Sunteți pe pagina 1din 7

PĂRINŢI ŞI SCRIITOBI BISERICEŞTI

(

1

SCRIERILE

PĂRINŢILOR

APOSTOLICI

CARTE

TIPĂRITA

CU

BINECUVINTAREA

PREA

FERICITULUI

PĂRINTE

IUSTI N

)

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

TRADUCERE,

NOTE

ŞI

INDICI

DE

Pr. D. FECIORU

ORTODOXE ROMANE TRADUCERE, NOTE ŞI INDICI DE Pr. D. FECIORU EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE

EDITURA INSTITUTULUI

BIBLIC

ŞI

DE

MISIUNE

AL

BISERICII

ORTODOXE

ROMANE

BUCUREŞT I

-

197 9

3B

care cercetează comorile inimii» 63 . 3.

SCRIERILE

ştim

bine

PĂRINŢILOR

APOSTOLICI

Domnul

este

aproape M , că nici unul din gîndurile noastre nu-I este ascuns şi nici ceva din planurile pe care le facem. 4. Aşadar, este drept să nu ne abatem de la voinţa Lui. 5. Mai bine să supărăm pe oamenii nesocotiţi şi nepricepuţi, pe cei mîndri şi îngîmfaţi cu lăudăroşenia cuvîntului lor

decît pe Dumnezeu. 6. Să ne temem de Domnul Iisus, ai Cărui skige s-a

pe

preoţi ,• să învăţăm pe tineri învăţătura Mei i de Dumnezeu, iar pe soţiile noastre să le în/dreptăm spre ce este bun. 7. Să arate purtarea cea vrednică de iubire a castităţii, să vădească voinţa cea curată a bllndeţei lor, să facă, prin tăcere, cunoscută bunătatea limbii lor şi să-şi arate dragostea lor, nu după .simpatii, ci să o ofere tuturora cu cuvioşie, în chip egal, tuturor celor ce se te m de Dumnezeu. 8. Copiii noştri să aib ă part e d e creştere a ce a îrutru Hristo s să înveţ e c e pu­ tere are smerenia înaintea lui Dumnezeu şi ce poate dragostea curată în faţa lui Dumnezeu ; să înveţe că bună şi mare este frica de Dum­ nezeu şi că mîmtuie pe toţi ce i car e trăiesc cu cuvioşie în Dumnezeu, cu cuget curat. 9. Că Bl cercetează gîndurile şi simţămintele noastre suflarea Lui este în noi şi o ia ciînd voieşte 6 5 .

dat pentru noi ; să respectăm pe conducătorii noştris ă cinstim

CAPITOLU L

XXI I

 

1.

Toate

acestea

întăresc

credinţa

în

Hristos.

şi

El

prin

Duhul

ce l

Sfînt

aş a

ne

cheam ă

:

«Veniţi,

iiilor,

ascultaţi-Mă

pe

Mine!

Frica

de

Domnul

voi

învăţa.

2.

Cine

este

omul

cel

ce

voieşte

viaţa,

 

care

iubeşte

vadă

zile

bune

?

 

3.

Opreşte-ţi

limba

de

la

râu

şi

buzele

tale

nu

grăiască

vicleşug.

4.

Fereşte-te

de

rău

şi

bine.

5.

Caută

pacea

şi

o

urmează.

6.

Ochiul

Domnului

spre

cei

drepţi

şi

urechile

Lui

spre

rugăciunea

lor,

iar

faţa

Domnului

spre

cei

ce

iac

rele,

ca

piardă

de

pe

pămînt

pomenirea

lor.

7.

Strigat-a

dreptul

şi

Domnul

1-a

auzit

pe

el

şi

din

toate

necazurile

lui

1-a

izbăvit

pe

eh 96 .

8.

Multe

sînt

biciuirile

păcătosului,

dar

pe

cei

ce

nădăjduiesc

 

in

Domnul

mila

Lui

îi

va

încon­

jura»

67 .

