Programare Convexa Si Analiza Functionala

PROGRAMARE MATEMATICA
IN
SPAT
II NORMATE INFINIT DIMENSIONALE
MODERNA
SI APLICAT
COLECT
IA: ANALIZA
II
CONSTANTIN ZALINESCU
PROGRAMARE MATEMATICA
IN SPAT
II NORMATE
INFINIT DIMENSIONALE
NE
EDITURA ACADEMIEI ROMA
Bucuresti, 1998
Mathematical Programming in
Infinite Dimensional Normed Linear Spaces
ISBN 973-27-0578-7
EDITURA ACADEMIEI ROMANE

R. 79717, Bucuresti, Sector 5, Str. 13 Septembrie, nr. 13
Prefat
a
Punctul de plecare pentru scrierea acestei carti l constituie cursul pe care
autorul l tine la Facultatea de Informatica de la Universitatea Al. I. Cuza
din Iasi, sub denumirea de Cercetari operationale.
Prin acest curs cautam sa punem la ndem
ana studentilor si a cercetatorilor
care lucreaza n teoria optimizarii si n domenii conexe, ntr-o prezentare riguroasa, un set de rezultate interesante n sine, dar si utile pentru ntelegerea
altor cursuri.
Din dorinta de a-l face intrinsec (self-contained), n Capitolul 1 prezent
am
notiunile si rezultatele de baza de topologie si analiza functional
a, n succesiunea lor fireasca; daca toate aceste rezultate ar fi demonstrate, cititorul,
cu putine exceptii, pentru ntelegerea unui rezultat ar avea nevoie numai de
notiunile si rezultatele anterioare din text. Ins
a multe din rezultatele de
topologie sunt date fara demonstratii. Acele rezultate care se folosesc mai
frecvent sau care nu se gasesc n prea multe tratate, totusi, le demonstram:
teoremele lui Cantor, Baire, Weierstrass, principiul variational al lui Ekeland,
teoremele referitoare la functii semicontinue.
Avand n vedere ca cele mai multe rezultate referitoare la programarea
matematica sunt prezentate n spatii normate, dar mai ales faptul ca n probleme de programare convexa utilizarea topologiilor slabe este deosebit de utila,
n continuarea Capitolului 1 studiem spatiile local convexe si spatiile normate;
toate rezultatele importante, cu exceptia teoremei lui James, sunt date cu
demonstratii. Apoi dam trei rezultate importante din teoria spatiilor Hilbert,
care conduc, n final, la stabilirea faptului ca spatiile Hilbert sunt reflexive.
De asemenea punem n evident
a rezultatele referitoare la functii Gateaux si
Frechet diferentiabile de care avem nevoie n sectiunile urmatoare; un astfel
de rezultat este si Teorema 1.10.10 care va fi utilizata n Capitolul 3 pentru
obtinerea Teoremelor lui Aubin-Frankowska si a lui Graves.
In Capitolul 2 facem un studiu detaliat al functiilor convexe si al programarii convexe. Stabilim astfel mai multe rezultate de dualitate, formule
pentru functii conjugate si -subdiferentiale, precum si conditii de optimaliv
vi
Prefat
a
tate. De asemenea, ca aplicatii, punem n evident

a proprietati ale aplicatiilor
de dualitate si prezentam cateva rezultate fundamentale ale analizei convexe:
teoremele Brndsted-Rockafellar, Bishop-Phelps, Rockafellar.
In Capitolul 3 punem n evident
a conditii necesare si conditii suficiente
pentru probleme de programare neconvex
a, ns
a n care functiile care intervin
sunt functii Frechet diferentiabile de ordin I sau II. Deosebit de util pentru stabilirea conditiilor necesare si ale celor suficiente de extrem este conul tangent
n sensul lui Bouligand. In legatur
a cu acesta introducem, si studiem putin,
si conurile tangente n sensurile Clarke si Ursescu; n text aceste conuri au un
caracter auxiliar, nsa ele sunt deosebit de utile atat n teoria optimizarii precum si n alte domenii. Capitolul se ncheie cu cateva aplicatii ale principiului
variational al lui Ekeland pentru probleme de programare neconvex
a.
In continuare dam enunturile si solutiile complete a peste treizeci de exercitii; consideram ca aceste exercitii sunt ilustrative pentru problematica acestei
carti.
Indexul de termeni si rezultate este ntocmit cu intentia de a usura lectura textului; n plus lectura acestuia da o imagine mai completa asupra
continutului cartii decat chiar cuprinsul ei. La sfarsitul cartii se gaseste si
o lista completa a notatiilor utilizate n text.
C. Zalinescu
Cuprins
1 Rezultate preliminare de analiz
a functional
a
1.1 Spatii topologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Spatii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Teorema Hahn-Banach si teoreme de separare algebrica
1.4 Spatii local convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5 Teoreme de separare topologica si teorema bipolarei . .
1.6 Topologii slabe si teorema Alaoglu-Bourbaki . . . . . . .
1.7 Subspatii, spatii cat si spatii produs . . . . . . . . . . .
1.8 Spatii normate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.9 Spatii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.10 Diferentiabilitate n spatii normate . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
2 Programare convex
a
2.1 Functii convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Semicontinuitatea functiilor convexe . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Functii conjugate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Subdiferentiala unei functii convexe . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Problema generala a programarii convexe . . . . . . . . . . . .
2.6 Probleme perturbate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.7 Formule de calcul pentru conjugate, subdiferentiale, formule
de dualitate si conditii de optimalitate . . . . . . . . . . . . . .
2.8 Optimizare convexa cu restrictii . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.9 Cateva rezultate fundamentale n
analiza convexa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.10 Aplicatii la problema celei mai bune aproxim
ari . . . . . . . . .
1
1
11
15
24
32
36
40
44
58
61
73
73
88
96
100
117
121
131
140
147
153
3 Programare neconvex
a
157
3.1 Conuri tangente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
3.2 Formule de calcul pentru conuri tangente . . . . . . . . . . . . 167
vii
viii
Cuprins
3.3
3.4
Conditii necesare si conditii suficiente de optim . . . . . . . . . 178

Conditii asimptotice de optim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
Exercitii
189
Note bibliografice
223
Bibliografie
227
Index
231
Notatii
235
Contents
239
Capitolul 1
Rezultate preliminare de
analiz
a functional
a
1.1
Spatii topologice
In aceasta sectiune punem n evident

a notiunile si rezultatele referitoare la
spatii topologice de care vom avea nevoie n continuare. Cu putine exceptii,
rezultatele sunt date fara demonstratii.
Fie X 6= ; o familie de multimi {Y | Y X} =: P(X) se numeste
topologie (pe X) daca sunt ndeplinite urmatoarele conditii: T1) , X ,
S
T2) iI Di (Di )iI si T3) D1 D2 D1 , D2 . In
aceasta situatie perechea (X, ) se numeste spatiu topologic iar multimile din
se numesc multimi deschise.
Fie (X, ) un spatiu topologic si x X. Spunem ca V X este vecin
atate
a lui x daca exista D astfel nc
at x D V . Clasa tuturor vecin
at
atilor
lui x fata de topologia se noteaza V (x) sau V(x), cand nu exista pericol
de confuzie. Este evident ca daca x D atunci D V(x); n particular
X V(x) pentru orice x X.
Avand doua topologii si pe X, spunem ca este mai putin fin
a dec
at
, sau ca este mai fin
a decat , daca si notam ; daca si
atunci = , adica topologiile sunt egale.
Teorema 1.1.1 Fie , topologii pe X. Atunci

V (x) V (x) x X.
Teorema 1.1.2 Fie (X, ) spatiu topologic. Familia {V(x) | x X} are

urm
a-toarele propriet
ati:
1
Cap. 1 Rezultate preliminare de analiza functional

a
V1) V V(x) : x V ,
V2) V V(x), W X : V W W V(x),
V3) V1 , V2 V(x) : V1 V2 V(x),
V4) V V(x), W V(x), y W : V V(y).
Este interesant de observat ca se poate proceda si invers, ceea ce se face

de altfel frecvent. Mai exact are loc
Teorema 1.1.3 Fie X 6= . Presupunem c
a pentru fiecare x X avem o
familie nevid
a V(x) P(X) astfel c
a multimea {V(x) | x X} satisface
conditiile V1)V4) din Teorema 1.1.2. Atunci exist
a o unic
a topologie pe X
astfel nc
at V(x) = V (x) pentru orice x X.
Demonstratie. Consideram
:= {} {D X | D V(x) x D}.
Se verifica cu usurinta ca este topologie pe X.
Fie V V (x); atunci exista D cu x D V . Din definitia lui
, D V(x) si deci V V(x). Prin urmare V (x) V(x).
Invers, fie V V(x). Consideram D := {y V | V V(y)}. Este evident
ca x D V . Sa aratam ca D . Pentru aceasta fie y D; deci V V(y).
Din proprietatea V4) a vecin
at
atilor, exista W V(y) astfel ca pentru orice
z W sa avem V V(z). Prin urmare W D. Deoarece W V(y), avem
ca D V(y). Rezulta ca D . Unicitatea rezulta din Teorema 1.1.1.
De multe ori este suficient sa se lucreze numai cu o subfamilie de vecin
at
ati
ale lui x. Astfel, familia U(x) P(X) se numeste sistem fundamental de
vecin
at
ati ale lui x (X, ) daca sunt ndeplinite conditiile U1) U(x) V (x)
si U2) V V (x), U U(x) : U V . Se observa ca daca U(x) este
sistem fundamental de vecin
at
ati ale lui x atunci (exercitiu !)
V(x) = {V X | U U(x) : U V }.
(1.1)
Un exemplu de sistem fundamental de vecin

at
ati ale lui x (X, ) este familia
U(x) = {D | x D}.
Referitor la sisteme fundamentale de vecin
at
ati are loc un rezultat asemanator celui din teorema precedent
a.
Teorema 1.1.4 Fie X 6= . Presupunem c
a pentru fiecare x X avem o
familie nevid
a U(x) P(X). Atunci pentru fiecare x X, U(x) este un
1.1 Spatii topologice
sistem fundamental de vecin

at
ati ale lui x pentru o topologie pe X, dac
a si
numai dac
a sunt ndeplinite urm
a-toarele conditii:
VF1) U U(x) : x U ,
VF2) U1 , U2 U(x), U3 U(x) : U3 U1 U2 ,
VF3) U U(x), V U(x), y V, W U(y) : W U .
plus, topologia definit
In
a de familia {U(x) | x X} satisf
ac
and conditiile
VF1)VF3) este unic
a.
Demonstratie. Presupunem pentru nceput ca U(x) este sistem fundamental de vecina-tati ale lui x relativ la topologia , oricare ar fi x. Este evident
atunci ca VF1) si VF2) sunt satisfacute. Fie U U(x) V(x). Din V4)
avem ca exista Ve V(x) astfel ca U V(y) pentru orice y Ve . Deoarece
Ve V(x), exista V U(x), V Ve . Fie y V Ve ; cum U V(y), exista
W U(y), W U . Deci VF3) are loc.
Invers, presupunem ca {U(x) | x X} satisface conditiile VF1)VF3).
Pentru fiecare x X consider
am familia de multimi V(x) definita de relatia
(1.1). Este evident ca {V(x) | x X} satisface V1), V2) si V3) din Teorema 1.1.2. Pentru V4) procedam n modul urmator. Fie V V(x); din
relatia (1.1), exista U U(x), U V . Din VF3),
f U(y) : W
f U.
W U(x), y W, W
f U(y), U V(y) si deci V V(y). Aplic
Cum W
and Teorema 1.1.3, exista o
unica topologie pe X astfel ca V (x) = V(x) pentru orice x X. Deoarece
V(x) este determinata n mod unic de U(x) prin intermediul relatiei (1.1),
concluzia teoremei are loc.
Se spune ca (X, ) satisface prima axiom

a a num
arabilit
atii dac
a fiecare
element x X are un sistem fundamental de vecin
at
ati cel mult num
arabil.
Spunem ca spatiul topologic (X, ) este separat Hausdorff sau, simplu,
separat daca pentru orice doua elemente distincte x si y din X exista U V(x)
si V V(y) astfel ca U V = . Aceasta conditie de separatie este foarte
importanta si asigura, printre altele, unicitatea limitelor.
O alta notiune topologica important
a este aceea de multime nchis
a: multimea A (X, ) se numeste nchis
a dac
a X \ A este deschis
a. Sa notam prin
F familia multimilor nchise relativ la .
Teorema 1.1.5 Familia F a multimilor nchise din spatiul topologic (X, )
T
are propriet
a-tile: F1) , X F , F2) iI Fi F (Fi )iI F si
F3) F1 F2 F F1 , F2 F .

a
Introducem acum alte doua notiuni topologice importante. Fie multimea

A (X, ). Se numeste interiorul multimii A, si se noteaza int A, multimea
{x X | A V(x)}; un element al multimii int A se numeste punct interior
multimii A. Se numeste aderenta sau nchiderea multimii A, si se noteaza cl A
sau A, multimea {x X | V A 6= V V(x)}; un element al multimii
cl A se numeste punct aderent multimii A.
Teorema 1.1.6 Fie (X, ) un spatiu
S
toarele propriet
ati: (i) int A = {D
(iii) A int A = A; (iv)
(vi) A B int A int B;
(viii) int A int B = int (A B).
topologic si A, B X. Au loc urm

a | A D} ; (ii) int A A;
int (int A) = int A; (v) int X = X;
(vii) int A int B int (A B);
Are loc un rezultat dual pentru aderenta.

a-toaTeorema 1.1.7 Fie (X, ) un spatiu topologic si A, B X. Au loc urm
T
rele: (i) A = {F F | A F } F ; (ii) A A; (iii) A F A = A;
(iv) cl A = A; (v) = ; (vi) A B A B; (vii) A B = A B;
(viii) A B A B; (ix) A int B A B.
Relatiile dintre interior si aderent
a sunt date n urmatoarea teorema.
Teorema 1.1.8 Fie (X, ) un spatiu topologic si A X. Atunci
X \ A = X \ int A,
int (X \ A) = X \ A.
Multimea A (X, ) se numeste dens

a daca A = X. Spunem ca spatiul
topologic (X, ) este separabil daca exista A X dens
a si cel mult num
arabil
a.
O alta notiune topologica important
a este aceea de frontier
a. Se numeste
frontiera multimii A (X, ) multimea Fr A := A X \ A = A \ int A.
Fie acum (X, ) un spatiu topologic si 6= X0 X. Putem considera
X0 := {D X0 | D }. Rezulta imediat (exercitiu !) ca X0 este topologie
pe X0 , numita urma topologiei pe X0 sau topologia indus
a de pe X0 . Se
observa usor (exercitiu !) ca pentru x X0
V0 VX0 (x)
V V (x) : V0 = V X0 .
Analog (exercitiu !), avem ca

F0 FX0
F F : F 0 = F X0 .
Mai observam ca daca (X, ) este separat atunci (X0 , X0 ) este de asemenea
separat.
Daca (X1 , 1 ) si (X2 , 2 ) sunt spatii topologice atunci pentru fiecare (x1 , x2 )
din X1 X2 putem considera
V(x1 , x2 ) := {V X1 X2 | V1 V1 (x1 ), V2 V2 (x2 ) : V1 V2 V }.
Se obtine cu usurinta (exercitiu !) ca {V(x1 , x2 ) | (x1 , x2 ) X1 X2 } satisface conditiile din Teorema 1.1.2. Prin urmare exista o unica topologie pe
X1 X2 , notata 1 2 , astfel nc
at V (x1 , x2 ) = V(x1 , x2 ) pentru orice
(x1 , x2 ) X1 X2 . Topologia se numeste topologia produs pe X1 X2
a topologiilor 1 si 2 . Remarcam ca topologia 1 2 este separata daca si
numai daca topologiile 1 si 2 sunt separate (exercitiu !).
Mai general, daca avem o familie de spatii topologice (Xi , i ), i I 6= ,
putem considera spatiul
X :=
Y
n iI
Xi = {(xi )iI | xi Xi i I}
x:I
[
iI
Xi x(i) = xi Xi i I .
Pentru x = (xi ) X consider

am
V(x) := {V X | J I, J finit
a, i I, Vi Vi (xi ) :
Q
iI Vi
V, Vi = Xi i I \ J} .
Se constata din nou ca {V(x) | x X} satisface conditiile din Teorema 1.1.2 si

Q
deci exista o unica topologie pe X, notata iI i , astfel nc
at V (x) = V(x)
pentru orice x X. In plus, avem ca (X, ) este separat daca si numai daca
(Xi , i ) este separat pentru orice i I.
Are loc urmatorul rezultat.
Teorema 1.1.9 Fie (X, ) un spatiu topologic. Urm
atoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) (Di )iI , X =
(ii) (Fi )iI F ,
iI
(iii) (Fi )iI F : [
iI
Di , J I, J finit
a : X=
Fi = , J I, J finit
a :
iJ
iJ
Fi 6= J I, J finit
a]
S
iJ
Di ,
Fi = ,
iI
Fi 6= .
O familie de multimi (Di )iI astfel nc

at A iI Di se numeste
acoperire deschis
a pentru A. Proprietatea (i) din Teorema 1.1.9 se enunt
a
de obicei sub forma : din orice acoperire deschis
a a lui X se poate extrage o
subacoperire finita.
Spatiul topologic (X, ) se numeste compact daca este separat si din orice
acoperire deschisa a lui X se poate extrage o subacoperire finita.
Un rezultat deosebit de important este dat de urmatoarea teorema.

a
Teorema 1.1.10 (Tihonov). Fie (Xi , i ), i I 6= , o familie de spatii

Q
Q
topologice, X = iI Xi si = iI i . Atunci (X, ) este compact dac
a si
numai dac
a (Xi , i ) este compact pentru orice i I.
Notiunea de compacitate se poate extinde si la submultimi ale unui spatiu
topologic. Astfel multimea A (X, ) se numeste compact
a dac
a (A, A )
este spatiu compact. Se verific
a cu usurint
a (exercitiu !) ca daca (X, ) este
separat, A X este compacta daca si numai daca din orice acoperire deschis
a
a multimii A se poate extrage o subacoperire finita. In plus are loc urmatorul

rezultat.
Teorema 1.1.11 Fie (X, ) un spatiu topologic separat si A, B X.
(i) Dac
a (X, ) este compact si A este nchis
a atunci A este compact
a.
(ii) Dac
a A este compact
a atunci A este nchis
a.
(iii) Dac
a A este compact
a si B este nchis
a, iar B A, atunci B este
compact
a.
Fie acum (X, ), (Y, ) spatii topologice si f : X Y o functie. Spunem
ca f este continu
a n a X daca
V V(f (a)), U V(a), x U : f (x) V.
(1.2)
Desigur, n conditia (1.2) V(f (a)) si V(a) pot fi nlocuite cu sisteme fundamentale de vecinatati U(f (a)) si U(a) ale lui f (a) respectiv a.
Spunem ca f : (X, ) (Y, ) este continu
a (pe X) daca f este continu
a
n orice punct din X. Daca f este bijectiva si bicontinu
a (adica f si f 1 sunt
continue) spunem ca f este un homeomorfism, iar spatiile (X, ) si (Y, ) se
numesc homeomorfe.
Desigur, daca f : (X, ) (Y, ) este continu
a (n punctul a X) si
g : (Y, ) (Z, ) este continu
a (n b = f (a) Y ) atunci g f este continu
a
(n a).
Teorema 1.1.12 Fie f : (X, ) (Y, ). Urm
atoarele afirmatii sunt echiva1
lente: (i) f este continu
a, (ii) f (D) D , (iii) f 1 (F ) F
F F , (iv) f (A) f (A) A X.
Un rezultat util este urmatorul.
Teorema 1.1.13 Fie (X, ), (Y, ) spatii topologice separate si f : X Y o
functie continu
a. Dac
a A X este compact
a atunci f (A) este compact
a.
Notam prin IR multimea numerelor reale, iar multimea { IR | 0},

a numerelor reale pozitive, prin IR+ . Pe IR consider
am acea topologie cu
proprietatea ca
V () = {V IR | > 0 : ] , + [ V }
pentru orice IR. Topologia introdusa mai nainte se numeste topologia
uzual
a a lui IR, si se noteaza prin 0 .
Foarte mult utilizata n continuare va fi si multimea IR := IR {, +},
unde elementele distincte si := + nu se gasesc n IR. Convenim
ca < < pentru orice IR. Si multimea IR va fi nzestrat
a cu
topologia sa uzuala, notata tot 0 ; aceasta topologie este definita de familia
{V(x) | x IR}, unde V(x) = {V IR | > 0 : ]x , x + [ V } pentru
x IR, V() = {V IR | IR : ], ] V }, iar V() se defineste
n mod similar. Observam ca urma topologiei uzuale a lui IR pe IR este chiar
topologia uzuala a lui IR.
Sa observam ca functia f : (X, ) IR este continu
a n a daca si numai
daca
IR, < f (a), U V(a), x U : < f (x)
(1.3)
si
IR, > f (a), U V(a), x U : > f (x).
(1.4)
Aceste conditii sugereaza introducerea functiilor semicontinue. Astfel,

a n a X, pe scurt i.s.c.
functia f : (X, ) IR este inferior semicontinu
n a, daca este ndeplinita conditia (1.3), iar f este superior semicontinu
a n
a, pe scurt s.s.c. n a, daca este ndeplinit
a conditia (1.4). Se observa ca f
este s.s.c. n a daca si numai daca f este i.s.c. n a. Din definitia de mai sus
rezulta ca daca f (a) = , f este i.s.c. n a, iar daca f (a) = atunci f este
s.s.c. n a.
Spunem ca f : (X, ) IR este inferior (superior) semicontinu
a, pe scurt
i.s.c. (s.s.c.), daca f este inferior (superior) semicontinu
a n fiecare punct din
multimea X.
Uneori, pentru a pune n evident
a faptul ca f este i.s.c. (s.s.c.) n raport
cu topologia vom scrie -i.s.c. ( -s.s.c.).
Pentru f : X IR si IR not
am
dom f
epi f
niv f
:= {x X | f (x) < },
:= {(x, t) X IR | f (x) t},
:= {x X | f (x) }.

a
Multimile dom f si epi f se numesc domeniul si respectiv epigraful functiei

f , iar niv f se numeste multimea de nivel al functiei f . Functia f este
proprie daca dom f 6= si f (x) > pentru orice x X. Este evident ca
dom f = PrX (epi f ), unde PrX : X IR X, PrX (x, t) := x, este proiectia
lui X IR pe X; astfel de proiectii vor mai fi folosite n continuare.
Referitor la functii inferior semicontinue are loc urmatorul rezultat.
Teorema 1.1.14 Fie f : (X, ) IR. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) f este inferior semicontinu
a,
(ii) niv f este multime nchis
a pentru orice IR,
(iii) epi f este multime nchis
a n X IR,
(iv) {x X | f (x) > } pentru orice IR.
Demonstratie. (i) (ii) Fie IR si x
/ niv f ; atunci f (x) > . Cum f
este i.s.c. n x, exista U V(x) astfel nc
at f (y) > pentru orice y U . Prin
urmare U niv f = , ceea ce arata ca x
/ niv f . Deci niv f este nchis
a.
(ii) (iii) Fie (x, t) (X IR) \ epi f ; deci f (x) > t. Exista IR astfel
ca f (x) > > t. Atunci x
/ niv f , si deci exista U V(x) cu U niv f = .
Prin urmare U ] , ] epi f = . Cum U ] , ] V(x, t), avem ca
a.
(x, t)
/ epi f . Deci epi f este multime nchis
(iii) (i) Fie x X si t IR astfel ca f (x) > t. Atunci (x, t)
/ epi f si
deci exista U V(x) si > 0 astfel nc
at (U ]t , t + [) epi f = . Rezulta
ca pentru orice y U, (y, t)
/ epi f , adica f (y) > t. Prin urmare f este i.s.c.
n x. Cum x este arbitrar, f este i.s.c.
(ii) (iv) deoarece {x X | f (x) > } = X \ niv f pentru IR.
In urmatoarea teorema colectam cateva rezultate importante referitoare la
operatii cu functii i.s.c.
Teorema 1.1.15 Fie f, f1 , f2 , fi : (X, ) IR (i I 6= ) functii inferior
semicontinue si ]0, [. Atunci: (i) f este i.s.c., (ii) f1 + f2 este i.s.c.
dac
a f1 (x) + f2 (x) are sens pentru orice x X si (iii) supiI fi este i.s.c.
Demonstratie. (i) si (iii) rezulta imediat din definitie. Presupunem ca
f1 (x) + f2 (x) are sens pentru orice x X. Fie a X si IR astfel ca
< f1 (a) + f2 (a). Exista 1 , 2 IR astfel ca = 1 + 2 si 1 < f1 (a),
2 < f2 (a). Intr-adevar, daca f2 (a) = consider
am 1 ] , f1 (a)[ si
2 := 1 . Daca f2 (a) < atunci f2 (a) < f1 (a); n acest caz consideram
1 ] f2 (a), f1 (a)[ si 2 := 1 . Cum f1 , f2 sunt i.s.c. n a, exista
V1 , V2 V(a) astfel ca
i {1, 2}, x Vi : i < fi (x).
Considerand V := V1 V2 , avem ca < f1 (x) + f2 (x) pentru orice x V .

