Comunicare si joc

Jocul este principala activitate a copilului pana la 6/ 7 ani, dar ramane prezent in
viata omului indiferent de varsta. Jocul nu inseamna doar relaxare, ci este cea mai
potrivita metoda de invatare.
Jocul formeaza, dezvolta si restructureaza intreaga viata psihica a copilului. Prin
joc copilul:
isi exteriorizeaza trairile emotionale, isi descarca tensiunea, isi satisface
dorintele si se maturizeaza emotional;
isi dezvolta comportamentul social prin respectarea regulilor si isi formeaza
insusirile vointei: rabdare, perseverenta, stapanirea de sine;
isi modeleaza trasaturile de personalitate (caracter, temperament, atitudini).
Recomandari pentru adulti:
Observa modul in care se joaca copilul: daca se joaca singur sau impreuna
cu ceilalti, cat de rapid schimba regulile jocului, daca respecta sau nu regulile, daca
imparte jucariile, daca utilizeaza simboluri, cum comunica si cat comunica, cum face
fata frustrarilor, etc. Daca vrei sa-l educi, trebuie mai intai sa-l cunosti.
Joaca-te impreuna cu copilul tau! Copilul nu invata singur, are nevoie de
adulti. Il educi implicandu-te in jocul sau.
Foloseste jocul pentru a motiva copilul. Cu totii ne implicam mai mult in
activitatile care ne fac placere. Copilului ii place sa se joace.
Nu exclude jocul din programul copiilor scolari (De acum ai de invatat, nu
mai ai timp sa te joci.) Faceti temele sau invatati sub forma de joaca (exemplu:
concursurile, jocul de rol).
Cand alegi jucariile copilului, tine cont de cum poate aceea jucarie sa il ajute
sa invete ceva nou.

Disciplinarea copiilor
A disciplina un copil inseamna sa il ajuti sa invete. Uneori, invatarea poate fi
pentru copil dificila, incomoda, poate chiar dureroasa. Rolul adultului este sa il
incurajeze si sa il motiveze sa nu renunte.
In procesul de disciplinare trebuie sa tinem cont de:
varsta copilului;
caracteristicile individuale;
caracteristicile de mediu (din familie, de la scoala, experientele
anterioare ale copilului);
standardele familiei.
Cum disciplinam un copil?
Comportamentul nostru este determinat de antecedente si mentinut de consecinte.
Antecedente

Comportament

Consecinte

Antecedente: situatii, ganduri, emotii sau comportamente legate de trecut, care se

reflecta in situatia actuala (exemplu: copilul este obisnuit sa adoarma intins in pat)
Comportament: modul in care se poarta copilul, ce face el;
Consecinte: urmarile comportamentului copilului (ex: reactia adultului). Pot fi
pozitive (ex: recompense) sau negative (ex: pedepse).
Recomandari pentru adulti:
Stabiliti care este motivul pentru care copilul manifesta comportamentul (ce
obtine asa, care este beneficiul sau care sunt consecintele negative pe care vrea sa le
evite).
Observati care este contextul in care apare comportamentul si cel in care nu
apare:
Cand? Cu cine? Unde? Ce se intampla dupa?
Daca dorim sa schimbam comportamentul copilului, trebuie sa schimbam
consecintele acelui comportament.
De multe ori, daca vrem sa obtinem o schimbare in comportamentul
copilului trebuie sa schimbam ceva in propriul nostru comportament sau in reactia
noastra fata de comportamentul copilului.
Copiii invata prin imitatie, dupa modele. Fiti modele pentru ei sau selectati
cele mai potrivite modele. In general, copiii mici au ca model adultul, scolarul isi alege
2

ca model profesorul sau vedete, adolescentii isi aleg ca model prietenul cel mai bun.
Atentie la anturaj!
Utilizati mai multe recompense si mai putine pedepse. Asa invatarea va fi
mai placuta.
Alegeti recompense si pedepse adecvate copilului. De aceea, este foarte
important sa stiti ce ii place si ce evita.
Recompensam sau pedepsim comportamentul, nu persoana!

Ce facem cand copilul nu vrea?

1. Metoda consecintelor logice si naturale
Consecintele naturale: urmarile unui comportamnet care apar in mod firesc,
neplanificat (daca nu mananca, ii este foame);
Consecinte logice: sunt alese de catre parinti si prezentate ca alternative (daca nu
mananca, nu primeste desert);
2. Extinctia a ignora, a nu da atentie copilului cand se comporta intr-un mod
nedorit
3. Excluderea a izola copilul pentru o scurta perioada sau indepartarea
acestuia din locul in care s-a manifestat comportamentul
4. Stabilirea regulilor regulile sunt expresii verbale ale unei relatii intre
antecedente comportament consecinte
5. Contractul comportamental o intelegere intre parinte si copil, certificata
de o persoana neutra, in care se specifica urmatoarele:
comportamentele pe care copilul le asteapta de la parinte
ce va face copilul in schimbul comportamentului parintelui
comportamentele pe care parintele le asteapta de la copil
ce va face parintele in schimbul comportamentului copilului
consecintele pentru nerespectarea angajamentului stabilit.

Atasamentul
Ce este atasamentul? O legatura afectiva, durabila in timp, stabilita intre doua
persoane. Este o nevoie fundamnetala a oricarui om. Perioada cea mai favorabila
pentru formarea legaturii de atasament este perioada primilor doi ani din viata
copilului.
Care sunt semnele atasamentului?
Cum dezvoltam atasamentul copilului?
suntem alaturi de el atunci cand ii este greu, il incurajam si il sprijinim;
impartasim micile lui bucurii si succese, il laudam;
il ajutam sa faca fata situatiilor dificile;
IL IUBIM SI ATUNCI CAND GRESESTE dragoste neconditionata,
pedepsim doar comportamentul.
De ce este important atasamentul? Pentru ca ajuta copilul sa se dezvolte
armonios, sa se maturizeze, previne aparitia tulburarilor de comportament.
Teoria pierderii
Pierderea reprezinta separarea permanenta sau temporara de obiectul
atasamentului.
Etapele pierderii:
soc
negarea
furia
tristetea, anxietatea, depresia
acceptarea
Tipuri de atasament
-

sigure copilul este in permanenta sigur de dragostea parintilor sai,

indiferent de situatie;
nesigure sau anxioase parintele are comportamente ambivalente,
contradictorii fata de copil si acesta nu este sigur daca este iubit;
foarte nesigure sau ambivalente apare datorita lipsei totale de
afectivitate dintre parinte si copil si determina probleme de
comportament ale copilului

Simtome comune ale copiilor care au probleme de atasament

-

dezvoltarea constiintei nu manifesta anxietate normala dupa un

comportament agresiv, sau vinovatie dupa un comportament gresit;
controlul impulsivitatii manifesta un control slab, nu isi planifica
activitatile, are o concentrare slaba a atentiei;
interactiune personala ii lipseste increderea in ceilalti, este superficial
in relatii, este imatur afectiv si social;
auto-pretuirea imagine negativa de sine;
sentimentele dificultati in recunoasterea si manifestarea sentimentelor
sale si ale celorlalti;
probleme cognitive probleme de intelegere a notiunilor de cauza-efect,
cu gandirea logica si cea abstracta;
probleme de dezvoltare, chiar fizica.