalelor. Se studiaz vie la microscop. Apele ce conin euglene se pstreaz la lumin.Un
pigment numit stigma acopera fotoreceptorii aflati la baza flagelui (o pata de culoare portocalie),
permitand captarea luminii, astfel euglena se deplaseaza si isi schimba pozitia in functie de lumina.
In astfel de situatii euglena i folosete cloroplastele care conin clorofil a i clorofil b n
producerea de zaharuri prin fotosintez. Daca sunt cultivate la intuneric, euglenele isi procura hrana
prin absorbtie, pierzandu-si culoarea verde, inglobeaza particula de hrana si o consuma prin
fagocitoza. Prezint un singur grup de cloroplaste aranjate radial, n form de stea, fiind vizibile
doar la microscopul electronic.
Privit la microscop, se observ corpul fuziform, alungit masurand intre 20 si 300m, membrana
celular cu striaiuni fine dispuse n spiral; anterior printr-un infundibul (invaginaie) ies unul sau
doi flageli cu rol locomotor .
(lat. flagellum = bici mic, flagel).

Fig.2. Euglena viridis

3

Euglena este autotrof deci un fitoflagelat. n condiii de umiditate sczut, Euglena formeaz un
zid protector mprejuru-i i hiberneaz sub form de chist pn condiiile se mbuntesc.
La baza flagelului se gaseste o vacuola contractila care realizeaza excretia, prin inmagazinarea
substantelor toxice de excretie din celula si apa si care prin contractie elimina continutul la exterior.
La microscop se poate distinge pulsaia acestei vacuole i vrsarea coninutului acesteia. In ceea ce
priveste micarea asigurat de flageli, dup modul acestora de inserie, pot imprima diverse
modaliti de deplasare. Studii facute pe Labeo rohita, o specie de peste din familia crapilor, au
demonstrat efectul imunostimulant al euglenei.
Clasa Zoomastigophora
Cuprinde membrii lipsiti de cloroplaste si heterotrofi, unele fiind parazite importante la
oameni si animale.
Trypanosoma equiperdum (gr. trepanon=sfredel; soma=corp) (fig. 3) este un protozoar
flagelat care paraziteaz cabalinele, producnd boala numit durin sau sifilisul calului, transmis pe
cale sexual. Parazitul are cca. 25 , prelungirea flagelului crend o membran ondulant. T. Brucei
gambiense, i T. Brucei rhodesiense,sunt responsabile de "boala somnului" la om, transmisa prin
intermediul vectorilor, musca tete.
Se multiplica asexuat in intestinul vectorului, migrand dupa 10 zile in glandele salivare ale acestuia
de unde este transmisa prin intepare la om si animale. In interiorul gazdei mamifer parazitii pot trai
in sange, limfa, SNC, lichidul cerebrospinal. Cand patrunde in SNC, produce apatie generala,
incoordonari in mers si somolenta pronuntata, ajungandu-se la insuficienta cardiaca, malnutritie si
in lipsa unui tratament precoce produce deces.

Fig. 3. Trypanosoma equiperdum

Fig.4. Trypanosoma equiperdum

4

Giardia intestinalis (sin. Lamblia) este un protozoar flagelat care colonizeaza si se

reproduce in intestinul subtire la om, cine, pisic, porc, taurine, oaie, iepure, perui. Forma de
trofozoit a fost observata pentru prima dat n 1681 de ctre Antoni van Leeuwenhoek n probe din
scaunul propriu. Numele a fost ales pentru al onora pe profesorul Alfred Mathieu Giard de la Paris.
Parazit piriform, de 10-20 lungime, cu 4 nuclei in stadiul de chist si doi in stadiul de trofozoit, 8
flageli; anaerob, facultativ patogen, prezinta un disc adeziv cu care se fixeaza pe mucoasa epiteliala.
Boala evolueaz subclinic ori apare un sindrom dizenteriform, contaminarea facandu-se prin
ingestia de chisti ce contamineaza apa si alimentele, rezistenta lor in mediu fiind de saptamani sau
chiar luni. Principala sursa de energie pentru protozoar o reprezinta glucoza si vitamina B, astfel o
ratie saraca in carbohidrati poate reduce numarul de protozoare prezente in intestin. Infectiile cu
Giardia sunt extrem de persistente si se tot pot repeta, intrucat protozoarul are capacitatea de a-si
modifica proteinele de suprafata, producand astfel o variatie antigenica, ocolind sistemele de
aparare ale organismului.
Pisicile si mieii se pot trata cu usurinta, observandu-se la acestia o scadere in greutate si in
infestatiile masive chiar mortalitate ridicata. Acest parazit este fatal pentru chinchila. Rata de
infectie este mai mare de 30% la cainii sub un an.