Deci f1 + f2 este i.s.c. n a. Cum a X este arbitrar, f1 + f2 este i.s.c.
Un exemplu de functie frecvent utilizata n teoria optimizarii este functia
indicatoare a unei multimi. Astfel functia indicatoare a multimii A X este
(
IA : X IR,
0 daca x A,
daca x X \ A.
IA (x) :=
Observam ca dom IA = A si epi IA = A [0, [. In plus IA este i.s.c. daca si

numai daca A este nchisa.
Observatia ca pentru o functie f : X IR, f (x) = inf{t | (x, t) epi f }
pentru orice x X (cu conventia ca inf = +), sugereaza urmatoarea
constructie. Fie A X IR o multime de tip epigraf, adica (x, t2 ) A daca
(x, t1 ) A si t1 t2 < . Pentru o astfel de multime A consider
am functia
A : X IR,
A (x) := inf{t | (x, t) A}.
Este clar ca dom A = PrX (A). Observam ca daca (X, ) este spatiu topologic
si A X IR este de tip epigraf atunci
A epi A A.
(1.5)
Prin urmare, daca A este nchis

a, A este i.s.c. Se numeste nf
asur
atoarea
i.s.c. sau nchiderea i.s.c. a functiei f : (X, ) IR functia f :=
.
epi f
Fie f : A (X, ) IR o functie; limita inferioar
a si limita superioar
a a
functiei f n a A sunt, respectiv, numerele:
lim inf f (x) := sup
xa
inf f (x),
U V(a) xU A
lim sup f (x) :=

xa
inf
sup f (x);
U V(a) xU A
este evident ca
lim inf f (x) lim sup f (x) si lim sup f (x) = lim inf (f )(x).
xa
xa
xa
xa
In plus, daca a A atunci lim inf xa f (x) f (a) lim supxa f (x).
Teorema 1.1.16 Fie f, g : (X, ) IR si x X. Atunci:
(i) epi f = epi f , si deci f f ;
(ii) f = sup{g : X IR | g f, g i.s.c.};
(iii) f(x) = lim inf yx f (y);
(iv) f (x) = f(x) f este i.s.c. x.
10

a
Demonstratie. (i) Din relatia (1.5) avem ca
epi f epi f cl epi f
= epi f .
Prin urmare epi f = epi f si f f .

(ii) Fie f := sup{g : X IR | g f, g i.s.c.}. Din Teorema 1.1.14
avem ca f este i.s.c., iar din (i) avem ca f f . Prin urmare f f. Din
Teorema 1.1.15 (iii) avem ca f este i.s.c., iar din constructie f f . Rezulta
ca f f, si deci f = f.
(iii) Fie x X fixat si := lim inf yx f (y); sa arat
am ca f(x) = .
Fie t IR astfel ca (x, t) epi f si V V(x). Atunci pentru > 0,
V ] , t + [ V(x, t), si deci exista (x0 , t0 ) epi f V ] , t + [. Deci
inf yV f (y) f (x0 ) t0 < t + . Cum > 0 este arbitrar, inf yV f (y) t, si
deci t. Prin urmare f(x). Daca nu exista t IR astfel ca (x, t) epi f,
atunci f(x) = , si deci inegalitatea de mai sus are loc. Daca f(x) = ,
din cele de mai sus avem ca = f(x). Presupunem deci ca f(x) > si fie
t IR, t < f(x). Atunci (x, t)
/ epi f = epi f . Prin urmare exista V0 V(x)
si 0 > 0 astfel ca epi f V0 ]t 0 , t + 0 [ = . Deci f (y) t + 0 pentru
orice y V0 , de unde inf yV0 f (y) t + 0 > t. Prin urmare f(x) .
Am obtinut astfel ca = f(x).
(iv) Fie x X. Stim deja ca f(x) f (x). Presupunem ca f este i.s.c. n x
si fie IR, < f (x). Atunci exista V V(x) astfel ca < f (y) pentru orice
y V . Din (iii) avem ca f(x) inf yV f (y) . Prin urmare f (x) f(x), si
deci f(x) = f (x). Presupunem acum ca f(x) = f (x) si fie IR, < f (x).
Din (iii) avem ca exista V V(x) astfel ca < inf yV f (y), adica f (y) >
pentru orice y V . Prin urmare f este i.s.c. n x.
In cele ce urmeaza IN noteaza multimea numerelor naturale, iar IN multimea IN \ {0} a numerelor naturale strict pozitive.
Fie (X, ) spatiu topologic; spunem ca sirul (xn )nIN X este convergent
daca
x X, V V(x), nV IN , n IN , n nV : xn V.
(1.6)
Desigur, n conditia (1.6) se poate nlocui V(x) cu un sistem fundamental de

vecinatati U(x) ale lui x.
Elementul x din conditia (1.6) se numeste limit
a a sirului (xn ) si se noteaza
(xn ) x, sau, mai simplu, xn x. Sa observam ca daca (X, ) este separat,
iar sirul (xn ) X este convergent, atunci limita sa este unica; n acest caz mai
notam si x = lim xn . Rezulta imediat ca daca (xn ) A (X, ) si xn x
atunci x A (exercitiu !).
1.2 Spatii metrice
11
Sa observam ca lim inf n f (xn ) f (x), daca f este i.s.c. n x si xn x,

unde pentru (n ) IR, lim inf n n := supnIN inf mn m .
Existenta solutiilor problemelor de optimizare este obtinut
a, n mod obisnuit, utilizand urmatorul rezultat.
Teorema 1.1.17 (Weierstrass). Fie (X, ) un spatiu topologic compact si
f : X IR o functie inferior semicontinu
a. Atunci exist
ax
X astfel nc
at
f (
x) f (x) pentru orice x X.
In plus, dac
a f este proprie, f este m
arginit
a
inferior si si atinge minimul.
Demonstratie. Daca f nu-i proprie concluzia este evident
a. Fie deci f
proprie si := inf{f (x) | x X}. Daca exista x

X astfel ca f (
x) =
atunci IR si concluzia are loc. Presupunem deci ca f (x) > pentru

S
orice x X. Atunci X = > D , unde D := {x X | f (x) > }.
[. Cum X este
Deoarece f este i.s.c., D este deschis
a pentru orice ],
Sn
compact, exista 1 , . . . , n ], [ astfel ca X = i=1 Di . Putem presupune

pentru
ca 1 = min{i | 1 i n}. Atunci X = D1 si deci f (x) > 1 >
orice x, contrazicand alegerea lui .
1.2
Spatii metrice
Un exemplu important de spatiu topologic este acela de spatiu metric. In

aceasta sectiune, pe langa definitiile spatiului metric si cateva notiuni uzuale,
punem n evidenta cateva rezultate deosebit de importante.
Fie X 6= ; aplicatia d : X X IR+ se numeste metric
a sau distant
a daca
M1) x, y X : d(x, y) = 0 x = y, M2) x, y X : d(x, y) = d(y, x),
M3) x, y, z X : d(x, z) d(x, y) + d(y, z). Perechea (X, d) se numeste
spatiu metric. Definim B(x, ) := {y X | d(x, y) < }, numit
a sfer
a deschis
a
de centru x X si raza > 0, si U(x) := {B(x, ) | > 0}. Se verific
a cu
usurinta ca {U(x) | x X} satisface conditiile din Teorema 1.1.4 (exercitiu !).
Prin urmare exista o topologie unica d pe X astfel nc
at U(x) este sistem
fundamental de vecinatati pentru x, oricare ar fi x X. De fiecare data cand
avem un spatiu metric (X, d), consideram pe X topologia d obtinut
a mai
sus. Sa observam ca orice spatiu metric este separat (exercitiu !). Pentru un
element x (X, d) exista mai multe sisteme fundamentale de vecin
at
ati; pe
langa cel indicat mai sus iata nc
a doua exemple :
n
U1 (x) = B(x, n1 ) | n IN ,
U2 (x) = {D(x, ) | > 0},
unde D(x, ) := {y X | d(y, x) }. Prin urmare orice spatiu metric

satisface prima axioma a num
arabilit
atii. Remarcam ca B(x, ) este multime
deschisa, iar D(x, ) este multime nchis
a, pentru orice x (X, d) si > 0.
12

a
Un exemplu deosebit de important de spatiu metric este IR cu metrica

d(x, y) = |x y|, numita metrica uzual
a ; topologia determinata de metrica
uzuala pe IR este tocmai topologia uzuala descrisa n sectiunea precedent
a. In
k
mod asemanator, pe IR , k IN , consideram metrica

d : IRk IRk IR,
d(x, y) :=
(x1 y1 )2 + + (xk yk )2 ;
topologia determinata de aceasta metrica o notam tot prin 0 . In spatii metrice

mai avem si urmatoarea notiune. Sirul (xn ) (X, d) se numeste fundamental
sau Cauchy daca
> 0, n IN , n, m n : d(xn , xm ) < .
Observam ca daca sirul (xn ) (X, d) este convergent atunci (xn ) este sir
fundamental. Reciproca nu este n general adevarat
a. Reamintim ca un sir de
forma (xnk )kIN , cu (nk ) IN sir strict crescator, se numeste subsir al sirului
(xn ). Are loc urmatorul rezultat.
a (xn ) are un subsir
Teorema 1.2.1 Fie (xn ) (X, d) sir fundamental. Dac
convergent la x X atunci xn x.
Spatiul metric (X, d) se numeste complet dac
a orice sir fundamental este
convergent. Uneori este utila urmatoarea caracterizare a spatiilor metrice
complete.
atoarele dou
a afirmatii sunt
Teorema 1.2.2 Fie (X, d) spatiu metric. Urm
echivalente:
(i) (X, d) este spatiu metric complet,
(ii) (xn ) X astfel ca
n0 d(xn , xn+1 )
< : (xn ) este convergent.
Demonstratie. (i) (ii) Fie (xn ) X un sir cu proprietatea ca seria

a. Deoarece pentru n, m IN , n < m, are
n0 d(xn , xn+1 ) este convergent
loc inegalitatea
P
d(xn , xm ) d(xn , xn+1 ) + + d(xm1 , xm ),

utilizand Teorema lui Cauchy de caracterizare a convergentei unei serii, obtinem imediat ca sirul (xn ) este sir Cauchy, si deci este convergent.
(ii) (i) Fie (xn ) X sir Cauchy. Atunci
k IN , mk IN , n, m IN , n, m mk : d(xn , xm ) < 2k .
1.2 Spatii metrice
13
Consideram n0 := m0 , n1 := max{n0 + 1, m1 }, . . . , nk+1 := max{nk + 1,

mk+1 }, . . .; este clar ca sirul (nk ) IN este strict crescator si nk mk pentru
orice k IN . Prin urmare d(xnk , xnk+1 ) < 2k , ceea ce implica faptul ca seria
P
a. Din ipoteza rezulta ca sirul (xnk )kIN este
k0 d(xnk , xnk+1 ) este convergent
convergent, iar din teorema precedent
a rezulta ca sirul (xn ) este convergent.
Pentru a stabili o alta caracterizare utila a spatiilor metrice complete avem
nevoie de urmatoarea notiune. Fie A (X, d); se numeste diametrul multimii
A elementul diam A := sup{d(x, y) | x, y A} IR; avem ca diam A = diam A
(exercitiu !). Spunem ca A este m
arginit
a dac
a diam A < . Observam ca A
este marginita daca si numai daca A este continut
a ntr-o sfera.
Teorema 1.2.3 (Cantor). Spatiul metric (X, d) este complet dac
a si numai
dac
a orice sir descresc
ator de multimi nchise si nevide din X, cu diametrul
tinz
and la 0, are intersectia nevid
a.
Demonstratie. Presupunem pentru nceput ca (X, d) este spatiu metric
complet si fie (Fn ) P(X) astfel ca pentru orice n IN , 6= Fn+1 Fn = Fn
si diam Fn 0. Pentru fiecare n IN consideram xn Fn . Atunci pentru
n, m p, xn , xm Fp , si deci d(xn , xm ) diam Fp . Prin urmare (xn ) este
sir fundamental. Deoarece (X, d) este complet, exista x X astfel ca xn x.
Cum xn Fp pentru n p si xn x, rezulta ca x Fp = Fp pentru orice
T
p IN , si deci x pIN Fp 6= .
Demonstram implicatia invers
a. Fie deci (xn ) X un sir Cauchy; consideram Fn := An , unde An := {xm | m n}. Este evident ca pentru orice n IN ,
6= Fn+1 Fn = Fn . Deoarece (xn ) este sir Cauchy, diam Fn = diam An 0.
T
Deci exista x nIN Fn . Cum x Fn , avem ca d(xn , x) diam Fn 0, ceea
ce arata ca xn x.
Un rezultat interesant este urmatorul.
Teorema 1.2.4 (Baire). Fie (X, d) spatiu metric complet si (Dn ) un sir de
T
multimi deschise si dense din X. Atunci nIN Dn este dens
a n X.
T
Demonstratie. A arata ca A := nIN Dn este densa revine la a arata

ca D A 6= pentru orice D \ {}. Fie deci D multime deschis
a si
nevida. Cum D1 = X, exista x1 D D1 , si deci exista r1 ]0, 1] astfel ca
D(x1 , r1 ) D D1 . Cum D2 = X, avem ca exista x2 B(x1 , r1 ) D2 , si
deci exista r2 ]0, 1/2] astfel nc
at D(x2 , r2 ) B(x1 , r1 ) D2 . Continu
and
n acest mod, gasim sirurile (xn ) X si (rn ) ]0, [, rn 0, astfel nc
at
D(xn+1 , rn+1 ) B(xn , rn )Dn+1 pentru orice n 1. Luand Fn := D(xn , rn ),
avem ca sirul (Fn ) este un sir descrescator de multimi nchise, nevide, cu
14

a
T
diam Fn 0. Din teorema lui Cantor rezulta existenta unui x nIN Fn .

T
Cum Fn Dn pentru orice n IN , x nIN Dn = A si x F1 D, ceea ce
arata ca D A 6= .
O consecinta a acestui rezultat, cu profunde implicatii n cele ce urmeaza,
este urmatoarea teorema.
Teorema 1.2.5 (Baire). Fie (X, d) spatiu metric complet si (Fn ) un sir de
S
multimi nchise din X. Dac
a X = nIN Fn atunci exist
a n0 IN astfel ca
int Fn0 6= .
Demonstratie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca int Fn = pentru
orice n. Atunci Dn := X \ Fn este deschis
a si Dn = X \ int Fn = X. Aplicand
T
S
teorema precedenta, obtinem ca nIN Dn = X \ ( nIN Fn ) = este densa n
X, absurd.
Un alt rezultat, stabilit relativ recent, cu importante aplicatii, este principiul variational al lui Ekeland.
Teorema 1.2.6 (Ekeland). Fie (X, d) spatiu metric complet si f : X IR
o functie proprie, inferior semicontinu
a si m
arginit
a inferior. Atunci pentru
orice x0 dom f si > 0 exist
a x X astfel ca
f (x ) f (x0 ) d(x0 , x ),
si
f (x ) < f (x) + d(x , x) x X \ {x }.
Demonstratie. Fie x0 dom f si > 0 dati. Pentru fiecare x X
consideram multimea F (x) := {y X | f (y) + d(x, y) f (x)}. Avem ca
x F (x) dom f pentru orice x dom f si F (x) = X pentru x X \ dom f .
Mai observam ca pentru y F (x), F (y) F (x). Relatia este evident
a pentru
x
/ dom f . Fie deci x dom f, y F (x) si z F (y). Atunci
f (z) + d(y, z) f (y), f (y) + d(x, y) f (x), d(x, z) d(x, y) + d(y, z).
Inmultind ultima relatie cu si apoi sumand cele trei relatii, rezulta ca
f (z) + d(x, z) f (x), adica z F (x). Pentru fiecare x X consider
am
g(x) := inf{f (y) | y F (x)} IR
(f fiind marginita inferior). Obtinem ca pentru x dom f si y F (x), avem
d(x, y) f (x) f (y) f (x) g(x).
(1.7)
15
Construim un sir (xn )n0 n modul urmator: exista x1 F (x0 ) astfel ca

f (x1 ) < g(x0 ) + 21 ; prin recurent
a, av
andu-l pe xn , exista xn+1 F (xn )
n1
astfel ca f (xn+1 ) < g(xn ) + 2
. Cum xn+1 F (xn ), F (xn+1 ) F (xn ), si
deci g(xn+1 ) g(xn ). Din (1.7) obtinem ca
d(xn , xn+1 ) f (xn ) g(xn ) f (xn ) g(xn1 ) < 2n .
P
Prin urmare seria n0 d(xn , xn+1 ) este convergent

a, si deci, utilizand Teorema 1.2.2, exista x X astfel ca xn x . Cum xn F (xm ) pentru
orice n m, avem ca f (xn ) f (xm ) d(xm , xn ). T
inand seama de faptul
ca f este i.s.c. n x , prin trecere la limita, obtinem ca x F (xm ), si deci
F (x ) F (xm ) pentru orice m IN . In particular x F (x0 ), adica x satisface prima relatie din concluzie. Fie acum x
F (x ); prin urmare x
F (xn )
pentru orice n. Din (1.7) avem ca
d(xn , x
) f (xn ) f (
x) f (xn ) g(xn ) f (xn ) g(xn1 ) < 2n ,
si deci d(x , x
) = 0, adica x
= x . Prin urmare F (x ) = {x }, ceea ce arata ca
si a doua relatie din concluzia teoremei are loc.
1.3
Teorema Hahn-Banach si teoreme de

separare algebric
a
In acest paragraf X este un spatiu liniar real. Pentru simplificarea scrierii,

pentru x, y X, vom folosi notatiile: [x, y] := {(1 )x + y | [0, 1]},
[x, y[ := {(1 )x + y | [0, 1[}, ]x, y[ := {(1 )x + y | ]0, 1[},
numite segment nchis, seminchis respectiv deschis de extremitati x si y.
Daca 6= A, B X, x X, IR si 6= IR, atunci
A + B := {a + b | a A, b B},
A := {a | , a A},
iar x + A := {x} + A si A := {} A; consideram ca A + = si = .

Multimea nevida A X se numeste convex
a dac
a [x, y] A pentru orice
x, y A; A este con dac
a [0, [A A; A este (varietate) afin
a daca
x + (1 )y A pentru orice x, y A, IR; A este echilibrat
a daca
x A pentru orice x A, [1, 1]; A este simetric
a daca A = A.
Consideram ca multimea vida este convex
a. Este usor de dovedit ca
A este afina
a X, X0 X subspatiu liniar : A = a + X0
a A ( a A) : A a este subspatiu liniar.
16

a
Sa observam ca daca (Ai )iI P(X) este o familie de multimi afine (conT
vexe, echilibrate, conuri) atunci iI Ai este afina (convex
a, echilibrat
a, con)
T
(exercitiu !); folosim conventia i Ai = X. Avand n vedere cele de mai
sus putem introduce notiunile de nf
asur
atoare afina, convex
a, echilibrat
a si
conica a unei multimi. Astfel nf
asur
atoarea afin
a a multimii A X este
\
aff A :=
{V | A V X, V afin
a},
nf
asur
atoarea convex
a este
conv A :=
{C | A C X, C convex
a},
nf
asur
atoarea conic
a este
con A :=
{C | A C X, C con},
iar nf
asur
atoarea echilibrat
a este
ech A :=
{E | A E X, E echilibrat
a}.
Desigur, nf
asur
atoarea liniar
a a multimii A este
lin A :=
{Y | A Y X, Y subspatiu liniar}.
Se poate dovedi cu usurint

a (exercitiu !) ca
aff A =
conv A =
n Xn
n Xi=1
n
i=1
i xi n IN , (i ) IR, (xi ) A,
Xn
i = 1 ,
i=1
o
Xn
i xi n IN , (i ) [0, [, (xi ) A,
i = 1 ,
i=1
con A = {x | 0, x A} = [0, [A,

ech A = {x | [1, 1], x A} = [1, 1] A.
Un rezultat deosebit de interesant este formulat n teorema urmatoare.
Teorema 1.3.1 (Caratheodory). Fie X spatiu liniar de dimensiune n IN
si A X o multime nevid
a. Atunci
conv A =
( n+1
X
i=1
)
n+1
i xi (i )1in+1 [0, [, (xi )1in+1 A,

i = 1 .
i=1
17
Punem n evidenta cateva proprietati ale nf

asur
atorilor afina si convex
a.
Pentru A, B X multimi nevide, x X si IR avem: 1) aff (A + B) =
= aff A + aff B; 2) aff (x + A) = x + aff A; 3) aff A = a + aff (A A) pentru
S
orice a A; 4) aff A = lin A daca 0 A; 5) aff (A A) = >0 (A A) daca
A este convexa; 6) aff (A) = aff A; 7) conv (A + B) = conv A + conv B;
8) conv (A) = conv A; 9) conv (con A) = con (conv A) (exercitiu !).
Fie M X un subspatiu liniar si A X o multime nevida; interiorul
algebric al multimii A relativ la M este
aint M A := {a X | x M, > 0, [0, ] : a + x A}.
Este clar ca aint M A A, iar daca aint M A 6= atunci M aff (A A).
Distingem doua cazuri importante: 1) M = X; n acest caz notam aint M A
prin aint A si se numeste interiorul algebric al multimii A, 2) M = aff (A A);
n acest caz aint M A se noteaza raint A si se numeste interiorul algebric relativ
al multimii A. Prin urmare a aint A daca si numai daca aff A = X si
a raint A (exercitiu !).
In cazul n care multimea A este convex
a avem (exercitiu !) :
a aint A
x X, > 0 : a + x A,
a raint A
x A, > 0 : (1 + )a x A.
Daca X, Y sunt spatii liniare reale, prin L(X, Y ) notam spatiul liniar real
al operatorilor liniari de la X la Y . Cazul n care Y = IR ocupa un loc aparte.
Spatiul L(X, IR) l notam prin X 0 si se numeste dualul algebric al lui X; un
element din X 0 se numeste functional
a liniar
a.
In analiza functionala urmatoarele tipuri de functii sunt foarte importante.
Aplicatia p : X IR este subliniar
a dac
a 1) p(x + y) p(x) + p(y) x, y X
si 2) p(x) = p(x) x X, [0, [; p este seminorm
a dac
a satisface
conditiile 1) si 2) p(x) = ||p(x) x X, IR. Functia p : X IR
este norm
a daca satisface 1), 2) si 3) p(x) = 0 x = 0; n acest caz, n
mod obisnuit, p(x) se noteaza prin kxk si se numeste norma lui x.
Observam ca daca p este seminorma atunci p(x) 0 pentru orice x X.
Intr-adevar, n acest caz avem 0 p(0) = p(x+(x)) p(x)+p(x) = 2p(x).
Daca p1 , . . . , pn sunt functionale subliniare (seminorme) atunci p1 + +pn
si max{p1 , . . . , pn } sunt de asemenea functionale subliniare (seminorme).
Un exemplu important de aplicatie subliniara este dat n continuare. Fie
A X absorbant
a, adica 0 aint A; aplicatia
pA : X IR, pA (x) := inf{ 0 | x A}
se numeste functionala Minkowski asociata multimii A.
18

a
Teorema 1.3.2 Fie A X o multime convex

a si absorbant
a. Atunci pA este
subliniar
a si
aint A = {x X | pA (x) < 1} A {x X | pA (x) 1}.
plus, dac
In
a A este simetric
a, pA este seminorm
a.
Demonstratie. Fie (x) := { 0 | x A} pentru fiecare x X.
Deoarece A este absorbanta, (x) 6= pentru orice x X si (0) = [0, [, iar
pentru ca A este convexa, (x) este un interval nemarginit la dreapta. Intradevar, pentru x 6= 0, (x) si > avem ca > 0, 1 x A, ]0, 1[ si
deci 1 x = 1 x+(1 )0 A, adica (x). Este clar ca pA (x) = inf (x).
Cum (tx) = t(x) pentru t > 0 si x X, avem ca pA (tx) = tpA (x) pentru
t > 0, egalitatea fiind evident
a pentru t = 0.
Fie acum x, y X astfel ca 0 pA (x) < , 0 pA (y) < . Avem ca
(x), (y), si deci x + y A + A = ( + )A. Prin urmare
pA (x + y) + . Luand = pA (x) + 1/n si = pA (y) + 1/n, apoi, trecand
la limita, obtinem ca pA (x + y) pA (x) + pA (y), si deci pA este subliniara.
Este evident ca
{x X | pA (x) < 1} A {x X | pA (x) 1}.
Fie pA (a) < 1; aratam ca a aint A. Fie x X; pentru :=
avem
pA (a + x) pA (a) + pA (x) = pA (a) + (1 pA (a))
1pA (a)
1+pA (x)
>0
pA (x)
< 1.
1 + pA (x)
Deci a + x A, de unde rezulta ca a aint A.

