Sunteți pe pagina 1din 9

Publicitatea si afisul publicitar in Romania

1910

2011

Student: Florescu Daniela, an III, 2012


Materia: Design grafic

<<Afisul sau "posterul", in terminologia anglo-saxona, este un gen artistic care poate fi incadrat in
domeniul graficii aplicate. Menirea sa principala este aceea de a promova, in scop publicitar, un produs,
un film, o piesa de teatru, o productie literara, un eveniment politic, cultural, stiintific etc. Tiparit in tiraje de
masa, afisul este expus in spatii publice, de larga circulatie, cu alte cuvinte este un produs al strazii. De
cele mai multe ori, atentia trecatorilor captata de un afis este de domeniul unei secunde. Un afis de
succes reuseste totusi sa transmita in aceasta unitate extrem de redusa de timp esenta produsului
promovat. Imaginea inregistrata aproape mecanic, in fractiuni de secunda, lucreaza apoi mental,
imprimandu-se, ca o informatie stocata pe banda magnetica, pe cortexul trecatorului receptor si reapare
ulterior la suprafata memoriei. Toate aceste considerente impun afisului sa fie o esentializare la maximum
a temei propuse.
Pentru tarile Europei de est, aflate sub dominatia ideologiei comuniste, afisul, in special cel
cultural, a fost un mijloc de evadare din constrangerile ideologice impuse, o modalitate de manifestare
neingradita a opiniilor proprii, o formade dizidenta mascata. Artistii grafici din Polonia comunista au reusit
cel mai bine sa se afirme pe plan international cu o anumita viziune novatoare de concepere si perceptie
a afisului. Si astazi, dupa mai bine de un deceniu de cand nu mai este considerat un instrument de lupta
impotriva constrangerilor, afisul polonez ocupa un rol major in randul artelor grafice contemporane. Si in
Romania ultimelor decenii, chiar in conditiile constrangerilor anterior mentionate, arta afisului a cunoscut
realizari originale si valoroase. O serie de artisti printre care pot fi amintiti Alexandru Balan, Nicolae
Corneliu, Constantin Costa, SergiuDinculescu, Pompiliu Dumitrescu, Sergiu Georgescu, Florin Ionescu,
Constantin Pohrib, Albin Stanescu, Ion Stendl, Clara Tamas au realizat afise la cote valorice si calitative
similare productiilor occidentale.>> (DOMUS www.121.ro)

