Am avut rabdare

Zoe-Larisa Badoiu

Am avut rabdare ce senzatie noua. Niciodata nu am avut timp pentru rabdare. Era totul
acum si aici, un soi de consumatorism vampiric. Sugeam cu pofta din viata si imi infigeam adanc
ghearele in carnalul lui.
Aici si acum au disparut. Precum Scarlett alerg intr-o ceata densa ce nu pare sa se mai
opreasca. Ma ridica si apoi ma coboara, imi plesneste inima de fericire cand ma atingi, imi
plesnesc tamplele de lacrimi cand pari ca te schimbi. Rece, cald, rece, cald, frig si soc
hipotermic, haine aruncate pe podeaua murdara de pacate, coji pe trupuri tinere, mucuri de tigara
stinse in palmele noastre si foc luptand cu aer.
Azi e mereu. Azi voi fie eu. Mi te-am prezentat goala, fara ascunzisuri. Te-am lasat sa
alegi. Te-am lasat sa ma atingi. Sunt un produs din raft. Uita-te daca mai sunt in termen, daca
valorile mele iti satisfac pofta. Ma intreb daca voi expira in privirea ta. Ma intreb daca odata ce
ti-ai stavilit foame vei mai musca din mine. Sau poate schimbi regimul.
Ma trantesc de pamant. In mintea mea ma arunc de cateva ori, imi dau palme peste palme
convingandu-ma ca nu visez si ca trebuie sa incep sa reactionez la ce e in jurul meu. Ma tot
schimb si mi-e frica in schimbare sa nu ma pierd pe mine, sa nu ma mai pierd.
Incerc sa vad cine sunt fara lumea ta, dar m-ai atras atat de mult incat nu stiu. Imi vajaie
capul numai gandindu-ma. Ma chinui, crede-ma ca incerc din toata puterea sa fac totul bine, sa
nu mai fie nevoie de o critica. Ma ascund si plang. Adorm cu lacrimi pe obraz si zambesc a doua
zi. Nu s-a intamplat nimic, nu am nimic
De cateva zile ma incearca un sentiment ciudat. Ceva in interiorul meu se zbate sa iasa, sa
fuga. Ceva in interiorul meu imi spune sa ma pregatesc. Dar nu-mi pot da seama de ce. Mi-e
teama de incertitudini, mi-e teama de lipsa de planuri. Incotro? Si acum, ce?
Dar incerc cu greu sa am rabdare