Fig.5. Giardia intestinalis

Opalina ranarum (fig. 6) triete ca parazit n intestinul posterior al broatei. Se pot obine
opaline n laborator, prin anestezierea unei broate sub clopot, utiliznd cloroform. Se procedeaz la
centeza (gr. kentezis=neptur) prii terminale a intestinului, n coninutul cruia, diluat n ser
fiziologic observm opalinele ciliate i multinucleate. Se constat lipsa gurii si a vacuolelor
contractile, fiind acoperite cu cili: datorit parazitismului, opalinele se hrnesc prin osmoz, ele
sunt saprozoice, consumatoare de materie moarta. Toate speciile sunt endosimbionte obligatoriu,
comensale mai degraba decat parazite.

Fig.6. Opalina ranarum

Clasa Rhizopoda
(gr. rhiza= rdcin; podos=picior)
Rizopodele emit pseudopode (gr.pseudos=fals) filiforme, lobate ori ramificate ca nite
rdcini. Ele sunt solitare sau coloniale i parazite, ocupnd toate mediile de via.
Amoeba proteus are aspectul unei mase gelatinoase avnd contur neregulat, mereu n
schimbare, datorita capacitatii organismului de a forma pseudopode pseudopode lobate ce servesc
locomoiei, dar si pentru a ingloba organisme unicelulare mai mici care sunt invaluite in interiorul
citoplsmei intr-o vacuola alimentara. Este aeroba, oxigenul difuzeaza prin membrana de suprafata si
realizeaza tranzactii de energie.Amoeba proteus se reproduce asexuat, prin mai multe mecanisme in
functie de mediul de viata: prin diviziune binara se reproduce cel maifrecvent, sporularea
intervenind in conditii nefavorabile de mediu. De asemenea in conditii nefavorabile de mediu mai
pot interveni si inchistarea/diviziunea multipla, conjugarea si regenerarea. Se pot colecta amibe
dintr-un acvariu, prin fixarea unei lame deasupra apei i desprinderea unei picturi cu lama, dup
care se observ la microscop (x 20, x 40), avnd cam 500 . Deasemeni, dintr-o pictur de nmol
dintr-o balt sau de pe o frunz a unei plante acvatice se pot recolta amibe prin aceeai metod.
Spre deosebire de late specii de Amoeba, proteus nu este patogena si incapabila de a provoca boli
altor organisme.

Fig.7. Amoeba proteus

Clasa Sporozoa
(gr. sporos=smn; zoon=animal)
Cuprinde protozoare exclusiv endoparazite la nevertebrate i vertebrate. Datorit vieii
parazitare, au aprut adaptri la acest mod de via, adic simplificri ale structurii i funciilor
corpului acestor protozoare. Numele acestei clase vine de la faptul c n dezvoltarea acestor parazii
intervine stadiul de spor (un corp nvelit de un perete, care asigur nmulirea i rezistena n
condiii nefavorabile). Vacuolele si organitele de deplasare lipsesc. Se hranesc osmotrof. Au unul
sau mai multi nuclei. Ciclul evolutiv se face cu schimb de gazde. Fazele ciclului evolutiv sunt:
-faza gametogonica (gamogonia) este faza sexuata in care doi gameti se unesc in cursul procesului
de fecundare formand oul sau zigotul.
-faza sporogonica (sporogonia) in urma diviziunii zigotului se formeaza spori, celule de inmultire
formate fara fecundatie.
6

-faza schizogonica (schizogonia) inmultirea asexuata prin diviziunea binara sau multipla a unui
individ.
Excepie de la aceast regul fac Hemosporidiile, care sunt sporozoare, parazii intracelulari,
heteroxeni (gr. heteros=diferit; xenos=gazd).
Ordinul Haemosporidia cuprinde protozoare ce paraziteaz n globulele roii (gr.
haima=snge) la vertebrate i om. Au un ciclu de viata mai complex care alterneaza intre un
artropod si o gazda vertebrata. Etapele parazitare cuprind trofozoitii, care paraziteaza in tesuturi sau
sange la gazdele verterbrate iar microgametocitii si macrogametocitii paraziteaza tot timpul in
sange.
Gametii sunt preluati de insecte, rezultand oochinetul care prin meioza si apoi prin mitoza da
nastere la sporozoiti care sunt injectati la o noua gazda vertebrata.
Babesia bovis paraziteaz n hematiile bovinelor i la om, avnd form de par, de cca. 2 , fiind
transmis de cpua Ixodes ricinus care inoculeaz sporozoiii mamiferelor.

Ordinul Coccidia. Coccidiile sunt parazii intracelulari, localizai obinuit n celulele

epiteliale la vertebrate,dar pot parazita si alte tesuturi. Ele se identific dup oochist -forma de
rezisten, a crui form i dimensiune variaz dup specie. Oochistul (fig. 7) prezint la exterior o
membran dubl, n interior avnd la genul Eimeria 4 sporoblati, fiecare coninnd cte 2
sporozoii. Ex.: Eimeria tenella -se localizeaz n epiteliul ceccal la gin;
Eimeria stiedai -paraziteaz epiteliul canalelor biliare la iepure; Eimeria truttae -se localizeaz n
apendicele pilorice la pstrv.