Este sustinut faptul ca publicitatea isi are originile inca din antichitate (tablite de lut cu inscriptii,
papirusuri cu anunturi de recompense pentru prinderea sclavilor fugari. Majoritatea oamenilor, din cauza
analfabetismului, foloseau simboluri ale produselor sau serviciilor pe care le detineau: vesta croitor, sir
de jamboane pravalie de macular, vaca laptarie, gheata cizmar etc.). Insa momentul exact al
aparitiei afisului publicitar este greu de apreciat. Propaganda ca si modalitate de vanzare a unei idei
este cea mai veche forma de publicitate. In timp strigatul poate fi considerat o forma preistorica de
publicitate. In mod neoficial, istoria preocuparilor pentru publicitate incepe cu tablitele celor 10 Porunci
primite de Moise.
Pentru Europa momentul de referinta in evolutia tehnicii imprimarii se plaseaza intre anii 14381450 cand Jojann Genfleisch, zis Gutenberg, a dat nastere tiparului cu litere mobile. Dupa aproximativ 40
de ani de la aceasta inventive, William Caxton din Londra a tiparit primul anunt in engleza un manifest
pe usile bisericilor, cu privire la regulile care trebuie sa calauzeasca clerul in timpul Pastelui.
Dupa aparitia presei tipografice, primii au aparut fluturasii volanti si afisele, iar comerciantii au
inceput sa utilizeze fluturasii pentru a-si promova produsele. Aceste bucatele de hartie contineau
simboluri specifice breslei, fiind uneori lipite pe zidurile orasului. Fluturasii au fost folositi foarte mult timp,
pana in epoca moderna cand au aparut afisele, acestea dand posibilitatea unei flexibilitati de reclama
mult mai mari, deoarece ele pot fi amplasate oriunde se doreste. Adevaratul inceput al artei afisului a fost
marcat, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, de ideea lui Alloys Senefelder de a-si ilustra singur propriile
piese de teatru. Intrucat era sarac lipit, el a cautat o modalitate de a folosi altceva decat materialele
scumpe utilizate de tipografia vremii, inlocuind plumbul prin piatra. Procesul, numit litografie, permitea
reproducerea unui desen realizat pe o piatra cu o substanta grasa. Introdusa intr-o solutie acida, piatra
retine doar cerneala aplicata pe partile imbibate in substanta grasa, iar desenul apare prin aplicarea unei
foi de hartie pe respectiva piatra. Litografia insuma o serie de avantaje: rapiditate (se desena direct pe
piatra), economie de mijloace (o singura matrita poate fi folosita de mai multe ori), conferindu-i astfel
artistului un plus de libertate. Primele afise astfel create aveau un singur inconvenient: lipsa culorii.
Parintele afisului artistic in culori este Jules Chret, cel mai prolific artist din perioada de glorie
aafisului francez, Belle Epoque. Chret a creat primul afis in culori in 1867, utilizand un proces litografic
care ii permitea sa obtina orice culoare pornind de la trei pietre imbibate cu cerneluri de culori diferite (de
obicei galben, rosu si albastru).
In Romania, primele informatii cu caracter publicitar au aparut in anul 1840 in ziarul Mercur din
Galati in romana si italiana, anunta venirea vapoarelor in port, dar si numele importatorilor, cu scopul de
a atrage comercianti din alte orase. Totusi, prima agentie de publicitate din Romania este infiintata in
1880 de David Adania, agentie ce purta numele sau. Pana aici, publicitatea la noi a trecut prin mai multe
faze: strigatul marfurilor in fata pravaliilor si in zonele cele mai circulate, anunciurile (instiintarile) sau
mezaturile, vanzarile sau instiintarile particulare care erau informatii despre marfa sub forma unor
texte scurte (continut concis se azi poarta denumirea de mica publicitate), si aparusera incepand cu
anul 1829. Anunturile erau de obicei facute de micii negustori ai vremii, aparute in gazete ca si Curierul
Romanesc, Albina Romaneasca sau Gazeta de Transilvania, fiind foarte concise si informative,
prezentand pe scurt cine vinde, ce vinde si unde vinde.
Agentia David Adania si-a pornit activitatea cu inserarea
de anunturi comerciale in ziarele si gazetele vremii, care la acel
moment publicau doar reclame pentru 4 firme: 2 de incaltaminte, 1
farmacist si 1 cofetar. Urmatorul pas este ilustrarea siglelor firmei ca
urmare a legii din 1879 cu privire la identitatea firmei si marcile de
comert (primele notiuni de branding), un moment important fiind
aparitia in 1886 a Almanahului Comercial. Agentia de publicitate
David Adania se extinde si incepe sa realizeze publicitate murala
in statiile C.F.R. si mijloacele de transport (trenuri, vapoare). Astfel
pana la 1900 apar destule agentii de publicitate dintre care Emil
Helber, Carol Schudler, Isidor A. Stern si Oficiul de Publicitare
Romania care editeaza Almanahul Comercial.
Anunturile evolueaza si ele, incorporand tehnici noi cum ar fi ilustratia si fotografia. Cea din urma
apare pentru prima data intr-un anunt de maritagiu (matrimonial) in 1872, iar ilustratiile cresc in
popularitate odata cu aparita cartilor postale in 1883.
In 1892 apare Agentia Franco-Romana de Publicitate, urmand apoi ca incepand cu anul 1900,
multe dintre agentii ori sa publice in mai multe limbi, ori sa faciliteze publicarea anunturilor straine in
Romania si invers, ori, mai tarziu, sa deschida sucursale ale agentiilor internationale in Romania.