Fie a aint A; pentru x = a exist
a > 0 astfel ca a + a = (1 + )a A,
si deci pA (a) (1 + )1 < 1. Prin urmare aint A = {x X | pA (x) < 1}.
Daca A este simetrica este evident ca (x) = (x) pentru orice x; rezulta
ca pA este seminorma.
In conditiile Teoremei 1.3.2 avem ca [0, x[ aint A pentru orice x A.
Cum a aint A A a este absorbant
a, daca A este convex
a atunci
aint A este convexa si [a, x[ aint A pentru orice a aint A si x A. Acelasi
rezultat este valabil si pentru interiorul algebric relativ, adica, daca A este
convexa atunci raint A este convex
a si [a, x[ raint A pentru orice a raint A
si x A.
Interiorul algebric mai are si urmatoarele proprietati. Fie A, B X multimi nevide, x X si IR \ {0}; atunci: 1) raint (x + A) = x + raint A;
19
2) raint (A) = raint A; 3) A + aint B aint (A + B); 4) dac

a aint B = B,
A + aint B = aint (A + B); 5) raint A + raint B raint (A + B); 6) dac
a A, B
sunt convexe, raint A 6= si raint B 6= , raint (A + B) = raint A + raint B;
7) raint A 6= daca dim X < si A este convex
a.
Un rezultat fundamental al analizei functionale este teorema Hahn-Banach.
Teorema 1.3.3 (Hahn-Banach). Fie X spatiu liniar real, X0 un subspatiu
liniar al lui X, p : X IR o functional
a subliniar
a si 0 : X0 IR o
functional
a liniar
a. Dac
a 0 (x) p(x) pentru orice x X0 atunci exist
a
: X IR o functional
a liniar
a astfel ca |X0 = 0 si (x) p(x) pentru
orice x X.
Demonstratie. Facem demonstratia n doua etape: a) 0 se prelungeste la
X0 + IRx, unde x X \ X0 , prin pastrarea majorarii cu p si b) aplicand lema
lui Zorn, 0 se prelungeste la ntreg spatiul X prin pastrarea majorarii cu p.
a) Fie x
/ X0 si X1 := X0 + IRx. Fiecare y X1 se scrie n mod unic sub
forma y = u + x cu u X0 , IR.
Fie u, v X0 , , > 0. Avem ca
0 (v) + 0 (u) = 0 (v + u) p(v + u)
p(v x) + p(u + x)
p(v x) + p(u + x).
Deci
[0 (v) p(v x)]/ [p(u + x) 0 (u)]/ , > 0, u, v X0 ,
ceea ce arata ca exista IR astfel ca
[0 (v) p(v x)]/ [p(u + x) 0 (u)]/ , > 0, u, v X0 .
Consideram
1 : X1 IR,
1 (y) := 0 (u) + ,
unde y = u+x, u X0 , IR. Este evident ca 1 este liniara si 1 |X0 = 0 .

In plus, daca > 0 atunci
1 (u + x) = 0 (u) + 0 (u) + [p(u + x) 0 (u)]/ = p(u + x),
iar daca < 0 atunci (luand = > 0 si v = u)
1 (u + x) = 0 (u) + 0 (u) + [0 (v) p(v x)]/ = p(u + x).
20

a
Deci 1 (y) p(y) pentru orice y X1 .

b) Fie
F
:= {(, Y ) | X0 Y X, Y = lin Y, : Y IR liniara,

|X0 = 0 , (y) p(y) y Y }.
Pentru (, Y ), (, Z) F spunem ca (, Y ) (, Z) daca Y Z si |Y = .

Este evident ca (F, ) este o multime ordonata. Fie L = {(i , Yi ) | i I} F
S
un lant (I 6= ). Consideram Y := iI Yi si : Y IR, (y) := i (y) pentru
y Yi . Rezulta usor ca Y este spatiu liniar (deoarece L este lant) si este bine
definita si liniara. In plus |Yi = i si (y) p(y) pentru orice y Y . Prin
urmare (, Y ) F si (i , Yi ) (, Y ) pentru orice i I. Am obtinut astfel ca
L este majorat n F. Din lemma lui Zorn rezulta ca F are elemente maximale.
Fie (, Y ) un element maximal al lui F. Presupunem ca Y 6= X; atunci exista
x X \ Y . Din etapa a), aplicata pentru , Y si x, obtinem o functional
a
liniara : Z := Y + IRx IR astfel ca |Y = si (z) p(z) pentru
orice z Z. Deoarece (, Y ) F, |X0 = 0 , si deci (, Z) F. In plus
(, Y ) (, Z); (, Y ) fiind element maximal n F, avem ca (, Y ) = (, Z).
Prin urmare obtinem contradictia x Z = Y . Rezulta ca X = Y , ceea ce
arata ca este functionala cautat
a.
O consecinta importanta a teoremei Hahn-Banach este urmatoarea teorema de separare.
Teorema 1.3.4 (separare algebrica). Fie A X o multime convex
a cu
raint A 6= si x0 X \raint A. Atunci exist
a o functional
a liniar
a : X IR,
neconstant
a pe A {x0 }, astfel nc
at
(x) (x0 )
x A.
(1.8)
Demonstratie. Fara a restrange generalitatea putem presupune ca 0 este

n raint A (n caz contrar se face o translatie).
Pentru nceput consideram cazul n care aff A = X (= lin A). In aceasta
situatie A este convexa si absorbant
a. Din Teorema 1.3.2 rezulta ca functionala
Minkowski pA este subliniara; n plus, cum x0
/ aint A = raint A, pA (x0 ) 1.
Consideram 0 : IRx0 IR, 0 (x0 ) := pA (x0 ). Este evident ca 0 este
liniara pe X0 := IRx0 si 0 (x) pA (x) pentru orice x X0 . Aplicand
teorema Hahn-Banach obtinem o functional
a liniara : X IR astfel nc
at
(x0 ) = pA (x0 ) si (x) pA (x) pentru orice x X. In particular, pentru

x A avem
(x) pA (x) 1 pA (x0 ) = (x0 ).
21
Este evident ca nu-i constant

a pe A {x0 } ((0) = 0, (x0 ) 1).
Fie acum aff A 6= X. Desprindem doua subcazuri: a) x0 aff A =: X0 si
b) x0
/ X0 . In cazul a) obtinem, ca mai sus, nlocuind X cu X0 , o functional
a
liniara 0 : X0 IR, neconstant
a pe A {x0 }, astfel nc
at 0 (x) 0 (x0 )
pentru orice x A. Luand o prelungire liniara a lui 0 la ntreg spatiul
se obtine functionala dorita. In cazul b) consideram X1 := X0 + IRx0 si
1 : X1 IR, 1 (x + x0 ) := pentru x X0 , IR. Atunci 1 (x) = 0
pentru x A si 1 (x0 ) = 1. Luand o prelungire liniara a lui 1 la ntreg
spatiul se obtine functionala cautat
a.
Conditia (1.8) de separare poate fi exprimata si ntr-un alt mod. Fie
X 0 \ {0} si IR. Consideram multimile
H, := {x X | (x) = },
<
H,
:= {x X | (x) < }
si
H,
:= {x X | (x) },
numite respectiv hiperplan, semispatiu deschis si semispatiu nchis. In mod

> (= H <
(= H
analog se definesc H,
si H,
imi
, )
, ). Toate aceste mult
= H< .
sunt convexe, nevide si aint H,
,
Teorema 1.3.4 afirma ca exista X 0 \ {0} si IR astfel ca A H,

);
si x0 H, (sau x0 H,
n aceasta situatie spunem ca H, separ
a A
si x0 . In cazul n care x0 A si H, separ

a A si x0 spunem ca H, este
hiperplan suport sau de sprijin pentru A n x0 ; x0 se numeste punct suport sau
de sprijin, iar se numeste functional
a suport sau de sprijin. Prin urmare
X 0 \ {0} este functional
a suport daca si atinge supremul pe A. In
(sau
general, H, , 6= 0, este hiperplan de sprijin pentru A daca A H,
)
A H,
si A H, 6= .
In practica apare, n mod obisnuit, problema separarii a doua multimi. In
acest sens are loc urmatorul rezultat.
Teorema 1.3.5 Fie A, B X dou
a multimi convexe si nevide. Presupunem c
a a) aint A 6= si B aint A = sau b) raint A 6= , raint B 6=
si raint A raint B = . Atunci exist
a X 0 , neconstant
a pe A B, si
IR astfel ca
(x) (y)
x A, y B ( sup (A) inf (B) ). (1.9)
Demonstratie. a) Fie C := aint A B; C este convex

a, aint C = C 6= si
0
/ aint C. Din teorema precedent
a rezulta ca exista X 0 , neconstant
a
pe C {0}, si deci pe A B, astfel ca
(x) (0) = 0
x aint A B.
22

a
Prin urmare (x) (y) pentru x aint A, y B, si deci exista IR astfel

ncat
(x) (y) x aint A, y B.
Fie a aint A fixat. Dupa cum am observat imediat dupa Teorema 1.3.2,
pentru orice x A avem ca [a, x[ aint A. Din inegalitatea de mai sus
obtinem ca
(a + (1 )x) = (a) + (1 )(x)
x A, ]0, 1[.
Facand 0, obtinem ca satisface concluzia teoremei.

b) Consideram C := A B; atunci raint C = raint A raint B 6= si
0
/ raint C. Aplicand teorema precedent
a, ca n cazul a), obtinem existenta
lui satisfacand conditiile cerute.
Sa observam ca n cazul a) din teorema de mai sus conditia ca nu-i
constanta pe A B este echivalent
a cu conditia ca este nenul
a.

Teorema 1.3.5 afirma ca exista X 0 \ {0} si IR astfel ca A H,
si
B H, . In aceasta situatie spunem ca hiperplanul H, separ

a multimile
< 6= sau B H > 6= .
A si B; separarea este chiar proprie deoarece A H,
,
Dupa cum se stie, multimea ker := {x X | (x) = 0}, unde X 0 , se
numeste nucleul lui ; este evident ca ker = H,0 . Rezultatul urmator, foarte
util n cele ce urmeaza, se nt
alneste sub denumirea de teorema nucleelor.
Teorema 1.3.6 (a nucleelor). Fie , 1 , . . . , n X 0 . Atunci

\n
i=1
ker i ker
1 , . . . , n IR : =
Xn
i=1
i i .
Demonstratie. Suficienta este evident

a. Demonstratia necesitatii o facem
prin inductie dupa n 1. Propozitia P (n) afirma ca pentru orice spatiu liniar
Y si pentru orice functionale liniare , 1 , . . . , n Y 0
\n
i=1
ker i ker
1 , . . . , n IR : =
Xn
i=1
i i .
P (1) este adev

arat
a. Intr-adev
ar, fie , 1 Y 0 , ker 1 ker . Daca
ker = Y atunci = 0 = 0 1 . Presupunem deci ca ker 6= Y ; atunci exista
y0 Y cu (y0 ) 6= 0. Din ipoteza avem ca 1 (y0 ) 6= 0. Fie y Y ; avem ca
(y)
0)
0)
y 11(y
y0 ker 1 ker , si deci (y) = (y
1 (y). Luand 1 = (y
,
0)
1 (y0 )
1 (y0 )
avem ca = 1 1 .
P (n) P (n + 1) Presupunem ca propozitia P (n) este adevarat
a (n 1
T
fixat) si fie , 1 , . . . , n , n+1 Y 0 astfel ca ni=1 ker i ker . Consideram Y0 := ker n+1 , i0 := i |Y0 , 1 i n, si 0 := |Y0 . Este
23
clar ca 0 , 10 , . . . , n0 Y00 si ni=1 ker i0 ker 0 (ker 0 = ker Y0 !).

Aplicand P (n) pentru 0 , 10 , . . . , n0 si Y0 , exista 1 , . . . , n IR astfel ca
P
P
0 = ni=1 i i0 . Fie := ni=1 i i Y 0 . Observam ca ker n+1 =
Y0 ker . Din prima parte (n = 1) rezulta ca exista n+1 IR astfel
P
arat
a.
ca = n+1 n+1 si deci = n+1
i=1 i i . Deci P (n + 1) este adev
Demonstratia este terminata.
In Capitolul 3 va apare frecvent conditia ca un operator liniar sa fie surjectiv. Ca aplicatie a teoremei precedente dam o caracterizare a operatorilor
liniari si surjectivi cu valori n spatii finit dimensionale.
Teorema 1.3.7 Fie 1 , . . . , n X 0 , si operatorul T : X IRn definit prin
T x := (1 (x), . . . , n (x)). Operatorul T este surjectiv dac
a si numai dac
a
familia (i )1in este liniar independent
a.
Demonstratie. Reamintim ca (i )1in este familie liniar independent
a
daca
1 , . . . , n IR : 1 1 + + n n = 0 1 = = n = 0.
Sa presupunem pentru nceput ca T este surjectiv si fie 1 , . . . , n IR astfel
X astfel ca
ca 1 1 + + n n = 0. Cum T este surjectiv, exista x
i (
x) = i pentru 1 i n. Avem astfel ca
0 = 1 1 (
x) + + n n (
x) = 21 + + 2n ,
si deci 1 = = n = 0, adica (i )1in este liniar independent
a. Dovedim
implicatia inversa prin inductie dupa n. Prin ipoteza, (i )1in este liniar
independenta. Consideram y = (y1 , . . . , yn ) IRn . Fie n = 1; rezulta imediat
1
ca 1 6= 0, si deci exista x
X astfel ca 1 (
x) 6= 0. Considerand x := 1y(
,
x) x
avem ca 1 (x) = y1 , si deci T x = y. Prin urmare T este surjectiv n acest caz.
Presupunem ca afirmatia este adevarat
a pentru n 1 (n 2) si sa arat
am
ca este adevarata si pentru n. Deoarece (i )1in este liniar independent
a,
familia (i )1in1 este si ea liniar independent
a. Din ipoteza inductiva avem
ca operatorul Te : X IRn1 , definit prin Tex := (1 (x), . . . , n1 (x)), este
surjectiv. Deci exista x
X astfel ca i (
x) = yi pentru 1 i n 1.
Deoarece (i )1in este liniar independent
a, din teorema precedent
a avem ca
Tn1
Tn1
ker
6
ker
.
Deci
exist
a
x
ker
astfel
ca
x
/
ker
and
i
n
i
n . Lu
i=1
i=1
:= (yn n (
x))/n (
x), x := x
+
x,
avem ca i (x) = yi pentru 1 i n, adica T x = y. Deci T este surjectiv.
24

a
1.4
Spatii local convexe
In acest paragraf X este un spatiu liniar real iar P este o familie nevida de
seminorme pe X.
Pentru x X, p1 , . . . , pn P (n IN ) si > 0 definim
V (x; p1 , . . . , pn ; ) := {y X | pi (y x) < i, 1 i n}.
Este evident ca
V (x; p1 , . . . , pn ; ) = x + V (0; p1 , . . . , pn ; ).
(1.10)
Pentru fiecare element x X consideram familia de multimi

U(x) := {V (x; p1 , . . . , pn ; ) | n IN , p1 , . . . , pn P, > 0}.
Teorema 1.4.1 Exist
a o topologie unic
a = P pe X astfel ca U(x) s
a fie sistem fundamental de vecin
at
ati pentru x, oricare ar fi x X.
In plus aplicatiile
(x, y) 7 x + y si (, x) 7 x sunt continue de la (X X, ), respectiv
(IR X, 0 ), n (X, ).
Demonstratie. Familia {U(x) | x X} satisface conditiile VF1)VF3) ale
Teoremei 1.1.4. Acest fapt rezulta, respectiv, din urmatoarele relatii:
x V (x; p1 , . . . , pn ; ),
V (x; p1 , . . . , pn+m ; min{1 , 2 })
V (x; p1 , . . . , pn ; 1 ) V (x; pn+1 , . . . , pn+m ; 2 ),
V (y; p1 , . . . , pn ; ) V (x; p1 , . . . , pn ; ),
unde y V (x; p1 , . . . , pn ; ) si := max{pi (y x) | 1 i n}; desigur, n
relatiile de mai sus n, m IN , , 1 , 2 ]0, [ si p1 , . . . , pn+m P.
Utilizand teorema mai sus mentionat
a, exista o unica topologie = P pe
X cu proprietatea ca U(x) este sistem fundamental de vecin
at
ati ale lui x
pentru fiecare x X. Continuitatea aplicatiei
(X X, ) 3 (x, y) 7 x + y (X, )
este o consecinta imediata a relatiei
V (x; p1 , . . . , pn ; /2) + V (y; p1 , . . . , pn ; /2) = V (x + y; p1 , . . . , pn ; ),
1.4 Spatii local convexe
25
iar continuitatea aplicatiei (IR X, 0 ) 3 (, x) 7 x (X, ) rezulta usor

din relatia
] , + [ V (x; p1 , . . . , pn ; ) V (x; p1 , . . . , pn ; ),
unde := min{1, /(1 + || + max{pi (x) | 1 i n})}; desigur, > 0.
Sa observam ca putem nlocui familia P de seminorme cu
P 0 := {max{p1 , . . . , pn } | n IN , p1 , . . . , pn P},
fara ca familia U(x) (x X) sa se schimbe. In plus P 0 are proprietatea ca
pentru orice p1 , p2 P 0 exista p3 P 0 astfel ca p1 p3 , p2 p3 , adica P 0
este dirijat
a . Astfel V V(x) daca si numai daca exista p0 P 0 si > 0 astfel
0
ca V (x; p ; ) V . Avand n vedere aceasta discutie, n cele ce urmeaza vom
presupune (n general) ca familia de seminorme P este dirijata (n caz contrar
poate fi nlocuita cu o familie dirijata care sa induca aceeasi topologie).
am a X, IR \ {0} si aplicatiile
Consecinta 1.4.1 Consider
Ta , O : (X, P ) (X, P ),
Ta (x) = a + x, O (x) = x.
Atunci Ta si O sunt homeomorfisme.

O topologie pe spatiul liniar X se numeste liniar
a dac
a aplicatiile
(x, y) 7 x + y si (, x) 7 x definite n teorema precedent
a sunt continue.
O topologie liniara pe X fata de care originea (si deci fiecare punct din X)
are un sistem fundamental de vecin
at
ati convexe se numeste local convex
a, iar
spatiul X se numeste local convex. Teorema 1.4.1 ne arata ca daca P este o
familie de seminorme pe X atunci X este un spatiu local convex, notat (X, P).
De fiecare data cand avem un spatiu local convex (X, P), consideram pe X
topologia P data de Teorema 1.4.1.
Relatia (1.10) arata ca topologia P este perfect determinata de familia
U := U(0). Aceasta clasa de multimi are proprietatile :
LC1) U U : U este convex
a, absorbant
a si echilibrat
a,
LC2) U1 , U2 U, U3 U : U3 U1 U2 ,
LC3) U U, V U : V + V U .
Proprietatile LC2) si LC3) le are si familia V := V(0), dar nu si proprietatea
LC1), nsa orice multime din V este absorbant
a.
Se poate dovedi ca daca o familie nevida U de parti ale unui spatiu liniar
real are proprietatile LC1)LC3) de mai sus atunci exista o familie de seminorme P pe X astfel ca U sa fie sistem fundamental de vecin
at
ati ale lui 0
26

a
fata de topologia P . De fapt P = {pU | U U}, unde pU este functionala

Minkowski asociata multimii U [din LC2) avem ca aceasta familie de seminorme este dirijata !].
In spatii local convexe are loc o formul
a simpla pentru aderenta unei
multimi.
Teorema 1.4.2 Fie A (X, P) si U0 un sistem fundamental de vecin
at
ati
ale lui 0. Atunci
\
A=
(A + U ).
(1.11)
U U0
Demonstratie. Este clar ca formula (1.11) are loc pentru A = . Fie

deci A 6= . Demonstram mai nt
ai formula pentru U0 = V, sistemul tuturor
vecinatatilor lui 0. Fie x A si V V. Atunci V V, si deci x V V(x).
T
Prin urmare A (x V ) 6= ( x A + V ). Deci x V V (A + V ).
Invers, daca x apartine acestei multimi si U V(x), atunci V := xU V.
Rezulta ca x A + V ( (x V ) A 6= ), adica U A 6= . Prin urmare
x A.
T
In cazul general, deoarece U0 V, T
a
V V (A + V ) V U0 (A + V ). Ins
pentru orice V V exista U U0 astfel ca U V , ceea ce arata ca are loc si
incluziunea inversa.
Multimile convexe dintr-un spatiu local convex au proprietati deosebite si
din punct de vedere topologic.
Teorema 1.4.3 Fie C (X, P) (P dirijat
a) o multime convex
a si nevid
a.
(i) C este multime convex
a;
(ii) dac
a a int C si x C atunci [a, x[ int C;
(iii) int C este multime convex
a;
(iv) dac
a int C 6= atunci int C = C si int C = int C;
(v) dac
a int C 6= atunci aint C = int C.
Demonstratie. (i) Luam U0 = U n formula (1.11). Cum suma a doua
multimi convexe este convex
a, obtinem ca C este convex
a.
(ii) Fie a int C, x C si ]0, 1[; arat
am ca a := (1)a+x int C.
Exista > 0 si p P astfel ca V (a; p; ) C. Luam := 1
> 0. Deoarece
x C, exista x0 C V (x; p; ). Avem ca V 0 := V (a0 ; p; (1 )) C, unde
a0 := (1 )a + x0 . Intr-adev
ar, daca y V 0 atunci
y = a0 + (1 )u = (1 )(a + u) + x0 ,
27
cu p(u) < ; deci a + u V C. Deoarece C este convex

a avem ca y C.
Insa
p(a a0 ) = p(x x0 ) < = (1 ),
si deci
V (a ; p; (1 ) p(a a0 )) V (a0 ; p; (1 )) = V 0 C.
Deci int C.
(iii) Fie a, b int C. Cum b C, din (ii) rezulta ca [a, b[ int C, si deci
[a, b] int C. Prin urmare int C este multime convex
a.
(iv) Fie a0 int C fixat. Din proprietatile aderentei si interiorului avem ca
int C C si int C int C. Fie x C. Din (ii) avem ca n1 a0 + (1 n1 )x int C
pentru orice n IN . Trecand la limita obtinem ca x int C; deci avem si
C int C. Fie x int C. Datorita continuit
atii aplicatiei
: IR X,
() := (1 )a0 + x,
n 1, cum (1) int C, exista 0 > 1 astfel (0 ) =: x0 C. Prin urmare,

din (ii) avem ca x = (1 10 )a0 + 10 x0 int C. Avem astfel ca int C int C,
ceea ce completeaza demonstratia.
(v) Cum orice vecinatate a originii ntr-un spatiu local convex este absorbanta, avem ntotdeauna ca int A aint A. Fie deci a0 int C (6= !).
Fara a restrange generalitatea putem presupune ca a0 = 0 (nlocuim eventual
C cu C a0 ). Fie x aint C; din Teorema 1.3.2 avem ca pC (x) < 1. Prin
urmare exista 0 > 1 astfel ca pC (0 x) < 1, adica x0 := 0 x C. Atunci, din
(ii), x = 10 x0 [0, x0 [ int C. Demonstratia este completa.
Urmatorul rezultat se refera la continuitatea functionalelor subliniare.
Teorema 1.4.4 Fie (X, P) spatiu local convex, cu P dirijat
a, si f : X IR
o functional
a subliniar
a. Urm
(i) f este continu
a;
(ii) f este continu
a n origine;
(iii) > 0 : {x X | f (x) } este vecin
atate a originii;
(iv) M > 0, p P, x X : f (x) M p(x);
(v) M > 0, p P, x, y X : |f (x) f (y)| M p(x y).
Demonstratie. Este evident ca (i) (ii) (iii) si (v) (i).
(iii) (iv) Fie > 0 cu {x | f (x) } V(0). Atunci exista > 0, p P
astfel ca V (0; p; ) {x | f (x) }. Fie x X astfel ca p(x) > 0. Atunci
28

a
p 2p(x)
x = /2 < , si deci f 2p(x)
x = 2p(x)
f (x) . Luand M := 2/,
obtinem ca f (x) M p(x). Daca p(x) = 0, atunci p(tx) = 0 pentru orice
t > 0, de unde rezulta ca f (x) 0 = M p(x).
(iv) (v) Avem ca f (x) = f (x y + y) f (x y) + f (y), si deci
f (x) f (y) f (x y) M p(x y). Schimb
and x cu y, obtinem ca
|f (x) f (y)| M p(x y) pentru orice x, y X.
Printre altele, acest rezultat ne arata ca o functional

a subliniara este continua daca si numai daca este lipschitzian
a (conditia (v) ), si toate seminormele
din P sunt continue n raport cu topologia P .
Consecinta 1.4.2 Fie U (X, P) o vecin
atate convex
a a originii. Atunci
functionala Minkowski pU asociat
a vecin
at
atii U este continu
a si
int U = {x X | pU (x) < 1}, U = {x X | pU (x) 1}.
(1.12)
Demonstratie. Sa observam mai nt

ai ca 0 int U aint U , si deci, din
Teorema 1.3.2 si Teorema 1.4.3, avem ca int U = {x X | pU (x) < 1}. Tot
din Teorema 1.3.2 obtinem ca U {x X | pU (x) 1}. Chiar aceasta
relatie, mpreuna cu teorema precedent
a, ne asigura ca pU este continu
a, si
a
dovedi
incluziunea
invers
a
fie
deci U {x X | pU (x) 1}. Pentru
n
n
x X, pU (x) 1. Atunci pU n+1 x < 1 si deci n+1 x int U U pentru
orice n IN . Trecand la limita, obtinem ca x U .
Pe un spatiu liniar X putem sa avem mai multe topologii local convexe.
Se pune problema, de multe ori, de a compara acele topologii. O consecint
aa
teoremei precedente este si urmatorul rezultat.
a familii nevide si dirijate de seminorme pe
Teorema 1.4.5 Fie P si Q dou
X. Atunci
Q P q Q, M > 0, p P : q M p,
adic
a orice seminorm
a din Q este P continu
a.
Demonstratie. Conform Teoremei 1.1.1, tin
and seama si de faptul ca ntr-o
topologie liniara V(x) = {x + V | V V(0)}, avem ca
Q P VQ (x) VP (x) x X VQ (0) VP (0).
Concluzia rezulta imediat utilizand teorema precedent
a.
Are loc urmatoarea teorema de caracterizare a continuit
atii unui operator
liniar.
29
Teorema 1.4.6 Fie (X, P), (Y, Q), cu P si Q dirijate, dou

a spatii local convexe si T L(X, Y ). Urm
(i) T este continuu;
(ii) T este continuu n origine;
(iii) q Q : q T este continuu;
(iv) q Q, p P, M > 0 : q T M p;
(v) q Q, p P, M > 0, x, y X :
|q(T (x)) q(T (y))| M p(x y).
Demonstratie. Este evident ca (i) (ii), iar (ii) (iii) deoarece q este
Q continua si T este continuu n origine.
Echivalenta conditiilor (iii), (iv) si (v) rezulta din Teorema 1.4.4.
(v) (i) Fie x X fixat si V V(T x). Atunci exista q Q, > 0
astfel ca V (T x; q; ) V . Prin ipoteza, exista M > 0, p P astfel ca
|q(T (y)) q(T (x))| M p(y x) pentru orice y X. Obtinem astfel ca
T (V (x; p; /M )) V (T x; q; ) V , si deci T este continuu n x.
Spatiul liniar al operatorilor liniari si continui de la (X, P) la (Y, Q) l
notam prin L(X, Y ). Daca T : (X, P) (Y, Q) este operator liniar, bijectiv,
continuu si T 1 este continuu, spunem ca T este un izomorfism (de spatii local
convexe), iar spatiile (X, P) si (Y, Q) sunt izomorfe.
Desigur, (IRk , 0 ), k IN , este un spatiuqlocal convex, topologia 0 fiind
generata de norma k k : IRk IR, kxk := x21 + + x2k . Un spatiu local
convex (X, P) pentru care familia P contine o singura norma se numeste spatiu
normat. Aceasta clasa de spatii este studiata n Sectiunea 1.8.
Este usor de demonstrat (exercitiu !) ca daca T : IRk (X, P) este
operator liniar atunci T este continuu. Teorema 1.4.9 ne va da informatii mai
precise ntr-un caz particular.
Dualul (topologic) al spatiului local convex (X, P), notat (X, P) sau X ,
este spatiul L(X, IR).
Daca X si Y sunt spatii local convexe, iar T L(X, Y ), pentru fiecare
Y avem ca T X . In acest mod obtinem operatorul
T : Y X ,
T := T.
Se constata cu usurinta ca T este operator liniar, numit adjunctul lui T .

