Sunteți pe pagina 1din 8

Dosar nr.

3184/318/2011 Cod operator 2445


ROMNIA
JUDECATORIA TG-JIU JUDETUL GORJ
SENTINTA CIVILA NR.3849
SEDINTA PUBLICA DIN 28.04.2011
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
PRESEDINTE: ANGELA ELENA GAVANESCU
GREFIER: Claudia Hrceanu
Pe rol fiind solutionarea plngerii contraventionale formulate de petentul MI n contradictoriu cu
intimata IPJ G.
La apelul nominal facut n sedinta publica a raspuns petentul, lipsa fiind intimata.
Procedura de citare este legal ndeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care petentul a depus la dosar
n copie nscrisuri n circumstantiere, respectiv adeverinta de salariat, acte de stare civila, scrisori
medicale, certificat de atestare fiscala.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanta a constatat cauza n stare de
judecata si a acordat cuvntul pe fond.
Petentul a solicitat admiterea plngerii, anularea procesului-verbal contestat, iar n subsidiar
nlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertisment, avnd n vedere
circumstantele sale personale.
JUDECATA
Prin plngerea contraventionala nregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 25.02.2011
sub nr.3184/318/2011 petentul MI a solicitat instantei ca n contradictoriu cu intimata IPJ Gorj sa
se dispuna anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC
nr.7806313/25.02.2011.
n motivarea plngerii, a aratat ca n data de 24.02.2011 a lucrat de dimineata de la ora 08.00
pna la ora 11.30, la firma unde este angajat conducator auto de 12 ani, perioada n care nu a
avut nici un fel de sanctiuni contraventionale, nici un fel de accidente n trafic.
A sustinut ca nainte de a pleca de la sediul firmei a servit masa, consumnd o bere si o salata de
muraturi, intentia sa fiind aceea de a ramne la Tg-Jiu, la sediul firmei, a doua zi fiind de
serviciu.
A sustinut ca a primit telefon de la sotia sa care i-a comunicat ca fiul sau se simte rau, are
temperatura mare si trebuie sa-i aduca medicamente, respectiv antibiotice, ntruct din cauza
temperaturii foarte mari minorul facea convulsii si medicamentele erau strict necesare.
A sustinut ca n aceasta mprejurare, a plecat cu masina proprietate personala spre locul de
domiciliu fiind oprit de organele de politie care l-au testat cu aparatul etilotest.
A solicitat aplicarea dispozitiilor art.11 din OG nr.2/2001, n sensul nlaturarii caracterului
contraventional al faptei, data fiind starea de necesitate. A sustinut ca s-a aflat n situatia de a
savrsi aceasta fapta pentru a salva de la un pericol iminent copilul sau, data fiind starea de
sanatate a acestuia.
A apreciat ca nregistrarea aparatului etilotest s-a datorat att consumului unei sticle de bere, dar
si consumului de muraturi care se pregatesc la firma unde lucreaza.
n circumstantiere, a invocat faptul ca este singurul membru de familie care aduce venituri, iar
starea materiala a familiei depinde numai de el si de activitatea de conducator auto pe care o
desfasoara.
n drept, plngerea a fost ntemeiata pe dispozitiile OUG nr.195/2002.
n dovedirea plngerii, a depus la dosar procesul-verbal de constatare si sanctionare a
contraventiei seria CC nr.7806313/25.02.2011, cartea sa de identitate.
Intimata a formulat ntmpinare, solicitnd respingerea plngerii ca nentemeiata.
n aparare, a sustinut ca petentul a condus un autoturism pe drumurile publice n timp ce se afla
sub influenta bauturilor alcoolice, constatarea faptei realizndu-se cu ajutorul aparatului etilotest,
rezultnd o alcoolemie de 0,38 mg/l alcool pur n aerul expirat.

