Sunteți pe pagina 1din 7

Cinematografia Marii Britanii

Marea Britanie a dat dovada de o industrie a filmului semnificativa pe parcursul a mai mult de un
veac. In vreme ce productia filmelor au ajuns la un nivel record in 1936, Veacul de aur
regizorii David Lean, Michael Powell si Carol Reed au produs cele mai cunoscute filme din acea
vreme.
David Lean (1908-1991) a fost un producator, director, scenarist si editor de filme, cele mai
cunoscute din ele sunt: The Bridge on the River Kwai (1957); Lawrence of Arabia (1962);
Doctor Zhivago (1965); adaptari a nuvelelor lui Dickens: Great Expectations (1946); Oliver
Twist (1948);
Multi actori britanici au primit faima internationala, si critici de succes, din acea lista Michael
Caine, Sean Connery si Kate Winslet. Unele dintre cele mai filmele cu cea mai mare incasare de
bilete din toata istoria filmului a fost facuta in Britania, aici se includ cele doua filme in serie
extrem de vestite Harry Potter si James Bond.
Identiatea industriei britanice, si relatia cu Hollywood-ul, au fost subiect de dezbatere. Istoria
cinematografiei briatanice, de multe ori are de suferit in incercarea de a concura cu industria
cinematografiei americane.
Cariera producatorului Alexander Koda a fost marcata de acest scop, Organizatia Rank a
incercat sa faca asa in 1940, si Goldcrest in 1980.
Numerosi directori nascuti in Britania, inclusiv Alfred Hitchcock si Ridley Scott, si artistii
interpreti sau executanti, cum ar fi Charlie Chaplin si Cary Grant, au obtinut un succes in primul
rind prin munca lor in Statele Unite ale Americii.
In 2009, filmele britanice au avut incasari de aproximativ 2 miliarde dolari in intreaga lume si au
obtinut o cota de piata de aproximativ 7% la nivel global si 17% in Regatul Unit. UK
intreprinderile box-office au totalizat 1,1 miliarde de lire sterline in 2012, cu 172,500,000 de
admitere.
Institutul de film britanic a realizat un sondaj de opinie d-re cele mai mari 100 de filme britanice
din toate timpurile, Top BFI 100 de filme britanice.
Premiile anuale BAFTA gazduite in Academia Britanica de Arte Film si Televiziune sunt
echivalentul britanic al premiului Academiei.
Originile si filmele mute.
Prima imagine in miscare a fost facuta in orasul Leeds de catre Louis Le Prince in 1888, si
primele imagini in miscare dezvoltate ca film au fost facute in Hyde Park, Londra, in 1889 de
catre William Friese Greene, un inventator britanic , care a patentat procesul in 1890.
Primii oameni care au construit si au rulat un aparat foto de 35 mm in Marea Britanie au fost
Robert W. Paul si Birt Acres.
Ei au facut primul film britanic ''Incident at Clovelly Cottage'' in februarie 1895. Fratii Lumiere
isi fac prima aparitie la Londra in 1896. Din 1898 producatorul american Charles Urban extinde

