Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-1890) alaturi de Mihai

Eminescu, I.L.Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu. Cele mai reprezentative nuvele
ale sale sunt Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara cu noroc,Padureanca,etc.
Opera Moara cu noroc are ca an de aparitie anul 1881, publicata in volumul Novele din
popor. Titlul volumul sugereaza specia liteara a operelor cuprinse si tema de inspiratie:
viata sociala, rurala,apartinand perioadei marilor clasici si curenutului literar realism. In
mod veridic, realitatea apasatoare a schimbarii si transformarii umane este surprinsa in
proza incercarea de moralizare specifica lui Slavici, dar fara a infrumuseta in vreun fel
soarta personajelor.
Opera literara Moara cu noroc apartine genului epic, iar ca specie literara este o
nuvela psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse intre
povestire si roman in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea
personajului.
Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al personajului in care
actiunea urmareste declinul acestuia sub aspect moral si spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate mediile sociale:
negustori, targoveti, hangii, porcari, tarani, etc. Se urmareste dezumanizarea
personajului influentat de bani sau dorinta de imbogatire. Apar ca motive literare: banul,
averea, mostenirea. Se urmaresc stari sufletesti si trairi aparte: frica, alienarea, erosul,
obsesia, toate surprinse prin procedeul analizei psihologice, ca mijloc de investigare a
psihologiei umane. Conflictul interior este puternic si surprins in opera in detrimetul celui
exterior. Deobicei, se realizeaza alorificarea morala a textului de analiza psihologica.
Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata sociala,
surprinderea diferitelor categorii sociale, punandu-se in evidenta conflictul dintre ele.
Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza psihologica a acestuia. Este
surprins un mediu social caracterizat sub toate aspectele, in care personajul isi gaseste
locul si propriul destin. Apare degradarea individului si tema de inspiratie prezinta o
realitate neinfrumusetata in care limbajul joaca un rol esential.
Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din doua substantive comune.
In sens denotativ, face referire la un spatiu amenajat pentru a se macina cereale si
sansa. In sens conotativ, titlul ilustreaza in primul rand, ironia naratorului pentru soarta
personajului principal. Locul luat in arenda, o fosta moara transformata in han ar trebui
sa aduca prosperitatea celui care se muta acolo, insa norocul in acel loc nu si-l face
hangiul ci ii este impus de catre Samadau. Deci, moara cu noroc, este un loc nefast care
datorita influentei negative exercitate in special de Samadau, isi va pune amprenta si
asupra personajului principal care parcurge toate treptele decaderii.
Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea sub influenta nefasta a
banului. In cele 17 capitole se urmareste caderea continua sub aspect moral si spiritual a
personajului literar Ghita, surprinsa si prin intermediul conflictului interior. Opera are o
structura liniara si atrage toate personajele intr-un conflict major.
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la rascrucede
drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecate. Descierea drumul
care merge la carciuma si a locului in care se afla este prezentat in expozitiune. Ghita se
dovedeste harnic si priceput la inceput, iar primele semne ale bunastarii nu intarzie sa
apara.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj
carismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi care tulbura echilibrul
familie. El isi impune inca de la inceput regulile, iar Ana, nevasta lui Ghita intuieste ca

acesta este un om rau si primejdios. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un

