Sunteți pe pagina 1din 3

Schizofrenia

Termenul "schizofrenie" se refera la una din cele mai temute si controversate boli mintale
cunoscute. Desi are manifestari specifice, boala poate imbraca manifestari foarte variate
de la un pacient la altul si chiar la acelasi pacient, de la un moment la altul.
In general, schizofrenia poate fi stapanita cu tratament adecvat, iar la peste 50% din
pacientii care au acces la tratament de specialitate timp de mai multi ani, boala se poate
chiar vindeca. Desi cercetatorii si specialistii in sanatate mintala nu stiu ce anume
cauzeaza schizofrenia, tratamentele disponibile la ora actuala ingaduie pacientilor sa duca
o viata normala atat pe plan profesional cat si familial. Cu toate acesstea, persoanele care
sufera de schizofrenie au nevoie de o supraveghere medicala continua, pentru tot restul
vietii - intr-o maniera oarecum similara pacientilor care sufera de diabet.
Simptome
In general, schizofrenia debuteaza in timpul adolescentei sau tineretii. Simptomele se
instaleaza treptat, motiv pentru care familia sau prietenii adesea nu remarca instalarea
bolii. Ceea ce simte la inceput pacientul este o stare de tensiune, incapacitatea de a se
concentra sau dormi, precum si dorinta de a se retrage din viata sociala. Dupa un timp
insa, cei apropiati observa ca personalitatea pacientului s-a schimbat. Perfrmantele
Cateva date statistice
Schizofrenia afecteaza ambele sexe in mod egal, insa debutul la femei are loc de obicei
cu cinci ani mai tarziu decat la barbati. In populatia generala, cam 150 din fiecare
100.000 de persoane se vor imbolnavi de schizofrenie. Desi este o boala relativ rara, prin
faptul ca debuteaza timpuriu in viata si datorita efectelor devastatoare pe plan emotional,
familial, financiar etc. pe care le are, aceasta boala este una din cele mai temute afectiuni
mintale. schizofrenia tine ocupate mai multe paturi de spital decat aproape oricare alta
boala. In SUA, costul schizofreniei este estimat la 30-48 milioane dolari.
Cauze - teorii
Exista numeroase teorii privitoare la cauzele schizofreniei, fara insa ca cercetatorii sa
poata identifica pana in prezent cauza exacta.
In trecut, cercetatorii psihiatri au emis teoria ca schizofrenia isi are radacinile in greseli
de educatie a copiilor. Se credea ca o mama rece, distanta si lipsita de afectiune (numita
de acesti teoreticieni "schizofrenigenica") putea, prin ingrijirea ei inadecvata, sa
determine aparitia simptomelor de schizofrenie la copiii ei. Astazi, aceasta teorie este
socotita desueta.
Cei mai multi specialisti sunt de parere ca unii mostenesc susceptibilitatea de a se
imbolnavi, iar boala este declansata de evenimente exterioare, cum ar fi o infectie virala
care produce modificari biochimice in organism, sau o situatie foarte stresanta din viata
de adult, sau o combinatie a acestora.
Oamenii de stiinta stiu de mai mult timp ca schizofrenia are tendinta de a aparea in
anumte familii, si la ora actuala exista multe studii care sprijina existenta unei
componente ereditare in schizofrenie. De exemplu, studii recente indica existenta unui

risc de 8-18% de imbolnavire de schizofrenie la copiii care au un parinte ce sufera de