A precizat ca motivele invocate de petent n plngere nu sunt reale si nu au fost invocate cu


prilejul ntocmirii procesului-verbal de constatare a contraventiei, iar din nota cu abateri rutiere
rezulta ca petentul a mai fost sanctionat n doua rnduri pentru conducere sub influenta
alcoolului.
n aparare, a depus la dosar n copie dovada testarii petentului cu aparatul alcooltest, raportul
agentului constatator, fisa cu abateri rutiere a petentului.
Instanta a ncuviintat petentului proba cu nscrisuri n circumstantiere.
Plngerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform
dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a fost
formulata cu respectarea termenului de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de
constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.
Examinnd plngerea dedusa judecatii instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.7806313/25.02.2011
s-a dispus sanctionarea petentului cu sanctiunea principala constnd n amenda n suma de 603
lei si sanctiunea complementara a retinerii permisului de conducere pentru savrsirea
contraventiei prev. de art.102 alin.3 lit.a din O.U.G nr. 195/2002, retinndu-se ca acesta, n data
de 25.02.2011 ora 01.03 pe strada Calea B, din T judetul G a fost depistat conducnd auto Opel
Astra nmatriculat sub nr.GJ 30 DUT n timp ce se afla sub influenta alcoolului, fapta dovedita cu
aparatul etilotest Drager 0385 la pozitia 289 indicnd o alcoolemie de 0,38 mg/l alcool pur n
aerul expirat.
La rubrica "alte mentiuni" a procesului-verbal petentul a consemnat ca a baut o bere Timisoreana
si nu doreste recoltarea de probe biologice de snge sau urina.
Procednd la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei
procesului-verbal contestat, instanta retine, n ceea ce priveste legalitatea, ca acesta ndeplineste
conditiile de forma ale ntocmirii lui, fiind respectate n cauza dispozitiile art.16 si art.17 din O.G
nr.2/2001.
Astfel, procesul-verbal de constatare a contraventiei cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din
OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv mentiunile privind numele,
prenumele, calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta
savrsita, data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator, nefiind incident vreunul din
motivele de nulitate absoluta care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta are n vedere
faptul ca nu ntreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie n materie
penala", n sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, n
sensul ca natura "penala" are ntreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo
distinctie din acest punct de vedere n interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel
putin doua contraargumente.
Primul are n vedere nsasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata nici chiar n situatiile n care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita
fapta contraventionala reprezinta o acuzatie n materie penala. Curtea procedeaza n mod necesar
si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii
ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite n cauzele Engel si altii mpotriva
Olandei si Oztrk mpotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie n materie penala ", necesara
tocmai pentru a analiza realitatile procedurii n litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a)
calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea
sanctiunii.
n ceea ce priveste primul criteriu, n dreptul intern conducerea unui autoturism cu ncalcarea
regulilor de circulatie prev. de O.U.G.nr.195/2002 reprezinta o fapta contraventionala si nu
penala.

nsa n jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei n dreptul national
al statului n cauza are o valoare formala si relativa, reprezentnd doar un punct de plecare n
analiza efectuata de Curte ( cauza Weber mpotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de
Curte n cauza Oztrk mpotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care
garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa
excluda din cmpul de aplicare al art. 6 o ntreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi
contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza
Jussila mpotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat l constituie sfera de aplicare a normei ncalcate prin savrsirea
faptei. n ipoteza n care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de
persoane avnd un statut special (de exemplu, militarilor n exercitiul functiunii, avocatilor tinuti
sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de
aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarrea Bendenoun
mpotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savrsirea faptei,
calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice,
n masura n care norma si pastreaza caracterul de generala aplicare.
Verificnd existenta acestui element n cauza, instanta constata ca O.U.G.nr.195/2002 este un act
normativ cu aplicabilitate generala, adresndu-se tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane
avnd un statut special, iar ratiunea urmarita de legiuitorul romn n incriminarea faptei retinute
n sarcina petentului o constituie protejarea sigurantei pe drumurile publice.
Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului l constituie
caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.
n cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, ntruct nu este menita sa acopere un prejudiciu
material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca
prezentnd pericol social pentru circulatia pe drumurile publice.
n ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sanctiunii, se are n vedere
maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul sar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell mpotriva Marii
Britanii sau Demicoli mpotriva Maltei).
n dreptul intern, dupa abrogarea prevederilor privind transformarea amenzii contraventionale n
nchisoare, art. 5 alin. 2 si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 din privind regimul juridic
al contraventiilor prevad ca sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul, amenda
contraventionala si prestarea unei activitati n folosul comunitatii, iar amenda contraventionala
are caracter administrativ.
Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savrsirea faptei, amenda contraventionala
este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrngere avnd un caracter preventiv si
sanctionator.
n aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statund n cauza Oztrk mpotriva
Germaniei ca o amenda, chiar ntr-un cuantum moderat, nu este de natura sa nlature de plano
aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
n prezenta cauza, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala n cuantum de 603 lei,
nsa instanta are n vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale l
constituie 150 lei, comparatie care imprima severitate sanctiunii aplicate petentului.
Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de
"acuzatie n materie penala " sunt alternative, nu cumulative, ndeplinirea oricaruia dintre ele
ducnd la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie nsa,
abordarea cumulativa nu este exclusa atunci cnd analiza separata a celor doua criterii nu a fost
suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei
( hotarrea Bendenoun mpotriva Frantei).