CAPITOLU L

XXII I

 

1.

Părintele

ce l

întru

toate

milostiv

şi

binefăcător,

iubeşte

pe

cei

c e

'&e

te m

d e

E l

ş i

d ă

c u

Mînrieţi e

ş i

bunăvoinţ ă

haruril e

Lu i

celo r

c e

63. Pilde 20, 27.

64. Ps. 33, 17 ; 118, 151 ; 144, 19.

65. Ps.

103, 30—31 j Ecci. 12, 7.

66. Ps.

33,

11—16.

67. Ps. 31, 11.

SF.

CLEMENT

ROMANUL,

CĂTRE

CORINTENI

(I)

se

apropie

de

Bl cu

cuget

curat.

2.

sie

îngîrrufe

sufletu l

nostr u

di n

Lui

daruri.

3.

Departe

fie

de

noi

norociţi

sînt

cei

îndoielnici,

cei

care

«Acestea

le-am

auzit

şi

pe

vremea

 

59

De

acee a

nu

ne

îndoim,

dar

nici

pricin a

covîrşitoarello r

Scriptura

aceasta ,

car e

şi

zic e

se

îndoiesc

în

părinţilor

noştri

întîmplat.

sufletul

şi

4.

iată

O,

lor

şi

am

viţa

copt»

de

vie;

mai

frunza,

apoi

6S .

Vedeţi

întîi

floarea

in

:

îi

zic

slăvitelo r

«Ne­

:

îmbă-

nepricepuţilor!

cad

şi

scurtă

vrem e ajung e 'la coacer e fructul pomulu i ? 5. într-adevă r iute şi pe neaşteptate se va împlini

trînit

şi

nimic

din

acestea

nu

ni

s-a

Comparaţi-vâ

cu

un

pom!

Luaţi

ca

pildă

frunzele

cele

vechi;

apoi

lăstăreşte,

apoi

după

acestea

agurida

şi

în

sfîrşit

strugurele

turie

şi

Scriptura ,

veste

va

veni

Domnul

zicîn d

în

îi

voinţa

lui

Dumnezeu.

Despre

aceasta

măr­

:

«Va

veni

iute

şi

nu

va

zăbovi» 69 ;

şi

«Fără

de

templul

Lui

şi

Sfîntul

pe

Care

voi

îl

aşteptaţi»

70 .

CAPITOLU L

XXI V

1. Să înţelegem , iubiţilor, cu m Stăpînul ne arată necontenit că va fi învierea viitoare, a căre i pîrgă L-a făcut pe Domnul Iisus Hristos, în- viindu-L din morţi. 2. Să vedem, iubiţilor, învierea, care se săvîrşeşte în viaţa cea de toate zilele. 3. Ziua şi noaptea ne arată învierea ; noap­ tea adoarme, ziua înviază ; ziua pleacă, noaptea vine. 4. Să luăm fruc­ tele ! Cum şi în ce chip creşte sămiînta ? 5. A ieşit semănătorul şi a aruncat în pămînt pe fiecare din seminţe ,• acestea, căzând în pământ, uscate şi goale, putrezesc ,• apoi măreţia purtării de grijă a Stăuînului le înviază din stricăciune ; şi dintr-o sămînţă cresc mai multe şi fac rod.

