SELENIU

Seleniul este un element chimic, metaloid negru-cenuiu care a fost descoperit de ctre
Berzelius n 1817, i studiat mai departe de ctre ali cercettori ce-l gsesc n roci, seleniul n
timp devine unul din importantele minerale care sunt raspunztoare de o bun funcionalitate a
organismului uman, respectiv animal.
In cantitati mari, se produce otravirea cu seleniu ce se manifesta printr-un prurit rebel si
prin aparitia de ulcere pe piele.
Din punct de vedere chimic, seleniul este foarte apropiat de sulf, cruia i seaman foarte
mult( se afla si in aceeasi grupa din sistemul periodic), astfel nct seleniul va putea mprumuta
uneori sistemele enzimatice sau de transport ale sulfului. Originea numelui: din cuvntul grecesc
Seln (luna).
Se folosete n: celule fotoelectrice, camere de filmat, la redresarea curentului electric,
copiatoare etc. Se obine din: rafinarea plumbului, cupru, nichel. Seleniul pur i crete
conductivitatea de o mie de ori atunci cnd este mutat de la ntuneric la lumina solar puternic,
lucru care il face utilizat la construirea luxmetrelor.Compusii lui ( ex sarea selenit de mercur ) au
utilizare in laboratoarele de analize medicale, sarea mentionata se foloseste la dozarea azotului
total din snge.
Seleniul, este cel mai cunoscut antioxidant si catalizator pentru producerea hormonului
activ tiroidian, prezenta lui poate preveni necroza hepatica, distrofia musculara, degenerari
necrotice la nivelul inimii, ficatului, splinei si pancreasului.
Pentru toate categoriile de varsta cu probleme ale sistemului imunitar, se recomanda in
alimentatie, suplimentarea seleniului pentru imbunatatirea starii acestora, in lupta impotriva
cancerului, a sindromului Alzheimer, a procesului de imbatranire, HIV/SIDA si a altor virusi.
Seleniul contribuie la protectia organismului, la bolile maligne si mentinerea elasticitatii
tesuturilor, la regenerarea muschiului cardiac si functionarea lui ritmica, la mentinerea functiei de
secretie a pancreasului si la prelungirea viabilitatii spermatozoizilor, etc. Absorbtia lui in

organism este favorizata de prezenta vitaminei E, iar prezenta ridicata de sulf in organism duce la
inhibarea absorbtiei acestuia.
In mod natural, seleniul il gasim in sol, in diverse concentratii. De aceea, concentratia in
care se regaseste in alimentele vegetale sau de origine animala variaza, de la oregiune la alta sau
poate lipsi in anumite regiuni ale globului.
In mod normal, seleniul il gasim in: cereale, orez, drojdie de bere, usturoi, ceapa,
morcovi, ciuperci, rosii, varza, nuci, precum si in: oua, lapte de vaca, unt, produse marine, in
organe si carne de pasare, in rinichi si ficat de porc, etc. De mentionat ca, daca in privinta
produselor vegetale nu avem ceritudinea existentei seleniului, in produsele de origine animala,
provenite din crescatorii industriale, prezenta lui este sigura, datorita suplimentelor minerale
existente in hrana animalelor.
Carenta de seleniu in organism este asociat cu sindromul Keshan (disfunctionalitate
miocardica), fiind cauza principala pana de curand in mortalitatea infantila din unele regiuni in
China, precum si in aparitia retardului mental sever (cretinism). Alte simptome pot fi:
depigmentarea pielii si parului, sensibilitate la infectii si alte semne ale imbatranirii precoce.
Seleniul produce un sindrom toxic, manifestat prin dermatita, caderea parului, distrofii
ale unghiilor i neuropatie periferica.
Expunerea la vapori cu seleniu produce acumularea de lichid in plamani, halena de
usturoi, bronsita, pneumonita, astm bronsic, greata, frisoane, febra, cefalee, dispnee,
conjunctivita, dureri abdominale, diaree si hepatomegalie.Seleniul irita ochiul si arborele
repirator superior. Supraexpunerea la seleniul poate pata unghiile, parul si dintii. Oamenii pot fi
expusi la doze mari sau chiar toxice de seleniu in numeroase ocazii, deoarece in trecut s-au folosit
pe scara larga fertilizari ale solului cu ingrasaminte bogate in seleniu.In plus, persoanele care
locuiesc in zone unde se depoziteaza reziduuri toxice pot avea un aport mare de seleniu atat prin
intermediul apei potabile, cat si al alimentelor cultivate pe solurile respective. Sa adaugam la cele
spuse si faptul ca muncitorii din industria metalurgica si a vopselelor pot suferi expuneri mai
importante la seleniu, indeosebi pe cale respiratorie.

BIBLIOGRAFIE
http://ro.wikipedia.org/wiki/Seleniu
www.toneli.ro/ou-si-nutritie/despre-seleniu.html