In teorema urmatoare punem n evident
a mai multe caracterizari pentru
continuitatea unei functionale liniare.
30

a
Teorema 1.4.7 Fie (X, P) un spatiu local convex si X 0 \ {0}. Urm

a-toarele afirmatii sunt echivalente:
(i) este continu
a;
(ii) este continu
a n origine;
(iii) M > 0, p1 , . . . , pn P, x X :
(x) M max{p1 (x), . . . , pn (x)};
(iv) H,
are interior nevid pentru un (orice) IR;
(v) ker este multime nchis

a.
Demonstratie. Sa observam ca (i) (ii) (iii) (iv) din Teorema 1.4.4.
(i) (v) deoarece ker = 1 ({0}).
(v) (iv) Presupunem deci ca ker este multime nchis
a. Sa arat
am ca
are interior nevid. Fie deci x

X, (
x) < 0; desigur, x
/ ker . Cum
H,0
ker este multime nchisa, exista o vecin
atate echilibrat
a U a lui 0 astfel ca
(
x + U ) ker = . Sa presupunem ca exista u
U astfel ca (
x+u
) 0.
]0, 1] astfel nc
u) = 0. Deoarece U este echilibrat
Atunci exista
at (
x +
a,
<
rezulta ca x
+
u (
x + U ) ker , absurd. Deci x
+ U H,0 H,0 , ceea
ce arata ca x
int H,0 6= .
Unicitatea limitei ntr-un spatiu topologic este asigurata, dupa cum am
remarcat deja, de faptul ca acesta este separat. In acest sens avem
a. Urm
atoarele
afirmatii sunt echivalente:
(i) (X, P ) este separat;
(ii) x X \ {0}, p P : p(x) > 0, adic
a P este suficient
a;
(iii)
{V | V V(0)} = {0}, adic

a {0} este multime nchis
a.
T
Demonstratie. (i) (iii) Este evident ca 0 {V | V V(0)}. Fie

x X \ {0}; din definitia separarii Hausdorff, exista U V(x) si V V(0)
T
astfel ca U V = . Prin urmare x
/ V , ceea ce arata ca x
/ {V | V V(0)}.
T
Deci {V | V V(0)} = {0}.
(iii) (ii) Fie x X \ {0}, adica x
/ {0} = {0}; prin urmare exista
V V(0) astfel ca x
/ V . Cum V este vecin
atate pentru 0, exista p P si
> 0 astfel ca V (0; p; ) V . Deci p(x) > 0, si afirmatia este dovedit
a.
31
(ii) (i) Fie x, y X, x 6= y. Cum x y 6= 0, exista p P astfel ca

p(x y) := > 0. Atunci V (x; p; /2) V (y; p; /2) = , si afirmatia este
dovedita.
Desigur, n conditia (iii) din teorema precedent
a V(0) poate fi nlocuit cu
orice alt sistem fundamental de vecin
at
ati ale originii.
Teorema 1.4.9 Fie (X, P) un spatiu local convex separat de dimensiune
k IN si o baz
a {e1 , . . . , ek } n X. Atunci aplicatia
T : IRk (X, P),
T (x1 , . . . , xk ) := x1 e1 + + xk ek ,
este un izomorfism de spatii local convexe.

Demonstratie. Este evident ca T este o bijectie liniara. Dintr-o observatie
anterioara avem ca T este operator continuu. Fie
n
S := x IRk x21 + + x2k = 1 ,
B := x IRk x21 + + x2k < 1 .
Este stiut ca S este multime compacta, si deci, conform Teoremei 1.1.13,

T (S) este compacta. Utilizand Teorema 1.1.11, avem ca T (S) este multime
nchisa. Cum 0
/ T (S), X \ T (S) este vecin
atate a lui 0 n X. Prin urmare
exista o vecinatate echilibrat
a V a originii astfel ca V X \ T (S), adica
V T (S) = . Avem ca V Tq
(B). Intr-adev
ar, fie y V ; exista x IRk astfel
ca y = T x. Consideram r := x21 + + x2k ; daca r 1 atunci r1 x S, si
deci r1 y = T (r1 x) T (S) X \ V , absurd, deoarece V este echilibrat
a,
1
1
1
r ]0, 1] si y V antreneaz
a r y V . Rezulta ca T
este continuu n 0,
si deci T 1 este operator continuu. Prin urmare T este izomorfism de spatii
local convexe.
O consecinta imediata a teoremei precedente este urmatorul rezultat important.
Consecinta 1.4.3 Toate topologiile de spatiu local convex separat Hausdorff
pe un spatiu liniar finit dimensional sunt egale.
Demonstratie. Fie X spatiu liniar real de dimensiune k IN si P, Q
doua familii suficiente de seminorme pe X. Aplicand teorema precedent
a
pentru (X, P) si (X, Q), obtinem ca IdX : (X, P) (X, Q) este izomorfism,
unde IdE : E E, IdE (x) := x este functia identic
a a multimii nevide E.
Deci P = Q .
Cum pe orice spatiu liniar finit dimensional exista cel putin o norma, rezultatul de mai sus arata ca orice topologie separata de spatiu local convex pe
un spatiu finit dimensional este chiar o topologie de spatiu normat.
32

a
Consecinta 1.4.4 Fie (X, P) un spatiu local convex separat si X0 X un

subspatiu liniar finit dimensional. Atunci X0 este multime nchis
a.
Demonstratie. Presupunem ca exista x
X0 \ X0 . Consideram spatiul
liniar X1 := X0 + IR
x si {e1 , . . . , ek } o baza n X0 . Rezulta ca {e1 , . . . , ek , x
}
este baza n X1 . Din Teorema 1.4.9 avem ca aplicatia
T : IRk+1 X1 ,
:= 1 e1 + k ek +
x,
T (1 , . . . , k , )
este un izomorfism de spatii local convexe. Prin urmare obtinem ca

(0, . . . , 0, 1) = T 1 (
x) T 1 (X0 ) = {(1 , . . . , k , 0) | 1 , . . . , k IR}
= {(1 , . . . , k , 0) | 1 , . . . , k IR},
o contradictie. Deci X0 este multime nchis
a.
1.5
Teoreme de separare topologic

a si
teorema bipolarei
Deosebit de utile n analiza convex

a sunt variantele topologice (n care X 0 este
nlocuit cu X ) ale teoremelor de separare.

Teorema 1.5.1 (Eidelheit). Fie A, B (X, P) dou
a multimi convexe si
nevide. Dac
a int A 6= si B int A = atunci exist
a X \ {0} si IR
astfel ca
(x) (y) x A, y B ( sup (A) inf (B) ).
(1.13)
Demonstratie. Cum aint A = int A, suntem n conditiile de aplicare a

Teoremei de separare algebrica (Teorema 1.3.4) pentru A si B; exista deci
. Deoarece
X 0 si IR satisfacand conditia (1.13). Prin urmare A H,
int A 6= , din Teorema 1.4.7 avem ca X .

In cele ce urmeaza vom considera numai functionale suport (de sprijin)
continue si puncte suport (de sprijin), respectiv hiperplane suport (de sprijin),
ce corespund la astfel de functionale suport.
Consecinta 1.5.1 Fie A (X, P) o multime convex
a cu interior nevid si
x A \ int A. Atunci x este punct de sprijin al lui A.
Teorema 1.5.2 Fie (X, P) spatiu local convex separat si A, B X dou
a multimi convexe si nevide. Dac
a A este nchis
a, B este compact
a si A B =
atunci exist
a X \ {0} si 1 , 2 IR astfel ca
(x) 1 < 2 (y) x A, y B ( sup (A) < inf (B) ). (1.14)
1.5 Teoreme de separare topologica si teorema bipolarei
33
Demonstratie. Deoarece A B = si A este nchis

a, pentru orice x B
exista Ux o vecinatate convex
a si deschis
a a lui 0 astfel ca (x + Ux ) A = .
S
Este evident ca B xB (x + 12 Ux ). Cum B este compacta, exista o multime
T
S
finita B0 B astfel ca B xB0 (x+ 12 Ux ). Fie U := xB0 21 Ux . Este clar ca
U este o vecinatate convexa si deschis
a a lui 0. In plus (B + U ) A = . Intradevar, n caz contrar fie a A (B + U ); atunci a = x + u cu x B, u U .
Rezulta ca exista x
B0 astfel ca x x
+ 12 Ux . Prin urmare
ax
+ 21 Ux + U x
+ 12 Ux + 21 Ux = x
+ Ux ,
absurd. Cum B + U este convex
a si deschis
a, iar A este convex
a, din teorema
precedenta avem ca exista X \ {0}, 1 IR astfel ca
(x) 1 (y + u) x A, y B, u U.
Fie y B fixat. Din inegalitatea de mai sus avem ca 1 (y) (u) pentru
orice u U , adica 1 (y) inf (U ) < 0 (deoarece 6= 0 si U este vecina-tate a originii). Luand 2 := 1 inf (U ) > 1 , obtinem ca (1.14) este
satisfacuta.
Sa observam ca am utilizat din definitia compacitatii numai faptul ca din
orice acoperire deschisa se poate extrage o subacoperire finita.
Aceste doua rezultate pot fi formulate si n conditii mai generale.
Teorema 1.5.3 Fie A, B (X, P) dou
a multimi convexe si nevide astfel
nc
at int (A B) 6= . Atunci
0
/ int (A B)
X \ {0} : sup (A) inf (B).
Demonstratie. Presupunem ca 0
/ int (A B). Aplicand Teorema 1.5.1
pentru multimile A B si {0}, exista X \ {0} astfel ca (x y) 0,
adica (x) (y), pentru orice x A, y B. Prin urmare are loc concluzia
dorita.
Invers, daca 6= 0 si sup (A) inf (B) atunci (u) 0 pentru orice
u AB. Presupunand ca 0 int (AB), inegalitatea de mai sus antreneaz
a
ca = 0, absurd. Prin urmare 0
/ int (A B).
Teorema 1.5.4 Fie A, B (X, P) dou
a multimi convexe si nevide. Atunci
0
/ AB
X : sup (A) < inf (B).
Demonstratie. Necesitatea rezulta din Teorema 1.5.2 aplicata multimilor

{0} si A B .
34

a
Pentru suficienta, fie := sup (A) inf (B) = sup (A B) < 0. Luand
U := {x | (x) > }, este clar ca U este vecin
atate pentru 0 si U (AB) = .
Prin urmare 0
/ A B.
Utilizand Teorema 1.5.2 se obtine o caracterizare interesant
a si utila a
multimilor convexe si nchise.
Teorema 1.5.5 Fie A (X, P). Atunci A este convex
a si nchis
a dac
a si
numai dac
a A este intersectia unei familii de semispatii nchise.
Demonstratie. Suficienta este evident
a deoarece orice semispatiu nchis
este o multime convexa si nchis
a.
Fie A o multime convexa si nchis

a. Daca A = atunci A = H,0
H,1
,
T
iar daca A = X atunci A = i Hi . Presupunem deci ca A este o multime
convexa, nchisa, nevida si diferita de X. Consideram
n
H := H,
X \ {0}, IR, A H, .
Este evident ca A {H | H H}. Fie x
/ A; aplicand Teorema 1.5.2, exista
X \ {0} si IR astfel ca (x) < < (

x) pentru orice x A. Este clar
T
ca A H,
=: H si x
/ H. Prin urmare avem si A {H | H H}.

Utila n cele ce urmeaza este si urmatoarea teorema.
Teorema 1.5.6 Fie X spatiu local convex separat si x X \ {0}. Atunci
exist
a X astfel ca (x) 6= 0.
Demonstratie. Deoarece x 6= 0, exista o vecin
atate convex
a U a lui 0 astfel
ca x
/ U . Aplicand Teorema 1.5.1 pentru U si {x}, exista X \ {0} astfel
ca sup (U ) (x). Cum U este vecin
atate pentru 0 si 6= 0, sup (U ) > 0.
Deci concluzia are loc.
Punem n evidenta n continuare trei notiuni importante n cadrul spatiilor
local convexe. Fie A (X, P) o multime nevida. Se numeste polara lui A
multimea
A := { X | (x) 1 x A},
conul dual lui A multimea
A+ := { X | (x) 0 x A},
si spatiul ortogonal lui A multimea
A := { X | (x) = 0 x A}.
1.5 Teoreme de separare topologica si teorema bipolarei
35
Se verifica cu usurinta ca A este o multime convex

a ce contine 0, A+ este un
con convex, iar A este subspatiu liniar al lui X .

In mod asemanator, pentru B X , se defineste polara, conul dual si
spatiul ortogonal; de exemplu polara lui B este
B := {x X | (x) 1 B};
Teorema 1.5.5 ne arata ca B este o multime convex
a si nchis
a, B + est con
convex nchis, iar B este subspatiu liniar nchis.
Se verifica cu usurinta ca daca A, B X si ]0, [, atunci: 1) A este
convexa si 0 A ; 2) A {0} (A ) =: A ; 3) A B A B ;
4) (A B) = A B ; 5) (A + B)+ = (A B)+ = A+ B + daca 0 A B;
6) (A) = 1 A ; 7) A = A+ daca A este con, si A = A+ = A daca A este
subspatiu liniar; 8) (T (A)) = T 1 (A ), daca T L(X, Y ), unde Y este un
alt spatiu local convex.
Un rezultat foarte des utilizat este teorema bipolarei. Fie A (X, P)
o multime nevida; multimea conv A := conv A se numeste nf
asur
atoarea
convex
a nchis
a a multimii A.
Teorema 1.5.7 (a bipolarei). Fie A (X, P) o multime nevid
a. Atunci
A = conv (A {0}).
Demonstratie. Am observat mai sus ca A {0} A ; prin urmare
conv (A {0}) A . Fie x

/ conv (A {0}). Aplicand Teorema 1.5.2
gasim X \ {0} si IR astfel ca

(
x) < < (x) x conv (A {0}).
Luand x = 0 obtinem ca < 0. Inlocuind eventual prin 1
, putem
presupune ca = 1. Avem astfel ca (x) 1 pentru orice x A, si deci
A . Cum (
x) < 1, rezulta ca x
/ (A ) . Deci conv (A {0}) A .

Desigur, n mod aseman
ator, se poate arata ca A++ coincide cu conul
convex nchis generat de A, iar A coincide cu subspatiul liniar nchis generat
de A.
Consecinta 1.5.2 Fie A (X, P) o multime nevid
a. Atunci
(i) A este convex
a, nchis
a si 0 A A = A;
(ii) A este con convex si nchis A++ = A;
(iii) A este subspatiu liniar nchis A = A.
36
1.6

a
Topologii slabe si teorema Alaoglu-Bourbaki
Fie X1 , X2 si Z trei spatii liniare reale si F : X1 X2 Z; F se numeste

aplicatie biliniar
a daca F (, x2 ) si F (x1 , ) sunt liniare pentru orice x2 X2 ,
x1 X1 .
Consideram n continuare doua spatii liniare reale X si Y , si o aplicatie
biliniara F : X Y IR; vom nota n mod frecvent F (x, y) prin hx, yi. Pentru
fiecare y Y putem considera aplicatia py : X IR, py (x) := |F (x, y)|. Este
evident ca py este o seminorma. Considerand P := {py | y Y }, obtinem
spatiul local convex (X, P) a carui topologie o notam prin (X, Y ). Aceasta
topologie este separata, conform Teoremei 1.4.8, daca si numai daca pentru
orice x X \ {0} exista py P astfel ca py (x) > 0, adica
x X \ {0}, y Y : F (x, y) 6= 0.
(1.15)
In mod analog avem toplogia (Y, X) pe Y ; (Y, X) este separata daca si

numai daca
y Y \ {0}, x X : F (x, y) 6= 0.
(1.16)
Sa observam ca pentru y Y aplicatia y : X IR, y (x) := F (x, y), este
liniara si (X, Y )continua [deoarece |y (x)| = py (x) pentru orice x], si deci
este n (X, (X, Y ) ) . Fie acum (X, (X, Y ) ) . Cum este continu
a,
din Teorema 1.4.7, exista M > 0 si y1 , . . . , yn Y astfel ca
|(x)| M max{|y1 (x)|, . . . , |yn (x)|} x X.
T
Din relatia de mai sus rezulta ca ni=1 ker yi ker . Aplicand teorema
nucleelor (Teorema 1.3.6), obtinem 1 , . . . , n IR astfel nc
at pentru orice
x X,
Xn
Xn
i F (x, yi ) = F (x, y),
i yi (x) =
(x) =
P
i=1
i=1
unde y := ni=1 i yi Y . Prin urmare = y . Am obtinut astfel ca aplicatia

Y 3 y 7 y (X, (X, Y ) ) este surjectiva. Pentru a fi injectiva trebuie ca
y1 = y2 de ndata ce F (x, y1 ) = F (x, y2 ) ( F (x, y1 y2 ) = 0) pentru orice
x X, adica,
y Y : [F (x, y) = 0 x X] y = 0.
Este clar ca aceasta afirmatie este echivalent
a cu conditia (1.16).
Am obtinut astfel urmatorul rezultat.
Teorema 1.6.1 Presupunem c
a aplicatia biliniar
a F : X Y IR satisface
conditiile (1.15) si (1.16). Atunci (X, (X, Y ) ), (Y, (Y, X) ) sunt spatii local
convexe separate si (X, (X, Y ) ) = Y, (Y, (Y, X) ) = X, identific
and y Y
cu y : X IR, y (x) = F (x, y) si x X cu x : Y IR, x (y) = F (x, y).
1.6 Topologii slabe si teorema Alaoglu-Bourbaki
37
Daca X, Y si F sunt ca n teorema de mai sus, spunem ca X si Y sunt

n dualitate (n raport cu F ) sau ca {X, Y } formeaz
a un sistem dual, notat
(X, Y, F ). Observam, tot din teorema precedent
a, ca daca {X, Y } formeaz
a
un sistem dual, spatiile X si Y au rol simetric.
Fie acum (X, P) un spatiu local convex separat (deci P este suficient
a) si
X dualul sau topologic. Aplicatia (naturala)

h, i : X X IR, hx, i := (x),
este biliniara. In plus h, i satisface conditia (1.15) deoarece P este suficient
a
(a se vedea Teorema 1.4.8) si conditia (1.16). Prin urmare spatiile X si X sunt
n dualitate n raport cu h, i. Topologia (X, X ) o vom nota n continuare
prin w si o vom numi topologia slab
a a lui X, denumire justificata de faptul
ca w P (a se vedea Teoremele 1.4.5 si 1.4.7), iar topologia (X , X) o
vom nota prin w si o vom numi topologia slab-stelat
a a lui X . Aceste doua
topologii sunt topologii local convexe separate si
(X, w) = (X, P) = X , (X , w ) = X.
In tot ceea ce urmeaza, daca X este un spatiu local convex separat, cand
vorbim despre topologia slaba pe X si (sau) despre topologia slab-stelata pe
X avem n vedere topologiile w si w construite mai sus.
Un rezultat interesant, si deosebit de util, este urmatorul.
Teorema 1.6.2 Fie (X, P) un spatiu local convex separat si A X o multime
convex
a. Atunci A este nchis
a (relativ la P ) dac
a si numai dac
a A este w
nchis
a.
Demonstratie. Daca A este wnchis
a atunci A este P nchis
a deoarece
w P .
Invers, daca A este convex
a si nchis
a, din Teorema 1.5.5, A este intersectia
unei familii de semispatii nchise. Cum orice functional
a continu
a este si slabcontinua, orice semispatiu nchis este slab-nchis. Prin urmare A este w
nchisa.
Folosind teorema precedent
a se obtine rapid (exercitiu !) ca daca A X
este convexa atunci wcl A = P cl A. Desigur, acest rezultat nu este adevarat
pentru multimi arbitrare (cu exceptia cazului n care w = P ).
O alta observatie este aceea ca pentru A (X, P) o multime nevida, A
este o multime convexa si w -nchis
a, deoarece { X | hx, i } este
w nchisa pentru orice x X, IR; n mod aseman
ator avem ca A+ este
con convex w nchis, iar A este subspatiu liniar w nchis.

Un rezultat deosebit de important n teoria spatiilor local convexe, si foarte
util n ceea ce urmeaza, este urmatorul.
38

a
Teorema 1.6.3 (Alaoglu-Bourbaki). Fie (X, P) un spatiu local convex separat si U X o vecin
atate a originii. Atunci U este multime w compact
a.
Demonstratie. Presupunem pentru nceput ca U este o vecin
atate convex
a,
nchisa si simetrica a originii. Atunci functionala Minkowski pU : X IR este
o seminorma continua. In plus
U = {x X | pU (x) 1}.
Sa consideram spatiul IRX nzestrat cu topologia produs, notata ; cum (IR, 0 )
este separat, este separata. Reamintim ca W este vecin
atate pentru f0 n
IRX daca exista x1 , . . . , xn X si > 0 astfel ca
n
V (f0 ; x1 , . . . , xn ; ) := f IRX |f (xi ) f0 (xi )| < i, 1 i n W.

Sa observam ca w este urma topologiei pe X IRX . Deoarece U este
simetrica,
U X 0 si |(x)| pU (x) x X.
(1.17)
Cum implicatia este

a pU (x) > 0 atunci
evident
a, fie U si x X. Dac
x
x
1
pU (x) U , si deci pU (x) = pU (x) |(x)| 1, adica |(x)| pU (x).
Daca pU (x) = 0 atunci pU (x) = 0 1, si deci x U , pentru orice
IR; rezulta ca (x) 1 pentru orice IR, de unde avem ca
|(x)| = 0 pU (x). Echivalenta de mai sus este dovedit
a. Prin urmare
Q
U xX [pU (x), pU (x)]. Cum [pU (x), pU (x)] este multime compacta (n
raport cu topologia uzuala a lui IR), utilizand teorema lui Tihonov, avem ca
Q
iu compact n raport cu topologia produs, si
xX [pU (x), pU (x)] este spat
deci este submultime compacta a lui IRX . Avand n vedere Teorema 1.1.11,
pentru a dovedi ca U este w compact
a, este suficient sa arat
am ca U este
X
nchisa n (IR , ).
Observam pentru nceput ca cl U X 0 . Intr-adev
ar, daca f IRX \X 0 ,
exista x, y X, , IR astfel ca := |f (x + y) f (x) f (y)| > 0.
Luand := /(1 + || + ||), avem ca V (f ; x, y, x + y; ) X 0 = , ceea ce
arata, de fapt, ca X 0 este nchis
a.
0
Fie acum X \ U . Din relatia (1.17) avem ca exista x X astfel ca

|(x)| > pU (x); fie := |(x)| pU (x) > 0. Daca V (; x; ) U atunci
|(x)| pU (x) si
> |(x) (x)| |(x)| |(x)| = + pU (x) |(x)| ,

absurd. Deci V (; x; ) U = , ceea ce arata ca U este nchis
a.
1.6 Topologii slabe si teorema Alaoglu-Bourbaki
39
Fie acum U o vecinatate arbitrara a lui 0. Atunci exista V o vecin

atate
convexa, nchisa si simetrica a lui 0 astfel ca V U . Prin urmare U V .
Cum, din prima parte, V este w compact
a, iar U este w nchis
a, topologia
w fiind separata, avem ca U este w compacta.