1.

rit,

adică

fenix 71

•,

vedem

semnul

în

acele a din

această

pasăre

68. Text necunoscut.

69. Is. 14, 1 ; Evr. 10, 37.

70. Mal. 3, 1.

CAPITOLU L

XX V

minunat,

Arabia.

este

2.

una

car e

se

petrec e

acolo

o

şi

în

pasăre,

ţinuturile

care

se

cam

cinci

din

răsă­

numeşte

de

Este

singură

trăieşte

sute

71. Despre pasărea Fenix vorbesc şi alţi scriitori din epoca clasică şi din epoca

creştină veche : Herodot (Istoria, Ii, 73), Pomponius Mela (De situ orbis, III, 8, 10), Pliniu cel Bătrîn (Istoria naturală, 10, 2), Tacit (Anale, VI, 28), Tertulian (Despre în­ vierea trupului, XIII), Origen (Contra lui Cels, IV, 98), Simţul Chirii al Ierusali­ mului (Cateheze, VIII, 8), Sfîntul Ambrozie (Exaimenon, V, 23, 79, Interpretare la psalmul 118 ; Cuvîntări, XIX , 13), Rutin (Simbolul apostolilor, XI), Stlntul Epifaniu (Ancora, LXXXIV), Euseb/u al Cesareii (Viaţa lui Constantin, IV, 72), Stîntul Gri- gore din Nazianz (Cuvîntări, XXXI , 10), Fericitul Augustin (Despre suflet, IV, 33), Fot ie {Biblioteca, 126). Dintre aceşti scriitori, Tacit, Origen, Sfîntul Grigore din Nazianz, Fericitul Augustin au rezerve; Pliniu cel Bătrîn refuză să se pronunţe; Eusebiu istoriseşte simplu legenda: Fotie blamează cu severitate pe Sfîntul Clement pentru această menţiune (la : H. Hemmer, op. cit., p. 56—57, în note).

60

SCRIERILE

PĂRINŢILOR

APOSTOLICI

ani ; cînd se apropie de moarte îşi face un .cuib din tămîie, smirnă şi

se împlineşte timpul, intră în cuib şi moare.

3. Din trupul putrezit se naşte un vierme ; acesta se hrăneşte din ca­ davrul animalului mort şi-i cresc penele şi aripile ; apoi cînd ajunge

puternic, ia cuibul acela în care sînt oasele premergătorului ei şi, pur- tîndu-le pe acestea, zboară din Arabia pînă în Egipt, în oraşul numit Heliopolis. 4. Şi ziua, nămiaza mare, în văzul tuturora, zboară la alta­ rul soarelui şi pune cuibul cu oasele acolo şi apoi se întoarce înapoi.

5.

pasăre a a venit 'la plinire a

din alte aromate ; cînd

Preoţii

cerceteaz ă

cronicil e

şi

găses c

a cinci sute de ani.

CAPITOLU L

XXV I

1.

Mai

putem

socoti

oare

mare

şi

minunat

lucru

dacă

Creatorul

lumii

va

învia

pe

toţi

aceia

«are

I-au

slujit

cu

cuvioşie

în

încrederea

bunei

credinţe,

cînd

chiar

printr-o

pasăre

ne

arată

măreţia

făgăduinţei

Lui ?

2.

spune

undeva

Scriptura

 

:

«Şi

vei

scula

şi

voi

mărtu­

risi

Ţie» 72

şi

:

«M-am

culcat

şi

am

adormit;

sculatu-m-am,

Tu

cu

mine

eşti» 73 .

3.

Şi

iarăşi

Iov

spune

:

«Şi

va

învia

trupul

acesta

al

meu,

care

a

îndurat

toate

acestea»

7i .

 
 

CAPITOLUJ L

XXV I

 

de

1.

Cel

Aşadar,

Care-i

ne

fie

credincios

legate

sufletele

în

făgăduinţele

noastre

Sale

prin

şi

această

în

nădejde

judecăţile

drept

Sale .

2.

Cel

Car e

a

poruncit

nu

minţim,

cu

mult

mad

mult

El

nu

va

minţi.

la

Dumnezeu

totul

e

cu

putinţă 75 r

afară

de minciună 76 .

3.

se

aprindă, dar,

în

noi

credinţa în

El

şi

socotim

toate

sînt

aproa­

pe

de

El.

4.

