Sunteți pe pagina 1din 6
Comportamentul social si antisoc «1 Comportamentul — definitie si concept Comportamentul, dupa Tilquin, este ansamblul reactilor adaptative, obiectiv observabie, pe care un organism, prevazut cu sistem nervos, le executa cd raspuns la stmulii din ambianta, care, de asemenea sunt obiectiv-observabil, find echivalentul termenului de behaviour. Comportamentul este deci, in sens larg, 0 reactie totala @ unui organism, prin care el rspunde la o situatie trait, in functie de stimularile mediului si de tensiunile sale inteme si ale carui migcan succesive sunt orientate int-o directie semnificativ’ Dupa H. Pieron, comportamentul reprezinté modul de a fi si de a actiona al animaielor gi al omuiui, manifest&ri obiective ale activitatilor lor globale. P. Janet introduce termenul de conduit caruia ji acorda o semnificatie mai complex. Cercetérrile experimentale ale lui Watson precum si cele ale lui Pavlov si-au adus © important contribufe la dezvoltarea studillor referitoare la comportament. Sunt recunoscute doua accepjuni in legatura cu comportamentul. Prima concepfie se referd la faptul c4 psihologia reprezinta de fapt ,stiinta comportamentului” acesta fiind 0 inkantuire continual de reflexe conditionate. Cea de-a dou’ perspectiva, ne demonstreaz’ cd, de fapt comportamentul reprezint& acel mod de a exist si de a reactiona al unui individ in viat& de toate zilele, in mod obignuit, la stimuli comuni sau la situatii diferite. In contextul celor afirmate mai sus, putem afirma c& individul isi manifesta comportamentul prin conduite De aceea, comportamentul este un raspuns la o situatie fiind direct concitionat si ional cu natura situatiel fidului, Infelegerea comportamentului nu poate fi deplina dect daca se vor lua in considerare spre analizare si aspectele patologice ale acestuia ‘Tulburgirile de comportement se manifest’ printr-un dezechilibru constitutional, u realitatea, si i $i autocnitici, avand un caracter diferentiat raportat la varst& adolescentului, sau a subieciului in ntn Cc 12 Co jentului d Comportementul deviant se abate de la normele de acreditare in cadrul unui sistem social meraand pan4 la confit cu vaiorile cutturale. Comportamentul deviant este comportamentul care violeaz’ asteptarile institutionalzate - adica asteptanie Impartasite si recunoscute cé leaitime m cadrul unui sistem social, Opus comportamentulul conformist, comportamentul deviant are gi o semnificatie de inadaptare. Statistic vorbind, devianta este o abatere de la medie. Prin comportament deviant se inteleq numai abaterile cu sens negativ, antivaioric, de tipul delicventei, vagebondajului, negativismului, matformatiiior caracteriale si chiar a psihopatilor Reprezentand o abatere de la anumite valori sau moravuri, comportamentul deviant este definit intotdeauna coneret. in raport cu grupul sau colectivitatea; ‘ceea ce este normal pentru un grup poate fi deviant pentru attul Cu cat grupul este mai coerent, cu atat este mai intolerant fata de ‘comportamentul deviant. De aceea, se acord o atentie deosebitd studiului etiologiei comportamentulul deviant si caiior de prevenire a tut 4.2. Teorii privind geneza comportamentului deviant Autorll care s-au preocupat de comportamentul deviant, cauzele deviantel intr-o viziune cu profunde trimiter’ la sociologie, elaboreaza diverse teorii cu privire la aparitia formarea comportamentului deviant. 4.2.4. Teorii sociologizante Teoria dezorganizarii sociale a fost de R. Shaw H. D Mckay care evidentiaza fenomenele de sociala, de urbanizare de exod rural favorizeaza aparitia deviantei, acestea conducand ia diminuarea functilor de socializare control pe care comunitatea o indivizilor la abandonarea traditiilor regulilor morale. K. Cohen considera ca ,dezorganizarea sociala’este rezultatul esuairii nepracticarii obiceiurilor unei comunitati gi al formelor institutionalizate care in mod concret verificd actele de comportament ale membrilor societati Cohen enumera printre factorii care contribuie la prezenta aspectelor enumerate mai sus; ineficienta scolii, cresterea coruptiei, cresterea ratei somajului nesiguranta zilei de maine, neconcordant’ salarilor cu nivelul de viat si cu munca prestata. Aceste fenomene conduc cu siguranta la aparitia fenomenului de deviant&, find prezente in perioada de tranzitie pe care o strabate societatea roméneasca astazi, Multe din situafiile