Curs 7

21.11.2014
saptamana 8

TGD

Actul juridic

I.
II.
III.

Notiunea de act juridic

Caracteristici ale actului juridic in dreptul privat
Caracteristici ale actului juridic in dreptul public

1. Notiunea de act juridic

Drepturile subiective (= element de continut al raportului juridic) au doua surse de creare:
-

actele juridice
faptele juridice

In ceea ce priveste actele juridice, spre deosebire de alte acte legislative (Codul civil german)
care se ocupa de actul juridic in general, legiuitorul roman a preluat modelul francez, astfel ca si
Noul Cod Civil, intrat in vigoare la 1 oct 2011, nu contine o teorie generala a actului juridic, ci
reglementeaza materia contractelor, dar dispozitiile privitoare la contracte sunt aplicabile actelor
juridice in general. Astfel, in Noul Cod Civil, separat de contracte exista 6 articole consacrate
actului juridic unilateral si anume 1324-1329, unde intalnim o definitie a actului unilateral,
precum si precizarea ca Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile legale privitoare la
contracte se aplica in mod corespunzator actelor unilaterale(art 1325 NCC).

Intr-o definitie simpla, actul juridic reprezinta manifestarea de vointa a unei

persoane, in scopul de a produce efecte juridice.
Din aceasta definitie rezulta 2 elemente esentiale:
-

actul juridic este un act de vointa al uneia sau mai multor persoane (este un act dorit de
om)
actul juridic produce efecte juridice ( de aceea se si numeste juridic, pentru ca
efectele pe care le produce sunt prevazute de lege)

Efectul juridic este ceea ce doreste si urmareste in deplina libertate si in mod constient
autorul actului.

In general, efectele juridice constau in crearea, modificarea sau stingerea unui raport juridic.
(schimbarea realitatii preexistente anterior incheierii actului)
In doctrina franceza, se subliniaza ca efectul juridic nu este doar obiectul actului, ci scopul pe
care il cauta autorul actului, nu doar constiinta obiectiva a actului, ci finalitatea urmarita de
autor; actul juridic este un act voit de autor, se pune accentul pe aspectul psihologic,
intelectual.
In cazul actelor juridice, efectele se produc cu intentie, pe cand in cazul faptelor juridice,
efectele se produc fara intentia autorului (ele se produc pentru ca asa prevede legea, sunt
prevazute de aceasta). Prin urmare, actul juridic este un act intentionat intotdeauna (nu exista
act juridic fara intentie), iar efectele lui juridice sunt cunoscute, sunt dorite, cautate a se produce
prin anticipatie.
2. Clasificare
In teoria generala a dreptului, actele juridice se clasifica dupa 3 mari criterii:
A) dupa numarul partilor:
- acte unilaterale: sunt rezultatul unei singure vointe (este un singur emitent al actului).
In dreptul public, in special, in dreptul administrativ, exista numeroase acte unilaterale:
acte de numire intr-o functie publica; diverse autorizatii administrative (certificat de
urbanism, autorizatie de constructie sau demlolare).
In dreptul privat, actele unilaterale sunt de asemenea numeroase: testamentul, oferta de
a contracta (oferta de vanzare, inchiriere), promisiunea de recompensa incertis personis.
Deosebirea dintre actele unilaterale in dreptul privat si cel public consta in faptul ca,
actele unilaterale din dreptul public au efecte juridice exorbitante, derogatorii de la
dreptul comun, fiind mult mai constrangatoare, adeseori se impun partilor, pentru ca
sunt acte de putere publica, in interesul general al societatii si se impun vointelor
particulare.
In dreptul privat, actul unilateral isi produce efectele numai cu acordul de vointa al
destinatarului. (domeniul privat este dominat de principiu consensualismului)
La dreptul civil se studiaza in mod aprofundat toate criteriile de clasificare a actelor
juridice civile.
- acte bilaterale: sunt rezultatul vointei a doua persoane. In general, au efecte inter partes
(obliga pe cei care le-au semnat). Aceste acte se numesc contracte: contractul de vanzare,
contractul de donatie, de mandat, de schimb etc.
- acte multilaterale sau plurilaterale: sunt rezultatul vointei a trei sau mai multor
persoane ( de ex: contractul de societate, care se incheie minim 3 asociati). Exista si
contracte normative (cum sunt contractele colective de munca), care sunt reglementate
integral sau partial de legiuitor.
B) Dupa gravitatea efectelor