Ca atare, avnd n vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate
petentului n prezenta cauza reprezinta o "acuzatie n materie penala".
Mai mult, Curtea a stabilit n cauze precum Oztrk mpotriva Germaniei ori Lutz mpotriva
Germaniei ca, adresndu-se n mod nediferentiat tuturor cetatenilor n calitatea lor de participanti
la traficul rutier (caracterul general al normei) si avnd un caracter represiv si disuasiv (scopul
sanctiunii), ntreaga procedura de aplicare si sanctionare a amenzilor administrative n temeiul
legilor rutiere trebuie sa fie supusa exigentelor art. 6. Acelasi caracter l are si sanctiunea
suspendarii dreptului de a conduce autovehicule n baza unui sistem bazat pe puncte de
penalizare sau anularea acestui drept. Referitor la aceste aspecte, pe lnga caracterul normei
incriminatoare, instanta europeana a folosit si criteriul gravitatii sanctiunii, deoarece dreptul de a
conduce un vehicul este de o mare utilitate pentru viata curenta a oricarei persoane sau pentru
exercitiul unei activitati profesionale.
Consecintele calificarii faptei imputate petentului de catre instanta n prezenta cauza drept
acuzatie n materie penala sunt acelea ca petentul se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar
sarcina probei incumba autoritatilor statului.
nsa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pna la
care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta
sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz n parte.
n materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse n sfera abaterilor contraventionale,
instanta de fata constata ca legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub
aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu
este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta ntreaga sarcina a probei. Dat
fiind ca analiza se plaseaza ntr-un domeniu n care numarul faptelor sanctionate este extrem de
mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar
duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune n sarcina autoritatilor ce aplica astfel
de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin decizii de
inadmisibilitate de tipul Falk mpotriva Olandei.
O cauza semnificativa n jurisprudenta Curtii este Salabiaku mpotriva Frantei, n care instanta
europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre
legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a
prezumtiilor simple de fapt.
n aceasta cauza instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza
n legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice n principiu asemenea
prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, n
materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept
anumite limite si le foloseasca ntr-o maniera rezonabila, tinnd cont de gravitatea faptei si cu
respectarea dreptului la aparare al acuzatului.
De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in
abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca
aceasta a fost aplicata n concret reclamantului ntr-o maniera compatibila cu respectarea
prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar mpotriva Frantei).
Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza mpotriva persoanei
sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu
respectarea prezumtiei de nevinovatie.
A conferi forta probanta unui nscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci
poate fi considerata o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" n sensul art.6 din Conventia
europeana. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe n mod grav functionarea
autoritatilor statului, facnd extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale minore ca
gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.
Or, n ceea ce priveste forta probanta atribuita de lege procesului-verbal de contraventie, instanta
europeana a mentionat n mod constant ca administrarea probelor este supusa n primul rnd
regulilor din dreptul intern si ca revine cu prioritate jurisdictiilor nationale sa aprecieze

