Sunteți pe pagina 1din 2

Amilaza

Rezumat
Amilaza este o enzima ce activeaza hidroliza amidonului in maltoza si dextrine.
Enzimele sunt componente de natura proteica produse de celulele vii care
catalizeaza reactii de sinteza si degradare din organismele animale, vegetale si microorganisme.
Enzimele, ca toti catalizatorii, nu catalizeaza decat reactii termodinamic posibile, decurgand in
sensul stabilirii unui echilibru. Enzimele actioneaza fie in celula vie in care iau nastere,
constituind un factor cheie in asigurarea cineticii optime a reactiilor chimice necesare proceselor
vitale, fie in afara mediului care le-a creat (cazul enzimelor constituite in secretii sau al celor care
actioneaza in vitro).
Cuvinte cheie: Enzime, Amilaza, Biosinteza, Bacillus subtillis, Amidon

Introducere
Biochimia i are originile n chimia organic, dar debuteaz ca tiin de sine-stttoare
atunci cnd, n 1833, chimistul francez Anselme Payen (1795 - 1871) descoper prima enzim,
numit astzi amilaz.
Amilaza este fabricata de pancreas si secretata in intestin pentru a ajuta la
digestia alimentelor provenite din cereale si cartofi (amidon). O cantitate foarte mica trece in
sange, iar din sange se elimina prin urina.
In plante, amilaze se acumuleaza mai ales in seminte si in fructele uscate, dar pana la
germinarea lor, ele sunt inactive. Enzima se mai gaseste, in mod obligatoriu, in mierea naturala.
Principalii fermeni din mierea de albine sunt carbohidrazele, iar dintre acestea:
- invertaza i zaharaza (sucraza), acioneaz asupra zaharozei, scindnd-o n glucoz i
fructoz;
- amilaza:
- alfa amilaza (amilaza dextrinogen), acioneaz asupra amidonului pe care i
transform iniial n dextrine, iar n final n maltoz;
- beta amilaza (amilaza zaharogen), acioneaz asupra amidonului pe care i
transform direct n maltoz;
Amilaza serica face parte din categoria hidrolazelor, subgrupa de enzime care catalizeaza
degradarea hidrolitica a amidonului, a glicogenului, a poli- si oligozaharidelor.
Amilaza este o enzima de secretie exocrina, care este prezenta in ser sub doua forme
izoenzimatice principale: pancreatica (40 % din amilaza serica totala) si salivara (60 % din
amilaza serica totala). Enzima mai este prezenta in cantitati mult mai mici in ficat, sucul
duodenal, intestinul subtire, trompele uterine, muschii scheletici.
O forma moleculara rara este macroamilaza, izoenzima care, datorita dimensiunii sale
mari, nu se elimina la nivel renal.
Aproximativ 80 % din pacientii cu pancreatita acuta prezinta valori crescute ale amilazei
serice in decurs de 24 ore de la debutul simptomatologiei.
Amilaza urinara creste intotdeauna in paralel cu valoarea amilazemiei. In pancreatita
acuta amilaza urinara creste dupa 6-10 ore de la cresterea amilazei serice si se mentine crescuta
mai mult timp decat aceasta. In plus, amilaza urinara poate fi crescuta cand amilaza serica este in
limite normale si invers, amilaza serica poate fi crescuta cu amilaza urinara normala.

Cresterea amilazei serice asociata cu niveluri scazute ale amilazei urinare se intalneste in
insuficienta renala si in macroamilazemie.
Pentru screening-ul macroamilazemiei poate fi utilizat raportul clearance
amilaza/clearance creatinina (amilaza urinara/amilaza serica) x (creatinina serica/creatinina
urinara) x 100. In mod normal acest raport este 1-4 %. In macroamilazemie raportul este <1 %,
in timp ce in insuficienta renala se inregistreaza o valoare usor crescuta (pana la 5.7 %). Raportul
poate atinge valori >10 %, in pancreatita acuta, dar utilitatea sa in diagnosticul acesteia este
controversat.