Fie (X, P), (Y, Q) spatii local convexe separate, T L(X, Y ) si T adjunctul sau. Sa observam ca T este continuu de la (Y , w ) la (X , w ).
Intr-adevar, cu notatiile de la nceputul acestei sectiuni, pentru orice x X,
avem
(px T )() = |(T x)| = pT x () py () Y ,
unde y = T x Y . Desigur, am aplicat Teorema 1.4.6. Este evident, tin
and
cont de Teorema 1.6.1, ca adjunctul operatorului
T : (Y , (Y , Y ) ) (X , (X , X) )
este chiar T , si deci T este continuu de la (X, (X, X ) ) la (Y, (Y, Y ) ).
In continuare vom nota n mod frecvent elementele din X prin x , u , iar
cele din Y prin y , v , etc.
Teorema 1.6.4 Fie (X, P) si (Y, Q) dou
a spatii local convexe separate,
A, B X, C Y multimi convexe, nchise, contin
and originea spatiului
respectiv si T L(X, Y ). Atunci
(i) (A B) = conv (A B ), aderenta fiind n raport cu topologia w ;
(ii) T 1 (C)
= w cl (T (C ));
(iii) (ker T ) = w cl (Im T ), (Im T ) = ker T , (ker T ) = cl (Im T ) si

(Im T ) = ker T .
Demonstratie. (i) Incluziunea A B (A B) este evident
a, si deci
conv (A B ) (A B) , deoarece (A B) este multime convex

a si w
nchisa. Fie acum x

/ conv (A B ). Conform Teoremei 1.5.2, tin
and seama
si de Teorema 1.6.1, exista x
X si IR astfel ca
h
x, x
i < < h
x, x i
x conv (A B ).
Luand x = 0 obtinem ca < 0. Putem astfel presupune ca = 1. Prin

urmare
h
x, x
i < 1 < h
x, x i x A B .
(1.18)
Luand la nceput x A n (1.18) obtinem ca x
(A ) = A, conform
teoremei bipolarei, apoi luand x B , obtinem si x
B. Prin urmare
40

a
x
A B. Utilizand din nou (1.18), avem ca x

/ (A B) . Deci avem si
(A B) conv (A B ).
(ii) Incluziunea T (C ) (T 1 (C)) este evident
a. Incluziunea invers
a se
obtine ca mai sus, utilizand Teorema 1.5.2.
(iii) Deoarece pentru 0 X, {0} = X , din (ii) obtinem
(ker T ) = (ker T ) = T 1 ({0})
= w cl (Im T );
tinand seama de proprietatile polarei mentionate naintea Teoremei bipolarei

si de faptul ca X = {0} X , avem
(Im T ) = (Im T ) = (T (X)) = T 1 (X ) = ker T .
Celelalte doua formule se obtin din acestea prin nlocuirea lui T cu T , tin
and
seama de faptul, observat mai sus, ca (T ) = T .
1.7
Subspatii, spatii c
at si spatii produs
Fie X spatiu liniar, X0 un subspatiu liniar al lui X si p : X IR o seminorma.

Este evident ca p|X0 este o seminorma pe X0 . Considerand P o familie (dirijata) de seminorme pe X si P0 := {p|X0 | p P}, spunem ca (X0 , P0 ) este
subspatiu al spatiului local convex (X, P). Are loc urmatorul rezultat.
a, un spatiu local convex si X0
Teorema 1.7.1 Fie (X, P), P familie dirijat
un subspatiu liniar al lui X. Atunci
(i) P0 este urma topologiei P pe X0 ;
(ii) P0 este suficient
a, si deci P0 este separat
a, dac
a P este suficient
a;
(iii) X0 = {|X0 | X };
(iv) (X0 , X0 ) este urma topologiei (X, X ) pe X0 .
Demonstratie. (i) si (ii) sunt evidente.
(iii) Este evident ca daca X atunci |X0 (X0 , P0 ) =: X0 . Fie
X0 . Atunci : X0 IR este liniara si exista p P, M > 0 astfel
ca (x) M p(x) pentru orice x X0 . Aplicand Teorema lui Hahn-Banach
gasim : X IR aplicatie liniara astfel ca |X0 = si (x) M p(x) pentru
orice x X. Prin urmare X , ceea ce arata ca relatia de dovedit are loc.
(iv) Topologia (X, X ) este generata de familia de seminorme Q = {p |
X }, unde p (x) := |(x)|. Avem ca
Q0 = {(p )|X0 | p Q} = {p|X0 | X } = {p | X0 }.
1.7 Subspatii, spatii cat si spatii produs
41
Din i) rezulta afirmatia facut

a.
Fie din nou X spatiu liniar, X0 X subspatiu liniar si p : X IR
o seminorma. Dupa cum se stie, X/X0 este spatiul claselor de echivalent
a
x
, x X, relativ la relatia de echivalent
a definita prin x y x y X0 .
Consideram si Pr : X X/X0 , Pr(x) := x
, numit
a proiectia canonic
a a lui
X pe X/X0 . Este usor de dovedit (exercitiu !) ca
p : X/X0 IR, p(
x) := inf{p(x + u) | u X0 },
(1.19)
este seminorma.
Fie acum P o familie dirijata de seminorme pe X si Pb := {
p | p P},
unde p este definit n (1.19). Obtinem astfel spatiul local convex X/X0 , Pb
numit spatiu c
at al lui X relativ la X0 . Are loc urmatorul rezultat.
a, si X0 X
b are urm
subspatiu liniar, iar Pb = {
p | p P}. Spatiul (X/X0 , P)
atoarele
propriet
ati:
(i) Pr este aplicatie deschis
a, adic
a D P : Pr(D) Pb.
b Pr1 (D)
b P ; n particular Pr este operator continuu.
(ii) D
b
P
(iii) Fb X/X0 este Pb-nchis

a dac
a si numai dac
a Pr1 (Fb ) este P nchis
a; n plus, dac
a A X, atunci Pr(A) este multime Pb-nchis
a dac
a
si numai dac
a A + X0 este multime P -nchis
a.
(iv) Pb este suficient
a ( Pb este separat
a) dac
a si numai dac
a X0 este
multime nchis
a;
(v) aplicatia F : (X/X0 ) X0 , F () := Pr, este izomorfism de
spatii local convexe, (X/X0 ) fiind nzestrat cu topologia ((X/X0 ) , X/X0 ),
iar X0 fiind nzestrat cu urma topologiei (X , X) pe X0 .
Demonstratie. (i) Fie D P si x0 D. Deoarece P este dirijata, exista
p P si > 0 astfel ca {x X | p(x x0 ) < } D. Fie x
X/X0 astfel ca
p(
xx
0 ) < ; consideram x X astfel ca x
= Pr(x). Din definitia lui p avem
ca exista u X0 astfel ca p(x + u x0 ) < . Prin urmare x + u D, si deci
x
= Pr(x + u) Pr(D). Am dovedit astfel ca Pr(D) Pb.
= A pentru
(ii) Deoarece Pr este aplicatie surjectiva, avem ca Pr(Pr1 (A))
orice A X/X0 . Avand n vedere acest fapt si (i), este suficient sa arat
am
b
b si x0 Pr1 (D).
b P pentru D
b . Fie deci D
Cum
ca Pr1 (D)
b
b
P
P
b exist
b Fie
x
0 = Pr(x0 ) D,
a p P si > 0 astfel ca {
x | p(
xx
0 ) < } D.
x X astfel ca p(x x0 ) < ; atunci p(
xx
0 ) p(x x0 ) < . Prin urmare
42

a
b ceea ce arat
b P . Cele
{x X | p(x x0 ) < } Pr1 (D),
a ca Pr1 (D)
aratate mai nainte dovedesc si faptul ca Pr este functie continu
a.
b
b
(iii) Fie F X/X0 . Daca F este Pb-nchis
a, din continuitatea operatorului
1 b
Pr, obtinem ca Pr (F ) este multime P -nchis
a. Presupunem deci ca Pr1 (Fb )
1 b
este P -nchisa. Rezulta ca X \ Pr (F ) P , si deci, din (i),
Pr X \ Pr1 (Fb ) = (X/X0 ) \ Pr Pr1 (Fb ) = (X/X0 ) \ Fb Pb,

adica Fb este Pb-nchisa. Incluziunea din prima egalitate de mai sus
rezulta din relatia f (A) \ f (B) f (A \ B), adevarat
a pentru orice functie
f : E F si A, B E, n
timp
ce
incluziunea
invers
a rezulta imediat uti
1 b
b
lizand relatia Pr Pr (F ) = F . Fie acum A X si A := Pr(A). Este
= A + X0 . Utilizand cele dovedite mai nainte, obtinem
evident ca Pr1 (A)
imediat afirmatia facuta.
(iv) Utilizand Teorema 1.4.8 si (iii) pentru A = {0}, avem ca
Pb este suficienta {0} = Pr({0}) este Pb-nchis
a X0 este P -nchis
a,
ceea ce dovedeste afirmatia facut
a.
(v) Este evident ca aplicatia F este bine definita si liniara. Daca
(X/X0 ) si F () = 0 atunci pentru orice x
X/X0 (x X) avem
ca (
x) = F ()(x) = 0, si deci = 0; prin urmare F este operator injectiv. Fie acum X0 . Definim : X/X0 IR, (
x) := (x); deoarece
X0 , este bine definita. Este evident ca este aplicatie liniara.

Deoarece este continua, exista p P si M > 0 astfel ca (x) M p(x)
pentru orice x X. Deci
(
x) = (x) = (x + u) M p(x + u) x X, u X0 .
Trecand la infimum pentru u X0 , obtinem ca (
x) M p(
x) pentru orice
x
X/X0 . Deci (X/X0 ) . Relatia F ( ) = este evident
a. Prin
urmare F este operator bijectiv si F 1 () = .
Topologia ((X/X0 ) , X/X0 ) este generata de familia de seminorme {px |
x X}, unde px : (X/X0 ) IR, px () := |(
x)|, iar topologia lui X0
este generata de familia de seminorme {px |X | x X}, unde px : X IR,
0
px () := |(x)|. Fie x X si (X/X0 ) elemente fixate. Avem ca
px |X F () = px |X ( Pr) = |(
x)| = px ().
0
Prin urmare avem ca px |X F = px si px F 1 = px |X . Utilizand Teo0

0
rema 1.4.6, obtinem ca F si F 1 sunt operatori continui.
1.7 Subspatii, spatii cat si spatii produs
43
Fie acum (Xi , Pi ), 1 i n, n spatii local convexe. Consideram familia

P := {tp1 ,...,pn | pi Pi , 1 i n},
unde
tp1 ,...,pn :
Yn
i=1
(1.20)
Xi =: X IR
este definit prin

tp1 ,...,pn (x1 , . . . , xn ) := max{pi (xi ) | 1 i n}.
Este evident ca tp1 ,...,pn este seminorma pentru p1 P1 , . . . , pn Pn . Spatiul
local convex (X, P) se numeste produsul spatiilor (Xi , Pi ), 1 i n. Are loc
urmatorul rezultat.
Teorema 1.7.3 Fie (Xi , Pi ), 1 i n, spatii local convexe, cu Pi diriQ
jate, X = ni=1 Xi si P definit de relatia (1.20). Spatiul produs (X, P) are
urm
atoarele propriet
ati:
(i) P =
Qn
i=1 Pi ;
(ii) P este suficient

a/ Pi este suficient
a i, 1 i n;
(iii) aplicatia
F : (X, P)
Yn
i=1
(Xi , Pi ) , F () := (1 , . . . , n ),
(1.21)
unde
i : Xi IR, i (xi ) := (xi ), cu xi := (0, . . . , 0, xi , 0, . . . , 0) X, (1.22)
este un izomorfism de spatii local convexe (toate spatiile fiind nzestrate cu
topologiile slab-stelate).
Demonstratie. (i) Este evident ca
V ((x1 , . . . , xn ); tp1 ,...,pn ; ) =
Yn
i=1
V (xi ; pi ; ),
de unde rezulta imediat ca P = ni=1 Pi .

(ii) este consecinta imediata a Teoremei 1.4.8 si a primei parti.
(iii) Este clar ca i definit prin (1.22) este din Xi si deci operatorul F
este bine definit. Se verifica cu usurint
a ca F este liniar si injectiv. In plus,
Qn
daca = (1 , . . . , n ) i=1 Xi atunci

: X IR,
(x1 , . . . , xn ) :=
Xn
i=1
i (xi ),
44

a
este din X si F () = . Prin urmare F este un operator liniar bijectiv.

Conform definitiei spatiului produs si a topologiei slab-stelate, topologia
Q
spatiului ni=1 Xi este data de familia de seminorme
{tx1 ,...,xn | x = (x1 , . . . , xn ) X},
unde
tx1 ,...,xn (1 , . . . , n ) := max{|i (xi )| | 1 i n},
iar topologia lui X este definita de familia de seminorme
{x | x X},
x () := |(x)|.
Continuitatea lui F rezulta din relatia

(tx1 ,...,xn F )() = max{|i (xi )| | 1 i n} = max{|xi ()| | 1 i n},
iar continuitatea lui F 1 din relatia
Xn
(x F 1 )(1 , . . . , n ) =
i=1
i (xi ) n max{|i (xi )| | 1 i n}
n tx1 ,...,xn (1 , . . . , n ),
tinand cont de Teorema 1.4.7.
In cele ce urmeaza vom identifica (Qn (X, Pi ) ) cu Qn (X, Pi ) prin
i=1
i=1
intermediul izomorfismului F din teorema de mai sus.
Un caz particular important este spatiul X IR, unde (X, P) este un
spatiu local convex. In aceasta situatie (X IR) = X IR, iar pentru
(, ) X IR, (x, ) X IR avem ca h(, ), (x, )i = (x) + .
1.8
Spatii normate
Fie X spatiu liniar real, netrivial (adica X 6= {0}) si k k : X IR o norma.

Considerand P = {k k}, spatiul (X, k k) := (X, P) se numeste spatiu normat.
Este evident ca n acest caz topologia k k este definita de metrica
d : X X IR,
d(x, y) := kx yk.
Spunem ca (X, k k) este spatiu Banach daca X nzestrat cu metrica de mai

sus este spatiu metric complet. Sa observam ca n acest caz (X spatiu BaP
P
kx k este
este absolut convergent
a, adica seria
nach), daca seria
n=1
n=1 xnP
P n
P
a si k n=1 xn k n=1 kxn k.

convergenta, atunci seria n=1 xn este convergent
1.8 Spatii normate
45
Intr-adevar, daca seria P kxn k este convergent

a, atunci sirul (Sn )n1 ,
n=1
Sn := x1 + + xn , este sir Cauchy, si deci este convergent. Inegalitatea
rezulta din kSn k kx1 k + + kxn k.
In cele ce urmeaza sfera deschis
a de centru 0 si raza 1 din (X, k k) va fi
notata prin BX , iar sfera nchis
a (discul) de centru 0 si raza 1 va fi notata prin
UX ; de asemenea notam prin SX multimea {x X | kxk = 1} = UX \ BX .
Daca nu exista pericol de confuzie, vom mai nota aceste multimi prin B, U
respectiv S. Este clar ca B(x, ) = x + B, D(x, ) = x + U .
Fie acum (X, k k), (Y, k k) doua spatii normate si T L(X, Y ). Din
Teorema 1.4.6 avem ca T L(X, Y ) daca si numai daca exista M > 0 astfel
ca kT xk M kxk pentru orice x X. Aceasta caracterizare da posibilitatea
introducerii normei unui operator liniar si continuu ntre doua spatii normate.
Fie T L(X, Y );
kT k := inf{M > 0 | kT xk M kxk x X}.
Este usor de dovedit (exercitiu !) ca
kT k = sup{kT xk | kxk 1} = sup{kT xk | kxk < 1}
kT xk
= sup{kT xk | kxk = 1} = sup
x
X
\
{0}
.
kxk
Se constata usor (exercitiu !) ca aplicatia L(X, Y ) 3 T 7 kT k IR definit
a
mai sus este efectiv o norma pe L(X, Y ). De fiecare data cand spatiile normate
(X, k k) si (Y, k k) sunt date, spatiul L(X, Y ) este nzestrat cu norma definita
mai sus.
Operatorul T : (X, k k) (Y, k k) se numeste izomorfism de spatii normate daca T este liniar, bijectiv si bicontinuu; n acest caz spatiile normate X
si Y se spune ca sunt izomorfe. Operatorul T se numeste izometrie (liniar
a)
daca kT xk = kxk pentru orice x X, T este liniar si surjectiv (deci bijectiv).
Un caz particular important este cel n care Y = IR. Pentru functionala
L(X, IR) = X avem ca
kk := inf{M > 0 | |(x)| M kxk x X}.
Binenteles, si celelalte formule pentru kT k se transpun pentru kk; putem
mentiona ca n toate aceste formule se poate nlocui |(x)| prin (x). Spatiul
normat (X, k k) fiind dat, de fiecare data dualul sau va fi nzestrat cu norma
de mai sus, numita si norm
a dual
a . Vom nota prin B , U , S , multimile
BX , UX , SX din X (fata de norma duala). Topologia slaba pe X si cea

slab-stelata pe X se introduc ca n Sectiunea 1.6.
46

a
Utilizand Consecinta 1.4.3 avem ca toate normele pe un spatiu finit dimensional X sunt echivalente (adica induc aceeasi topologie), topologia normei
coincide cu topologia slaba, iar pe X topologia normei, topologia slaba si
topologia slab stelata coincid.
Un prim rezultat este urmatorul.
Teorema 1.8.1 Fie (X, k k) spatiu normat si A X o multime m
arginit
a,
nevid
a si w nchis
a. Atunci A este w compact
a.
Demonstratie. Sa observam mai nt
ai ca
U = { X | (x) 1 x U } = { X | |(x)| 1 x U }
= U .
Cum U este vecinatate a originii, aplicand Teorema Alaoglu-Bourbaki (Teorema 1.6.3), U este w compact
a. Deoarece A este marginit
a, exista > 0
astfel ca A U . Multimea A fiind submultime w nchis

a a unei multimi
w compacte, este la randul ei w compact
a.
Un alt rezultat, util n aplicatii, este
Teorema 1.8.2 Fie (X, k k) spatiu norma si x X. Atunci
kxk = max{|(x)| | U } = max{(x) | U } = max{|(x)| | S }.
Demonstratie. Pentru x = 0 concluzia este evident
a. Fie deci x 6= 0. Este
clar ca
kxk sup{|(x)| | U } = sup{(x) | U }.
Considerand X0 := IRx, 0 : X0 IR, 0 (x) := kxk, si luand p = kk,
avem ca 0 X00 si 0 (u) p(u) pentru orice u X0 . Aplicand Teorema
Hahn-Banach (Teorema 1.3.3), exista 1 X 0 astfel ca 1 (x) = 0 (x) = kxk
si 1 (u) kuk pentru orice u X, adica 1 X si k1 k 1 (de fapt
k1 k = 1). Obtinem astfel ca
kxk = 1 (x) sup{(x) | S } sup{(x) | U } kxk.
Prin urmare concluzia are loc.
Teorema 1.8.3 Fie (X, k k) si (Y, k k) dou
a spatii normate.
(i) Dac
a Y este spatiu Banach atunci L(X, Y ) este spatiu Banach.
In
particular X este spatiu Banach.
(ii) Dac
a T L(X, Y ) atunci T L(Y , X ) si kT k = kT k.
1.8 Spatii normate
47
Fie acum x (X, k k); este evident ca aplicatia

X 3 7 (x) = hx, i IR
este liniara si continua (|hx, i| kxk kk) si deci este un element din
(X , k k) =: X ; notam cu JX (x) acest element. Deci JX : X X .
Este usor de dovedit (exercitiu !) ca JX este operator liniar. In plus avem ca
pentru orice x X
kJX (x)k = sup |JX (x)()| = sup |hx, i| = kxk.
U
Prin urmare JX este injectiv. Spunem ca spatiul normat (X, k k) este reflexiv
daca operatorul JX definit mai sus este surjectiv. T
inand seama de relatia
kJX (x)k = kxk si de faptul ca dualul unui spatiu normat este spatiu Banach
(Teorema 1.8.3), rezulta rapid (exercitiu !) ca daca X este reflexiv atunci X
este spatiu Banach.
Urmatorul rezultat este unul dintre cele mai profunde rezultate din teoria
spatiilor normate.
Teorema 1.8.4 (James). Fie (X, k k) spatiu Banach. Urm
atoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) X este reflexiv;
(ii) {x X | kxk 1} este multime wcompact
a;
(iii) X , x X, kxk 1 : kk = (x).
Daca X este spatiu Banach reflexiv, spatiul X se identific
a (prin intermediul operatorului JX de mai sus) cu X. O consecint
a important
a a teoremei
precedente este aceea ca orice multime convex
a, nchis
a si marginit
a dintr-un
spatiu Banach reflexiv este wcompact
a.
In analiza functionala, ca si n algebra de altfel, de multe ori este convenabila utilizarea unor subspatii sau spatii cat. Am vazut deja n sectiunea
precedenta definitiile si doua rezultate generale referitoare la spatii local convexe. Dam n continuare varianta corespunzatoare spatiilor normate pentru
spatii cat.
Teorema 1.8.5 Fie (X, k k) spatiu liniar normat si X0 X un subspatiu
liniar nchis. Consider
am aplicatia
N : X/X0 IR,
Atunci
N (
x) = inf{kx + uk | u X0 }.
48

a
(i) N este norm

a pe X/X0 , notat
a n continuare prin k k.
In plus, dac
a
(X, k k) este spatiu Banach atunci si (X/X0 , k k) este spatiu Banach.
(ii) Aplicatia F : (X/X0 ) X0 , F () := Pr () este izometrie (liniar
a)
si homeomorfism de la (X/X0 ) nzestrat cu topologia slab-stelat
a la X0 n plus
zestrat cu urma topologiei (X , X). In
k
xk = max{hx, i | X0 , kk 1}.
(iii) X0 = {|X0 | X }, iar aplicatia : X /X0 X0 , definit
a prin
b := |X0 ( X ), este izometrie.
()
Demonstratie. (i) Fie x, y X. Atunci

N (
x + y) = N (xd
+ y) = inf{kx + u + y + vk | u, v X0 }
inf{kx + uk + ky + vk | u, v X0 }
= inf{kx + uk | u X0 } + inf{ky + vk | v X0 }
= N (
x) + N (
y ).
Daca 6= 0, atunci
c = inf{kx + uk | u X0 } = || inf{kx + uk | u X0 }
N (
x) = N (x)
= ||N (
x).
Relatia este evidenta pentru = 0. Daca N (
x) = 0 = inf{kx + uk | u X0 },
atunci exista (un ) X0 , x + un 0, adica X0 3 un x. Prin urmare
x X0 = X0 , ceea ce arata ca x
=
0 = 0. Am obtinut ca N este norma (si o
vom nota n continuare prin k k).
Presupunem acum ca (X, k k) este spatiu Banach si fie (xn ) X astfel ca
(
xn ) sa fie sir Cauchy n X/X0 . Atunci exista un sir strict crescator (nk ) IN
astfel ca
k IN , n, m nk : k
xn x
m k < 2k .
Cum k
xnk x
nk+1 k < 2k , exista uk X0 astfel ca kxnk xnk+1 uk k < 2k .
Luam y0 := 0 si yk := xnk + u0 + + uk1 pentru k 1; obtinem ca
P
kyk yk+1 k < 2k . Deci seria k1 (yk yk+1 ) este absolut convergent
a. Cum
X este spatiu Banach, seria este convergent
a, ceea ce antreneaz
a ca sirul (yk )
este convergent la un element x X. Deoarece k
xnk
xk = k
yk
xk kyk xk,
avem ca x
nk x
X/X0 . Cum (
xn ) este sir Cauchy, x
n x
. Deci X/X0
este spatiu Banach.
(ii) Am vazut n Teorema 1.7.2 ca F este un izomorfism de spatii local
convexe, (X/X0 ) fiind nzestrat cu topologia ((X/X0 ) , X/X0 ), iar X0 fiind
nzestrat cu urma topologiei (X , X) pe X0 .
1.8 Spatii normate
49
Fie (X/X0 ) si = F () = Pr X . Avem ca

|(
x)| = |(x + u)| kk kx + uk x X, u X0 .
Luand infimul n raport cu u n membrul drept, obtinem ca |(
x)| kk k
xk
pentru orice x
X/X0 , ceea ce arata ca kk kk. Ins
a avem si
kk = sup{hx, i | x X, kxk 1},
kk = sup{h
x, i | x
X/X0 , k
xk 1} = sup{hx, i | x X, k
xk 1}.
Cum {x X | k
xk 1} {x X | kxk 1}, avem ca kk kk. Utilizand
si inegalitatea inversa obtinut
a mai sus, avem ca kF ()k = kk pentru orice
(X/X0 ) . Deci F este izometrie.