aceasta boala - chiar si in cazul in care sunt adoptati de parinti sanatosi mintal. Daca
ambii parinti sufera de schizofrenie, riscul copilului creste la 15-50%. Copiii ai caror
parinti biologici sunt sanatosi, dar ai caror parinti adoptivi sufera de schizofrenie au un
risc de imbolnavire de 1% - risc identic cu cel al populatiei generale.
Este important de inteles insa ca schizofrenia nu se mosteneste direct, la fel cum se
mosteneste culoarea ochilor. Asemenea multor boli cu componenta ereditara, schizofrenia
se manifesta atunci cand organismul trece prin modificarile hormonale si fizice ale
adolescentei. Genele sunt cele care guverneaza configuratia fizica si biochimica a
creierului.
Cei mai multi psihiatri considera ca elementele descrise mai sus - predispozitia genetica,
influentele din mediu, cum ar fi infectiile virale, factorii stresanti, cum ar fi saracia,
precum si abuzul emotional sau fizic - formeaza o constelatie de factori care trebuie luati
in calcul atunci cand incercam sa intelegem schizofrenia. Un mediu familial sau social
neprietenos, sau dobandirea unor deprinderi social inadecvate pot declansa schizofrenia
la cei care au o vulnerabilitate genetica sau pot provoca recaderi la cei care sufera deja de
boala. Psihiatrii sunt, de asemenea, de parere ca acesti factori stresanti pot fi contracarati
de asa-numitii "factori protectori". Printre acestia se numara folosirea regulata a
medicamentelor antipsihotice, existenta unei retele de suport constituita din familie si
prieteni, gasirea unui loc de munca in care pacientul este acceptat si inteles, precum si
invatarea deprinderilor sociale si de adaptare necesare pentru a face fata acestei boli.
Tratamente
Psihiatrii au descoperit o serie de medicamente care ajuta la reechlibrarea balantei
biochimice. Ele reduc semnificativ halucinatiile si celelalte simptome, ajutand in acelasi
timp pacientul sa poata avea o gandire coerenta. ca toate medicamentele insa, si cele
antipsihotice au unele efecte secundare si trebuie luate numai la indicatie si sub
supravegherea unui psihiatru/medic. In primele saptamani dupa inceperea tratamentului,
cand organismul pacientului se adapteaza, pacientul are uneori de furca cu senzatii de
gura uscata, vedere incetosata, constipatie si ameteala. Ameteala poate aparea dupa
ridicarea brusca in picioare, din cauza scaderii tensiunii arteriale. Aceste efecte secundare
dispar de regula dupa cateva saptamani
Exista insa si alte efecte secundare care pot fi mai grave si uneori incomplet reversibile,
motiv pentru care administrarea lor trebuie facuta numai sub supravegherea unui
psihiatru. Unul din aceste efecte secundare se numeste diskinezie tardiva (DT) si
afecteaza 20-30% din persoanele care folosesc medicamente antipsihotice. Aceasta
diskinezie apare mai frecvent la pacientii varstnici.
DT debuteaza cu tremuraturi ale limbii, ticuri faciale si miscari mandibulare anormale.
Ulterior simptomele se pot agrava, mergand pana la miscari de aruncare si rotire continua
a limbii, lingerea si pocnirea buzelor, grimase si miscari de mestecare si sugere. In cele
din urma, pacientul prezinta miscari spasmodice ale mainilor, picioaerelor, gatului si
umerilor.

Majoritatea acestro simptome ating un platou si nu se inrautatesc progresiv. DT atinge


forme severe la mai putin de 5% din victimele sale. Daca tratamentul medicamentos se
intrerupe, DT dispare in timp la 30% din toti pacientii si la 90% din cei cu varsta sub 40
de ani. Exista dovezi care arata ca DT dispare in timp chiar si la pacientii care continua sa
ia medicatia antipsihotica. In ciuda riscului de DT, pacientii cu schizofrenie accepta
tratamentul datorita eficientiei sale foare bune impotriva psihozelor terifiante si dureroase
caracteristice bolii. La fel de adevarat este insa faptul ca aceste efecte secundare ii
determina pe multi pacienti cu schizofrenie sa intrerupa tratamentul contrar sfatului
psihiatrului. A convinge un astfel de pacient sa reia/continue tratamentul este ua din cele
mai mari provocari pe care medicii psihiatri o au de infruntat.
Se pun multe sperante in noua generatie de medicamente antipsihotice, mai ales ca ele
vor fi utile si in cazurile care au devenit rezistente la medicatia traditionala. De asemenea,
ele vor avea mai putine efecte secundare si o eficienta sporita in tratarea simptomelor
schizofreniei. Unul din cele mai recent intrate pe piata este Clozapine. Acest produs nu
pare sa produca DT si s-a dovedit util in multe cazuri pentru care tratamentul traditional
se dovedise insuficient. Dezavantajul principal al clozapinului este potentialul sau de a
provoca agranulocitoza, o tulburare sangvina ce apare la 1-2% din pacienti si care poate
fi fatala daca nu este depistata din timp. Aceasta inseamna ca pacientii tratati cu
Clozapine vor trebui monitorizati foarte atent prin teste sangvine periodice, ceea ce va
face ca tratamentul sa fie foarte costisitor.
Gratie capacitatii de a diminua halucinatiile, iluziile si tulburarile de gandire, tratamentul
medicamentos permite pacientilor sa se poata bucura si de rezultatele terapiei sociale si
psihologice. Terapia sociala, care se axeaza pe reinvatarea deprinderilor sociale, se poate
administra in cadrul unor sesiuni de grup, in familie sau individual. Aceste tratamente sau dovedit a avea capacitatea de a reduce riscul recaderilor cu pana la 50%.
Un alt tip de tratament nemedicamentos ce si-a dovedit eficienta este asa-numita terapie
familiala psiho-educationala. Ea se bazeaza pe rolul foarte important pe care familia il
joaca in viata si recuperarea pacientului cu schizofrenie. Implicarea familiei in
tratamentul bolnavului de zchizofrenie devine o practica standard in clinicile de psihiatrie
care se respecta. Un studiu recent a aratat ca frecventa recaderilor scade la zero la in
primul an