sediul Warwick Trading Company in Londra, pentru a produce filme britanice, in cea mai mare
parte filme documentare si stiri. Mai tirziu el a format propria companie ''Charles Urban
Trading'' care a produs primele filme colore.
Muzeul National de Mass-Media din Bradford a descoperit ca in 1902 sau produs primele filme
colore, deasemeni producerea diferitor filme in acea vreme constituiau un eveniment de zi cu zi.
Titlul anterior pentru cel mai vechi film color care a folosit procesul Kinemacolour a fost
facut in 1909 si a fost o metoda inferioara.
Aceste filme colore au fost produse de Edward Raymond Turner din Londra, el a patentat acest
proces color la 22 martie 1899.
Desi cele mai vechi filme britanice au fost un eveniment de zi cu zi, la inceputul secolului 20 siau facut aparitia filmele narative de scurt metraj, in special comediile si melodramele.
"Bamforth" -companie publica de film si ilustratie in Yorkshare include, producatorii filmelor
populare si de pionerat William Haggar si afacerea familiei sale in Wales, Cecil Hepworth -care a
avut o importanta deosebita referitor la cinematografia filmelor mute, Frank Mottershaw al carui
film "A Daring Daylight Robbery" a dat start genului de film urmarire.
Primele filme au fost de multe ori in ton melodramatic, aici era o preferinta pentru scenarii care
au fost deja cunoscute de public, in special adaptari a pieselor de teatru ale lui Shakespeare si
nuvelele lui Dickens.
In 1920, in Londra, a fost fondata compania Minerva Films, de catre actorul, producatorul si
regizorul Leslie Howard, si prietenul sau Adrian Brunel. Aici au fost realizate filmele "The
Bump", "Twice Two", "Five Pound Reward", si "Bookworms" la care au participat A. A. Milne si
C. Aubrey Smith.
De la mijlocul anilor '20 industria britanica a avut de pierdut in urma concurentei cu Statele
Unite, care aveau o piata de desfacere mult mai mare.
In 1914, 25% din filmele prezentate in Marea Britanie erau de origine britanica, in 1926 acest
lucru a scazut cu 5%.
Cel mai vestit actor de comedie engleza, Charlie Chaplin se baza pe Hollywood. Legea
cinematografica a fost adoptata in 1927, cu scopul de a stimula productia locala, ea necisita ca
cinematografele sa arate un anumit procent de filme britanice.
Aceasta lege din punct de vedere tehnic a avut succes, publicul de filme britanice era din ce in ce
mai mare. Dar asta a avut efectul de a crea o piata de slaba calitate. Filme eftine efectuate in
scopul de a satisface cota.
O "cota de mintuiala" precum era numita, care a devenit retinerea dezvoltarii industiei. Cu toate
aceste, unii realizatori de filme britanice, cum ar fi Michael Pawell, a preluat mestesugul de a
face astfel de filme.

Perioada aparitiei sunetului.


Filmul "Blackmail"-1929, de Alfred Hitchcock este adesea considerat prima icercare de a pune in
practica sunetul, acest film are doua variante sonora si fara sunet. A fost o parte de receptie, cu
un scor sincronizat si efecte sonore. Odata cu filmele sonore, actorii straini au avut mai putine
oferte.
Actorii cu pronuntie engleza activau obisnuit, insa vocea unor actori era inlocuita, ca de exemplu
vocea actritei ceha Anny Ondra din filmul "Blackmail" a fost inlocuita in timpul scenelor.
Mai tirziu in acelasi an a fost lansat "The Clue of the New Pin", acesta a fost bazat pe un roman
de Edgar Wallace.
Incepind cu John Griersons 1929, si-a facut aparitia scoala de film realist-documentar, din 1933
asociat cu Unitatea de Film GPO. Documentarul a fost inventat de Grierson, pentru a descrie
un film de non-fictiune, si a produs primele filme cele mai celebre, Night Mail (1936), scris si
regizat de Basil Wright si Harry Watt, care incorporeaza poemul lui W. H. Auden spre sfirsit.
In aceasta perioada deasemenea s-au dovedit influienta sala de muzica in filmele de comedie, au
aparut un numar de personalitati populare, inclusiv George Formby, Gracie Fields, Jessie
Matthews si Will Hay. Aceste personalitati faceau citeva filme pe an, iar productia lor a ramas
importanta pentru moralul din timpul celui de-al doi-lea razboi mondial.
Compania Londra Films au produs filmele britanice cu cele mai mari bugete in anii 1930,
fusese fondata de Alexander Korda. Succesul filmului The private Life of Henry 8 (1933),
facut la compania de filme British and Dominion in Elstree, a convins studioul de film
american United Artists si studioul de film britanic The Prudential sa investeasca in studioul
lui Alexander Korda de productie a filmelor britanice Denham Film Studios care sa deschis in
luna mai al anului 1936, dar investitorii au suferit pierderi ca urmare.
Filmele lui Korda facute inainte de razboi includ urmatoarele: Rembrandt (1936), si Knight
Without Armour (1937), precum si primele filme facute la Technicolour The Drum(1938),
The Four Feathers (1939), The Four Feathers(1939). Primele trei benzi de film Wings of
the Morning (1937), este primul film de lung metraj care a folosit procesorul Technicorour facut
la 20th Century Fox. Paul Robeson a fost distribuit in roluri principale. Dupa o perioada in
asteptare 192 de filme au fost lansate in 1936.
In 1937 au crescut cheltuielile pe piata de filme americane, si sa produs o criza financiara. Din
cele 640 de companii de productie de filme britanice inregistrate intre anii 1925-1936, in 1937
erau active doar 20 tot in aceasta perioada sa realizat o reinoire referitor la Legea de Film.
Innoirea Legii Cinematografice in 1938 prevedea stimulari, ce constau intr-un test de calitate a
filmelor, referitor la toate companile de film din Marea Britanie, ca sa comaseze filmele de o
calitate inferioara, si pe piata sa ramina doar filme de inalta calitate. Aici a avut influenta politica
mondiala, si asta a fost incurajat de investitiile americane si importuri. Un rezultat a fost crearea
companiei de filem MGM-British, si filiala britanica a celui mai mare studiou american, care a
produs patru filme inainte de razboi, printre care Goodbye, Mr. Chips(1939.