acte de conservare: sunt actele de mentinere, de consolidare si de prevenire a pierderii

unui drept ( ex: intreruperea termenului prescriptiei, inscrierea unei ipoteci, somatia de
plata);
acte de administrare: actele de gestionare curenta a bunului( culegerea fructelor
bunului, incasarea chiriei, adaugarea de imbunatatiri, efectuarea de reparatii ale bunului);
dispozitie: sunt cele mai importante si cele mai grave acte, pentru ca ele angajeaza
viitorul patrimoniului; sunt acele acte care au ca efect fie scoaterea bunului din
patrimoniu (adica, alienarea sau instrainarea bunului prin vanzare-cumparare,
donatie),fie prin grevarea bunului cu o sarcina reala.

C) Dupa scopul sau interesul urmarit

Acest criteriu se mai numeste in literatura franceza si criteriul economiei generale al
operatiunii realizate de autorul actului.
Concret, este vorba de interesul urmarit de parti in momentul incheierii actului. Astfel,
actele pot fi:
- cu titlu oneros: sunt acele acte in care ambele parti urmaresc obtinerea unui folos
patrimonial (ex: contractul de vanzare a unui bun- vanzatorul este interesat sa primeasca
pretul pt bunul sau, iar cumparatorul este interesat sa primeasca proprietatea bunului in
schimbul pretului platit; contractul de inchiriere sau locatiune, contractul de renta etc.)
- cu titlu gratuit: sunt acele acte in care doar una dintre parti primeste un folos
patrimonial, fara a i se oferi celeilalte nimic in schimb (ex: donatie, mecenat- o persoana
sponsorizeaza gratuit o persoana).
I.

Caracteristici ale actului juridic in dreptul privat

Noul Cod Civil prevede in art. 1179 patru conditii esentiale pentru inchieierea unui contract,
dar care sunt aplicabile pentru incheierea unui act juridic:
1.
2.
3.
4.

Capacitate juridica;
Consimtamant;
Obiect determinat si licit;
Cauza licita si morala.

Capacitatea juridica inseamna aptitudinea unui subiect de drept de a deveni titular de drepturi
si obligatii civile, prin incheierea de acte juridice civile.
Capacitatea de a incheia acte civile reprezinta regula, vorbidu-se si despre principiul capacitatii,
iar incapacitatea reprezinta exceptia.
Cu privire la exceptia incapacitatii, exista doua categorii de persoane care nu pot incheia acte
juridice decat prin reprezentare:
-

Minorii (sub 14 ani);