pericol pentru el si familia lui, Ghita nu renunta datorita ideii de a se imbogati.
Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita isi ia toate
masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, doi
caini si angajeaza o sluga. Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul de
instrainare a lui Ghita fata de familie. Devine tot mai irascibil, nu mai zambeste ca
inainte, iar pe sotia lui o cam batea. La un moment dat, Ghita incepe sa regrete ca are
familie si copii pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Datorita
generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar ca Ghita
incepe sa se obisnuiasca cu raul. El isi indeamna sotia sa joace cu Lica, aruncand-o
definitiv in bratele lui si ajunge sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei
femei si un copil. Retinut de politie, i se da drumul acasa numai pe chezasie. Prin faptul
ca jura stramb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la
crima. Hotaraste sa-l parasca pana la urma cu ajutorul lui Pintea, insa nu este sincer nici
cu el, oferindu-i dovezi despre vinovatia lui doar dupa ce-si va putea opri jumatate din
bani.
Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale
si in momentul in care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia.
Spera pana la sfarsit ca sotia lui va rezista tentatiei, dar dezgustata de lasitatea sotului ei
i se daruieste lui Lica tot in mod de razbunare. Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a
inselat, o ucide. La randul lui, Ghita este ucis de Raut, din ordinul lui Lica, iar el pentru a
nu cadea in mainile lui Pintea se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.
Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incediu distruge carciuma de la Moara cu
noroc in noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si
copii.
In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre faptul ca nu
banii conteaza ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor, lasand totul in voia
destinului. Ea defapt simtea frica de schimbare, de ceea ce va urma, mentionand mi-e
greu sa parasesc coliba in care mi-am petrecut viatama cuprinde un fel de spaima,
dar nu-si paraseste copiii si incearca sa se obisnuiasca cu ideea si-mi vine sa rad cand
mi-o inchipuiesc ca circiumarita. Inceputul este simetric cu finalul deoarece se regaseste
in aceeasi ipostaza.
Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana pune seama
intamplarilor pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul. Batrana se regaseste
din nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data asta regretand situatia in care
se afla.
Personajele operei nu sunt numeroase, dar se observa evolutia lor.
Ghita este personajul principal al carui statut social moral se schimba pe parcursul
nuvelei. La inceputul operei, apare in ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac, dornic de a se
imbogati, ca urmare devine hangiu. La inceput apreciat datorita onestitatii, dar dominat
de obsesia banului in continuare. Se transforma astfel caracterial in tipul parvenitului,
omul care decade atat spiritual cat si sufleteste, nuvela urmarind degradarea morala in
toate etapele. Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii.
Dominat de frica, de obsesia pentru bani, fiind eploatat moral de Samadau, personajul se
contureaza in mod realist, tipic nuvele psihologice.
Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza liniar pe parcursul operei.
Statutul initial de samadau, sef al porcarilor, ii confera puterea de a guverna afacerile
cu porci cinstite si necinstite din capia Aradulu. Personajul se contureaza caracterial, bun
cunsocator al psihologiei umane, cel care poate manipula, cunoscand slabiciunile

celorlalti. Barbat de vreo 36 ani, ochi verzi cu privire agera, camasa alba cu floricele si
scrobita care-si indeamna calul cu un bici si carmajin, cu coada incrustata, impresionata
usor. Finalul nuvelei il aduce in aceeasi ipostaza, de hot, talhar si scrimina demn insa in
fata sortii pe care si-o poate singur calauzi spre actul final al mortii pentru a nu da
satisfactie legii. Format in nelegiuire, va muri cu ea in suflet.
Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de mama si sotie
iuibtoare, femeie care isi asculta orbeste sotul fara a-l contrazice. Schimbarea existentei
vine odata cu mutarea la han, unde, la inceput, conduce afacerea alaturi de sotul ei.
Frumoasa, mladioasa, dornica de iubire se bucura alaturi de Ghita de noua conditie.
Odata cu aparitia Samadauui, este atrasa de barbatul impunator pe care il vede diferit de
sotul ei. Perpectia se contureaza tot mai mult cand Ghita incepe sa se instraineze si
spaimele lui ies la iveala. Sotul se transforma atunci in muierea in haine de barbat
datorita faptului ca Ana il desconsidera. La randul sau, cade in capcana Samadaului si
atractia fata de el ii este fatala. Statutul final o indica fiind o sotie adulterina decazuta din
punct de vedere moral si parcurgand acelasi traseu alaturi de sotul ei. Pentru a nu fi
umilita mai mult, este ucisa de Ghita, incapabil sa infrunte adversarul. Ultimele
momentente ale femeii o arata agatata cu unghiile de fata Samadaului ca intr-un gest de
revolta, dar si de admiratie pentru barbatul care a distrus-o.
Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei, considerat un alterego al
naratorului. Femeia reprezinta intelepciunea populara , vocea experientei care nu crede
in rau si care in mod simetric in prolog si epilog reia motivul destinului. Ca o umbra, ii
insoteste pe cei doi tineri fiind constienta ca Dumnezeu le va calauzi pasii. Din pacate,
nu percepe schimbarea negativa a fetei si generelui ei, finalul surprinzandu-i aceeasi
inocenta prin care considera ca hotii sunt vinovati de soarta lor.
Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea
personajelor, iar descrierea ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe (mai ales ale
batranei) la inceput si la sfarsit.
In concluzie, opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica
deoarece are trasaturile unei vieti de familie si importanta banului.
In opinia mea, textul impresioneaza prin faptul ca personajul principal, Ghita, parcurgand
absolut toate treptele decaderii.