Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice

Referat
La disciplina Literatura Muzicii Usoare

Tema: Musicalul

West Side Story

Efectuat: Balmus Nicanor

Controlat: Victoria Tcacenco

Chisinau 2015

Filmul West Side Story este o adaptare cinematografica dupa

musicalul cu acelasi titlu scris de Arthur Laurents, pe muzica lui
Leonardo Bernstein si versurile lui Stephen Sondheim. Scenariul lui
Laurents este bazat pe tragedia Romeo si Julieta a lui William
Shakespeare, dar el este mai mult de atat. Povestirea este plasata in
New York City la mijlocul anilor '50 si ilustreaza rivalitatea dintre
doua bande de tineri, The Jets (americani) si The Sharks
(portoricani). Initial, cand producatorul de teatru Jerome Robbins l-a
contactat pe Laurents pentru a scrie o adaptare dupa Romeo si
Julieta, acesta si-a intitulat piesa East-Side Story, in care un tinar
catolic se indragosteste de o tinara evreica, iar subiectul era centrat
pe antisemitismul bandei de tineri catolici fata de evrei. Bernstein si
Robbins s-au aratat interesati, dar dupa ce a terminat de scris
scenariul in 1950, Laurents si-a dat seama ca temele muzicale
fusesera deja acoperite in comedia Abie's Irish Rose de la inceputul
anilor '20. Dupa ce Laurents a renuntat la proiect, cei trei si-au vazut
fiecare de drumul lor, iar piesa a ramas in asteptare timp de 5 ani.
In 1955 producatorul de teatru Martin Gabel il angajeaza pe
Laurents sa scrie o adaptare dupa nuvela Serenade a lui James
Mallahan Cain, iar Laurents ii coopteaza pe Bernstein si Robbins.
Intre timp, Gabel ii face cunostinta cu textierul Stephen Sondheim.
Subiectul se va schimba, caci la acea vreme ciocnirile dintre
bandele juvenile tineau primele pagini ale ziarelor, iar rata imigratiei
portoricanilor in New York cunostea o crestere vertiginoasa. Astfel,
Laurents a considerat ca ar fi mai potrivit sa isi plaseze piesa in
Harlem, iar Robbins a fost incantat de ideea unui musical cu ritmuri
latino. Desi Laurents nu a fost incantat de Stephen Sondheim la
auditiile preliminare pentru coloana sonora, el a trebuit sa apeleze la
acest deoarece echipa Betty Comden si Adolph Green pe care o
alesese Robbins erau implicati in productia pentru filmul Peter Pan
(1960).
Laurents a urmarit indeaproape povestea Romeo si Julietei dar
a decis sa renunte la cateva detalii legate de familiile personajelor
principale si la suicidul Julietei. Dupa mai multe modificari in