Interzisul judecatoresc

Minorii intre 14-18 ani pot incheia acte juridice, dar cu incuviintarea partilor sau tutorelui
sau, in anumite cazuri, cu aprobarea instantei de tutela sau cu avizul consiliului de familie.
Actele incheiate sunt de conservare, administrare a patrimoniului si acte de dispozitie foarte
simple.
1. Consimtamantul inseamna hotararea unei parti de a incheia un act juridic, hotarare
manifestata in exterior.
Consimtamantul poate avea, insa, doua sensuri: un prim sens este cel de mai sus, adica de vointa
exteriorizata fie unilaterala ( in cazul actului unilateral), fie a uneia ditnre parti (pentru actul
bilateral sau plurilateral), iar un alt sens este cel de acord de vointe al partilor, in materie
contractuala.
Consimtamantul trebuie sa indeplineasca cumulativ mai multe conditii (art. 1204 NCC):
a) Sa fie exprimat in cunostinta de cauza, adica sa fie exprimat de o persoana cu
discernamant;
b) Sa fie serios, adica sa fie exprima cu itnentia de a produce efecte juridice;
c) Sa fie exteriorizat;
d) Sa fie liber, adica neviciat, integru
Daca una lipseste din aceste conditii, consimtamantul nu e valabil, iar actul este lovit de
nulitate.
a) Consimtamantul trebuie exprimat de o persoana cu discernamant.
Consimtamantul se considera ca a provenit de la o persoana cu discernamant, daca este
exprimat de o persoana cu o deplina capacitate de exercitiu. Minorii cu o capacitate de
exercitiu restransa (14-18 ani) se considera ca au discernamantul in formare. Se
considera ca nu au discernamant doua categorii de persoane:
- minorii sub 14 ani
- interzisul judecatoresc (alienat mintal, etc.)
b) Sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
Consimtamantul produce efecte juridice ca o consecinta a manifestarii de voitna, de a-si
asuma rezultatele actului juridic incheiat.
Consimtamantul nu produce efecte juridice in urmatoarele situatii:
i)
Daca manifestarea de vointa a fost facuta in gluma ( jocandi causa);
ii)
Sa nu fie facuta sub conditie suspensiva pur protestativa din partea persoanei care
se obliga ( de ex: ma oblig daca vreau);
iii)
Manifestarea de vointa a fost prea slaba, creand indoieli asupra faptului ca partea
doreste sa incheie actul juridic
iv)
Manifestarea de vointa s-a facut cu o anumita rezerva psihologica- rezervatio
mentalis ( este cazul actului fictiv)
c) Sa fie exteriorizat

Partile au deplina libertate sa-si stabileasca atat actul juridic (operatiunea pe care si-o
doresc sa o incheie), adica sa determine fondul sau continutul actului, cat si forma
acestuia. Este principiul consensualismului, conrform caruia partile sunt libere sa-si
aleaga forma de exteriorizare a manifestarilor de vointa.
Contractele pot fi consensuale atunci cand incheierea lor e valabila prin realizarea
consensului sau acordului de vointa. Ele pot fi solemne atunci cand incheierea lor e
supusa formei autentice. Pot fi contracte reale atunci cand se cere remiterea bunului ( ex:
contracte de imprumut).
Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata expres sau implicit. In cazul actelor
solemne se cere, insa, ca exteriorizarea sa fie expresa.

Exteriorizarea tacita sau implicita rezulta din anumite gesturi si fapte neindoielnice (ex:
acte de conservare a mostenirii care arata acceptarea acestora). Exteriorizarea poate fi
facuta verbal, in scris sau prin faptele neindoielnice. In doctrina s-a pus problema daca
tacerea are valoare juridica. Raspunsul este negativ, cu 3 exceptii:
Daca legea prevede expres acest lucru;
Potrivit obiceiului zonei sau uzurilor profesionale;
Prin vointa partilor, daca acestea atribuie tacerii o anumita semnificatie juridica

d) Sa fie liber, adica neviciat, integru

Legiuitorul roman a retinut urmatoarele vicii de consimtamant: eroare, dolul, violenta,
leziunea.
Eroare este falsa reprezentare a realitatii cu ocazia incheierii actului juridic.
In functie de gravitate si de consecintele care intervin, eroarea poate fi:
- Esentiala;
- Neesentiala
Eroare esentiala este de 4 categorii, dupa cum urmeaza:
-

Error in negotium, cand poarta asupra naturii sau obiectului actului juridic (o parte
credeca incheie un act juridic, de ex: vanzarea unui bun, iar cealalta crede ca incheie un
alt act, de ex, de locatiune a bunului)
Error in corpore, cand poarta asupra bumului din contract ( deex, una din parti crede ca
incheie actul cu privire la o casa sau teren de la adresa X, iar cealalta parte crede ca
imobilul respectiv este cel de la adresa Y);
Error in substantiam, cand eroarea poarta asupra calitatilor substantiale ale obiectului
prestatiei sau asupra altei imprejurari pe care partile o considera esentiala, in sensul ca in
absenta ei actul nu s-ar fi incheiat.
Error in personam, cand poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a
acesteia ( de ex, cand o parte crede ca contracteaza cu adevaratul proprietar, iar in
realitate, este un detentor precar al bunului)