Cu

cuvîntul

măreţiei

Lui

s-au

întemeiat

toate 7 7

şi

tot

cu

cuvîntul

Lui

poat e

 

le

piardă.

5.

«Cine-i

va

zice

Lui:

«pentru

ce

ai

făcut

pe El 7 9 . că

Sau

toate

cine

cînd

sta

şi

împotriva

cum

puterii

tăriei

Lui

78

va

Dumnezeu

le

face

de

7.

vrea

sînt

vrea

şi

nimic

nu

piere

din

cel e

hotărîte

Lui

şi

nimic

nu

aste

ascuns

voinţei

Lui,

Dumnezeu,

iar

iacerea

mîinilor

Lui

o

ves-

6.

Toate

înaintea

slava

lui

«cerurile

spun

72.

Text necunoscut, aminteşte de : Ps. 27, 7; 87, 11.

73.

Ps. 3,

5 ;

22, 4.

74.

Iov 19, 25.

75.

Mf.

19, 26 ; Mc.

10, 27.

76.

Bvr. 6,

18; Tit

1,

2.

77.

Int. Sol. 9,

1 ; Evr. 3,

1.

78.

79.

Inţ. Sol. 12,

ML 5, 18.

12 ;

11, 21.

SF.

CLEMENT

ROMANUL,

CĂTRE

CORINTENI

(I)

omoară

dar

lor,

li

invidia.

îndată

ocăriţi

cele

ce

izbăviţi

a

de

au

8.

fost

fie

iost

Eu

la

am

mistuită

uşile

pregătite

rele»

123 .

văzut

viaţa

celor

pe

lor.

mai

acelora,

cei

9.

mici

drepţii

CAPITOLU L

fără

de

Departe

şi

le

vor

X L

minte

primind

de

mintuire

nu

fie

mînca,

cel

iar

ce

ei

67

rădăcini,

fiii

izbăveşte.

vor

iie

nu

1. Aşadar, pentru că acestea ne sînt cunoscute şi am pătruns în

adîncurile dumnezeieştei cunoştinţe, se cuvine să facem în rînduială 12 4

pe toaite cî'te a poruncit S'tăipînu'l; să le facem la vremile rînduite. 2. A poruncit ca darurile de jertfă şi liturghiile să nu se săvîrşească la în- tîmiplare şi fără rînduială, ci la anumite timpuri şi ceasuri. 3. El a rîn­ duit, cu voinţa Lui cea ipreaînaltă, unde şi prin cine vrea să se săvîr­ şească acestea, pentru Ca, fiind săvîrşite toate cu cuvioşie şi cu încu­ viinţarea Lui, să fie bine primite de voinţa Sa. 4. Aşadar, cei ce aduc la vremile rînduite darurile lor de jertifă sînt bine primiţi şi fericiţi ,• că nu păcătuiesc ce i ce urmează poruncile Stăpânului. 5. Arhiereului

îi sînt date slujiri proprii, preoţilor li s-a rînduit loc propriu, leviţilor le

sînt puse diaconii proprii, iar laicului îi sînt date porunci pentru laici.

CAPITOLU L

XL I

1. Fiecare dintre noi, fraţilor, să caute, cu cucernicie, ca în pro­

priul său rang să fie bineplăcut lui Dumnezeu, avînd conştiinţă curată şi nedepăşind canonul rînduit slujirii lui. 2. Nu se aduc, fraţilor, pre­ tutindeni jertfe continui sau jertfe de rugăciune sau jertfe pentru păcat sau jertfe pentru greşeli 12 \ ci numai în Ierusalim ; iar acolo nu se aduc jertfele în orice loc, ci înaintea templului la jertfelnic, după ce darul de jertfă a fost cercetat mai întîi de arhiereu şi de slujitorii amintiţi mai sus. 3. Cei care fac ceva împotriva voinţei lui Dumnezeu au ca pedeapsă moartea. 4. Vedeţi, fraţilor, cu cît am fost învredniciţi de mai multă cunoştinţă, cu atît mai mult sîntem supuşi unei mai mari primejdii.