criminogene isi gsesc cauzele in actiunile de disponibilzare masiva de personal, in mutarea unor categorii socio-profesionale din mediul in care au activat o perioada indelungata de timp intr-alta noua careia nu fi pot face fat&, in cregterea IngrijorStoare a numarulu somerilor, in criz& de valoni morale deciansata de neintelegerea in mod corect a mecanismelor economiei de piatd sau a reguilor dupa care se desfgoaré concurenté. Teora anomie: sociale care a fost conceputa in forma el clasica de E. Durkheim gi care susfine teoria c& deviant& este prezenta in orice societate. De aici, rezulta ca fenomenul de devianta are un caracter universal pentru c& nu exist& sociotate care s& nu aib in componenta ei persoane care s nu se abat de la reguille colectivitati si c&, dintre acestia s nu manifeste porniri criminale. »Prin termenul anomie” E. Durkheim intelege o stare de dereglare total a normelor sociale cauzaté de unele schimbari bruste, de absenta unei definiri precise a valorilor si scopurilor care orienteazé comportamentul social cand normele de baza isi suspend temporar functionalitatea.” Avand la baz teoria anomiai sociale, R. K. Merton afirma c& deviant, la modul general dar si delicventa, in particular pot fi catalogate drept reactii daca sunt raportate la lips& de concordanté intre normele vaiorizate social si modurile in care individul sau grupul le pot realiza. Teoria oportunitati diferentiale apartinand lui R. A. Cloward si L. E. Ohlin evidentiazé faptul c& delicventa poate fi considerata o reaciie la inegalitatea sociala. Astfel, delicventa are un caracter colectiv, iar mecanismul prin care este pus in valoare criminogenez se bazeaza pe .structura de oportunitate” care este perceputa cé fiind totalitatea mijloacelor legitime si ilegitime de realizare a scopurilor valorizate social. Teona asocienilor olferentiale conceputa de criminologul american E. A. Sutheriand constituie de fapt o aplicare a teoriei ,invatarii sociale” in studierea delicvente’ cu scopul de exolica pe baza cunoastenii vet individului a comportamentuiti sau criminal. Conform investigatilor iui Sutherland, comportamentul criminal este Insusit in timpul comunicari informale dintre indivizi, In activitatea de invatare, individul este dirijat spre actiunile dar si miloacele de sAvargire a infractiunit 0 persoané la care determinarile ce o predispun la incéilcarea legii ajung prevalent in raport cu inhibérile resimtite, optand in mod constient pentru modelele de comportament crimingle in defavoarea celor non-criminale, devine delicventa in masurd si pe calea asocierii ia grupuri criminale.” Sutherland, fc4nd aceste afirmatii nu ia in calcul motivatille sau caracteristicile individuele, de fapt personalitatee delicventului. De asemenea, in cercetarea criminalitati este vizat si factorul cultur’, respectiv raportul intre cultura gi criminalitate. Teona conflictelor codunilor culturale a fost conceputa de T. Sellin si considera c& infractiunea si crima sunt rezultatele conflictelor aflate inire diferitele grupuri sociale Grupurile sociale apér peste tot in lume gi se caracterizeaza prin sisteme spectfice de organizare si de valorizare. Existenta si diversitatea acestor grupun, conduce inevitabil la declangerea de conflicte culturale greu de aplanat si care, de cele mai mutte ori se finalizeaz cu acte de delicventé. Teoria subculturilor delicvente initiat& de E. A. Cohen aduce in centrul atentiei existenta .subculturilor delicvente” care sunt prezentate ca grupai lipsite de Privilegi, marcate de o situatio precara, de izolere, de nerealizare social gi personal si care din dorinté de a se afirma in plan social protesteaza fata de legile stabilite recurgand la mijloace dintre cale mai violente. Astfel, aceste grupuri apeleaza la acte de infractionalitate pentru a-Si dobéndi locul in societate. Factorul cultural, al&turi de factorii social, economici, politic gi psinologici joaca un rol important in geneza comportamentului deviant. Teoria reactie’ etichet&ni sociale creata de H. Secker, K. Erixson siF. Tannenbaum afirma ca de fapt devianté si delicventa nu exist de fapt, ci doar in cazul in care societatea sau anumite grupuri aflate la conducerea ei recunosc prezenta. Astfel, definirea delicvent este marcata de relativitate gi subiectivism. F. Tannenbaum reliefeaza c& modalitatile cele mai des utilizate de a produce delicventa