Eroarea neesentiala sau indiferenta este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin
important la incheierea actului juridic. Noul Cod Civil prevede anumite cazuri de eroare
neesentiala: eroarea cu privire la simplele motive ale contractului, daca partile nu au
considerat asemenea motive c a hotaratoare; simpla eroare de aclcul intr-un contract, daca
nu a fost determinanta pentru incheierea contractului.
Dupa natura realitatii fals reprezentate, eroarea este
de fapt;
de drept.
Eroarea de fapt poarta asupra unor imprejurari, unor circumstante existente la incheierea
actului.
Eroarea de drept poarta, in momentul incheierii actului, asupra existentei sau
continutului unei dispoziti legale ( a unei norme juridice).
Dupa cum eroarea poate fi sau nu imputata (reprosata) partii aflate in eroare, intalnim:
- scuzabila
- nescuzabila
Eroarea este scuzabila cand nu poate fi reprosata partii care a avut falsa reprezentare a
realitatii atunci cand a incheiat actul juridic. Acest lucru inseamna ca eroare nu s-a produs
din neglijenta sau neinformarea partii.
Eroarea este nescuzabila atunci cand faptul sau imprejurarea care au determinat falsa
reprezentare a realitatii puteau fi cunoscute, cu diligente rezonabile.
Caracterul scuzabil se judeca de la caz la caz, in raport de fiecare persoana.
Dolul inseamna determinarea unei persoane de a incheia un act juridic prin folosirea de
mijloace viclene. In doctrina, i se mai spune si eroare provocata, eroarea propriu-zisa
fiind considerata o eroare spontana.

Dolul este format din doua elemente:

un element material, obiectiv: utilizarea de manopere frauduloase, mijloace viclene etc.
care determina inducerea in eroare;
un element psihologic, intentional, subiectiv: intentia de a induce in eroare, cu scopul
de a obtine incheierea actului juridic
Atunci cand elementul obiectiv, material consta intr-o omisiune, care determina o
persoana sa incheie un act juridic, care determina o persoana sa incheie un act juridic,
dolul se numeste dol prin reticenta.(printr-o pasivitate, inactiune ascund..)

Violenta inseamna amenintarea unei persoane cu un rau car eproduce o temere, temere ce o
determina sa incheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Aceasta poate consta intr-o constrangere fizica sau psihica.

Exista 2 criterii de clasificare a violentei:

a) Dupa natura raului cu care se ameninta:
- violenta poate fi fizica, atunci cand se refera la integritatea persoanei sau a bunurilor
sale;
- violenta poate fi morala, cand priveste onoarea, demnitatea unei persoane sau a familiei
sale.
b) Dupa caracterul amenintarii
- Amenintarea poate fi legitima (sau justa) si nu constituie viciu de consimtamant. De
exemplu, cand o persoana este amenintata ca, daca nu respecta legea, va fi data in
judecata, pentru a intra in legalitate. (actul nu va fi anulat)
- Amenintarea poate fi nelegitima (sau injusta), cand induce o temere fara drept, unei
persoane, viciindu-i consimtamantul la incheierea actului juridic.
-

Violenta este compusa si ea dintr-un:

Element obiectiv, exterior si anume, amenintarea concreta cu un rau;
Element subiectiv, intern si anume, provocarea unei temeri celui amenintat.

Leziunea inseamna prejudiciul material sua paguba pe care o sufera una din parti, din cauza
valorii disproportionale a contraprestatiei, existente la momentul incheierii actului juridic.
Leziunea se clasifica in:
-

Leziunea in cazul minorului

Leziunea in cazul majorului

Viciile de consimtamant se sanctioneaza cu anularea actului.