In ceea ce priveste importanta pe care a avut-o reclama si publicitatea la inceputul secolului XX,
aceasta era perceputa nu doar ca un motor al actului de consum, ci prefigura si anumite comportamente
de imitat. Reclama vinde sperante, produse ideale si servicii ireprosabile, nemaifiind la stadiul rudimentar
de a face pur si simplu cunoscut un produs. Ea vinde vise, iar acesta este marele merit al noii industrii
publicitare. Unele agentii obtin exclusivitate pentru anumite publicatii, cum este si cazul agentiei Bassa
Alexandru (exclusivitate pentru Almanahul Universul si Revista Automobile) sau a Societatii Generale
de Publicitare din 1918 (exclusivitate in Bucuresti pentru ziarele Adevarul, Dimineata, Argus), cea
din urma deschizandu-si insa si sucursale in Timisoara, Arad, Oradea si Cluj. In Romania, agentiile de
publicitate au Inceput sa dezvolte strategii de marketing In jurul anului 1920. Atunci s-au facut inclusiv si
primele cercetari de piata. Tot atunci a aparut si prima reclama la cunoscuta bere Ursus. Afisul ilustreaza
un urs care tine In mana mai multe beri iar langa el sunt insirate, una sub alta sortimentele de bere care
sunt facute de ca producatorul din Ardeal, cu precizarea ca "sunt marcile cele mai bune". Tot in afis este
precizat si numele intreg al producatorului si locatia fabrici, "In Manastur".
Ulterior, dupa aparitia televiziunii, aceasta a reusit sa surclaseze radioul si afisele, in ceea ce
priveste publicitatea. Insa si tonul publicitatii s-a schimbat, iar noile tehnologii digitale au transformat
radical industria publicitatii.
In 1924 apar primele filiale ale agentiilor internationale
in Romania: W. Thompson (New York) care nu prelua
reclame de la 2 firme concurente, dar `odata un ordin primit,
executa absolut tot lucrul`, Rudolf Mosse (Berlin) specializata
mai ales pe afisaj public (murale) sau Siegfried Wagner
specializata in promovarea statiunilor balneare si climaterice
din tara si strainatate. Unele dintre ele se extind in toata tara,
cum ar fi Rudolf Mosse care isi deschide sucursale la
Bucuresti, Arad, Oradea, Basov, Timisoara, Campina, Ploiesti,
Sibiu, Galati, Chisinau si Cernauti.
Prima vedeta folosita intr-o reclama a fost Regina
Maria a Romaniei care a aparut intr-o reclama pentru crema
Ponds Cold. In anul 1924 J.W.Thompson o invita pe Regina
Maria sa apara in reclama, dupa ce aceasta vizitase SUA si
achizitionase cremele firmei Ponds, fiind foarte incantata de
calitatea lor. Astfel ea scrie o scrisoare companiei, cu
permisiunea de a fi citata in reclama. Regina era cunoscuta in
Europa in urma voluntariatului depus pe frontul Primului
Razboi Mondial. Acest tip de publicitate s-a dovedit a fi in timp
unul dintre cele mai credibile si eficiente in toata lumea,
punandu-se totodata bazele conceptului de testimonials,
bazat pe impactul asupra audientei, a unei persoane cunoscute sau necunoscute care a incercat
produsul si lauda calitatile sale. Conceptul este preluat rapid de farmacia Vulturul Alb din Lugoj, care isi
promoveaza produsele prin publicarea mesajelor de multumire ale clientilor.
In perioada interbelica, publicitatea romaneasca se realiza la standarde cvasi-occidentale,
granitele fiind deschise pentru produse straine (in special din Franta) iar la randul lor, produsele
romanesti erau bine primite in exterior. Cat despre mesajul acestor reclame, opulenta si bogatia
interbelica pot fi citite In casetele publicitare sau In paginile ample ale revistelor, ziarelor si almanahurilor,
In care produse si servicii de lux, cele mai noi si mai rafinate inventii, ori marfuri banale sunt prezentate
atat de stilat, incat aceasta perioada poate fi definita ca maxim al elegantei si rafinamentului, sau ca
intruchipare a gustului desavarsit. Publicitatea intra in declin odata cu apropierea celui de-Al Doilea
Razboi Mondial cand activitarea multor firme este blocata de legile antievreiesti. Dupa razboi, moment ce
a coincis cu instaurarea regimului comunist in Romania si, mai ales, dupa nationalizarea mijloacelor de
productie, a unitatilor comerciale, cand practic, prin instituirea monopolului statului, nu mai exista o piata
reala, activitatea publicitara se reduce progresiv. Publicitatea nu dispare, dar ea va fi adaptata pentru a
deservi interesele statului, nationalizarea unitatilor comerciale provocand monopolizarea pietei de catre
stat si absenta concurentei reale.
Perioada anilor '50, dupa instaurarea regimului comunist, a fost ca un val innegurat pentru
reclamele din presa. Ctiva ani buni, publicitatea aproape ca a disparut. Locul reclamelor savuroase" a
fost luate de niste desene simple cu scolarite, muncitori si gospodine - in linie cu ideologia.
Au disparut reclamele pentru burghezie", care au fost inlocuite cu cele pentru mase. Asa a
aparut reclama la primul autobuz fabricat in Bucuresti sau cea care promova masina Volga, ori reclamele
la taximetre, ce apareau incolonate pe un peron, militareste.