elementele furnizate de ele. Sarcina Curtii este aceea de a verifica daca procedura n ansamblul
sau, care cuprinde si modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil ( cauza
Ferrantelli si Santangelo mpotriva Italiei ori Saidi mpotriva Frantei).
Instanta apreciaza, avnd n vedere si cauza Bosoni mpotriva Frantei, ca aplicarea art. 6 din
Conventie n prezenta cauza nu are ca obiect limitarea modalitatilor de proba prevazute de legea
interna.
Exigentele textului mentionat au n vedere ca vinovatia sa fie n mod legal stabilita si nu
reprezinta un obstacol n calea prezumtiilor de fapt sau de drept instituite n materie
contraventionala, n masura n care aceste prezumtii nu sunt irefragabile, pot fi rasturnate prin
proba contrara si procedura de judecata respecta dreptul la aparare al contravenientului.
n ceea ce priveste forta probanta a procesului-verbal de contraventie n dreptul intern, instanta
constata ca desi art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta
probanta a actului de constatare a contraventiei, instanta pe de alta parte trebuie sa ia n
considerare faptul ca dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii
sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut.
n acest context, Curtea mentioneaza ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza n toate
sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, n masura
n care statul respecta limite rezonabile, avnd n vedere importanta scopului urmarit, dar si
respectarea dreptului la aparare (cauza Vstberga taxi Aktiebolag si Vulic mpotriva Suediei).
nteleasa n forma ei restrictiva, dar improprie, respectarea prezumtiei de nevinovatie ar
presupune ca instanta de judecata, ignornd existenta procesului-verbal de contraventie, sa
stabileasca temeinicia acuzatiei pe baza unor elemente ntotdeauna extrinseci acestuia.
Dincolo de excesivitatea si imposibilitatea obiectiva de realizare a acestei cerinte, mai ales atunci
cnd agentul constatator consemneaza n procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatari,
aceasta concluzie ar face ca n materia contraventionala sarcina probei sa fie mult mai
mpovaratoare dect n materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare
a infractiunii flagrante este un mijloc de proba necontestat.
Or, sarcina instantei de judecata este de a respecta principiul proportionalitatii ntre, pe de o
parte, scopul urmarit de autoritatile statului de a sanctiona faptele antisociale, iar pe de alta parte,
mijloacele utilizate n proces pentru aflarea adevarului judiciar, cu respectarea dreptului la
aparare al persoanei sanctionate contraventional. Aceasta presupune prin esenta ca sistemul
probator sa nu duca la impunerea unor conditii imposibil de ndeplinit n materie de sarcina a
probei.
Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 permite o interpretare n
concordanta cu exigentele unui proces echitabil, de vreme ce prevede ca instanta de judecata
verifica legalitatea si temeinicia procesul-verbal de contraventie. Prin urmare, n prezenta cauza
instanta nu porneste de la ideea preconceputa ca persoana sanctionata contraventional este
vinovata, ci mentinerea procesului-verbal de contraventie este rezultatul unor verificari, mai
restrnse ori mai largi, efectuate n mod obligatoriu de instanta de judecata.
Asadar, face o distinctie clara ntre situatia de fapt care se stabileste prin procesul-verbal de
contraventie si aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovatiei persoanei sanctionate
contraventional.
Procednd la administrarea celorlalte probe (nscrisuri, martori, interogatoriul), situatia de fapt
retinuta n procesul-verbal de contraventie poate fi confirmata sau infirmata.
Transpunnd aceste principii n speta, instanta observa ca intimata si sustine acuzarea nu numai
prin procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat, ci si prin rezultatul testarii efectuate
cu aparatul Drager.
n analiza respectarii principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile
O.U.G.nr.195/2002 au drept scop reglementarea si garantarea respectarii regulilor de circulatie
pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicatii majore
asupra garantarii dreptului la viata si la integritate al persoanelor si bunurilor si pentru instituirea