CAPITOLU L

XLI I

 

1.

Apostolii

ne-au

vestit

Evanghelia

iprimită

de

la

Domnul

Iisus

Hristos ;

iar

Iisus

Hristos

a

fost

trimis de Dumnezeu 12(i .

2.

Hristos,

dar,

a

fost trimis de Dumnezeu,

iar

apostolii

de Hristos.

Amindouă

s-au

făcut

123. Iov

124. 1 Cor. 14, 40.

125. leş. 29, 42 ; Num. 28, 3—8 ;

126. 1

23 ;

4, 19—5, 5.

Cor.

3,

In.

Lev. 4,

17,

18 ; 20, 21.

3.

68

SCRIERILE

PĂRINŢILOR

APOSTOLICI

în bună rînduia'lă din voinţa lui Dumnezeu. 3. Apostolii primind, deci, poruncă, încredinţaţi fiind prin învierea Domnului Iisus Hristos şi avînd încredere în cuvântul lui Dumnezeu, au ieşit cu adeverirea Duhului lui Dumnezeu, binevestind că are să vină împărăţia lui Dumnezeu. 4. Pre- dicînd, dar, în ţări şi în cetăţi, au pus episcopi şi diaconi pentru cei ce aveau să creadă, pe cei care au crezut întîi, după ce au fost probaţi de Domnul. 5. Şi acest lucru n-a fost o noutate, că de multă vreme era scris despre episcopi şi diaconi ; astfel Scriptura zice undeva : «Şi voi pune pe episcopii lor întru dreptate şi pe diaconii lor întru credinţă» 127 .

CAPITOLU L

XLII I

1. Şi ce e de mirare, dacă ce i încredinţaţi de Dumnezeu în Hristos

cu o lucrare ca aceasta au pus în aceste slujbe pe cei de care am vor­ bit mai înainte ? Că şi fericitul Moisi, «credinciosul slujitor în toată casa» 12 8 a însemnat în sfintele cărţi toate cel e poruncite lui, iar pe el l-au urmat şi ceilalţi profeţi, care au dat mărturie de cele ce s-au po­ runcit de Dumnezeu. 2. Că atunci cînd din pricina preoţiei s-a născut invidie şi seminţiile lui Israil s-au răsculat, care din ele să fie împo­ dobită cu acest nume slăvit, Moisi a poruncit căpeteniilor celor două­ sprezece seminţii să-i aducă toiege scrise cu numele fiecărei seminţii. Moisi a luat toiegele, le-a legat, le-a pecetluit cu inelele căpeteniilor seminţiilor şi le-a pus în cortul mărturiei pe masa lui Dumnezeu. 3. Şi închizînd cortul, a pecetluit lacătele aşa cum pecetluise toiegele. 4. Şi le-a spus : «Bărbaţi fraţi, al cărei seminţii va odrăsli toiagul, pe aceea a ales-o Dumnezeu, ca să săvîrşească cele ale preoţiei şi să-I slujească Lui!» . 5. Cînd s-a fălcut ziuă, Mois i a adunat tot poporul lui Israil, cel e şase sute de mii de bărbaţi, a arătat peceţile căpeteniilor seminţiilor, a deschis cortul mărturiei şi a scos toiegele ; şi a fost găsit toiagul lui Aaron, nu numai odrăslit, ci avînd şi rod 129 . 6. Ce socotiţi iubiţilor ? Nu ştia oare mai dinainte Moisi, că are să se întâmple aceasta ? Ne­ greşit, ştia ! Dar, ca să nu se facă tulburare în poporul lui Israil, a făcut aşa, spre a fi slăvit numele adevăratului şi singurului Dumnezeu, Căruia slava în vecii vecilor, Amin.