Multe dintre reclamele de la acea vreme nici nu puteau fi considerate


creative. Erau, de fapt, fotografii ale produsului insotite de insiruiri cu detalii
tehnice. Astfel, aflam din Almanah Magazin" din 1962 despre radioreceptorul
Intim", care are, printre altele, indicator optic si reglaj de ton. Ori despre
Cooperativa Tehnometal", cea care confectioneaza masini electrice de
spalat rufe, cu storcator centrifugal la pretul de lei 1.250".
In anul 1950 ia fiinta Societatea de Stat pentru Exploatarea Cartilor
Postale, Ilustratelor, Portretelor Oficiale si Tablourilor Populare
(S.O.T.I.L.) prin care se exercita o cenzura totala asupra oricaror forme de
expresie publicitara, iar un an mai tarziu se constituie Editura de Stat pentru
Imprimate si Publicatii (E.S.I.P.).
Peste 5 ani, In 1955, sectia de publicitate a Editurii Scinteia se
transforma in agentie de publicitate, prima de acest fel din perioada comunista. Piata romaneasca din
acea perioada este una non-concurentiala, promovarea bunurilor si a serviciilor facandu-se dintr-o
singura directie, a statului. Mai exact, din partea unor institutii ale statului.
Statul instaureaza monopol si asupra agentiilor de publicitate, impunand o cenzura totala asupra
oricarei forme de expresie, devenind singurul care poate genera publicitate. Agentiile noi ca RECOP,
Scinteia, RECOM, SOTIL promoveaza produsele statului in reviste, almanahuri si gazete (Comertul
romin, Reclama si tehnica comerciala, Almanahul Femeia, Almanahul Turistic, Stiinta si Tehnica)
si ocazional in spoturi TV.
In Bucuresti, monopolul suporturilor promotionale este detinut la acea data de societatea
Pavoazarea Capitalei (1958) si de editurile (exclusiv de stat) ale caror productii vor fi controlate din punct
de vedere ideologic, structuri specializate carora li se vor alatura in 1962 agentiile ARTIS, RECOM sau
Publicom (Camera de Comert a Republicii Populare Romane). Au mai functionat ca agentii, dar fara sa fi
avut vreodata un astfel de statut, si redactiile cotidianelor judetene precum Secera si Ciocanul (Arges).
La inceputul anilor 60, dintre publicatiile de specialitate s-au remarcat Comertul modern si
Reclama si tehnica comerciala (fondata 63 de Intreprinderea de Stat Reclama Comerciala, sub
patronajul Ministerului Comertului Intern), I.S. Reclama Comerciala realizand inca din primul an de
activate 15 filme publicitare de televiziune cu tematici de tipul Parada Modei 1963, Incaltaminte de
vara, Moda pentru copii, Articole de plaja, Imbracaminte tricotata din bumbac, spoturi care durau
intre 15 si 20 de secunde. Ulterior, lungimea acestora va creste semnificativ, ajungand la 2-3 minute,
dupa modelul unui trailer de film comunist pentru produsul prezentat, si amintesc In acest sens de
reclama CEC (1978).
Apoi, in 1964 s-a constituit in cadrul Ministerului Comertului Interior, CCR sau Colectivul Central
pentru Reclama Comerciala care reunea delegati din conducerea principalelor sisteme comerciale, ale
ministerelor producatoare de bunuri de consum (Centrocoop, UCECOM, Camera de Comert, CEC, ONT,
ADAS), precum si ai Comitetului de Stat pentru Cultura si Arta, CCR avand rolul de a stabili de comun
acord cu reprezentantii institutiilor respective masuri privind realizarea unor actiuni de reclama.
Misiunea Colectivul Central pentru Reclama Comerciala era una extrem de importanta, aceea de a
coordona activitatile promotional publicitare din tara si strainatate.
Printre succesele acelor vremuri se numara campania publicitara din decembrie 1968. Atunci,
specialistii constatasera ca vanzarile la produse electrocasnice (masini de spalat rufe, aspiratoare,
frigidere, etc.) stagnau, ceea ce necesita interventia statului care a tiparit nu mai putin de 700.000 de
fluturasi reclama. 400.000 au fost difuzati in tara, prin introducerea in pachetele cu cumparaturi, iar
300.000, aruncati din elicopterul care a zburat deasupra celor mai importante piete din Bucuresti.
Frigiderul Frigero sau masina spalat Albalux s-au numarat printre produsele promovate.
In anul 1971, desi economia Romaniei avea o tendinta ascendenta (se vedeau rezultatele industrializarii
si chair ale colectivizarii), ea nu reusea sa satisfaca cele mai multe dintre nevoile de consum ale
cetatenilor, drept pentru care consumatorii erau indemnati sa aiba rabdare. Este momentul in care
publicitatea apare in ochii (i)responsabililor de partid drept instrumentul capabil sa accelereze modificarea
modelului comportamental al consumatorului care nu mai corespunde noilor imprejurari socialeconomice, militand de acum pentru acceptarea modelului rational al consumului. De aceea publicitatea
nu dispare, ba din contra.
In anul urmator, Marea Adunare Nationala adopta Legea cu privire la activitatea de comert
interior, document care defineste cadrul legislativ si precizeaza sarcinile Ministerului Comertului Interior
(MCI). Pe masura ce compartimentele de marketing ale intreprinderilor si centralelor industriale se vor
extinde si se vor intari, ele vor simti nevoia sa dispuna de servicii si birouri de reclama. Acelasi lucru este
valabil si pentru intreprinderile comerciale. Rolul acestor servicii sau birouri este de a elabora planurile de