3.Obiectul actului
Obiectul actului poate fi definit ca reprezentand operatiunea juridica incheiata, adica, in
mod, in conduita partilor (constand in actiuni sau inactiuni), care rezulta din actul juridic.
In NCC (art 1226, alin 1), se vorbeste si despre obiectul obligatiei, care reprezitna
prestatia la care se angajeaza debitorul. Nu tr confundat obiectul obligatiei cu obiectul
actului!!
.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca obiectul actului juridic sunt urmatoarele:
a) Sa fie determinat sau determinabil, prestatia trebuie sa fie identificata sau sa permita
identificarea in mod clar si, la fel, obiectul derivat, bunul actului juridic.
b) sa fie licit: obiectul nu trebuie sa contravina bunelor moravuri, ordinii publice sau sa
fie prohibit de lege.
c) sa existe: obiectul trebuie sa aiba o existenta certa, reala, in momentul incheierii
actului si un bun viitor, insa, se considera ca poate fi obiectul al actului juridic.

d) Sa fie posibil: prestatia sa nu fie imposibil de indeplinit pentru oricine, in mod

obiectiv.
e) Sa fie in circuitul civil: conditia se refera la bunula ctului juridic, ca obiect derivat al
acestuia si inseamna bunul carepoate fi dobandit sau instrainat prin acte juridice
civile.
f) Sa fie o fapta personala a persoanei care se obliga (aceasta persoana trebuie sa fie
titularul dreptului): nimeni nu poate fi obligat la nimic decat prin vointa sa. In
doctrina, se apreciaza ca o parte nu poate promite intr-un act juridic fapta altuia, ci
numai propria sa fapta, cu exceptia ipotezei in care promisiunea s-ar face in calitate
de reprezentant al acelei persoane.(nu tr citat)
g) Existenta autorizatiei administrative sau judiciare ori a altei cerinte prevazute de
lege: actul juridic ce are ca obiect derivat anumite bunuri, nu poate fi incheiat in
absenta autorizatiilor sau a altor conditii speciale.
4.cauza actului
Este definita ca motivul care determina partile sa incheie actul juridic.
De fapt, este obiectivul partilor si reprezinta un element de validitate a actului juridic.
Este reglementata in art. 1235 si 1236 din NCC, unde intalnim si conditiile pe care
aceasta trebuie sa le intruneasca:
a) Sa existe, adica fiecare parte a actului juridic trebuie sa aiba capacitatea de a-si
reprezenta corect fatepele si consecintele care decurg din ele;
b) Sa fie licita, adica sa nu fie contrara legii si ordinii publicel
c) Sa fie morala, adica sa nu fie contrara bunelor moravuri
Sanctiunea pentru nerespectarea celor 4 conditii de validitate a actului juridic (conditii ce
se cer a fi intrunite cumulativ) este nulitatea relativa sau nulitatea absoluta.
Pe langa aceste 4 oncidtii de fond pentru incheiera nuui act juridic, exista si conditii de
forma.
Forma actului juridic se defineste ca modalitatea in care se exteriorizeaza vointa partilor,
facuta cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
Forma poate fi:
-

ad validitatem ( sau ad solemnitatem), ceruta pentru insesi incheierea valabila a actului,

adica, actul nu se considera valabil incheiat si deci, producator de efecte juridice, decat
daca se incheie in forma ceruta de lege, forma scrisa, autentica (de ex: contractul de
donatie se cere a fi incheiat in forma autentica, la notar);
ad probationem, forma scrisa se incheie din motive de proba, pentru a putea dovedi mai
usor existenta actului juridic; contractul este valabil incheiat din momentul realizarii
acordului de vointa si fara forma scrisa, dar, pt a-l dovedi, se incheie in aceasta forma, iar,
daca nu se respecta forma scrisa, el nu poate fi dovedit prin alt mijloc de proba;

forma pentru opozabilitate fata de terti inseamna formalitatile care trebuie indeplinite
pt a face actul opozabil persoanelor care n-au participat la incheierea lui, dar care pot fi
prejudiciate prin efectele actului juridic.