gi delicventi sunt cele de .stigmatizare” sau ,cramatizare” a réului Indivizii sunt fortali s4 recunoasca $i s4 se comporte in conformitate cu stigmatizarea facut si care ii va conduce inevitabil spre acte de delicventa 2.2.2, Teorii psihologizante Teorille sociologizante nu oferé o imagine de ansamblu, o viziune completa referitoare le cauzele deviantei comportementale deoarece nu iau in consideratie si caracteristicile psihice ale individului care manifesta inclinatie spre conduite indezirabile. La extrema cealaltd a teorilor sociologizante se afl teorile psihologizante care ‘sunt centrate pe indivia La baz elaborarii teorilor psihologizante ale genezei deviante comportamentale se afta psinanalizé lui S. Freud care a descoperit legatura dintre inconstient gi dovianté gi a considerat frustrarea, respectiv agresivitatea c& rezultat al rezolvarii nefavorabile a conflictului oedipian din familie, Dramele copilériei apar la varstd adolescentei contribuind la aparitia unei crize de identitate care poate conduce le comportamente deviante si care directioneaz& agresivitatea spre cei din jurul lor. Teorfa frustraifi sociale este elaboraté de M. B. Clinard care afirma ca actele antisociale apr datoritA sentimentelor de frustrare pe care le manifesta diferite persoane. Este binecunoscut faptul cd fiecare dintre noi dispunem de o anumita capacitate si structurd psihicS ce ne permite s4 suportam frustrarea fara a ajunge la expresii gi gesturi indezirabile. Gradul si intensitatea tolerantei ii influenteazé sensibil comportamentul, actionand fie ca un facto favorizant, fie ca un obstacol in realizerea intereselor pe cai legitime sau ilegitime. Aceast stare oarecum normala, nu produce nici un fel de stres sau de conflict la majoritatea oamenilor, in timp ce la alti poate decianga anxietate, nevroze $i comportamente agresiv violente” Teoria rezistentei le frusirare conceputd de W. Reckless gi considerata c& 0 Completare a teoniei lui M. B. Clinard, isi doreste s@ prezinte un model al delicventei care s& excluda din criminologie notiunea de cauza. Reckless nu este de acord cu relatia dintre frustrare si agresivitate avand in vedere c& atat individul c&t gi societatea dispun de actiuni care demonstreaz& capacitatea acestora de a fi ,rezistenti la frustrare” evitandu-se astfel nerespectarea normelor sociale si asigurand o descarcare a tensiunii emotionale indivizii nu mai ajung la devianta comportementalé Fiint umané este dotet cu ,o structurd social extema gi o structura psihic’ interioara care joacd rolul de tampon’ intre frustrare si agresivitate, protejand astiel indivizii contra seductilor, impulsurilor, tentatilor si presiunilor ce ti imping la devianta. Actionand astiel, c& mecanisme de proteciie, aceste ,tampoane” fac cA frustrarea s nu sublimeze in agresivitate Cele doua ,tampoane de rezistenta” isi gsesc suportul intr-o serie de elemente care definesc societatea si personalitatea.” Rezistent& externa este reprezentatd de familie, rude, prieteni, la care se adauga i scoala care dispune de un potential formativ foarte mare. Toti acest factori contribuie la obtinerea unui stitut la aparitia sentimentului de identificare grupului la care se afiliazé, Ja cunoasterea mijloacelor prin care urméresc realizarea unor scopuri Rezistenta intema este formata din componentele Eului care sunt reprezentate de imagines favorabilé despre sine, constint& identit8ti de sine, gradul mare de ,toleranta ia frustrare’, normele morale intens constientizate. Daca Eul si supra eul se caracterizeaza printr-un nivel inait de dezvoltare comportamentul este supus unui control riguros. Cand o parte din aceste elemente lipsesc, individul este tentat sa incalce nommele socic-juridice $i s& sAvargeascé acte infractionale Daca intre rezistent& externa i rezistent& intema exist o armonie, individul va respect in comportamentul sau normele stabilte si va avea intotdeauna o conduit& corectd gi normala, Teoria disonantei cognitive apertine lui L. Festinger care cercetand mecanismele psinologice ale frustréirii si influentele acesteia asupra actului deviant ajunge la concluzia ca socializarea care are loc in cadrul familiei sau in alte grupuri sociale este cel mai des insofit& de fenomene tensionale care sunt cuncscute sub denumirea de ,disonanta cognitiva’ si ,afectiva’ si care se manifesta ori de cate ori o dorinté a individului devine