reclama paralel cu planurile de productie sau de circulatie a produselor. Ele trebuie sa indice, in cadrul
bugetelor de reclama de care dispun, produsele carora urmeaza sa li se faca reclama, segmentele de
cumparatori carora urmeaza sa li se adreseze reclama, intensitatea si durata campaniilor si actiunilor,
combinarea diferitelor mijloace de reclama (publicity mix).Concretizarea planurilor de reclama revine
intreprinderilor sau agentiilor de reclama.
In anul 1973, redactia revistei Reclama si tehnica comerciala publica o prezentare concisa a
celor noua agentii care functionau In acel moment. Fiecare cu specificul propriu.
SCINTEIA, agentie de publicitate pentru presa, care asigura publicitatea intr-un numar mare de
ziare: Scinteia, Romania libera, Scinteia tineretului, Informatia Bucurestiului, Satul socialist,
Steagul rosu, precum si in revistele Saptamana, Femeia, Sateanca, Stiinta si cultura, Era
socialista, Munca de partid, Viata economica, Lumea, Educatia pioniereasca, etc. Agentia
SCINTEIA, asigura de asemenea publicitatea in almanahurile Scinteia si Satul socialist, in revistele
Magazin, Femeia, Stiinta si tehnica, precum si in jurnalul ziarului Informatia Bucurestiului deja
amintit.
ISIAP, agentie de publicitate prin presa a intreprinderii de stat pentru imprimate si administrarea
publicatiilor. ISIAP asigura publicitatea in ziarele Elre, Neur Weg, Sportul; in gazetele si revistele
Contemporanul, Probleme economice, Veac nou, Flacara, Cinema, Muncitorul sanitar,
Tribuna, Albina, Comertul socialist, Autoturism, Teatrul, Sport si tehnica, Finante si credit,
Revista de pedagogie, Revista muzeelor sau Indrumatorul cultural.
RECOM (I.S. RECLAMA COMERCIALA), intreprindere dependenta de Ministerul Comertului Interior.
RECOM detinea numeroase servicii de publicitate si de editare publicitara prin care se executau afise,
hartie de ambalaj cu texte si desene de reclama, pungi, sacose din hartie, etichete de preturi si brelocuri
de reclama, pliante de reclama, suport meniuri, calendare de perete si de buzunar, filme publicitare si
filme documentare didactice, in alb-negru sau chiar color. RECOM mai executa benzi de magnetofon
imprimate cu muzica si texte publicitare pentru statii de radio amplificare, si tot RECOM se ocupa pe
difuzarea de filme publicitare prin televiziune sau insertii cu prezentari de produse in emisiunile TV, cu
anunturi de reclama la radio, reclame muzicale sau insertii, fotografii publicitare tematice pentru
decorarea magazinelor, diapozitive color pentru tipar, pentru proiectii cinematografice si tip pentru
diascop.
RECOOP, intreprindere de reclama si publicitate, apartinand Centrocoopului. Obiectivul activitatii
RECOOP il constituia, in principal, proiectarea si realizarea unor materiale pentru reclama comerciala,
panouri de grafica publicitara, fotografii, albume, filme, diapozitive si alte mijloace de reclama pentru
prezentarea, popularizarea si informarea consumatorilor. RECOOP organiza ateliere, sectii, grupe si
formatii de lucru axate pe realizarea a diverse mijloace si materiale care servesc actiunii de modernizare
a unitatilor cooperatiei de consum. RECOOP realiza tiparituri cu caracter publicitar, propagandistic, de
popularizare, prezentare si informare, traduceri si elaborarea de materiale documentare, se ocupa cu
elaborarea de cataloage, albume pentru produse si servicii, schite de vitrina, caiete educative, pliante,
afise, ambalaje de prezentare, ghiduri sau chiar liste-meniuri. Tot RECOOP se ocupa cu organizarea de
expozitii cu vanzare (in tara sau in strainatate), la comanda sau in numele unor beneficiari.
PUBLICOM, agentie de publicitate pentru comertul exterior, asigura reclama in tara pentru
firmele straine, prin diverse mijloace (anunturi, panouri, expozitii colective si individuale de produse ale
firmelor din strainatate, conferinte, simpozioane). PUBLICOM executa, de asemenea, reclama produselor
romanesti pentru strainatate.
PUBLITURISM, agentie de publicitate pentru turism, dependenta de Ministerul Turismului,
asigura publicitatea interna si externa pentru dezvoltarea turismului in tara noastra. PUBLITURISM
organiza (prin presa, radio si televiziune) actiuni publicitare, alcatuia materiale publicitare (filme
documentare, expozitii, reportaje fotografice) si participa la diverse manifestari internationale de
promovare, adevarata propaganda turistica.
I.S. DECORATIVA, agentie subordonata Comitetului de stat pentru cultura si arta, executa lucrari
pentru amenajarea la targuri si expozitii, in tara si peste granita.
I.I.L. CICLOP, facand parte din G.I.I.L. (Grupul Intreprinderilor de Industrie Locala), oferea servicii
pentru executarea reclamelor luminoase cu neon (asta pana s-a interzis folosirea energie electrice pentru
panotaj), executa panouri si decoratiuni stradale. De asemenea, I.I.L. CICLOP asigura afisajul public
pentru panourile din Bucuresti.
ARTIS, agentia de publicitate a Fondului Plastic, se axa pe grafica publicitara, executand
prospecte, pliante, cataloage sau afise.