Din Teorema 1.8.2 si cele aratate mai nainte, avem ca
k
xk = max{h
x, i | kk 1} = max{hx, i | X0 , kk 1}.
(iii) Din Teorema 1.7.1 avem ca X0 = {|X0 | X }. Este evident ca
b = 0 atunci |X0 = 0, adic
este liniara. In plus, daca ()
a X0 . Am
obtinut astfel ca este bijectiva si liniara.
Fie X si 0 = |X0 X0 . Pentru X0 si x X0 , kxk 1, avem
hx, i = hx, + i kxk k + k k + k,
si deci
b
k0 k = sup{hx, i | x X0 , kxk 1} inf{k + k | X0 } = kk.
b kk.
b Aplic
Prin urmare k()k
and Teorema 2.7.3 (relatia (2.42)), n relatia
de mai sus are loc chiar egalitate si deci este izometrie.
Este posibil ca pe un spatiu liniar sa avem mai multe norme. Daca k k1 si

k k2 sunt doua norme pe X, iar 1 si 2 sunt topologiile corespunzatoare, din
Teorema 1.4.5 avem ca
2 1 > 0, x X : kxk2 kxk1 .
50

a
In mod corespunzator, obtinem ca

1 = 2 , > 0, x X : kxk1 kxk2 kxk1 .
Daca (X, k k) si (Y, k k) sunt spatii normate, pe X Y consideram norma
k(x, y)k := max{kxk, kyk}, conforma cu definitia produsului a doua spatii
local convexe (a se vedea sectiunea precedent
a). Se maippot introduce si alte
norme pe X Y : k(x, y)k1 := kxk + kyk, k(x, y)k2 := kxk2 + kyk2 , etc. Se
verifica cu usurinta (exercitiu !) ca acestea sunt norme si sunt echivalente.
Mai exact
k(x, y)k k(x, y)k2 k(x, y)k1 2k(x, y)k
(x, y) X Y.
Se poate arata (exercitiu !) ca normele duale ale normelor k k , k k2 si k k1

sunt respectiv k k1 , k k2 si k k pe X Y .
Dorim sa prezentam n continuare cateva rezultate importante ale analizei
functionale, precum o generalizare semnificativa a principiului aplicatiilor deschise datorata lui C. Ursescu si S. Robinson, principiul aplicatiilor deschise,
teorema graficului nchis, teorema imaginei nchise. Un rezultat ajutator,
aplicatie a Teoremei lui Baire (Teorema 1.2.5), este dat n teorema urmatoare.
a,
Teorema 1.8.6 Fie (X, k k) spatiu Banach si V X o multime convex
nchis
a si absorbant
a. Atunci V este vecin
atate a originii.
Demonstratie. Fie W := V V ; multimea W este convex
a, nchis
a,
simetrica si absorbanta. Din faptul ca W este absorbant
a, rezulta imediat ca
S
X = nIN nW . Cum W este nchis
a, nW este nchis
a pentru orice n IN ,
si deci, aplicand Teorema lui Baire amintit
a mai sus, exista n0 IN astfel ca
int (n0 W ) = n0 int W 6= . Prin urmare int W 6= . Fie x
int W ; deoarece
W este simetrica,
x int W , iar din convexitatea multimii int W (a se vedea
+ 12 (
x) int W . Prin urmare W este
Teorema 1.4.3) obtinem ca 0 = 12 x
vecinatate a originii, si cum W V , V este vecin
atate a originii.
In spatii finit dimensionale conditiile teoremei precedente pot fi slabite.
Teorema 1.8.7 Fie (X, k k) un spatiu normat finit dimensional si V X o
multime convex
a si absorbant
a. Atunci V este vecin
a-tate a originii.
Pentru a formula Teorema lui Robinson-Ursescu avem nevoie de cateva
notiuni.
Fie X, Y doua multimi nevide si R X Y ; R se numeste relatie.
Multimea dom R := {x X | y Y : (x, y) R} se numeste domeniul
relatiei R; imaginea lui R este Im R := {y Y | x X : (x, y) R};
1.8 Spatii normate
51
inversa relatiei R este relatia R1 := {(y, x) | (x, y) R} Y X. Prin

urmare dom R1 = Im R si Im R1 = dom R. Pentru x X consideram
multimea R(x) := {y Y | (x, y) R}; deci dom R = {x X | R(x) 6= }
S
S
si Im R = xX R(x) = xdom R R(x). Pentru A X, B Y definim
S
S
R(A) := xA R(x) si R1 (B) := yB R1 (y).
Din cele de mai sus se observa ca relatiei R X Y i se asociaza functia
X 3 x 7 R(x) P(Y ). O functie S : X P(Y ), notata n continuare prin
S : X ; Y , se numeste aplicatie multivoc
a de la X la Y . Unei astfel de functii
S putem sa-i asociem relatia {(x, y) X Y | y S(x)}; aceasta multime
se numeste graficul aplicatiei S. Se obisnuieste sa se identifice o aplicatie
multivoca cu graficul ei, ceea ce vom face si noi n continuare.
Fie acum (X, k k), (Y, k k) doua spatii normate si R X Y . Spunem ca
R este relatie convex
a (nchis
a) dac
a R este submultime convex
a (nchis
a) a
lui X Y . Este evident ca R este convex
a (nchis
a) daca si numai daca R1
este convexa (nchisa), iar daca A X si R sunt convexe atunci R(A) este
convexa (exercitiu !); n particular, daca R este convex
a atunci dom R si Im R
sunt multimi convexe.
Putem formula acum Teorema Robinson-Ursescu.
Teorema 1.8.8 (Robinson-Ursescu). Fie (X, k k), (Y, k k) spatii Banach si
R X Y o relatie convex
a si nchis
a. Fie de asemenea (x0 , y0 ) R astfel
ca y0 aint (Im R). Atunci
V VX (x0 ) : R(V ) VY (y0 ).
Demonstratie. Fara a restrange generalitatea, considerand eventual relatia
e := R (x0 , y0 ) , presupunem c
R
a (x0 , y0 ) = (0, 0).
Fie B := R(UX ) Y . Multimea B este convex

a si absorbant
a. Faptul
ca B este multime convexa l-am observat mai sus. Fie y Y ; deoarece
0 aint (Im R), exista > 0 astfel ca y Im R, adica exista x X cu
(x, y) R. Cum UX este absorbant
a, exista ]0, 1[ astfel nc
at x UX .
Deci ()y R(UX ) = B, deoarece (x, y) = (x, y) + (1 )(0, 0) R.
Cum B este convexa, rezulta ca B este absorbant
a. Avem deci ca B este
convexa, nchisa si absorbant
a. Din Teorema 1.8.6 obtinem ca 0 int B si
deci exista > 0 astfel ca UY B.
Sa aratam acum ca BY B = R(UX ). Fie deci y BY ; exista > 1
astfel ca kyk < . Consideram y0 := y, := 1 1 si := > 0.
Deoarece y0 BY R(UX ), exista (x1 , y1 ) R astfel ca x1 UX si
ky0 y1 k < ; deci k 1 y0 1 y1 k < . Din nou, exista (x2 , y2 ) R astfel ca
x2 UX si k 1 y0 1 y1 y2 k < ; deci k 12 y0 12 y1 1 y2 k < . Continu
and
52

a
n acest mod obtinem sirul ( (xn , yn ) )nIN R astfel nc

at (xn ) UX si
1
1
k n1
y0 n1
y1 yn k < , adica
ky0 y1 y2 n1 yn k < n1 = n 0.
Prin urmare
(1 )(y1 + y2 + + n1 yn ) (1 )y0 = y.
P
n1 x k este convergent
Cum seria
a si X este spatiu Banach, avem ca
n
n=1 k
n1
x1 + x2 + +
xn x0 X, de unde
(1 )(x1 + x2 + + n1 xn ) (1 )x0 = x.
In plus kxk 1. Insa
(1 )(x1 , y1 ) + (1 )(x2 , y2 ) + + (1 )n1 (xn , yn ) + n (0, 0) R,
deoarece R este convexa; prin urmare (x, y) R. Am gasit astfel x UX cu
(x, y) R, ceea ce arata ca BY R(UX ).
0
Fie acum > 0 si 0 ]0, ]; avem ca R(0 UX ) R(UX ). Intradev
y) R. Rezulta ca
0 ar,0 fie
y 0 R(UX); exist
a x UX astfel ca (x,
0
0
0
x, y = (x, y) + 1 (0, 0) R. Deoarece x UX , incluziunea
dorita este dovedita; n particular R(0 UX ) 0 R(UX ) 0 BY pentru orice
0 ]0, 1]. Demonstratia este terminata.
Formulam acum doua consecinte importante ale Teoremei lui RobinsonUrsescu. Reamintim ca graficul operatorului (aplicatiei) f : X Y este
multimea gr f := {(x, f (x)) | x X} X Y . Este evident ca graficul
oricarei aplicatii continue este multime nchis
a. Teorema urmatoare furnizeaza
o reciproca a acestui rezultat.
Teorema 1.8.9 (a graficului nchis). Fie (X, k k), (Y, k k) spatii Banach si
T : X Y un operator liniar. Atunci operatorul T este continuu dac
a si
numai dac
a gr T este multime nchis
a n X Y .
Demonstratie. Este evident ca daca T este continuu (chiar far
a a fi liniar),
gr T este multime nchisa. Fie deci gr T multime nchis
a si consideram relatia
R := {(T x, x) | x X} = (gr T )1 Y X. Este evident ca R este multime
convexa (chiar subspatiu liniar) si nchis
a. In plus Im R = X. Prin urmare
putem aplica Teorema lui Robinson-Ursescu pentru (x0 , y0 ) = (0, 0). Deci
V VY (0) : R(V ) = T 1 (V ) VX (0),
1.8 Spatii normate
53
adica T este continuu n origine. Cum T este liniar, prin Teorema 1.4.6, T
este continuu.
O consecinta imediata a teoremei precedente este
Consecinta 1.8.1 (Banach-Steinhaus). Fie (X, k k), (Y, k k) spatii Banach
si T : X Y un operator liniar si bijectiv. Atunci T si T 1 sunt simultan
continui sau discontinui; n particular, dac
a n plus T este continuu atunci T
este izomorfism de spatii normate.
Demonstratie. Se aplica teorema graficului nchis pentru T si T 1 .
Un alt rezultat interesant si util este furnizat de consecinta urmatoare.
Consecinta 1.8.2 Fie (X, k k), (Y, k k) spatii Banach, A X si operatorul
T L(X, Y ). Presupunem c
a Im T este multime nchis
a. Atunci T (A) este
multime nchis
a dac
a si numai dac
a A + ker T este multime nchis
a.
Demonstratie. Inlocuind eventual Y prin Im T si T prin T 0 : X Im T,
:= T x, putem presupune ca T este surjectiv. Consideram operatorul
b
T : X/ ker T Y, Tbx
:= T x. Este usor de verificat ca Tb este operator bine
definit, liniar si bijectiv. In plus
T 0x
kTbx
k = kT xk = kT (x + u)k kT k kx + uk x X, u ker T,
de unde obtinem ca kTbx
k kT k k
xk pentru orice x
X/ ker T . Prin urmare
Tb este continuu, iar din Consecinta 1.8.1 obtinem ca Tb este izomorfism de
unde A := {
spatii normate. Este clar ca T (A) = Tb(A),
x | x A} = Pr(A).
Utilizand si Teorema 1.7.2, obtinem ca
T (A) este nchisa A este nchis
a A + ker T este nchis
a,
adica are loc concluzia.
Teorema 1.8.10 (principiul aplicatiilor deschise).
Fie (X, k k), (Y, k k)
spatii Banach si T : X Y un operator liniar, continuu si surjectiv. Atunci
T este aplicatie deschisa, adic
a T (D) este multime deschis
a n Y pentru orice
multime deschis
a D X.
Demonstratie. Fie relatia R := gr T . Operatorul T fiind liniar, continuu
si surjectiv, avem ca R este relatie convex
a, nchis
a si Im R = T (X) = Y . Fie
D X o multime deschisa si y0 T (D) = R(D); exista x0 D astfel ca
(x0 , y0 ) R ( y0 = T x0 ). Aplicand Teorema lui Robinson-Ursescu pentru
acest punct, cum D VX (x0 ), obtinem ca T (D) V(y0 ). Deci T (D) este
deschisa.
Un rezultat interesant si util n multe aplicatii este urmatorul.
54

a
Teorema 1.8.11 Fie (X, k k), (Y, k k) spatii Banach si T L(X, Y ). Urm
(i) Im T este multime nchis
a;
(ii) 1 > 0 : Im T UY T (1 UX );
(iii) 2 > 0 : Im T UX T (2 UY );
(iv) Im T este multime nchis
a (n norm
a);
(v) Im T este multime w nchis
a ( Im T = (ker T ) ).
plus, n implicatia (ii) (iii) se poate lua 2 = 1 , iar n implicatia
In
(iii) (ii) se poate lua orice 1 > 2 .
Demonstratie. (i) (ii) Consideram operatorul T1 : X Im T =: Y1 ,
T1 x := T x. Atunci T1 L(X, Y1 ) si este surjectiv. Cum Y1 este spatiu
Banach, din principiul aplicatiilor deschise, rezulta ca exista 1 > 0 astfel ca
UY1 T1 (1 UX ), ceea ce arata ca are loc concluzia.
(ii) (i) Conditia din (ii) poate fi reformulat
a sub forma
y Im T, x X : T x = y, kxk 1 kyk.
(1.23)
Fie (yn ) Im T, yn y Y . Exista (nk ) IN un sir strict crescator astfel

ca kynk+1 ynk k < 2k pentru orice k 1. Din (1.23), pentru fiecare k 1
exista uk X astfel ca T uk = ynk+1 ynk si kuk k < 1 /2k . Fie x1 X astfel
ca T x1 = yn1 si xk := x1 + u1 + + uk1 pentru k 2. Atunci T xk = ynk
P
pentru k 1; cum seria nk=1 uk este absolut convergent
a si X este spatiu
P
Banach, seria k=1 uk este convergent
a. Prin urmare sirul (xk ) converge la
un element x X. Obtinem astfel ca T xk = ynk T x = y. Deci Im T este
multime nchisa n norma.
(ii) (iii) Fie x (ker T ) UX . Consideram aplicatia : Im T IR,
(y) := hx, x i, unde y = T x. Este evident ca este bine definita si liniara.
In plus, pentru y Im T , din ipoteza, exista x X astfel ca y = T x si
kxk 1 kyk. Prin urmare (y) kxkkx k 1 kx kkyk. Aplicand Teorema
lui Hahn-Banach, exista y Y 0 astfel ca y (y) = hy, y i 1 kx k kyk pentru
orice y Y , adica y Y si ky k 1 kx k, si hT x, y i = (T x) = hx, x i
pentru orice x X, adica x = T y . Am obtinut astfel ca
Im T UX (ker T ) UX T (1 UY ).
(1.24)
Prin urmare (iii) are loc cu 2 = 1 .

(iii) (ii) Aratam pentru nceput ca Im T UY T (2 UX ). In caz contrar,
exista y Im T UY astfel ca y
/ T (2 UX ). Aplicand o teorema de separare,
1.8 Spatii normate
55
exista y Y \ {0} astfel ca

h
y , y i > sup{hT x, y i | x 2 UX } = sup{hx, T y i | x 2 UX }
= 2 kT y k.
(1.25)
Este clar ca T y 6= 0; altfel y ker T = (Im T ) si deci h

y , y i = 0,
contrazicand relatia (1.25). Luand x := T y , putem presupune ca kx k = 1.

Datorita ipotezei, nlocuind eventual pe y cu un alt element, n (1.25) putem
considera ca k
y k 2 . Din (1.25) obtinem ca
2 k
y k k
y k > 2 kT y k = 2 ,
absurd. Reluand partea a doua a demonstratiei Teoremei lui Robinson-Ursescu
obtinem ca Im T BY T (2 UX ), si deci Im T UY T (1 UX ) pentru orice
1 > 2 .
Echivalenta conditiilor (iii) si (iv) rezulta din cea a conditiilor (i) si (ii)
aplicata operatorului T .
(ii) (v) Presupunand ca (ii) are loc, am vazut mai sus ca au loc incluziunile din (1.24). Prin urmare avem ca (ker T ) Im T . Cum incluziunea
inversa are loc ntotdeauna, avem ca Im T = (ker T ) , si deci Im T este
multime w nchisa.
Implicatia (v) (iv) este evident
a.
Echivalenta conditiilor (i), (iv) si (v) din teorema precedent
a se nt
alneste
n literatura sub denumirea de teorema imaginei nchise (closed range theorem
n terminologie engleza). Urmatoarele doua cazuri particulare ale teoremei
precedente pot fi utile.
Consecinta 1.8.3 Fie (X, k k), (Y, k k) spatii Banach si T L(X, Y ). Urm
(i) T este injectiv si Im T este multime nchis
a;
(ii) 1 > 0, x X : kT xk 1 kxk;
(iii) T este injectiv si 1 > 0 astfel ca Im T 1 UY T (UX );
(iv) 2 > 0 astfel ca 2 UX T (UY );
(v) T este surjectiv.
plus, n echivalenta (ii) (iii) se poate lua acelasi 1 , n implicatia (iii)
In
(iv) se poate lua 2 = 1 , iar n implicatia (iv) (iii) se poate lua orice
1 ]0, 2 [.
56

a
Demonstratie. (i) (ii) Fie T1 : X Im T =: Y1 , T1 x := T x; T1

este operator liniar, continuu si bijectiv. Cum Y1 este spatiu Banach, din
Consecinta 1.8.1, T1 1 L(Y1 , X). Avem deci ca
kxk = kT1 1 (T x)k kT1 1 k kT xk x X.
Luand 1 := 1/kT1 1 k, concluzia are loc.
Echivalenta conditiilor (ii) si (iii) este imediata.
Implicatia (iii) (i) rezulta din implicatia (ii) (i) din teorema precedenta.
(iii) (iv) Din relatia Im T 1 UY T (UX ), utilizand si implicatia
(ii) (iii) din teorema precedent
a, avem ca Im T 1 UX T (UY ). Dar,
tot din teorema precedenta, avem ca Im T = (ker T ) = {0} = X , deoarece
T este injectiv. Deci (iv) are loc cu 2 = 1 .
(iv) (iii) Incluziunea din conditia (iv) ne arata ca T este surjectiv, si
deci ker T = (Im T ) = {0}, adica T este injectiv. Aceeasi incluziune ne
arata, utilizand implicatia (iii) (ii) din teorema precedent
a, ca are loc si
incluziunea din (iii), luand 1/1 > 1/2 , adica 1 ]0, 2 [.
(iv) (v) este evidenta.
(v) (i) rezulta din relatia ker T = (Im T ) .
Consecinta 1.8.4 Fie (X, k k), (Y, k k) spatii Banach si T L(X, Y ). Urm
(i) T este surjectiv;
(ii) 1 > 0 astfel ca 1 UY T (UX );
(iii) T este injectiv si 2 > 0 astfel ca Im T 2 UX T (UY );
(iv) 2 > 0, y Y : kT y k 2 ky k;
(v) T este injectiv si Im T este multime (w )nchis
a.
plus, n echivalenta (iii) (iv) se poate lua acelasi 2 , n implicatia (ii)
In
(iii) se poate lua 2 = 1 , iar n implicatia (iii) (ii) se poate lua orice
1 ]0, 2 [.
Demonstratie. Demonstratia este analoaga celei a Consecintei 1.8.3.
Consecinta 1.8.5 Fie (X, k k) spatiu Banach si X1 , X2 X subspatii liniare
nchise astfel ca X1 + X2 s
a fie nchis. Atunci exist
a l > 0 astfel ca
x X1 + X2 , x1 X1 , x2 X2 : x = x1 + x2 , kx1 k + kx2 k l kxk.
particular, dac
In
a X1 X2 = {0} atunci kx1 k + kx2 k l kx1 + x2 k pentru
orice x1 X1 , x2 X2 .
1.8 Spatii normate
57
Demonstratie. Spatiul Y := X1 X2 , nzestrat cu norma definita prin

k(x1 , x2 )k := kx1 k + kx2 k, este spatiu Banach. Operatorul T : Y X,
T (x1 , x2 ) := x1 + x2 , este liniar si continuu; n plus Im T = X1 + X2 este
subspatiu nchis. Din Teorema 1.8.11 avem ca exista l > 0 astfel ca
(X1 + X2 ) UX T (lUY ), adica are loc concluzia.
Inainte de a ncheia acest paragraf, facem cateva consideratii despre aplicatii biliniare, de care vom avea nevoie n sectiunea urmatoare.
Fie (X1 , k k), (X2 , k k) si (Y, k k) trei spatii normate (reale). Notam prin
L2 (X1 , X2 ; Y ) multimea aplicatiilor biliniare B : X1 X2 Y [adica B(x1 , )
si B(, x2 ) sunt liniare pentru orice x1 X1 si x2 X2 ], care au proprietatea
M 0, (x1 , x2 ) X1 X2 : kB(x1 , x2 )k M kx1 k kx2 k.
Se poate dovedi usor (exercitiu !) ca aplicatia biliniara B satisface conditia de
mai sus daca si numai daca este continu
a (n (0, 0)). Rezulta cu usurint
a ca
2
L (X1 , X2 ; Y ) este spatiu liniar peste IR. In plus aplicatia

L2 (X1 , X2 ; Y ) 3 B 7 kBk := sup{kB(x1 , x2 )k | kx1 k 1, kx2 k 1} IR
este o norma; n cele ce urmeaza spatiul L2 (X1 , X2 ; Y ) este nzestrat cu aceasta
norma. In cazul n care X1 = X2 = X, spatiul L2 (X, X; Y ) va fi notat prin
L2 (X; Y ); spunem ca aplicatia B L2 (X; Y ) este simetric
a dac
a pentru orice
x1 , x2 X are loc relatia B(x1 , x2 ) = B(x2 , x1 ).
Teorema 1.8.12 Fie (X1 , k k), (X2 , k k) si (Y, k k) spatii normate. Atunci
aplicatiile
F 1 : L(X1 , L(X2 , Y ) ) L2 (X1 , X2 ; Y ),
(F 1 (T ))(x1 , x2 ) := (T x1 )(x2 ),
F 2 : L(X2 , L(X1 , Y ) ) L2 (X1 , X2 ; Y ), (F 2 (S))(x1 , x2 ) := (Sx2 )(x1 ),

sunt izometrii de spatii normate.
In plus, dac
a Y este spatiu Banach atunci
L2 (X1 , X2 ; Y ) este spatiu Banach.
Demonstratie. Este evident ca aplicatia F 1 (T ) este biliniara pentru orice
T L(X1 , L(X2 , Y ) ). In plus
k(F 1 (T ))(x1 , x2 )k kT x1 k kx2 k kT k kx1 k kx2 k.
Obtinem astfel ca F 1 (T ) L2 (X1 , X2 ; Y ) si kF 1 (T )k kT k.
Fie B L2 (X1 , X2 ; Y ). Pentru x1 X1 un element fixat avem B(x1 , )
L(X2 , Y ); n plus kB(x1 , )k kBk kx1 k. Se obtine cu usurint
a ca operatorul
T : X1 L(X2 , Y ),
T x1 := B(x1 , )
58

a
este liniar si kT x1 k kBk kx1 k, de unde avem ca T L(X1 , L(X2 , Y ) ) si

e care asociaz
kT k kBk. Considerand operatorul F
a lui B L2 (X1 , X2 ; Y )
e este liniar,
operatorul T L(X1 , L(X2 , Y )) construit mai sus, avem ca F
e
e
continuu si kT k = kF (B)k kBk. Este ns
a evident ca F F 1 = IdL2 (X1 ,X2 ;Y )
e
si F 1 F = IdL(X1 ,L(X2 ,Y )) . Cele dovedite mai sus ne arata ca F 1 este bijectiva
e = F 1 ; n plus kF 1 (T )k = kT k pentru orice T L(X1 , L(X2 , Y )). Prin
si F
1
urmare F 1 este izometrie.
In mod analog se arata ca si F 2 este izometrie.
Daca Y este spatiu Banach atunci L(X2 , Y ) este spatiu Banach, si deci
L(X1 , L(X2 , Y )) este spatiu Banach. Cum F 1 este izometrie, rezulta imediat
ca L2 (X1 , X2 ; Y ) este tot spatiu Banach.
In continuare vom identifica uneori L2 (X1 , X2 ; Y ) cu L(X1 , L(X2 , Y )), sau
cu L(X2 , L(X1 , Y )), prin intermediul lui F 11 , respectiv F 1
2 .
1.9
Spatii Hilbert
O clasa importanta de spatii normate este aceea a spatiilor liniare nzestrate

cu produs scalar. Fie deci X un spatiu liniar real; : X X IR se
numeste produs scalar daca este aplicatie biliniara, simetrica si (x, x) > 0
pentru orice x X \ {0}, adica este pozitiv definita. Se obisnuieste sa
se noteze (x, y) prin hx,
a aplicatia
p yi. Este usor de dovedit (exercitiu !) c
N : X IR, N (x) := hx, xi, este norma pe X, notata n continuare prin
k k. In plus are loc inegalitatea lui Schwartz
|hx, yi| kxk kyk x, y X,
cu egalitate daca si numai daca elementele x si y sunt coliniare.
Fie (X, h , i) un spatiu cu produs scalar (sau prehilbertian); daca X nzestrat cu norma indusa este spatiu Banach, spunem ca (X, h , i) este spatiu
Hilbert.
In continuare punem n evident
a trei rezultate importante din teoria spatiilor Hilbert, care n final vor conduce la faptul ca spatiile Hilbert sunt reflexive.
a,
Teorema 1.9.1 Fie (X, h , i) spatiu Hilbert si C X o multime convex
nchis
a si nevid
a, iar x X. Atunci exist
a un element c C, unic, astfel ca
kx ck kx ck pentru orice c C.
Demonstratie. Daca x C atunci c = x este singurul element care satisface
conditia din enunt. Fie deci x
/ C; atunci exista un sir (cn ) C astfel ca
1.9 Spatii Hilbert
59
kx cn k d := inf{kx ck | c C}. Avem ca