nerealizabila datorit& diversitatiijudecaiti morale, comunicaiii interpersonale defectuoase sau a reiatiilor care se stabilesc intre un membru al grupului si grupul din care face parte. Dezamorsarea tensiunii sau diminuarea disonantel se poate realiza prin modificarea convingerilor si atitudinilor individului tn raport cu cele ale majorit&ti grupului din care persoand face parte, prin impunerea propriior idei celorialti membrii ai grupului sau prin respingerea comportamentelor corecte gi practicarea unor comportamente deviante. Teoria sociestii criminogene si a personalitatii criminale reprezinté o viziune neobignuita a criminalitatii autorul ei fiind J. Pinatel care considera ca infractiunea este in exclusivitate rezultatul ocaziei sociale Uitima teorie a genezei deviantei se caracterizeaza prin modemitate gine prezinta 0 explicatie sociologizanta dar si psihologizanta a crzei morale care este prezenta in societatea romaneasca dar, si in intreag’ lume. Esenta acestei teori o constituie prezenta binomului societate inchisa - societate deschisa, Aceste categorii teoretice create de K. R. Popper au valoroase trimiteri in educatia moral ,In societatea inchisé, dominaté de credinte gi de tabuuri imuabile gi de Necontestat, orice interventie umana, orice libertate individualai considerata a fi perturbatoare gi demolatoare este inecata in fag de un colectivism care nu las& loc asumérii responsabilitatii personale. In schimb, societatea deschis& respinge autoritatea absolut’ a traditiei, oamenii se pot raporta critic la tabuuri, punandu-¢i intentia decizilor pe autoritatea propriei inteligente. Evolutia spre acest nou tip de societate are ca suport idee ca viata i viitorul nostru depind de alegerile, de hotararile si de actiunile individului. De aceea, intr- o societate deschis’, democratic’, sursa fundamental a edificarii fiac2rui destin © constituie libertatea personala.’ Important este felui in care fiecare opteaz pentru o anume libertate si cum Inelege s& 0 foloseasca. In condifile ,autornizarii societati’”, fenomenul de izolare si de instrainare a individului par a fi aspecte inevitabile. Suntem pusi in permanent in situatia de a face un efort continu in actele de discemamant pe care trebuie s& le ‘ntreprindem, de a ne supraveghea si de a ne asuma responsabilitati, de a nu ne satisface nevoile emotionale. Toate aspectele prezentate mai sus vor duce cu siguranté la angoasa. Psihicul uman va fi invadat de teem, nesiguranta gi neliniste. in astfel de cazuri, oamenii, din dorint& de a se simti in sigurant& oamenii evité riscurile sau isi vor rezolva problemele conformandu-se la norme. Trecerea de la societatea inchisd la societatea deschis& este marcat& de degradarea si erodarea personalitétii umane si a moralei, O multitudine de fenomene sociele conduc la cisparitia spiritului din fiint& umana. Dintre factorii cu mare impact asupra spiritualitatii umane amintim: - birocratia care transforma unicitatea fiintei umane, convertind-o gi limitand-o la dosare, harti, semnéturi, stampile; - rutin care fi face pe oameni s& adopte un ritual plictisitor din dorinta de a avea un confort psinic. Cu timpul rutina degenereazé in plictiseala, iar oamenii din dorint& de a schimba aceasta situatie vor opta pentru placeri, distract care s-ar putea s&i conduca spre comportamente deviante, = urmrirea in chip obsesiv a averilor, a puteri si a prestigiului devine tot mai acerba in societatea zilelor noastre care este predispusd in a modifica ierarhia valorilor morale care va afecta dimensiunile cuurale, spirituale si psihice ale personalitatii Aflat in imposbbilitatea de a-gi dezvolté personalitatea, omul se lasé infrant de viata, Acumulénd mereu neimpliniri gi frustréri, el provoaca celor din jur frustrari devenind rau, lipsit de independenta, invidios, deceptionat, asuprit, egoist. Individualismul sau se manifest’ in dou directii contracictoril: una care satisface placerile imediate si care conduce spre un individualism neadaptat gi alt care se manifesta obsesiv in domeniu! profesionalismului, calitatii si performantei. .Problema educativa fundamental @ epocii contemporene este tocmai incurajarea individualismului responsabi in paralel cu inhibarea si descurajarea celui iresponsabil, dezorganizator, muttiplu implicat in geneza gi In proliferarea conduitelor deviante, a delicventei si a crimei in ultima instanta.”