unui climat de securitate sociala, astfel ca interesul societatii n respectarea acestor reguli este de
importanta capitala.
n acelasi timp nsa, persoana sanctionata n baza acestui act normativ are dreptul la un proces
echitabil (art.31-36 din O.G.nr.2/2001), n cadrul caruia poate sa utilizeze orice mijloc de proba
si sa invoce orice argumente pentru dovedirea mprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal
contestat nu corespunde realitatii.
Instanta a dat posibilitate petentului sa indice motivele de fapt si de drept ale plngerii sale, a
administrat din oficiu proba cu nscrisuri, constatnd ca petentul nu a nteles sa solicite alte
probatorii.
Acestuia i s-a respectat astfel dreptul la un proces echitabil, oferindu-i-se posibilitatea de a utiliza
orice mijloc de proba si de a invoca orice argumente pentru dovedirea mprejurarii ca situatia de
fapt descrisa n actul contestat nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor.
Analiznd ntregul material probator administrat n cauza, prin prisma prezumtiei de nevinovatie
de care se bucura petentul, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, constituie contraventie si se sanctioneaza cu
amenda prevazuta n clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a
suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile savrsirea de catre
conducatorul auto a faptei de a conduce sub influenta bauturilor alcoolice, daca fapta nu
constituie, potrivit legii, infractiune.
Asadar, instanta constata ca situatia de fapt retinuta n procesul-verbal contestat a fost corect
ncadrata juridic de catre agentul constatator.
Ct priveste realitatea situatiei de fapt, instanta observa ca petentul nu neaga faptul ca a fost
depistat n trafic conducnd sub influenta alcoolului, de altfel acest aspect rezultnd si din
dovada testarii acestuia cu aparatul etilotest naintata de intimata la dosar (fila 14), din care
rezulta ca n data de 25.02.2011, orele 01.03 petentul a avut o mbibatie alcoolica de 0,38 mg/l,
semnnd totodata pe nscrisul constatnd testarea sa.
Ca atare, instanta apreciaza ca n mod temeinic s-a retinut n sarcina sa savrsirea contraventiei
prev. de art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002.
Ct priveste starea de necesitate invocata de petent, instanta constata ca ntr-adevar potrivit art.11
alin.1 din OG nr.2/2001 starea de necesitate constituie cauza care nlatura caracterul
contraventional al faptei.
Plecnd de la prevederile art.45 alin.2 din Codul penal, n practica judiciara s-a stabilit ca este n
stare de necesitate acela care savrseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu
putea fi nlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun
important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.
Desi prin nscrisul medical aflat la fila 18 rezulta ca fiul petentului a suferit n data de 25.02.2011
de stare febrila, instanta apreciaza ca acest document nu este suficient pentru a proba pericolul
iminent n care s-a aflat copilul, n conditiile n care petentul nu a facut dovada si a eventualei
internari a minorului, de exemplu, avnd n vedere gradul de gravitate al situatiei invocate n
plngere.
Mai mult, chiar si n situatia n care ntr-adevar s-ar fi impus deplasarea urgenta cu medicamente
la copil, instanta constata ca pericolul iminent n care s-a aflat copilul putea fi nlaturat de petent
si altfel, de exemplu deplasndu-se cu ajutorul serviciilor de taximetrie, stiut fiind faptul ca
acestea functioneaza la orice ora.
Ca atare, instanta apreciaza ca petentul nu a probat ntrunirea tuturor elementelor starii de
necesitate, astfel cum au fost prezentate mai sus, n consecinta neimpunndu-se exonerarea sa de
raspundere contraventionala.
n ceea ce priveste proportionalitatea sanctiunilor aplicate, instanta constata ca agentul
constatator a individualizat n mod corect sanctiunile.
De asemenea, si sanctiunile complementare trebuie supuse controlului judecatoresc conform
art.34 din O.G.nr.2/2001 si conform art.6 si 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, n
conditiile n care Curtea a considerat ca pna si sanctiunea complementara a punctelor de