k(x cn ) + (x cm )k2 + k(x cn ) (x cm )k2
= 2kx cn k2 + 2kx cm k2 n, m IN .
Deoarece C este convexa avem ca kx 12 (cn + cm )k d si deci
kcn cm k2 2kx cn k2 + 2kx cm k2 4d2 n, m IN .
(1.26)
Deoarece kx cn k d, din (1.26) obtinem ca sirul (cn ) este sir Cauchy. Prin
urmare exista c X astfel ca cn c. Este evident ca c C si kx ck = d.
Daca c1 si c2 satisfac concluzia teoremei, nlocuind n relatia (1.26) cn si cm
prin c1 respectiv c2 , obtinem ca c1 = c2 .
Fie acum 6= A X; spatiul ortogonal multimii A este
A := {x X | ha, xi = 0 a A}.
Se verifica cu usurinta (exercitiu !) ca daca 6= A, B X atunci
1) A este subspatiu liniar nchis al lui X, 2) A B A B ,
3) A lin A A := (A ) , 4) (A B) = A B .
Teorema 1.9.2 Fie (X, h , i) spatiu Hilbert si X0 X un subspatiu liniar
nchis. Atunci X = X0 X0 si X0 = X0 .
Demonstratie. Este evident ca X0 X0 = {0}. Fie x
X. Deoarece X0
este multime convexa, nchisa si nevida, aplicand teorema precedent
a, exista
x0 X0 astfel ca
k
x x0 k k
x uk u X0 .
Fie x1 := x
x0 ; sa aratam ca x1 X0 . Intr-adev
ar, din relatia de mai sus,
avem ca
kx1 k2 kx1 + xk2 = kx1 k2 + 2hx1 , xi + 2 kxk2 x X0 , IR,
si deci
0 2hx1 , xi + 2 kxk2 x X0 , IR.
Impartind prin > 0 si fac
and 0, obtinem ca hx1 , xi 0. Inegalitatea
inversa se obtine procedand la fel pentru < 0. Deci x
X0 + X0 .
Fie acum x X0 . Atunci x = x0 + x1 cu x0 X0 , x1 X0 . Rezulta ca

kx1 k2 = hx1 , x1 i = hx x0 , x1 i = hx, x1 i hx0 , x1 i = 0 0 = 0,
si deci x1 = 0. Prin urmare x X0 , ceea ce arata ca X0 = X0 .
60

a
Teorema 1.9.3 (Riesz). Fie (X, h , i) un spatiu Hilbert. Atunci aplicatia

F X : X X , F X (x)(y) = hy, xi, este bijectie liniar
a si kF X (x)k = kxk
pentru orice x X (adic
a F X este izometrie).
Demonstratie. Fie x X; aplicatia x : X IR, x (y) = hy, xi, este
liniara si |x (y)| kxk kyk pentru orice y X. Deci x este continu
a si
kx k kxk. Cum x (x) = kxk2 , avem ca kx k = kxk. Intruc
at F X (x) = x ,
F X este bine definita si kF X (x)k = kxk pentru orice x X. Liniaritatea
lui F X este evidenta. Trebuie sa mai arat
am ca F X este surjectiva. Fie
X . Daca = 0 atunci = 0 . Fie deci 6= 0 si X0 := ker ;
X0 este subspatiu liniar nchis, diferit de X. Din teorema precedent
a exista
x
X0 \ {0} (n caz contrar X = X0 ). Deoarece X = X0 + IR
x, avem ca
ker x = {
x} = (IR
x) = X0 . Intr-adev
ar, daca x = x0 +
x {
x} , unde
x0 X0 , IR, atunci 0 = hx, x
i = hx0 +
x, x
i = k
xk2 . Prin urmare = 0,
si deci x X0 . Am obtinut astfel ca ker x ker . Din teorema nucleelor
(Teorema 1.3.6) avem ca exista IR astfel ca = x = x = F X (
x).
Consecinta 1.9.1 Dualul topologic al unui spatiu Hilbert este spatiu Hilbert.
Demonstratie. Fie (X, h , i) un spatiu Hilbert si F X izomorfismul pus n
evidenta n teorema precedent
a. Fie
B : X X IR,
B(x , y ) := hF 1
X (x ), F X (y )i.
Este evident ca B este aplicatie biliniara simetrica. In plus, utilizand faptul

ca kF X (x)k = kxk,
1
1 2
2
B(x , x ) = hF 1
X (x ), F X (x )i = kF X (x )k = kx k ,
ceea ce arata ca B este si pozitiv definita. Deci B este produs scalar. Din
relatia de mai sus avem ca norma dualului provine din produsul scalar B.
Teorema 1.9.4 Orice spatiu Hilbert este reflexiv.
Demonstratie. Fie (X, h , i) spatiu Hilbert, iar X nzestrat cu produsul
scalar construit n consecinta precedent
a. Consideram izometriile F := F X si
F := F X date de Teorema lui Riesz pentru spatiile X si X . Fie x X si

x X . Deoarece F este bijectie, exista u X astfel ca x = F (u). Avem
ca F F : X X este bijectie. In plus
(F F )(x)(x ) = F (F (x))(F (u)) = B(F (u), F (x)) = hu, xi
= F (u)(x) = x (x) = JX (x)(x ),
1.10 Diferentiabilitate n spatii normate
61
unde JX este operatorul definit n sectiunea precedent

a. Deci F F = JX ,
ceea ce arata ca JX este operator bijectiv. Prin urmare (X, h , i) este spatiu
reflexiv.
A0
Daca X, Y sunt spatii Hilbert si A L(X, Y ), putem considera operatorul
:= F 1
a A0 este caracterizat de relatia
X A F Y L(Y, X). Este evident c
hAx, yi = hx, A0 yi x X, y Y.
De cele mai multe ori dualul X al spatiului Hilbert (X, h , i) se identific

a, prin
intermediul izometriei F X , cu X. Fac
and astfel de identific
ari avem ca daca
X, Y sunt spatii Hilbert, iar A L(X, Y ), atunci A0 = A .
1.10
Diferentiabilitate n spatii normate
In aceasta sectiune X, Y, Z sunt spatii liniare (reale) normate. Fie f : D Y ,

unde D X, si a int D; prin
ai o sfera B(a, ) D ( > 0), si
h urmare exist
deci pentru orice x X si t kxk+1 , kxk+1 , a + tx D. Spunem ca f este

diferentiabil
a G
ateaux n a, pe scurt G-diferentiabil
a , daca exista un operator
T L(X, Y ) astfel ca
f (a + tx) f (a)
= Tx
t0
t
lim
x X;
(1.27)
operatorul T se numeste diferentiala G

ateaux (sau gradient) a functiei f n a.
Spunem ca f este diferentiabil
a Frechet n a, pe scurt F-diferentiabil
a, daca
exista un operator T L(X, Y ) astfel ca
f (a + h) f (a) T h
f (x) f (a) T (x a)
= lim
= 0;
xa
h0
khk
kx ak
lim
(1.28)
operatorul T se numeste n acest caz diferentiala Frechet a functiei f n a.

Operatorul T din definitiile de mai sus se noteaza prin f (a), df (a) sau
d1 f (a).
Sa observam ca (1.28) este echivalent
a cu fiecare din urma-toarele doua
conditii:
> 0, > 0, x B(a, ) : kf (x) f (a) T (x a)k kx ak,
: D a Y : lim (h) = (0) = 0,
h0
f (a + h) = f (a) + T h + khk (h) h Da.
62

a
In cazul n care pentru un x X exist
a
lim
t0
f (a + tx) f (a)
Y,
t
aceasta poarta numele de derivata directional

a a functiei f n a n directia x
si se noteaza prin f+0 (a; x). Se observa ca f este G-diferentiabil
a n a int D
daca si numai daca
x X, f+0 (a; x) Y si x 7 f+0 (a; x) este aplicatie liniara si continu
a.
Vom vedea ca exista clase de functii care au derivate directionale n orice
directie, fara a fi diferentiabile Gateaux.
Un prim rezultat este urmatorul.
Teorema 1.10.1 Fie f : D X Y si a int D.
(i) Dac
a f este G-diferentiabil
a n a atunci diferentiala sa este unic
a.
(ii) Dac
a f este F-diferentiabil
a n a atunci f este G-diferentiabil
a n a si
diferentialele coincid.
(iii) Dac
a n a atunci f este continu
a n a.
Un caz particular important este acela n care X = IR. In acest caz
spunem ca f este derivabil
a n a dac
a exista limh0 (f (a + h) f (a))/h Y ;
acest element l notam prin f 0 (a) si-l numim derivata lui f n a. Observam ca
n aceasta situatie
f (a + tx) f (a)
= x f 0 (a) x IR.
t0
t
lim
Cum aplicatia IR 3 x 7 xf 0 (a) Y este liniara si continu

a, f este Gdiferentiabila n a si f (a)(x) = xf 0 (a). Avem astfel
Teorema 1.10.2 Fie f : D IR Y si a int D. Urm
atoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) f este derivabil
a n a,
(ii) f este G-diferentiabil
a n a,
(iii) f este F-diferentiabil
a n a.
plus f (a)(x) = xf 0 (a) pentru orice x IR n fiecare din aceste cazuri.
In
In rezultatul urmator punem n evident
a patru exemple de functii Fdiferentiabile frecvent utilizate.
63
Teorema 1.10.3 Fie T L(X, Y ), B L2 (X; Y ), x0 , x1 , . . . , xn X si

y0 Y .
(i) Functia f1 : X Y, f1 (x) := y0 + T x (adic
a f1 este afina), este
F-diferentiabil
a n orice a X si f1 (a) = T .
(ii) Functia f2 : IRn X, f2 (t1 , . . . , tn ) := x0 + t1 x1 + + tn xn , este
F-diferentiabil
a n orice a IRn si f2 (a)(t1 , . . . , tn ) = t1 x1 + + tn xn .
(iii) Functia f3 : X Y, f3 (x) := B(x, x), este F-diferentiabil
a n orice
a X si f3 (a)(x) = B(a, x) + B(x, a), adic
a f3 (a) = B(a, ) + B(, a).
In
particular, dac
a B este simetric
a atunci f3 (a) = 2B(, a).
(iv) Fie X spatiu Hilbert. Functia f4 : X IR, f4 (x) =
diferentiabil
a n orice a X si f4 (a)(x) = hx, ai.
1
2
2 kxk ,
este F-

a cateva formule pentru functii
diferentiabile si diferentialele lor.
Teorema 1.10.4 Fie multimile D X, Y , a int D, b int , si
functiile f, g : D Y , : D IR si h : Z.
(i) Dac
a f si g sunt G(F)-diferentiabile n a, iar , IR atunci f + g
este G(F)-diferentiabil
a n a si
(f + g)(a) = f (a) + g(a).
(ii) Dac
a f si sunt G(F)-diferentiabile n a, atunci f este G(F)diferentiabil
a n a si
( f )(a) = (a) f (a) + f (a) (a),
unde pentru x X , y Y avem c
a y x L(X, Y ), (y x )(x) := hx, x i y.
(iii) Dac
a f (D) , b = f (a), f este F-diferentiabil
a n a si h este Fdiferentiabil
a n b atunci h f este F-diferentiabil
a n a si
(h f )(a) = h(b) f (a).
Demonstratie. Demonstratia punctelor (i) si (ii) este simpla.
(iii) Fie T := f (a), S := h(b). Din definitia F-diferentiabilit
atii, exista
: D a Y, : b Z astfel ca
lim (x) = (0) = 0,
x0
lim (y) = (0) = 0,
y0
64

a
f (a + x) = f (a) + T x + kxk (x) x D a,
h(b + y) = h(b) + Sy + kyk (y) y b.
Prin urmare
(h f )(a + x) = h(f (a + x)) = h (b + (T x + kxk (x)))
= h(b) + S (T x + kxk (x)) +
+ kT x + kxk (x)k (T x + kxk (x))
= (h f )(a) + (S T )x + kxk (x),
unde : D a Z,

(x) := S((x)) + T kxk1 x + (x) (T x + kxk (x))

pentru x 6= 0 si (0) := 0; avem ca limx0 (x) = 0. Deci h f este Fdiferentiabila n a si (h f )(a) = S T = h(b) f (a).
Urmatorul rezultat va fi folosit chiar n aceasta sectiune.
Teorema 1.10.5 (de medie). Fie f : D X Y si a, b X. Presupunem
c
a [a, b] int D, si f este G-diferentiabil
a n orice punct din [a, b]. Atunci
kf (b) f (a)k sup kf (u)(b a)k kb ak sup kf (u)k.
u ]a,b[
u ]a,b[
Demonstratie. Fie multimea O := {t IR | (1 t)a + tb D}, functia

: O X, (t) := (1 t)a + tb, si y UY . Utilizand Teoremele 1.10.3 si
1.10.4, obtinem ca aplicatia := y f este diferentiabil
a n orice t0 [0, 1],
iar
(y f )(t0 )(u) = (y f ((t0 )) (t0 ))(u) = u (y f ((t0 )))(b a).
Prin urmare, conform Teoremei 1.10.2, (y f )0 (t0 ) = (y f ((t0 )))(ba).
Aplicand Teorema lui Lagrange pe [0, 1], obtinem ca exista t0 ]0, 1[ astfel ca
|(1) (0)| = | 0 (t0 )| = |(y f ((t0 )))(b a)|
ky k kf ((t0 ))(b a)k M,
unde M := supu ]a,b[ kf (u)(b a)k. Prin urmare
|hy , f (b) f (a)i| M
y UY ,
si deci kf (b) f (a)k M . Din relatia kf (u)(b a)k kf (u)k kb ak

rezulta cealalta inegalitate.
65
Sa observam ca n teorema precedent

a concluzia are loc daca presupunem
ca restrictia lui f la [a, b] este continu
a si f este G-diferentiabil
a n orice punct
din ]a, b[.
O consecinta importanta a teoremei de medie este urmatorul rezultat.
Teorema 1.10.6 (Criteriul I de diferentiabilitate Frechet). Fie D X,
a int D si f : D Y . Presupunem c
a pe o vecin
atate V D a lui a si f : V L(X, Y ) este continu
a n a. Atunci f este
F-diferentiabil
a n a.
Demonstratie. Exista > 0 astfel ca B(a, ) V . Fie T := f (a) si
aplicatia g : D Y, g(x) := f (x) T x. Functia g este G-diferentiabil
a pe
0
B(a, ) si g(x) = f (x) T = f (x) f (a). Pentru x, x B(a, ), din
Teorema de medie, avem ca
kg(x) g(x0 )k kx x0 k sup kg(u)k.
u ]x,x0 [
Din continuitatea lui f n a, pentru > 0 avem ca

]0, [, u B(a, ) : kg(u)k = kf (u) f (a)k ,
si deci
kg(x) g(x0 )k = kf (x) f (x0 ) T (x x0 )k kx x0 k
x, x0 B(a, ).
(1.29)
Luand x0 = a n (1.29), obtinem ca f este F-diferentiabil
a n a.
O alta consecinta a teoremei de medie este si rezultatul urmator.
Consecinta 1.10.1 Fie f : D X Y si a int D. Presupunem c
a f
este G-diferentiabil
a pe o vecin
atate V D a lui a si f : V L(X, Y ) este
continu
a n a. Dac
a (xn ) D, (tn ) IR \ {0} si (un ) X sunt astfel ca
xn a, tn 0 si un u X atunci
f (xn + tn un ) f (xn )
f (a)(u).
tn
Demonstratie. Fie > 0 si g definite n demonstratia teoremei precedente.
Consideram (xn ), (tn ) si (un ) cu proprietatile din enunt. Exista M > 0 astfel
ca kun k M pentru orice n IN . Pentru > 0 consideram ]0, [ astfel
ncat (1.29) sa aiba loc. Exista n IN astfel ca xn , xn +tn un B(a, ) pentru
n n . Din (1.29) obtinem
kg(xn + tn un ) g(xn )k ktn un k |tn |M n n ,
66

a
si deci
k[f (xn + tn un ) f (xn )]/tn f (a)(un )k M n n .
Prin urmare
f (xn + tn un ) f (xn )
f (a)(un ) 0.
tn
Cum f (a)(un ) f (a)(u), obtinem imediat concluzia.

Consideram acum functia f : D X Y Z si (a, b) int D un element
fixat. Putem considera functiile
f1 : D1 Z, f1 (x) := f (x, b), unde D1 := {x X | (x, b) D},
f2 : D2 Z, f2 (y) := f (a, y), unde D2 := {y Y | (a, y) D}.
Este clar ca a int D1 , b int D2 . Spunem ca f este F(G)-diferentiabil
a
(partial) n raport cu variabila x dac
a f1 este F(G)-diferentiabil
a n a; diferentiala va fi notata prin x f (a, b). Analog, f este F(G)-diferentiabil
a (partial)
n raport cu variabila y daca f2 este F(G)-diferentiabil
a n b; diferentiala va fi
notata prin y f (a, b).
Daca f este F-diferentiabil
a n (a, b) cu diferentiala T L(X Y, Z) atunci
exista : D (a, b) Z astfel ca lim(x,y)(0,0) (x, y) = (0, 0) = 0 si
f (a + x, b + y) = f (a, b) + T (x, y) + k(x, y)k (x, y) (x, y) D (a, b),
de unde obtinem, luand pe rand y = 0 respectiv x = 0, ca
f1 (a + x) = f1 (a) + T (x, 0) + k(x, 0)k (x, 0) x D1 a,
f2 (b + y) = f2 (b) + T (0, y) + k(0, y)k (0, y) y D2 b.
Prin urmare f este F-diferentiabil
a n raport cu x si y n (a, b) si
x f (a, b) = f (a, b)(, 0),
y f (a, b) = f (a, b)(0, ).
Afirmatia corespunzatoare pentru G-diferentiabilitate este de asemenea adevarata, si mai simplu de dovedit.
In conditii suplimentare are loc si implicatia invers
a.
Teorema 1.10.7 (Criteriul II de diferentiabilitate Frechet). Fie D X Y ,
(a, b) int D si f : D Z. Presupunem c
a n raport
cu x si y pe o vecin
atate V D a lui (a, b) si x f, y f sunt continue n
(a, b). Atunci f este F-diferentiabil
a n (a, b).
67
Demonstratie. Exista > 0 astfel ca B(a, ) B(b, ) V . Notam

x f (a, b) prin T si y f (a, b) prin S. Atunci, pentru (x, y) D,
f (x, y) f (a, b) T (x a) S(y b) =
[f (x, y) f (x, b) S(y b)] + [f (x, b) f (a, b) T (x a)].
Procedand ca si n teorema precedent
a, pentru (x, y) B(a, ) B(b, ) avem
kf (x, y) f (x, b) S(y b)k ky bk sup ky f (x, v) y f (a, b)k,
v[b,y]
kf (x, b) f (a, b) T (x a)k kx ak sup kx f (u, b) x f (a, b)k.

u[a,x]
Fie > 0; datorita continuit

atii diferentialelor x f si y f n (a, b), exista
]0, [ astfel ca pentru orice (x, y) B(a, ) B(b, ) := U avem
kx f (x, y) x f (a, b)k /2,
ky f (x, y) y f (a, b)k /2.
Prin urmare, pentru (x, y) U , avem ca

kf (x, y) f (a, b) T (x a) S(y b)k k(x, y) (a, b)k,
si deci f este F-diferentiabila n (a, b), iar
f (a, b)(u, v) = x f (a, b)(u, 0) + y f (a, b)(0, v) (u, v) X Y.
Demonstratia este completa.
Fie acum f : D X Y si a int D. Spunem ca f este F-diferentiabil
a
de ordin II n a daca f este F-diferentiabil
a pe o vecin
atate V D a lui a
si f : V L(X, Y ) este F-diferentiabil
a n a, adica exista B L2 (X; Y ) si
: D a L(X, Y ) astfel ca
lim (h) = (0) = 0, f (a + h) = f (a) + B(h, ) + khk (h) h D a;
h0
aplicatia biliniara B se numeste diferentiala de ordin II a functiei f n a

si se noteaza prin 2 f (a) sau d2 f (a). Desigur, utilizam identificarea lui
L(X, L(X, Y )) cu L2 (X; Y ) specificata n Teorema 1.8.12.
Sa observam ca daca f este F-diferentiabil
a de ordin II n a si T L(Y, Z),
atunci T f este F-diferentiabil
a de ordin II n a si 2 (T f )(a) = T 2 f (a).
De asemenea, daca consideram functia : O Y, (t) := f (x0 + tx), unde
O := {t IR | x0 + tx D}, iar f este F-diferentiabil
a n a = x0 + t0 x atunci
0
este derivabila ( diferentiabil
a) n t0 si (t0 ) = f (x0 + t0 x)(x). Daca f
68

a
este F-diferentiabila de ordin II n a = x0 + t0 x atunci f este F-diferentiabil

a
pe o vecinatate a lui a, si deci este derivabil
a pe o vecin
atate U a lui t0 , iar
0 (t) = f (x0 + tx)(x) pentru orice t U . In plus avem ca
0 (t) 0 (t0 ) = f (x0 + tx)(x) f (x0 + t0 x)(x)
= [f (x0 + tx) f (x0 + t0 x)](x)
= [B((t t0 )x, ) + |t t0 | kxk ((t t0 )x)](x)
= (t t0 )B(x, x) + |t t0 | kxk ((t t0 )x) (x).
Prin urmare exista 00 (t0 ) = B(x, x) = 2 f (a)(x, x) daca f este F-diferentiabila de ordin II n a = x0 + t0 x int D, unde 00 (t) noteaza derivata de ordin
II a functiei n t.
Teorema urmatoare arata ca diferentiala de ordin II este simetrica.
Teorema 1.10.8 (simetria diferentialei de ordin II). Fie f : D X Y si
a int D. Dac
a de ordin II n a atunci 2 f (a) este
aplicatie biliniar
a simetric
a.
Demonstratie. Fara a restrange generalitatea putem presupune ca D este
deschisa si f este F-diferentiabil
a pe D (altfel restrangem functia f la o
vecinatate a lui a pe care o notam tot D). Fie B := 2 f (a) si u, v X
elemente fixate. Sa aratam ca B(u, v) = B(v, u).
Fie pentru nceput cazul Y = IR.
Consideram multimea := {(s, t) IR2 | a + su + tv D} si functia
: IR, (s, t) := f (a + su + tv). Multimea este deschis
a, iar din
consideratiile de mai sus avem ca exista
(s, t) = f (a + su + tv)(u),
s
(s, t) = f (a + su + tv)(v).
t
In plus /s este diferentiabil

a n (0, 0). Intr-adev
ar,
(s, t)
(0, 0) = [f (a + su + tv) f (a)](u)
s
s
= B(su + tv, u) + ksu + tvk (su + tv)(u)
= sB(u, u) + tB(v, u) +
s2 + t2 (s, t),
cu
q
p
p
s2 + t2 (s, t) s2 + t2 kuk2 + kvk2 k(su + tv)k kuk,
69
si deci lim(s,t)(0,0) (s, t) = 0 = (0, 0). Avem deci ca /s este diferentiabila n (0, 0) si
2
(0, 0) = B(u, u),
s2
(0, 0) =
t s
t
(0, 0) = B(v, u).

s
In mod analog se obtine ca /t este diferentiabil

a n (0, 0) si
2
(0, 0) = B(u, v),
s t
2
(0, 0) = B(v, v).
t2
Utilizand Teorema lui Young pentru functii reale de doua variabile reale ([42,
p. 416]), avem ca
2
2
(0, 0) =
(0, 0),
t s
s t
adica B(v, u) = B(u, v).
Fie acum cazul general. Considerand y Y , avem ca y f este Fdiferentiabila de ordin II n a si 2 (y f )(a) = y 2 f (a). Din prima
parte obtinem ca hB(u, v), y i = hB(v, u), y i, si cum y Y este arbitrar,
B(u, v) = B(v, u).
Desigur, se pot introduce si diferentiale de ordin superior. Noi ne limitam
numai la diferentiabilitatea de ordin I si II.
Urmatorul rezultat al acestei sectiuni este formula lui Taylor. Inainte de
a formula acest rezultat amintim ca functia f : D X Y este de clas
a
1
C pe multimea deschisa D X daca f este F-diferentiabil
a pe D si f este
continua pe D; f este de clas
a C 2 dac
a de ordin II pe
D si 2 f : D L2 (X; Y ) este continu
a.
Teorema 1.10.9 (formula lui Taylor). Fie D X o multime deschis
a si
f : D IR o functie de clas
a C 2 pe D. Presupunem c
a segmentul [a, b] D.
Atunci exist
a ]a, b[ astfel ca
f (b) = f (a) + f (a)(b a) + 12 2 f ()(b a, b a).
Demonstratie. Consideram O := {t IR | (1 t)a + tb = a + t(b a) D}
si : O IR, (t) := f ((1 t)a + tb). Avem ca
0 (t) = f ((1t)a+tb)(ba), 00 (t) = 2 f ((1t)a+tb)(ba, ba) t O.
Rezulta ca este de clasa C 2 pe O [0, 1]. Aplicand formula lui Taylor pentru
functii reale de o variabila reala, avem ca exista ]0, 1[ astfel ca
(1) = (0) + 0 (0) 1 + 12 00 () 12 .
70

a
Luand := (1 )a + b ]a, b[, obtinem concluzia.

