Prima zi de cancer

Cum sa-mi incep minunata aventura din care am luat cancer si inca iau
cancer , ma simt un fel de bacovia modern tripat pe cancer.Suferinta si lucruri bla
bla , canceru conteaza . Nimeni nu-ti simte suferinta in singuratate numai
canceru pentru ca acest cancer , organic si psihic, e mereu langa tine . Te
mananca incet si incepe sa te roada senzual din interior in exterior. Prima zi de
cancer e ca prima zi de scoala , mergi unde mergi sau faci activitatiile propuse pe
ziua aia , timid , retras , si dintr-o data bam vezi ceva , auzi ceva , simti ceva
,orice ceva , si-ti dai seama ca a fost cam stupid , irelevant si in acelas timp a
lasat o oboseala in tine si a stins un pic din vapaia interioara , ti-a consumat fiinta
ca intreg . Atunci incepi sa te intrebi , da oare ce e canceru asta ? de ce am luat
cancer , cum pot sa previn cancerul din a ma a mai aborda din nou pe strada ?
oare sunt victima unui cancer !?! ar trebui sa sun la politie ? sunt agresat ? oare
sunt liber , revolutionar , implinit , bogat , adjective ? nu , nu sunt si daca as fi as
putea doar sa incetinesc putin canceru. Nu ai cum sa opresti canceru , sub cea
mai morbida personificare a cancerului ar fi insasi moartea , nu imediata si fara
implicari respective , moartea inceata , suferinda , a unui muribund bolnav de
cancer , intai pleaca imaginea de sine si se stinge usor , cum a venit , dupa se
instaleaza o oboseala un pic melancolica , dar lipsita de cromatica si usoara
liricitate prezenta de obicei , o melancolie gri , canceroasa. Si ajungi in sfarsit
acasa si-ti dai seama ca ai luat cancer ca esti infectat si infect in acelasi timp .
Stii si ca nu acum ai luat cancer prima data , dar fiind prima data cand ai
constientizat acest lucru l-a trecut ca fapt in creierul tau , la imprimat adanc in
membrana vietii tale de acum canceroasa . Si cum pot sa scap de cancer ? Cum
putem scapa toti de cancer ? Intrebari pe care nu cred ca nici un filosof nu s-a
chinuit sa le raspunda in forma propusa aici , inaltele asteptari ale oamenilor si ei
insisi in esenta nu pot raspunde unor astfel de intrebari de care probabil nu are
rost sa le raspundem in termeni metafizici , nu trebuie sa stii cum sa scapi de
cancer , trebuie doar sa traiesti cu el , fiind omniprezent tind sa cred ca nu se
poate scapa de el . Atunci ca in prima zi de scoala te intrebi cum fac sa traiesc in
continuare stiind ca am cancer , adica toate par schimbate dupa ce ai cancer,
vezi o poza bam cancer , vezi un articolpuf cancer , auzi o stire cancer .
Simti cum te urmareste peste tot si totusi nu te omoara la prima vedere sau nu te
afecteaza cu nimic , dar procesul prin care el te consuma se arde incet si toate
vapaile tale interne , organice, incep sa scada in intensitate de fiecare data cand
esti supus la cancer si incet toata existenta ta urmeaza sa se rezume la cancer .
Oboseala fiind primu sindrom al cancerului , care continua pana in fazele finale ,
e o trasatura definitorie a ideii de cancer. Racirea treptata si linistirea lucrurilor ,
incetarea activitatii mentale astea ar fi cateva trasaturi ale oboselii prezente in
cancer.