penalizare care pot fi aplicate n materie contraventionala are caracter "penal" n sensul art.6 si 7
din Conventie (cauza Malige contra Frantei, hotarrea din 23.09.1998).
Curtea a apreciat ca sanctiunea punctelor de penalizare, desi n dreptul intern al statelor poate
avea caracter administrativ, n plan conventional are caracter penal, atta timp ct poate sa duca,
la acumularea unui anumit numar de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce.
Or, dreptul de a conduce este foarte util n viata de zi cu zi si n viata profesionala, astfel ca, desi
aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei
sanctiuni penale.
n aceste conditii, aplicnd aceste principii la dreptul intern, nu numai aplicarea punctelor de
penalizare, ct si cu att mai mult sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a
conduce are un caracter "penal" n sensul Conventiei, astfel ca aplicarea acestor sanctiuni nu se
poate dispune automat, fara a putea fi supuse controlului instantelor, iar instanta are dreptul, n
conditiile art.31 din O.G.nr.2/2001, sa verifice si modul de individualizare a aceste sanctiuni.
Pentru a aprecia astfel, instanta are n vedere faptul ca desi O.U.G.nr.195/2002 prevede
obligativitatea aplicarii automate a pedepsei complementare a suspendarii dreptului de a
conduce, si aceasta sanctiune trebuie supusa unei operatiuni de individualizare n temeiul art.5
alin.5 din O.G.nr.2/2001, care prevede ca sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu
gradul de pericol social al faptei savrsite, text n care nu se face nicio distinctie dupa cum ar fi
vorba de sanctiuni principale sau sanctiuni complementare.
Pedeapsa complementara a suspendarii dreptului de a conduce, prevazuta de art. 102 alin.3 lit.a
din O.U.G.nr.195/2002, a fost aplicata prin raportare la prevederile art.111 lit.c si art.96 alin. 1
din O.U.G.nr.195/2002, care prevad ca sanctiunile complementare au ca scop nlaturarea unei
stari de pericol si prentmpinarea savrsirii altor fapte interzise de lege.
n raport de mprejurarile comiterii faptei -conducerea unui autoturism sub influenta bauturilor
alcoolice, instanta apreciaza ca se impune luarea acestei masuri care are caracter preventiv,
ntruct priveste protectia interesului public fata de riscul potential pe care l prezinta petentul
care a ncalcat regulile de circulatie rutiera, pentru ceilalti participanti la trafic.
Raportat la cele doua criterii legale prevazute de art.98 alin.3 din O.U.G.nr.195/2002, gravitatea
faptei si pericolul social, instanta apreciaza ca toate sanctiunile aplicate petentului sunt
proportionale, fiind suficienta coborrea de catre agentul constatator a amenzii la minimul
prevazut de lege.
Instanta constata ca ntr-adevar petentul este singurul ntretinator al familiei sale si a recunoscut
savrsirea faptei, nsa aceste mprejurari nu sunt suficiente pentru schimbarea sanctiunii aplicate
de agentul constatator, fata de gradul de pericol social foarte ridicat al faptei rezultat din aceea ca
prin fapta sa a periclitat siguranta participarii n trafic a celorlalti conducatori auto, cu consecinta
producerii de accidente rutiere.
Fapta petentului este cu att mai grava cu ct acesta este de meserie conducator auto, n
consecinta trebuind sa dea dovada de responsabilitate n respectarea regulilor codului rutier ntrun grad mult mai ridicat dect orice alta persoana participanta la trafic.
Pentru a permite petentului sa nteleaga regulile de circulatie pe drumurile publice, necesitatea
nu numai legala, dar si morala de a respecta aceste reguli si de a nu fi un pericol cel putin pentru
ceilalti participanti la trafic, daca nu si pentru persoana sa, instanta va respinge plngerea
formulata de petent mpotriva procesului-verbal seria CC nr.7806313/25.02.2011 ntocmit de
catre IPJ G-Politia Municipiului T, retinnd legalitatea si temeinicia acestui act.
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plngerea contraventionala formulata de petentul MI, cu domiciliul n ........... n
contradictoriu cu intimata IPJ G., cu sediul n .......... si cu privire la procesul-verbal de constatare
si sanctionare a contraventiei seria CC nr.7806313/25.02.2011 ntocmit de catre IPJ G Politia
Municipiului Tg. ca nentemeiata.
Irevocabila.

Pronuntata n sedinta publica din 28.04.2011 la Judecatoria Tg-Jiu.


Presedinte, Grefier,
Red./Tehn.AGE. 2 ex.
02.05.2011
Detalii: http://legeaz.net/spete-civil/plangere-contraventionala-circulatie-rutiera-3849-2011