Fig.8. Oochist de Eimeria spp.

7

Ordinul Microsporidia. Cuprinde parazii intracelulari cu spori foarte mici, cu o singur

capsul polar i cu un filament de 150 de ori mai lung dect sporul. Ex.: Nosema apis-paraziteaz
epiteliul intestinului la albin. Sporul este forma de contaminare. Boala -nosemoza- este mortal.
Microsporidiile mai paraziteaz crabii, racii, petii marini sau dulcicoli i icrele acestora, boala
numindu-se microsporidoz.
Ordinul Mixosporidia - cuprinde parazii intracelulari care posed n interiorul sporului
dou capsule polare.
ntlnim astfel, mai multe tipuri de spori.La coccidii (fig. 8-1), vom gsi n interiorul sporului,
sporozoii. La Microsporidii (fig.8-2), vom gsi o altfel de organizare a sporului, care are o capsul
polar i un filament exertil. La Mixosporidii, sporul posed pe lng alte structuri, dou capsule
polare.

9.1. Eimeria

9.2. Microsporidia
Fig.9. Tipuri de spori

9.3. Myxosporidia

Clasa Ciliata
(gr.cilii=cili; phorein=a purta)
Cuprinde protozoare care au corpul acoperit cu organite de micare: cili, ciri i care posed
n citoplasm un aparat nuclear format din doi nuclei: unul mare macronucleu poliploid, cu rol
trofic ce confere ARN nuclear de crestere vegetativa i unul mic micronucleu diploid, cu rol n
reproducere. Sexualitatea la aceste protozoare apare sub forma procesului de conjugare : un schimb
de substan nuclear ntre parteneri, deci cu revitalizare genetic.
Au fost descrise peste 3500 de specii, numarul potential fiind de aproximativ 30.000 ectosimbionte,
endosimbionte, parazite obligatoriu sau oportuniste.
Ciliatele sunt forme libere, parazite ori simbionte. Se pot obine protozoare ciliate (Colpoda
cuculus, Colpidium sp.) din infuzii de fn tocat mrunt n ap dintr-o balt cu resturi vegetale. Dup
cca. o sptmn, cnd apa este inut la lumin i cldur apar i paramecii, care pot fi prelevai cu
o baghet de sticl ntr-o pictur de ap i observai la microscop. Cele mai multe sunt ciliate
heterotrofe hranindu-se cu bacterii mici, detritusuri si alge.
Ex: Paramecium caudatum (fig. 10) are dimensiuni de cca. 300 i o micare ritmic, putndu-se
deplasa i prin rostogolire. Cilii antreneaz particulele alimentare spre citostom (de la grcescul
kytos= celul; stoma=gur) i citofaringe, fiind mpinse n citoplasm; aici, n jurul unei particule
alimentare se formeaz o vacuol digestiv, unde ncepe procesul de digestie prin aciunea
enzimelor care ptrund din citoplasm n vacuole.

Fig.10. Structura unui ciliat : Paramecium

Prin cele dou vacuole contractile pe care le conine, parameciul i regleaz ritmic
presiunea osmotic (o vacuol se umple, cealalt se golete). n centrul endoplasmei se afl un
nucleu mare, reniform (macronucleu) i unul mic (micronucleu). Starea heterocariot a ciliatelor
este un caracter cenic printre vieuitoare (gr. heteros=diferit; karion=nucleu; koinos=asociaie,
cenoz).
Balantidium coli
(gr. balantidion=pungu) -este un protozoar ciliat de cca. 200 , care triete comensal n intestin
la vertebrate: peti, batracieni, reptile, psri i mamifere inclusiv la om. n condiiile unor
dezechilibre ale gazdei, devine agresiv, producnd boala numit balantidioz -o dizenterie grav.
Micarea protozoarelor
Protozoarele sunt sensibile fa de o mare varietate de stimuli, crora le rspunde printr-un
tactism care le asigura modificarea comportamentului imediat i astfel, supravieuirea:
termotactism, chimio-tactism, geotactism, foto-tactism.
Cu excepia fotosensibilitii stigmei flagelatelor, celelalte sisteme nu sunt ndeajuns cunoscute. La
protozoare exist urmtoarele tipuri de micri: micri amiboide, cnd intervin particulariti
fizico-chimice ale citoplasmei micri flagelare sau ciliare, rezultate ale micrilor organitelor
specializate, micri mult mai complexe, rspndite doar in grupul flagelatelor.
Cilii i flagelii, care au o structur fundamental asemntoare, au micri fie de pendulare, fie de
ondulare (micri sinuoase, aa cum au spermatozoii de la metazoare), care sunt foarte bine
coordonate funcional de un numr mare de organite ciliare cu o organizaie complexa.