CAPITOLU L

XLI V

1. Şi Apostolii noştri au cunoscut, prin Domnul nostru Iisus Hristos,

că va fi ceartă pentru dregătoria de episcop. 2. Din această pricină,

127. Is. 60, 17.

128. Num.

12,

7 ;

Evr.

3,

2.

5.

129. Num. 17, 16—26.

SF.

CLEMENT

ROMANUL,

CĂTRE

CORINTENI

(I)

69

luînid mai dinainte desăvârşită cunoştinţă, au pus episcopi pe cei de

care am vorbit mai înainte şi le-au dat lor în grijă,

să le continue slujirea lor alţi bărbaţi încercaţi. 3. Socotim, deci, că

nu e drept să fie izgoniţi din slujirea lor ce i car e au fost puşi episcopi de Apostoli sau între timp de alţi bărbaţi vrednici, cu aprobarea întregii Biserici şi care au slujit turmei lui HristO's fără prihană, cu smerenie, în linişte, cu grijă, de care dau mărturie toţi de multă vreme. 4. Că nu mic ne va fi păcatul, dacă îndepărtăm din dregătoria de episcop pe cei care au adus lui Dumnezeu fără prihană şi cu cuvioşie darurile.

5. Fericiţi sînf preoţii, care au plecat mai înainte şi au avut un sfîrşit

ca la moartea lor,

plin de roade şi desăvîrşit ,- ei n-au a se mai teme, că-i va mai scoate cineva din locul rînduit lor. 6. Căci vedem că pe unii, care au o viaţă îm­ bunătăţită, i-aţi izgonit din slujirea, pe care au cinstit-o fără de prihană.

CAPITOLU L

XL V

1. Fiţi, fraţilor, ambiţioşi şi zeloşi în cel e ce privesc mîntuirea.

2. Cercetaţi Sfintele Scripturi, cele adevărate, cel e date prin Duhul cel

Sfînt.

3.

Ştiţi

nimic

nedrept,

nici

neadevărat

nu

este

scris

în

ele

nu veţi găsi în ele că cei drepţi au fost alungaţi de bărbaţii cei cuvioşi.

4. Au fost prigoniţi drepţii, dar de nelegiuiţi; au fost închişi în tem­

niţă, dar de necuvioşi ; au fost ucişi cu pietre, dar de cei fără de lege ; au fost omorîţi, dar de cei cuprinşi de invidie spurcată şi nedreaptă.

5. Suferind acestea, în chip slăvit le-au îndurat. 6. Ce să spunem, fra­

ţilor ? Daniil a fost oare aruncat în groapa cu lei de cei care se temeau de Dumnezeu 13 0 ? 7. Sau Anania, Avaria şi Misail au fost oare închişi în cuptorul cel de fac de cei -care slujeau religiei celei măreţe şi slăvite a Celui Prea înalt 1 3 1 ? Nu ! Să nu fie asta ! Cine erau, dar, cei ce făcu­ seră acestea ? Oameni răi şi plini de toată răutate'a, car e au ajuns la atîta mînie, încît au chinuit pe cei care slujeau lui Dumnezeu cu gînd cuvios şi neprihănit, neştiinid că Cel Prea înalt este apărătorul şi spri­ jinitorul celor ce slujesc Prea Sfintului Său nume cu cuget curat, Că­ ruia slava în vecii vecilor, Amin. 8. Iar cei care au îndurat cu încre­ dere au moştenit slavă şi cinste, au fost înălţaţi şi au fost scrişi de Dumnezeu în cartea Lui, în vecii vecilor, Amin.

CAPITOLU L

XLV I

1.

De

nişte

exemple

 

ca

acestea

trebuie

ne

alăturăm

şi

noi,

fra­

ţilor.

2.

este

scris

:

«Alăturaţi-vă

de

sfinţi,

cei

ce

se

alătură

ioi

130. Dan.

6,

16—23.

131. Dan.

3,

19—23.