scenariu si dupa revizuirea ordinii si textelor melodiilor, in special

pentru ca unele cuvinte erau considerate prea elevate pentru
educatia personajelor, spectacolul a fost definitivat in 1956. Primele
auditii cu public au esuat in strangerea fondurilor cu doua luni
inainte de inceperea repetitiilor din primavara lui 1957 si
producatorul Cheryl Crawford s-a retras din proiect. Din fericire
Sondheim a reusit sa il convinga pe prietenul sau, producatorul
Harold Prince, sa se implice in realizarea spectacolului. Prince a
inceput prin taierea bugetului si strangerea banilor necesari. Din
acest motiv, Robbins care nu vrusese initial sa faca coreografia a
fost oarecum nevoit sa accepte conditiile lui Prince. Premiera
spectacolului pe Broadway a avut loc in septembrie 1957. Laurents
ar fi dorit ca James Dean sa preia rolul personajului principal Tony,
dar acesta a decedat cu citeva luni inainte de finalizarea scenariului,
in timp ce Robert Wise, unul din regizori, ar fi vrut ca Tony sa fie
jucat de Elvis Presley. Rolul Mariei i-a fost oferit Audrey Hepburn dar
aceasta era insarcinata la acea vreme si a refuzat. Printre actorii
distributiei originale se aflau Larry Kert (Tony), Carol Lawrence
(Maria), Chita Rivera (Anita) si Elizabeth Taylor (Francesca). Cei mai
multi dintre ei au fost respinsi la auditia pentru film deoarece fie
erau prea in varsta pentru a juca rolul adolescentilor, fie nu erau
fotogenici.
(Actori)
Filmul a fost lansat in octombrie 1961 si ii avea in distributie
pe Natalie Wood (Maria), Richard Beymer (Tony), Rita Moreno
(Anita), Russ Tamblyn (Riff) si Eliot Feld (Baby John) si citiva actori
din distributia originala: David Winters (A-Rab), Tony Mordente
(Action), Carole D'Andrea (Velma), William Bramley (Krupke) si
Tommy Abbott (Gee-Tar). Vocile lui Natalie Wood si Richard Beymer
au fost dublate de Marni Nixon respectiv Jimmy Bryant. Betty Wand
a dublat-o pe Rita Moreno (Anita) deoarece vocea acesteia nu se
incadra in gama in care erau cantate melodiile. Ward a intentat
ulterior proces pentru obtinerea unei parti din incasarile albumului
filmului, disputa fiind solutionata in final in afara tribunalului. Marni

Nixon a considerat ca si ea merita o parte din veniturile coloanei

sonore. In semn de solidaritate cu Nixon, care ii era colega la
Filarmonica din New York, Leonard Bernstein a fost de acord sa ii
cedeze un sfert din propriile sale venituri.
(Filmarile)
Pentru mentinerea tensiunii intre membrii bandelor rivale din
film, echipa lui Robbins i-a tinut pe actori in camere separate si i-a
incurajat sa se tachineze reciproc pentru crearea atmosferei propice
filmarilor. S-au petrecut si cateva incidente pe platou: Eliot Feld a
lesinat si a fost internat cu pneumonie din cauza filmarilor
extenuante din timpul melodiei Cool si Betty Wand si Rita Moreno au
racit, iar Marni Nixon a fost nevoita sa cante pe doua voci, atat
pentru dublajul Nataliei Wood cat si pentru dublajul Ritei Moreno. In
scena in care banda celor de la The Jets o agreseaza pe Anita (Rita
Moreno), aceasta aproape ca a izbucnit in plans amintindu-si de
momentele cand a fost violata in copilarie. Echipa de filmare a
trebuit sa se opreasca imediat si sa o linisteasca. Scena pentru
melodia Cool a fost atat de epuizanta pentru actori incat dupa
terminarea ei actorii si-au ars ritualic genuncherele de fericire ca s-a
terminat. Natalie Wood a purtat pe parcursul productiei o bratara
care sa ii ascunda bandajul de la rana incheieturii, pe care o
capatase in timpul unei scene din The Green Promise (1949) cand a
cazut de pe un pod in timpul unei furtuni. Aceasta bratara va deveni
o semnatura personala a actritei in toate filmele in care va juca.
Versurile melodiei America au fost schimbate din cauza
standardelor cenzurii pentru ca faceau aluzii sexuale si aprecieri
defaimatoare la adresa portoricanilor, iar cele din Gee, Officer
Krupke pentru ca foloseau jargonul. Gee, Officer Krupke a fost
interzis la difuzare de postul de radio BBC din cauza referintelor la
consumul de droguri si ambiguitate sexuala. Cu toate acestea,
coloana sonora a filmului a devenit cel mai bine vandut album cu
muzica de film de la acea vreme. In 1962 filmul avea sa castige 10
premii Oscar printre care Cel mai bun sunet, Cea mai buna
imagine, Cea mai buna muzica de film, Cel mai bun design al unui

