Sunteți pe pagina 1din 7

Autismul - de la teorie la

practica

Mergem in fiecare zi grabiti spre facultate,avem


emotii la examene, plangem la esecuri, radem cu prietenii, ne
fixam idealuri. Suntem morocanosi, nemultumiti sau
revoltati, considerand adesea ca am fost nedreptatiti. Dar
v-ati imaginat vreodata cum ar fi viata voastra daca toate
acestea ar disparea? Daca nu ati simti emotiile, daca nu ati
putea plange sau rade, daca nu ati reusi sa va exprimati
nemultumirea, sau nu ati sti cum e sa ai un ideal? Exista
printre noi persoane pentru care aceste lucruri nu exista.
Este vorba despre cei care sufera de autism, un sindrom
care face emotiile ce definesc natura umana sa dispara.

Ce este autismul si cum se manifesta ?

Autismul este un sindrom de neurodezvoltare, care


se caracterizeaza prin lipsa reactiilor emotionale,
retard mintal sever, afectarea capacitatii de
comunicare si de interactiune sociala, comportament
rigid, repetitiv, limbaj bizar. Desi multi cred ca este o
afectiune care tine doar de psihologie, realitatea este
ca tine de neurologie, medicul specialist stabilind
diagnosticul si tratamentul.
Cu toate ca etiologia bolii nu este pe deplin
elucidata, un prim semn al afectiunii este
incapacitatea individului de a stabili relatii sociale.
Spre exemplu, copiii autisti isi recunosc parintii, dar nu
exprima niciun fel de emotii la vederea acestora.
Gesturi simple, dar pline de semnificatie pentru copiii
obisnuiti, precum zambetul parintilor sau luatul in
brate, sunt pentru copiii cu autism lipsite de
semnificatie, sau chiar suparatoare.
Comportamentul lor poate fi agresiv, cu izbucniri
verbale improprii, plansete sau chiar autoagresivitate
(se musca,se lovesc). Limbajul e haotic, mecanic
vorbirea in banda de magnetofon . Copilul autist
vorbeste adesea despre el la persoana a III-a, sau
reproduce mecanic fraze auzite in jurul sau, de cele mai
multe ori, este incapabil total de a se exprima verbal.
Locurile si persoanele noi il pot panica. Gesturile sale
sunt mecanice si repetitive (se joaca ore in sir cu

aceleasi cuburi, doar pentru a le alinia, priveste fix un


obiect, se leagana, isi scutura capul, isi loveste
mainile, etc).
Sindromul este mult mai raspandit printre baieti,
raportul de imbolnavire baieti-fete fiind 4 :1.
Paradoxal, de multe ori autismul se manifesta la copii
care provin din familii de intelectuali, afirmatia ca
acesta este mostenit ramanand sub semnul
intrebarii.
Particularitati anatomo-genetice ale bolnavului cu autism :
Statistici ale Center for Disease Control Prevention,
Atlanta 2004,arata ca in lume 1 din 166 de nasteri
reprezinta un caz de autism. Cauzele bolii sunt
cunoscute doar partial, in ciuda cercetarilor efectuate.
Factorii genetici si de mediu contribuie la aparitia bolii
inducand boala in perioada embrionara(exemplu:
expunerea in utero la virusul rubeolei, la etanol, la acid
valproic).
Anomaliile bolnavului cu autism (constatate prin
studii de autopsie si neuroimagistica) sunt dintre cele
mai diverse. Trebuie mentionate reduceri ale neuronilor
Purkinje pana la 50% in lobulii VI si VII ale vermisului
cerebelar, hipoplazia emisferelor cerebelare, injuriile
cerebrale survenind imediat dupa inchiderea tubului
neural in viata embrionara. Cerebelul si conexiunile
sale cu alte structuri sunt afectate, aceste anomalii
ducand la comportamentul specific autistului.

