o liana ma invalui ochii tai, cu ploi de soapte, neagra flacara de plete, serpii bratelor in noapte.
In vorbe imi ineci auzul
Cu primavara ta imi scuturi Din ramuri intomnate fulgii Si-n locul lor chemi flori si fluturi. Cu frunzele mi-acoperi vazul Sa nu stiu alta frunza verde, Furtuna lor ma impresoara Si sufletu-mi prin ea se pierde. Ma pierd intreg, de buna voie Infasurat ca de zabrele In tot ce esti pe asta lume De la tarana pan la stele. Arhip Cibotaru