Noua companie initial a fost bazata la Denham Studios. Alexander Korda insusi a pierdut
controlul asupra Organizatiei Rank in 1939, propria lui companie de filme Pinewood Studios
sa deschis la sfirsitul lunii septembrie 1936.
Spectaculosul film, fantasy The Thief of Bagdad (1940), in urma unor circumstante fortate, a
fost finalizat de Alexander Korda in California, unde Korda a continuat cariera sa de film in
timpul razboiului.
Alfred Hitchcock in mijlocul anilor 1930 lucreaza cu genul de filme triler, realizind urmatoarele:
The Man Who Knew Too Much(1934), The 39 Steps(1935), The Lady Vanishes(1938).
Drept lauda in ziarele din Marea Britanie el era numit Alfred cel Mare, reputatia lui Hitchcock
a inceput sa creasca si peste mari, in New York, in ziarul New York Times un scriitor afirma:
Trei instiitutii unice si valoroase sunt in Britania, pe care noi in America nu le avem. Acest
scriitor se referea la Magna Carta, Tower Bridge si Alfred Hitchcock cel mai mare director de
melodrame pe ecranul mondial. Hitchcock mai tirziu semneaza un contract de 7 ani cu Selznick,
si sa mutat la Hollywood.
Al 2-lea Razboi Mondial
Humphrey Jenings a inceput sa distinga seria sa de filme documentare, in unele cazuri el
colabreaza cu unii co-directori. El realizeaza filmul London Can Take It cu actorul Harry Wat
in (1940), apoi Listen to Britain unde se filmeaza Stewart McAllister (1942).
Unitatea de Film Crown, parte a Ministerului de Informatii a preluat responsabilitatile Unitatii
de Film de GPO in 1940. In aceasta perioada producatorul de film documentar britanic Paul
Rotha realizeaza filmele: World of Plenty(1943), Land of Promise (1947), A City
Speaks(1947) si multe altele.
Filmele din Britania au inceput sa faca uz in productia filmelor, tehnici pentru filme
documentare. Se realizeaza filmul Went the Day Well(1942), un film despre razboi adaptat de
la istoria lui Graham Greene, realizat de producatorul Alberto Cavalcanti.
Multe alte filme au contribuit la formarea unei imagini a natiunii pe timp de razboi. Cele mai
cunoscute dintre aceste filme sunt In Which We Serve (1942), We Dive at Dawn (1943),
Millions Like Us (1943), si The Way Ahead (1944).
In anii de razboi parteneriatului intre producatorii de film Michael Powell si Emeric Pressburger
a dus la fondarea companiei de productie The Archers, unde sau produs o serie de filme
influente intre anii 1940-1950, ca de exemplu: The Life and Death of Colonel Blimp (1943),
A Canterbury Tale (1944).
Compania de productie-film Two Cities Films realizeaza filmele: This Happy Breed (1944),
Blithe Spirit (1945), Laurence Olivier's Henry V (1944), aceste filme sunt realizate prin
intermediul filiale Rank, care la fel a realizat o multime de filme importante incluzind pe Noel
Coward- actor, cantaret, romancier, poet, dramaturg, compozitor, regizor si pictor englez in
colaborare cu David Lean- regizor englez, productor, scenarist i editor cel mai bine cunoscut
pentru realizarea unor filme epice.