Comunistii considerau ca publicitatea capitalista este


un instrument de cucerire a pietei si dezinformare, iar pentru
seducerea pietei, imbraca de multe ori forme desantate,
respingatoare..., pe cand publicitatea socialista este mai
rationala, educativa, cu scopul de a atrage atentia
consumatorului asupra unor produse, contribuind astfel la
structurarea consumului.
Astfel unul din motivele pentru care publicitatea nu doar
ca nu a disparut, insa era destul de activa la inceputul anilor 70,
era rolul sau de formare sociala. Principalul obiectiv al reclamei
socialiste consta in aportul sau sa la structurarea si formarea
unui model rational al consumului, unul corespunzator politicii
partidului si guvernului, de ridicare a nivelului de trai material si
cultural, de faurire a omului nou.
Devenita port-drapel al sistemului, reclama socialista
trebuia sa foloseasca un mod diferit de argumentare fata de cel practicat de reclama capitalista, fiind
obligata sa apeleze, in primul rand, la motivele rationale de comportare a cumparatorilor potentiali si nu la
instinctele elementare ale oamenilor. Acelasi mecanism se regaseste si astazi in campanii de genul
cumpara produse romanesti sau alege litoralul romanesc. De asemenea, pentru a-si respectat rolul
educativ, se impunea ca reclama socialist comunista sa fie mai sobra decat reclama capitalista.
Un alt principiu esential al reclamei din comunism este si cel al veridicitatii informatiilor furnizate.
Se punea accent doar pe valoarea instrumentala a produselor, pe atributele sale, lipsind cu desavarsire
povestea atat de necesara intr-o economie capitalista.
In fine, activitatea de publicitate devine o activitate planificata, parte componenta a planului de
productie. Reclama permite producerea marfurilor carora li se face reclama in cantitati mari, ceea ce duce
la scaderea preturilor de cost, la accelerarea amortizarii instalatiilor industriale si, implicit, la reducerea
consumului de munca sociala. De exemplu sapunul Cheia, detergentul Perlan, pasta de dinti Cristal,
laptele demachiant Doina, sucurile Brifcor, Cico (cu ursuletul) si Quick Cola, biscuitii Eugenia sau
Voinicel, motoretele Mobra, costumele APACA Bucuresti, masina de spalat Albalux, aspiratorul Ideal,
adidasii Rostart sau Rosprint (care incercau sa copieze originalul), becul de Fieni, salamul de Sibiu si,
bineinteles, faimoasa masina Dacia.
Afisul de film nu a constituit o preocupare prioritara
pentru istoricii romni si straini care au avut ca obiect de studiu
comunismul romnesc. Informatia ce s-ar fi putut desprinde din
afisele cinematografice este destul de nisata, adesea criptata in
spatele unor ani de studiu al imaginii si al cinematografiei ceea
ce a facut ca pna azi sa nu existe cataloage si carti bine
documentate despre afisul romnesc de film. Comparativ, istoria
culturala occidentala acorda o atentie aparte afisului de film:
sunt, pe de-o parte, studiile privind istoria marketingului, pe de
alta, cele privind evolutia artei vizuale.
De la bun inceput, ideea capitalista ce s-ar fi putut
desprinde din aceste afise s-a aflat in antiteza cu ideologia
comunista, insa nevoia de informare si, mai apoi, de exaltare a
mndriei nationale au facut ca afisele sa existe totusi. Multi critici
si istorici romni le-au judecat ca pe niste documente corupte de
cenzura Epocii de Aur, insa pentru un traitor al perioadei ele
reprezinta o duioasa privire in trecutul propriu. Exista elemente
de cenzura in afisele de film, insa cartea-catalog a lui
Christopher Landry nu are in centrul ei aceasta idee. Ci
chestiunea pe care Tudor Giurgiu o remarca in cuvntul de
incheiere a albumului: lipsa unei scoli de film veridice, cum a fost
in Polonia sau in Cehoslovacia, a dus si la slaba preocupare in privinta graficii afisului, ca arta vizuala.
Christopher Landry a descoperit faptul ca existau trei tipuri de afise de film in Romnia
comunista. Primul era simplu o tiparitura pe hrtie de ziar, intr-o culoare sau doua, de obicei fara nicio
grafica spectaculoasa, avnd dimensiunea de 36 pe 47 cm. Aceste afise erau lipite pe pereti si pe
chioscuri in orasele mari si mici, acolo unde filmul urma sa ruleze. Al doilea model si cel mai raspndit a
fost cel tiparit in patru culori pe hrtie fotografica lucioasa, de 46 pe 67 cm, tipul acesta de afis fiind cel
mai des intlnit in cinematografele din Romnia comunista. Mult mai rar, el era inlocuit cu unul in doua