film color. Din pacate nici Natalie Wood nici Richard Beymer nu au
castigat vreun Oscar pentru rol principal, dar, in schimb, Rita
Moreno si George Chakiris au castigat Oscarul pentru Cel mai bun
rol secundar. Pentru prima data in istoria decernarii Oscarului
premiul pentru Cea mai buna regie a fost acordat celor doi regizori
ai filmului, Jerome Robbins si Robert Wise, stabilind un record ce va
doborat de abia 46 de ani mai tirziu de filmul No country for old
men (2007). In acelasi timp a devenit cel mai premiat musical din
istorie, reusind sa devanseze musicalul Gigi (1958) care obtinuse
noua Oscaruri.

Cine a scris West Side Story:

Cartea de Arthur Laurents
Versuri de Stephen Sondheim
Muzica de Leonard Bernstein
Intreaga producie originala regizata s coregrafiat de Jerome Robbins
Orchestratie de Leonard Bernstein cu Sid Ramin si Irwin Kostal
Versiunea de film:
Regizat de Robert Wise & Jerome Robbins
Scenariu: Ernest Lehman
Coregrafie: Jerome Robbins

Instrumentatia din West Side Story

Reed I: Piccolo, Flute, Alto Saxophone, Clarinet in B, Bass Clarinet
Reed II: Clarinet in E, Clarinet in B, Bass Clarinet
Reed III: Piccolo, Flute, Oboe, English Horn, Tenor Saxophone, Baritone
Saxophone, Clarinet in B, Bass Clarinet

Reed IV: Piccolo, Flute, Soprano Saxophone, Bass Saxophone, Clarinet in B, Bass
Clarinet
Reed V: Bassoon
2 Horns in F
3 Trumpets in B (2nd doubling Trumpet in D)
2 Trombones
Timpani
Percussion (four players) **
Piano / Celesta
Electric Guitar / Spanish Guitar / Mandolin
Violin I - VII
Cello I - IV
Contrabass

Premii:
ANTOINETTE PERRY AWARDS (for the original Broadway production)
Scenic Design - Oliver Smith
Choreography - Jerome Robbins
Also nominated:
Carol Lawrence, Best Actress in a Supporting Role in a Musical
Best Conductor/Musical Director, Max Goberman
Best Costume Design, Irene Sharaff
NEW YORK FILM CRITICS
Best Picture West Side Story
ACADEMY AWARDS
Best Picture, West Side Story
Best Supporting Actor, George Chakiris
Best Supporting Actress, Rita Moreno
Best Direction, Robert Wise and Jerome Robbins
Best Cinematography, Color, Daniel L. Fapp
Best Art Direction, Color, Boris Leven (Art Direction), Victor Gangelin (Set Decoration)
Best Sound, Fred Hynes, Gordon Sawyer
Best Scoring of a Musical, Saul Chaplin, Johnny Green, Sid Ramin, Irwin Kostal

 Best Editing, Thomas Stanford

Best Costumes, Color, Irene Sharaff
Special Award, Jerome Robbins for his brilliant achievement in the art of choreography
Also nominated:
Best Screenplay, Ernest Lehman
GRAMMY AWARDS
Best Soundtrack - West Side Story, Johnny Green, Saul Chaplin, Sid Ramin, Irwin Kostal
(That same year, Stan Kenton was awarded a Grammy for Best Jazz Performance, Stan Kenton's West Side
Story)
Writers Guild of America
Best Written Musical, Ernest Lehman (for the adapted screenplay, 1962)
New York Film Critics Circle Award
West Side Story, Best Film
Laurel Awards
Cinematography, Color, Daniel L. Fapp
Female Supporting Performance, Rita Moreno
Best Musical
Golden Globes (1962)
Best Motion Picture - Musical
Best Supporting Actor, George Chakiris
Best Supporting Actreess, Rita Moreno
Directors Guild of America
Outstanding Directorial Achievement in Motion Pictures, Jerome Robbins, Robert Wise and Robert E. Relyea
(assistant director)