Intre timp Grainsborough Studios a realizat seriile sale de melodrame ridicole dar extrem de
populare inclusiv The Man in Grey(1943), The Wicked Lady(1945). La studioul de filme
britanice se evidentiaza actori ca Margaret Lockwood si James Mason.
Cinematografia de dupa razboi.
Spre sfirsitul anilor 1940, Organizatia Rank, fondata in 1937 de catre J. Arthur Rank a devenit
forta dominanta dincolo de productia filmelor britanice, a dobindit o serie de studiouri britanice,
si reteaua Gaumont (1941), pentru a adauga la ei cinematografe Odeon. Criza financiara grava a
Organizatiei Rang in 1949 deducea o pierdere substantiala si datorii, astea au dus la contractia
productiei de film.
Imediat dupa razboi industria filmului loveste pe noi culmi de creativitate. Printre cele mai
importante filme produse in aceasta perioada au fost ale lui David Lean ca de exemplu: Brief
Encounter(1945), si adaptarile sale de la nuvelile lui Dickens: Great Expectations (1946),
Oliver Twist (1948), Odd Man Out (1947), The Third Man (1949), deasemeni filmele lui
Powell si filmele realizate de Emeric Pressburger: A Matter of Life and Death (1946), Black
Narcissus (1947), The Red Shoes (1948)-cu cel mai mare succes comercial, film al anului in
Statele Unite ale Americii.
Filmul Hamlet realizat de Laurence Oliver in 1948 a fost primul film non-american care a
cistigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film.
Compania de productie-film Ealing Studios- sustinuta financiar de catre Organizatia Rank, a
inceput sa produca comediile cele mai cunoscute, si cele mai memorabile trei filme: Whisky
Galore (1948), Kind Hearts and Coronets si Passport to Pimlico ambele facute in (1949), au
fost realizate aproape simultan. Filmul de groaza a acestor producatori Powell si Pressburger
Dead of Night (1945)-este deasemeni deosebit de apreciat.
In timpul anilor 1950, industria britanica a inceput sa se concentreze asupra comediilor populare
si dramele despre al doi-lea Razboi Mondial pentru audienta interna. Filmele de razboi au fost de
multe ori bazate pe istorii adevarate, intr-un stil in care lucrau procesoarele de pe vremea
razboiului. Asta a contribuit la faima actorilor John Mills, Jack Hawkins si Kenneth More. In
lista celor mai vestite si reusite filme se includ: The Cruel Sea(1953), The Dam
Busters(1954), The Colditz Story(1955), si Reach for the Sky(1956).
Organizatia Rank a avut succes in genul comedie, cum ar fi comedia Genevieve(1953). Echipa
ce consta in scriitori, regizori si producatori a fratilor gemeni John si Roy Boulting a produs o
serie de satire de succes despre viata britanica, prin propria companie de productie Charter Film
Productions care a fost facuta in 1937, aceste filme sunt: Private's Progress (1956), Brothers
in Law (1957), Carlton-Browne of the F.O. (1958), I'm All Right Jack (1959). Seriile
populare de comedii incluzind Doctor incep cu Doctor in the House (1954). Initial in serii a
jucat actorul Dirk Bogarde, probabil cel mai popular star al anilor 1950, in industria britanica, in
seriile ce au urmat au jucat in rolurile principare si alti actori ca Michael Craig si Leslie Phillips.
Seriile comeriei Carry On au inceput in 1958 si regulat au aparut in urmatorii 20 de ani.
Regizorul si producatorul italian Mario Zampi deasemenea a montat un numar de comedii negre,
ceia ce tine de umorul negru, care au avut scces: Laughter in Paradise (1951), The Naked
Truth (1957) si Too Many Crooks (1958). Ealing Studios a continuat sa ruleze comedii de