Semnal pentru tinerii parinti :

In general, bolile bebelusilor sunt descoperite la varsta


cand acestia ar trebui sa inceapa sa vorbeasca, tocmai
de catre parinti care constata ca cel mic nu reuseste sa
faca lucrurile specifice varstei. La copilul autist,
semne importante de boala apar inainte de perioada
cand copilul invata sa vorbeasca si consta, in prima
faza, in deficiente de dezvoltare motorie. Daca un copil
normal e capabil sa realizeze miscari de rasucire a
segmentelor corpului pe rand, copilul autist se
rasuceste in bloc. El nu-si poate pastra nici
echilibrul in sezut (la 6 luni), asa cum e normal, nici nu
poate merge de-a busilea ca un bebelus normal. Mai
tarziu, statul in picioare este si el afectat, copilul
avand miscari necoordonate, asimetrice, urmate de
perioade lungi de nemiscare.

Diagnostic si terapie

Autismul este o afectiune


care inca nu si-a gasit tratament care sa duca la
vindecare, insa existenta unor terapii si programe de
socializare pot duce la o ameliorare semnificativa a
bolii, astfel incat parintii, cu cat observa si accepta
mai repede situatia, cu atat pot oferi mai multe sanse
copilului lor.
Diagnosticul de autism se pune dupa realizarea
unor evaluari asupra nivelului cognitiv al limbajului, a
legaturii dintre varsta biologica si cea mintala,
conditia medicala. Ingrijirea bolnavului trebuie facuta
printr-o colaborare care implica medici, psihologi,
logopezi, profesori si parinti.
Farmacoterapia urmareste diminuarea simptomelor
comportamentale si stimularea dezvoltarii. In autism,
nivelul GABA si al dopaminei este scazut, glutamatul si
serotonina fiind crescute. Medicamentele utilizate vin
sa regleze nivelul acestora. Se administreaza si
antipsihotice, inhibitori selectivi de norepinefrina,

antidepresive, timostabilizatori. Pentru ca nu este o


boala ca oricare alta, medicamentatia nu numai ca nu
asigura vindecarea completa, insa nu are efectul dorit
daca nu este asociata cu un program strict de educare
si de includere sociala, care implica multa dedicare din
partea parintilor si institutiilor specializate. Sansele
de ameliorare sunt cu atat mai mari cu cat interventia
se realizeaza la o varsta mai mica.
Desi in Romania problema integrarii si terapiei
pentru copiii cu autism nu este una foarte dezbatuta
iar parintii copiilor evita sa vorbeasca, este totusi o
realitate. Din pacate, familiile copiilor bolnavi nu se
bucura de un ajutor deosebit din partea statului
roman. Exista putine centre de educare a copiilor cu
autism, la Timisoara, Bucuresti, Iasi si in judetul
Suceava la Falticeni. Metodele folosite de aceste
centre difera. Astfel de exemplu, la Bucuresti se
foloseste tehnica ABA (Applied Behavioral Analysis),
bazata pe principiul clasic al conditionarii operante,
iar alte centre folosesc modelul Teach , care
presupune o conditionare mai limitata a bolnavului.Ce
se va intampla cu acesti bolnavi la varste mai inaintate
este o dilema, deoarece in Romania nu exista forme de
integrare a adultilor autisti. Doar o mica parte dintre
cei afectati reusesc sa se integreze si, cu terapie
sustinuta, sa mearga la scolile normale. In orice caz,
autismul ramane o problema de actualitate care ar
trebui sa ne mentina treaz interesul atat noua, in
calitate de studenti la medicina,dar si medicilor,

cercetatorilor si oamenilor obisnuiti care ar trebui sa


se sensibilizeze si sa se implice mai mult in ajutarea
semenilor in suferinta.
Bibliografie :
1. Creierul social.Autism,neurostiinte,terapie -Otilia Secara,Ed Trans
Arte,Bucuresti,2009 ;
2. Autismul infantil.Structuri psihopatologice si terapie complexa -Cristina
Muresan,Ed Presa Universitara,Cluj-Napoca,2004 ;
3. Info autism -revista elecronica,anul I,Nr 1,feb2004
CARP GEORGE
SERIA B,GRUPA 19