sau trei culori pe o hrtie de proasta calitate, masurnd 50 pe 70 cm. Cel de-al treilea si cel mai elaborat
model de afis era destinat pentru cele mai prestigioase premiere, fiind emis in mult mai putine exemplare.
Masurnd 70 pe 100 cm si imprimate pe hrtie mai groasa, aceste afise au fost de multe ori adevarate
opere de arta, unicate pe piata romneasca. Toate afisele au fost fabricate intr-una dintre cele trei
tipografii de stat din Sibiu, Oradea sau, cea mai mare dintre ele, Intreprinderea Poligrafica 13 Decembrie
1918 din Bucuresti.
Revolutia din 1989 gaseste un roman insetat
de publicitate, care se uita -- pe furis parca - la
calupurile de publicitate de pe canalele sarbesti,
unguresti sau bulgaresti ca si cum ar urmari un film
captivant. Avantaj firme, care odata cenzura ridicata,
puteau sa profite si sa satisfaca setea prezentandu-si
serviciile si produsele.
Publicitatea post-decembrista se dezvolta
stangaci dar rapid. Totul trebuia reinventat, o data din
cauza repulsiei fata de tot ce exista inainte, si apoi
pentru ca intr-adevar ce exista inainte era de mult
depasit. Misiune deloc simpla, dar cu ajutorul
inspiratiei internationale capitaliste, a brandurilor
internationale introduse in Romania, dar si a
creativitatii romanului, de-a lungul celor 20 de ani,
publicitatea romaneasca a reusit sa atinga maturitatea.
Cenzura, care era cuvantul-cheie in perioada
trecuta, disparuse. Un bun exemplu in acest sens il
reprezinta spotul pentru gheata Titan-Titan Ice.
Elementul inedit al acestui spot este utilizarea pentru prima data In Romania a unei femei in costum de
baie, cu o tenta sexy, imagine de neconceput in perioada comunista, in care cenzura nu permitea nici cea
mai inocenta manifestare in cadrul publicitatii stradale. Unele branduri si afise au reusit sa reziste si in
perioada de dupa comunism, precum cele pentru Mulfatlar, Kandia, Magura etc, altele au inceput sa
apara dupa o perioada de pauza, iar altele au disparut cu desavarsire.
Odata cu ridicarea cenzurii apar si firmele de publicitate: de la firme mici de grafica si productie
publicitara de tipul tiparului cartilor de vizita, pliante, cataloage, panouri stradale, la firmele si mai mici de
web-design, dar si la agentii cu cifre de afaceri mari implicate in branding si campanii compleze, spoturi
TV, reclame radio sau printuri in reviste cu tiraj. Apar si concerne internationale precum Leo Burnett si
McCann-Erickson care isi dovedesc clar suprematia si pe piata romaneasca.
Schimbarea brusca a regimului comunist si tranzitia catre o lume capitalista au dus, din punct de
vedere economic, la o modificare dramatica a perceptiei despre produsele traditionale. Nu este doar
cazul Romaniei.
In tot spatiul post-comunist, in primii ani de libertate, oamenii au trait euforia accesului nesperat
la paradisul interzis. Daca pana la caderea regimului, alternativele puteau fi cu greu percepute
(normalitatea romaneasca putea fi redusa, spre exemplu, la Dacia, televizorul Diamant si Eugenie),
tendinta imediata a fost de respingere a acelor produse care simbolizau, in subconstient, un standard de
subzistenta impus, si nu ales. Dupa cum explica Dan Petre, de la D&D Research, succesul actual al
acestor marci consta tocmai in renuntarea la mentalitatea comunista, bazata doar pe dezvoltarea
caracteristicilor de produs si distributie planificata si trecerea la o comunicare moderna, care pune
accent atat pe atributele functionale, cat si pe cele emotionale (traditie, autohtonism etc.).
Intr-adevar, ingredientul-minune a fost o campanie de publicitate emotionala inteligent-dozata,
care a facut diferenta intre marcile ce nu s-au putut re-inventa pentru a vinde si marcile comuniste (putine
la numar, ce-i drept) relansate cu succes pe o piata competitiva. Un detaliu, relevant poate, este acela ca
aceste povesti de success au in spate investitii consistente, preponderent straine (ciocolata Rom
Kandia, Bucegi Braiconf, Guban Antilopa).
In spatiul est-european, cele mai cunoscute marci comuniste relansate denumite de specialistii
occidentali retro-comuniste includ sucul Traubi, tenisii Tisza Cipo si batoanele de ciocolata Turo Rudi
(Ungaria), surogatul de cafea Inka (Polonia), sapunul Jar si sucul Kofola (Cehia) si parfumul Mosova
Rosie (Rusia).
Fenomenul Nostalgie poate fi extins si la alte produse comuniste intrate in dizgratie la inceputul
anilor 90: trupele de rock din timpul fostului regim si emisiunile televizate au revenit in forta, iar localurile
care reconstituie atmosfera carciumilor comuniste muncitoresti sunt la mare cautare. Robert Parnica, de
la Arhivele Open Society, Budapesta, explica: Dupa 1989, piata a devenit deschisa, iar oamenii au vrut