succes incluzind The Lavender Hill Mob (1951), The Ladykillers (1955), dar compania a
incetat productia in 1958, dupa ce studiourile au fost deja cumparate de catre BBC.
Dupa citeva roluri intr-o serie de filme britanice, Audrey Hepburn a jucat primul ei rol important
in Secret People (1952).
Cenzura mai putin restrictiva spre sfirsitul anilor 1950 a incurajat producatorii companiei
Hammer Film sa introduca in seriile lor filme de groaza care au un succes comercial foarte bun.
Incepind cu adaptarile lui Nigel Kneale a seriilor de fictiune BBC, sau produs The Quatermass
Experiment (1955), Quatermass II (1957), se produc primele filme de groaza gotice in
culoare astfel ca: The Curse of Frankenstein (1957), Dracula (1958). Firma Hammer Films a
colaborat cu actorii englezi Peter Cushing si Christopher Lee-care se filmeaza in
Dracula(1958). Peeping Tom (1960), este trilerul foarte apreciat cu elemente de groaza care
sunt stabilite in perioada contemporana, la acel moment a fost primit prost de critici, Michael
Powell a finisat cariera sa.
Compania de filme British New Wave au inceput sa produca fime social realiste, de lung metraj,
comerciale lansate intre anii 1959-1963. Lindsay Anderson, Gavin Lambert si Karel Reisz au
fondat in 1947 un jurnal de film britanic, foarte influent, care a activat un scurt timp, se numea
Sequence, deasemeni Free Cinema, fondata in 1950, in Anglia, un movement de film
documentar. Declaratia facuta de Free Cinema in 1956, afirma: Nici un fiml nu poate fi prea
personal, imaginea ne vorbeste, sunetele amplifica si comenteaza, dimensiunele sunt irelevante,
perfectiunea nu este un scop, o atitudine inseamna un stil, stilul inseamna o atitudine.
Free Cinema includ in lista de filme pentru promovare, filmele documentare ale lui Anderson:
Every Day Except Christmas, deasemeni sunt prezentate filmele lui Tony Richardson, precum:
Momma Don't Allow.
Impreuna cu co-producatorul viitorului James Bond, Harry Saltzman si dramaturgul John
Osborne, Tony Richardson care a infiintat compania Woodfall Films pentru a produce primele
lor filme artistice. Aceste adaptari incluse de Richardson includ filmul Look Back in Anger,
unde joaca Richard Burton, Claire Bloom si Mary Ure regizat de Tony Richardson. Filmele lui
Karel Reisz precum: Saturday Night and Sunday Morning (1960), filmele lui Tony
Richardson: A Taste of Honey (1961), si filmele lui John Schlesinger precum: A Kind of
Loving (1962), Billy Liar (1963), filmul lui Lindsay Anderson: This Sporting Life (1963),
sunt adesea asociate cu noua deschidere despre clasa muncitoare, sau aspecte tabu.
Echipa regizorului Basil Dearden, scenaristului, regizorului si producatorului Michael Relph, au
facut filmele Pool of London(1950), si Sapphire(1959), astea au fost primele incercari de a
crea niste naratiuni despre tensiunea rasista si multiculturala Mrea Britanie in curs de dezvoltare.
Filmul lor Victim(1961), a fost un santaj in adresa homosexualilor.
Anii 1960-...
Din 1960 este un progres in cinematografele britanice, studiourile americane revin la sustinerea
financiara a filmelor britanice, in special cele valorificate pe baza a Swinging London,
imaginea propagata de revista Time in 1966. Filme precum Darling, Alfie, Georgy Girl, si
The Knack and How to Get It, toate au explorat acest fenomen. Blowup(1966), si mai

tirziu Women in Love(1969), arata pentru prima data nuditatea in filmele britanice. In acest
timp producatorii de film Harry Saltzman si Albert R Broccoli combina in filmele sale diferite
stereotipuri in seriile de succes James Bond, in rolul principal cu actorul Sean Connery. Primul
film Dr. No(1962), a avut un succes pentru o perioada lunga, in ciuda faptului ca a avut o
promovare relativ mica, fara o deschidere de succes.
Pina la momentul celui de-al trei-lea film,