sa incerce tot ce venea din Occident. Acum insa, ei se intreaba: De ce trebuie


sa port uniformele acestor corporatii? Unde se gasesc acele lucruri care odata
ne apartineau?
Privind in urma, reclamele din comunism au astazi famecul lor. Un
exemplu este chiar o poezie scrisa in cinstea" Casei de Economii si
Consemnatiuni (CEC): Oriunde stau, oriunde plec, am un amic: libretul CEC".

Dupa revolutie, calculatoarele devin din ce in ce mai populare si in


Romania. Incepand cu Spectrum sau DataTim, apoi cu aparitia PC-urilor (de
la 186 la Pentium), romanul achizitioneaza calculatoare pentru jocuri sau in
interes de serviciu. Apare apoi internetul si internet-cafe-urile, urmate de
conexiunile dial-up de acasa, pentru ca apoi conexiunile de mare viteza sa fie
prezente aproape in fiecare locuinta si firma din mediul urban.
Daca la inceput romanul folosea internetul doar pentru informare si comunicare (mail, mIRC),
incetul cu incetul firmele incep sa foloseasca internetul pentru afaceri. Initial urate si seci, site-urile
firmelor devin din ce in ce mai brand-uite, dar si mai utile, trecand de la html-uri simple la frumoasele si
animatele site-uri Flash, iar mai apoi versiunile combinate ale celor doua tehnologii, odata cu aparitia
comertului electronic si in tara noastra.
Astazi, site-ul pentru o firma este un must-have, o carte de vizita online, o forma de publicitate
cu extrem de multe avantaje, si, in cazul magazinelor virtuale, un profitabil canal comercial. Chiar si pana
la aparitia crizei, investitiile in mediul online au crescut extrem de mult, firmele mici si mari incepand sa
constientizeze importanta publicitatii online.
Insa cum totul are si un sfarsit asistam, odata cu criza, la transformarea mentalitatii, a obiceiurilor
si a deciziilor personale si corporationale. Valul new media activat de retelele sociale aduce in prim-plan
un nou gen de promovare: online, aproape gratuita, targetata dar globala. Publicitatea clasica incepe sa
piarda teren in fata unui concept de publicitate neinvaziva, o publicitate care nu streseaza cu produse din
complet alta categorie decat dea de care e interesat consumatorul, o publicitate magnetica ce atrage
privitorul spre ea, oferindu-i discret recomandarile pe care si le doreste.
Mijloacele noi sunt foarte simple: site-uri, retele sociale, blog-uri, interactiunea cu clentii. Unele
firme de web-design au inceput sa inteleaga conceptele noi, promovandu-le mai departe clientilor sai.