Are loc urmatoarea teorema a functiilor implicite.
Teorema 1.10.10 Fie X spatiu Banach, Y spatiu normat, D X o multime
deschis
a, M X o multime nchis
a, x0 D M si h : D Y o functie
F-diferentiabil
a. Presupunem c
a exist
a c > 0, > 0, [0, 1[ astfel ca
D(x0 , ) D si
x D(x0 , ) M, t > 0 : SY h(x)([t, [(M x) cUX ) + UY .
(1.30)
Atunci exist
a , l > 0 astfel ca D(x0 , ) D si
u D(x0 , ) M, y D(h(x0 ), ), x D M :
h(x) = y, kx uk l ky h(u)k. (1.31)
particular, h(U M ) V(h(x0 )) pentru orice U V(x0 ).
In
Demonstratie. Deoarece [0, 1[, exista > 0 astfel ca 1 > + c. Fie
:= /(2 + ). Din continuitatea lui h n x0 , exista ]0, [ astfel ca
x D(x0 , ) : h(x) D(h(x0 ), ).
(1.32)
Fie u D(x0 , ) si y D(h(x0 ), ) elemente fixate. Consideram functia

f : D(x0 , ) M IR,
f (x) := ky h(x)k.
Multimea D(x0 , )M X nzestrat

a cu distanta indusa (d(x, x0 ) = kxx0 k)
este spatiu metric complet, iar f este functie continu
a (deci i.s.c.) si marginit
a
inferior. Aplicand principiul variational al lui Ekeland (Teorema 1.2.6), exista
x
D(x0 , ) M D astfel ca
ky h(
x)k + k
x uk ky h(u)k,
ky h(
x)k kx x
k + ky h(x)k x D(x0 , ) M.
(1.33)
(1.34)
Dorim sa aratam ca h(
x) = y. Presupunem ca h(
x) 6= y. Din (1.33) si (1.32)
avem ca
k
x uk ky h(u)k ky h(x0 )k + kh(x0 ) h(u)k + < 2,
si deci
k
x x0 k k
x uk + ku x0 k <
2
2
2 +
+ <
+ =
= . (1.35)
2+
71
Din (1.30) avem ca pentru orice n IN exist

a tn ]0, n1 ], xn M si wn Y
1
astfel ca, pentru un := tn (xn x
), avem
kun k ckyh(
x)k, kwn k kyh(
x)k, yh(
x) = f (
x)(un )+wn . (1.36)
Deoarece xn = x
+ tn u n x
, din (1.35) rezulta existenta unui n0 IN astfel
ca xn D(x0 , ) pentru n n0 . Deoarece h este diferentiabil
a n x
, avem ca
exista (vn ) Y astfel ca vn 0 si
h(
x + tn un ) = h(
x) + tn h(
x)(un ) + tn vn n IN .
Utilizand aceasta relatie, (1.34) si (1.36) obtinem ca pentru n n0 au loc
relatiile:
ky h(
x)k ky h(xn )k + kxn x
k
= ky h(
x) tn h(
x)(un ) tn vn k + tn kun k
= ky h(
x) tn (y h(
x) wn ) tn vn k + tn kun k
(1 tn )ky h(
x)k + tn kwn k + tn kvn k + tn kun k,
si deci
tn ky h(
x)k tn kwn k + tn kvn k + tn kun k.
Impartind prin tn > 0 si utilizand din nou (1.36), obtinem
ky h(
x)k ky h(
x)k + c ky h(
x)k + tn kvn k n n0 .
Trecand la limita si apoi mp
artind prin ky h(
x)k > 0 obtinem ca 1 + c,
ceea ce contrazice alegerea lui . Deci y = h(
x).
Este acum clar ca din (1.33) se obtine concluzia pentru l = 1/.
Fie acum U V(x0 ); exista num
arul ]0, l[ astfel ca B(x0 , ) U .
Fie y B(h(x0 ), /l) D(h(x0 ), ); din (1.31) exista x D M astfel ca
h(x) = y si kx0 xk l kh(x0 ) yk < . Deci B(h(x0 ), ) h(U M ).
In Capitolul 3 vom pune n evident
a cateva conditii suficiente pentru ca sa
fie ndeplinita conditia (1.30).
Capitolul 2
Programare convex
a
2.1
Functii convexe
Fie X spatiu liniar real si f : X IR; spunem ca f este convex

a dac
a
f (x + (1 )y) f (x) + (1 )f (y) x, y X, [0, 1],
(2.1)
cu conventiile: (+) + () = +, 0 (+) = +, 0 () = 0. Sa

observam ca daca x = y, sau {0, 1}, sau x (y) nu este n dom f atunci
inegalitatea din (2.1) este satisfacut
a. Prin urmare functia f este convex
a
daca
f (x + (1 )y) f (x) + (1 )f (y) x, y dom f, x 6= y, ]0, 1[.
(2.2)
Daca are loc relatia (2.2) cu nlocuit prin < spunem ca f este strict
convex
a. De asemenea, spunem ca f este (strict) concav
a dac
a f este
(strict) convexa. Deoarece toate proprietatile functiilor convexe se transpun
cu usurinta la functii concave, n cele ce urmeaza consideram, practic, numai
functii convexe.
Pentru a evita, n cele ce urmeaza, nmultirea cu 0, av
and n vedere si
observatia de mai nainte, vom lua numai ]0, 1[.
a cateva caracterizari utile ale
functiilor convexe.
Teorema 2.1.1 Fie f : X IR. Urm
(i) f este convex
a;
a oricare
(ii) functia x,y : IR IR, x,y (t) := f ((1 t)x + ty), este convex
ar fi x, y X;
73
74
Cap. 2 Programare convex

a
(iii) dom f este multime convex

a si
f (x + (1 )y) f (x) + (1 )f (y)
x, y dom f, ]0, 1[;
(iv) n IN , 1 , . . . , n ]0, 1[, 1 + + n = 1, x1 , . . . , xn X :

f (1 x1 + + n xn ) 1 f (x1 ) + n f (xn );
(2.3)
(v) epi f este submultime convex

a a lui X IR.
Demonstratie. Implicatiile (i) (ii), (ii) (i), (i) (iii), (iii) (i) si
(iv) (i) sunt evidente.
(i) (v) Fie (x1 , t1 ), (x2 , t2 ) epi f si ]0, 1[. Atunci x1 , x2 dom f ,
f (x1 ) t1 si f (x2 ) t2 . Cum f este convex
a, din (2.1) avem ca
f (x1 + (1 )x2 ) f (x1 ) + (1 )f (x2 ) t1 + (1 )t2 ,
si deci (x1 , t1 ) + (1 )(x2 , t2 ) epi f . Prin urmare epi f este convex
a.
P
(v) (iv) Fie k IN , 1 , . . . , k ]0, 1[ astfel ca ki=1 i = 1, si
x1 , . . . , xk X. Daca exista i astfel ca f (xi ) = atunci, n mod evident, (2.3)
are loc. Daca f (xi ) IR pentru orice i, 1 i k atunci (xi , f (xi )) epi f
P
pentru orice i, si cum epi f este convex
a, ki=1 i (xi , f (xi )) epi f , ceea ce
arata ca inegalitatea (2.3) are loc. In sfarsit, presupunem ca f (xi ) < pentru orice i si exista i0 cu f (xi0 ) = ; luand ti IR astfel ca (xi , ti ) epi f
pentru i 6= i0 , cum (xi0 , n) epi fi0 pentru orice n IN , avem ca
f (1 x1 + + k xk )
1 t1 + + i0 1 ti0 1 + i0 (n) + i0 +1 ti0 +1 + + k tk n IN .
Facand n n inegalitatea de mai sus, obtinem ca f
si deci (2.3) are loc.
k
i=1 i xi
= ,
Sa observam ca daca f este strict convex

a atunci n (2.3) inegalitatea
este stricta n cazul n care x1 , . . . , xn dom f si cel putin doua elemente
sunt distincte. Daca f este convex
a atunci pentru orice IR multimile
{x X | f (x) } (= niv f ) si {x X | f (x) < } sunt multimi convexe.
Reciproca nu este, n general, adevarat
a. O functie f cu proprietatea ca niv f
este convexa pentru orice IR se numeste cvasiconvex
a . Astfel f : X IR
este cvasiconvexa daca si numai daca
x, y X, [0, 1] : f ((1 )x + y) max{f (x), f (y)}.
2.1 Functii convexe
75
Notiunea de functie convex

a se extinde n mod natural la functii cu valori
n spatii ordonate. Fie Y un spatiu liniar real si Q Y un con convex; Q
induce o relatie de ordine pe Y n modul urmator: y1 y2 (sau y1 Q y2 daca
exista pericol de confuzie) daca y2 y1 Q. Prin analogie cu IR, consideram
Y := Y {}, unde
/ Y si y pentru orice y Y , iar = pentru
orice ]0, [ (notam y < daca y 6= ). Elementul se introduce n
mod similar. Punem n evident
a faptul ca Y este ordonat de Q prin notatia
(Y, Q) sau (Y, ).
Fie (Y, Q) un spatiu liniar ordonat si G : X Y ; operatorul G se numeste
Q-convex daca
G(x + (1 )y) G(x) + (1 )G(y) x, y X, ]0, 1[.
Operatorul G : X Y {} se numeste Q-concav dac
a G : X Y este
Q-convex.
Daca A L(X, Y ) atunci A este Q-convex pentru orice con convex Q Y .
Ca si n cazul Y = IR,
dom G := {x X | G(x) < }, epi G := {(x, y) X Y | G(x) y}.
Caracterizarile pentru functii convexe date n Teorema 2.1.1 sunt valabile si
pentru operatori Q-convecsi.
Functia f : (Y, Q) IR se numeste Q-cresc
atoare daca f (y1 ) f (y2 ) pentru y1 y2 . Pentru o astfel de functie convenim ca f () = +. Este evident
ca orice functie este {0}-crescatoare, iar o functional
a liniara : Y IR este
Q-crescatoare daca si numai daca (y) 0 pentru orice y Q. In mod analog
se definesc si functiile Q-descresc
atoare.
Punem n evidenta cateva operatii cu functii convexe.
Teorema 2.1.2 Fie X, Y spatii liniare si Q Y un con convex.
(i) Dac
a fi : X IR este convex
a pentru orice i I (6= ) atunci supiI fi
T
este convex
a. In plus epi (supiI fi ) = iI epi fi .
(ii) Dac
a f1 , f2 : X IR sunt functii convexe si 1 , 2 [0, [ atunci
1 f1 + 2 f2 este convex
a, unde 0 f1 := Idom f1 .
In plus
dom (1 f1 + 2 f2 ) = dom f1 dom f2 .
a pentru orice n IN , iar functia
(iii) Dac
a fn : X IR este functie convex
f : X IR este astfel ca f (x) = limn fn (x) pentru orice x X, atunci f
este convex
a.
76

a
(iv) Dac
a G : X Y este operator Q-convex, iar f : Y IR este functie
convex
a si Q-cresc
atoare, atunci f G este convex
a; aceeasi concluzie are loc
a si
dac
a G : X Y {} este Q-concav, iar f : X IR este convex
Q-descresc
atoare.
In particular, dac
a A L(X, Y ) si g : Y IR este convex
a
atunci g A este convex
a.
(v) Fie f : X IR, g : Y IR functii convexe, proprii si
F, H : X Y IR, F (x, y) := f (x) + g(y), H(x, y) := max{f (x), g(y)}.
Atunci functiile F si H sunt convexe si proprii.
In plus
dom F = dom H = dom f dom g.
(vi) Dac
a f : X IR este functie convex
a si A L(X, Y ) atunci functia
Af : Y IR,
(Af )(y) := inf{f (x) | Ax = y},
plus dom (Af ) = A(dom f ).

este convex
a. In
(vii) Dac
a f1 , . . . , fn : X IR sunt convexe si proprii atunci convolutia si
max-convolutia lor, definite n modul urm
ator:
f1 2 2fn : X IR, (f1 2 2fn )(x) := inf
i=1
f1 fn : X IR, (f1 fn )(x) := inf
Xn
n Xn
fi (xi )
i=1
xi = x ,
Xn
max fi (xi )
xi = x ,
i=1
1in
sunt convexe.
In plus
dom (f1 2 2fn ) = dom (f1 fn ) = dom f1 + + dom fn .
T
Demonstratie. (i) Este clar ca epi (supiI fi ) = iI epi fi . Cum fi este

convexa pentru orice i, din Teorema 2.1.1 avem ca epi fi este convex
a, si deci
epi (supiI fi ) este convexa. Concluzia rezulta aplicand din nou Teorema 2.1.1.
(ii) este imediata.
(iii) Fie ]0, 1[ si x, y dom f . Deoarece lim fn (x), lim fn (y) < ,
exista n0 IN astfel ca fn (x), fn (y) < pentru n n0 . Cum fn este
convexa, avem ca
fn (x + (1 )y) fn (x) + (1 )fn (y).
Trecand la limita obtinem ca
f (x + (1 )y) f (x) + (1 )f (y).
2.1 Functii convexe
77
Prin urmare f este convexa.

(iv) Fie G si f satisfacand conditiile date. Avem ca
x dom (f G) G(x) dom f x G1 (dom f ).
Fie deci x1 , x2 G1 (dom f ) si ]0, 1[. Atunci
G(x1 + (1 )x2 ) G(x1 ) + (1 )G(x2 ).
Cum f este Q-crescatoare si convex
a,
f (G(x1 + (1 )x2 )) f (G(x1 ) + (1 )G(x2 ))
f (G(x1 )) + (1 )f (G(x2 )),
adica f G este convexa. Celalalt caz se demonstreaza la fel. Partea a doua
este imediata deoarece A este {0}-convex iar g este {0}-crescatoare.
(v) Se obtine imediat ca dom F = dom H = dom f dom g si ca F, H
sunt convexe.
(vi) Avem ca
(Af )(y) < [ x dom f : Ax = y] y A(dom f ).
Fie y1 , y2 A(dom f ), ]0, 1[ si t1 , t2 IR astfel ca (Af )(yi ) < ti pentru
i = 1, 2. Atunci pentru fiecare i {1, 2} exista xi X astfel ca Axi = yi ,
f (xi ) < ti . Cum A(x1 + (1 )x2 ) = y1 + (1 )y2 ,
(Af )(y1 + (1 )y2 ) f (x1 + (1 )x2 ) f (x1 ) + (1 )f (x2 )
< t1 + (1 )t2 .
Cum ti > (Af )(yi ) este arbitrar, din inegalitatea de mai sus obtinem ca
(Af )(y1 + (1 )y2 ) (Af )(y1 ) + (1 )(Af )(y2 ), si deci Af este convex
a.
n
(vii) Consideram functiile F, H : X IR,
F (x1 , . . . , xn ) :=
Xn
i=1
fi (xi ),
H(x1 , . . . , xn ) := max fi (xi ),

1in
si
A : X n X,
A(x1 , . . . , xn ) := x1 + + xn .
Observam ca(f1 2 2fn )(x) = (AF )(x), iar (f1 fn )(x) = (AH)(x).
Din (v) avem ca F si H sunt functii convexe, iar din (vi) obtinem ca f1 2 2fn
si f1 fn sunt convexe.
Functiile convexe care iau valoarea sunt destul de particulare.
78

a
Teorema 2.1.3 Fie f : X IR functie convex

a. Dac
a exist
a x0 X astfel
ca f (x0 ) = atunci f (x) = pentru orice x raint (dom f ).
Demonstratie. Fie x raint (dom f ); cum x0 dom f , exista > 0 astfel
ca (x0 x) dom f x, adica y := (1 + )x x0 dom f . Luand
1
:= +1
]0, 1[, x = (1 )x0 + y, si deci
f (x) (1 )f (x0 ) + f (y) = .
In Sectiunea 1.1 am introdus functia indicatoare a unei multimi; daca
A X, IA este convexa daca si numai daca A este convex
a. Tot n Sectiunea
1.1 am asociat unei multimi A X IR (de tip epigraf) o functional
a
A : X IR. Se verifica cu usurint
a (exercitiu !) ca daca A este convex
a
atunci A este functie convex
a.
Notiunea de functionala subliniara introdusa n Sectiunea 1.3 se poate
extinde astfel: f : X IR este subliniar
a dac
a 1) f (x) = f (x) x X,
]0, [, 2) f (x + y) f (x) + f (y) x, y X si 3) f (0) = 0. Se constata
usor ca f este subliniara daca si numai daca epi f X IR este con convex;
n particular, orice functional
a subliniara este convex
a. Teorema precedent
a
ne arata ca daca f este subliniara si 0 raint (dom f ) atunci f este proprie.
Fie acum 6= C X si f : C IR; spunem ca f este convex
a daca C este
convexa si
f (x + (1 )y) f (x) + (1 )f (y) x, y C, ]0, 1[.
Este usor de vazut (exercitiu !) ca functia f de mai sus este convex
a daca si
numai daca functia
(
f : X IR,
f(x) :=
f (x)
daca x C,
daca x X \ C,
este convexa n sensul definitiei de la nceputul acestei sectiuni. Desigur, se

a daca si
poate proceda si invers: functia proprie f : X IR este convex
numai daca f |dom f este convex
a n sensul de mai sus. Considerarea functiilor
(convexe) cu valori n IR confera unele avantaje ce vor putea fi remarcate n
cele ce urmeaza.
Avand n vedere echivalenta (i) (ii) din Teorema 2.1.1, este utila cunoasterea unor proprietati si caracterizari ale functiilor convexe de o (singura)
variabila. Un prim rezultat n aceasta directie este dat n teorema urmatoare.
Teorema 2.1.4 Fie f : IR IR o functie convex
a, proprie, cu proprietatea c
a
int (dom f ) 6= .
2.1 Functii convexe
79
(i) Fie t1 , t2 dom f, t1 < t2 . Presupunem c

a exist
a 0 ]0, 1[ astfel ca
f ((1 0 )t1 + 0 t2 ) = (1 0 )f (t1 ) + 0 f (t2 ). Atunci
f ((1 )t1 + t2 ) = (1 )f (t1 ) + f (t2 ) [0, 1],
(2.4)
t2 t
t t1
f (t) =
f (t1 ) +
f (t2 ) t [t1 , t2 ]. (2.5)
t2 t1
t2 t1
(ii) Fie t0 dom f . Atunci aplicatia
t0 : dom f \ {t0 } IR,
t0 (t) :=
f (t) f (t0 )
,
t t0
este cresc
atoare; dac
a f este strict convex
a atunci t0 este strict cresc
atoare.
(iii) Fie t0 dom f . Atunci exist
a
f (t) f (t0 )
f (t) f (t0 )
= inf
IR,
t>t0
tt0
t t0
t t0
f (t) f (t0 )
f (t) f (t0 )
f0 (t0 ) := lim
= sup
IR
tt0
t t0
t t0
t<t0
f+0 (t0 ) := lim
(2.6)
(2.7)
si
f0 (t0 ) f+0 (t0 );
(2.8)
n plus f0 (t0 ), f+0 (t0 ) IR dac

a t0 int (dom f ). Prin urmare f are derivate
la st
anga si la dreapta n orice punct din dom f . De asemenea,
[f0 (t0 ), f+0 (t0 )] IR (t t0 ) f (t) f (t0 ) t IR.
(2.9)
cazul n care f este strict convex

In
a atunci n (2.9) inegalitatea este strict
a
pentru t 6= t0 .
(iv) Fie t1 , t2 dom f, t1 < t2 . Atunci f+0 (t1 ) f0 (t2 ), iar dac
a f
este strict convex
a atunci f+0 (t1 ) < f0 (t2 ). Prin urmare aplicatiile f0 si f+0
plus, f este strict convex
sunt cresc
atoare pe dom f . In
a dac
a si numai dac
a
0
0
f (f+ ) este strict cresc
atoare pe int (dom f ).
(v) Functia f este lipschitzian
a pe orice interval compact din int (dom f ),
si deci este continu
a pe int (dom f ), iar pentru orice t0 int (dom f ),
lim f0 (t) = lim f+0 (t) = f0 (t0 ),
tt0
tt0
lim f+0 (t) = lim f0 (t) = f+0 (t0 ).

tt0
tt0
(vi) Functia f este monoton

a pe int (dom f ) sau exist
a t0 int (dom f )
astfel c
a f este descresc
atoare pe ] , t0 ] dom f si este cresc
atoare pe
[t0 , [ dom f .
80

a
Demonstratie. Pentru nceput fie t1 , t2 , t3 dom f astfel ca t1 < t2 < t3 .

t1
, si deci
Atunci t2 = (1 )t1 + t3 cu = tt32 t
1
f (t2 )
t3 t2
t2 t1
f (t1 ) +
f (t3 ),
t3 t1
t3 t1
inegalitatea fiind stricta daca f este strict convex

a. Scaz
and pe rand f (t1 ),
f (t2 ), f (t3 ) din ambii membri ai inegalitatii de mai sus si nmultind apoi cu
t3 t1
1
1
inem
t2 t1 , (t2 t1 )(t3 t2 ) , respectiv t3 t2 , obt
f (t3 ) f (t1 )
f (t2 ) f (t1 )
,
t2 t1
t3 t1
f (t1 ) f (t3 )
t1 t3
f (t1 ) f (t2 )
f (t3 ) f (t2 )
,
t1 t2
t3 t2
f (t2 ) f (t3 )
,
(2.10)
t2 t3
inegalitatile fiind stricte daca f este strict convex

a.
(i) Fie t1 , t2 dom f, t1 < t2 , si 0 ]0, 1[ astfel ca f ((1 0 )t1 + 0 t2 ) =
= (1 0 )f (t1 ) + 0 f (t2 ). Presupunem ca exista [0, 1] astfel ca
f ((1 )t1 + t2 ) < (1 )f (t1 ) + f (t2 ); fie < 0 (se procedeaza ana0
a 0 = + (1 ) 1 si
log n cazul > 0 ). Luand := 1
1 ]0, 1[, avem c
(1 0 )t1 + 0 t2 = [(1 )t1 + t2 ] + (1 )t2 , de unde obtinem contradictia
f ((1 0 )t1 + 0 t2 ) f ((1 )t1 + t2 ) + (1 )f (t2 )
< [(1 )f (t1 ) + f (t2 )] + (1 )f (t2 )
= (1 0 )f (t1 ) + 0 f (t2 ).
1
Deci (2.4) are loc. Luand t [t1 , t2 ] si = ttt
[0, 1] n (2.4) obtinem (2.5).
2 t1
(ii) Fie t0 dom f si t1 , t2 dom f \ {t0 }, t1 < t2 . Considerand succesiv
cazurile t1 < t2 < t0 , t1 < t0 < t2 , t0 < t1 < t2 , din (2.10) obtinem ca t0
este crescatoare, iar daca f este strict convex
a, t0 este strict crescatoare.
(iii) Fie pentru nceput t0 int (dom f ). Deoarece t0 este crescatoare pe
dom f ]t0 , [ (6= ), respectiv pe dom f ] , t0 [ (6= ), exista
f (t) f (t0 )
f (t) f (t0 )
= inf
< ,
t>t0
t t0
t t0
t t0
t t0
f (t) f (t0 )
f (t) f (t0 )
lim t0 (t) := lim
= sup
> ,
t t0
t t0
t t0
t t0
t<t0
lim t0 (t) :=
lim
adica exista f0 (t0 ) si f+0 (t0 ). Deoarece t0 este crescatoare pe dom f \ {t0 },
inegalitatea (2.8) are loc. Din cele aratate mai sus avem ca f0 (t0 ), f+0 (t0 ) IR.
Daca t0 este extremitatea dreapta a intervalului dom f, f (t) = pentru
t > t0 , si deci f+0 (t0 ) = , iar f0 (t0 ) (existenta acesteia din urma
2.1 Functii convexe
81
rezultand tot din monotonia lui t0 ), iar daca t0 este extremitatea stang
aa
intervalului dom f avem ca f0 (t0 ) = f+0 (t0 ).
Fie acum [f0 (t0 ), f+0 (t0 )] IR si t < t0 < t0 ; din (2.6) si (2.7) avem ca
f (t) f (t0 )
f (t0 ) f (t0 )
f0 (t0 ) f+0 (t0 )
.
t t0
t0 t0
Observam ca prima, respectiv ultima inegalitate, din relatia de mai sus este
stricta daca prima, respectiv ultima cantitate din aceeasi relatie este finita, iar
functia f este strict convexa. Din aceste inegalitati se obtine imediat (2.9), cu
inegalitate stricta daca f este strict convex
a.
Invers, daca IR si (t t0 ) f (t) f (t0 ) pentru orice t IR, mp
artind
prin t t0 n cazul n care t > t0 , respectiv t < t0 , si fac
and t t0 , obtinem
[f0 (t0 ), f+0 (t0 )].
(iv) Fie t1 , t2 dom f, t1 < t2 . Consideram t ]t1 , t2 [; din (2.6), (2.7)
si (2.10) avem ca
f+0 (t1 )
f (t) f (t1 )
f (t2 ) f (t1 )
f (t1 ) f (t2 )
=
f0 (t2 ),
t t1
t2 t1
t1 t2
inegalitatile fiind stricte daca f este strict convex

a. Utilizand si (2.8), avem ca
f0 si f+0 sunt crescatoare, chiar strict crescatoare daca f este strict convex
a.
Presupunem ca f nu este strict convex
a; exista t1 , t2 dom f, t1 < t2 , si
0 ]0, 1[ astfel ca f ((1 0 )t1 + 0 t2 ) = (1 0 )f (t1 ) + 0 f (t2 ). Prin urmare
are loc (2.5), si deci
f0 (t) = f+0 (t) =
f (t2 ) f (t1 )
t ]t1 , t2 [.
t2 t1
Cum ]t1 , t2 [ int (dom f ), obtinem ca f0 si f+0 nu sunt strict crescatoare pe

int (dom f ).
(v) Fie t1 , t2 int (dom f ), t1 < t2 , si t, t0 ]t1 , t2 [, t < t0 . Din (2.6), (2.7)
si (2.10) avem ca
f+0 (t1 )
f (t0 ) f (t)
f (t2 ) f (t)
f (t1 ) f (t)
f0 (t2 ),
0
t1 t
t t
t2 t
si deci |f (t0 ) f (t)| M |t0 t|, unde M := max{|f+0 (t1 )|, |f0 (t2 )|} IR. Deci
f este lipschitziana pe ]t1 , t2 [. Cum orice interval compact din int (dom f ) este
continut ntr-un interval ]t1 , t2 [ cu [t1 , t2 ] int (dom f ), are loc concluzia.
Fie acum t0 dom f astfel ca f sa fie continu
a la stanga n t0 (prin urmare
t0 nu este extremitatea stang
a pentru dom f ), de exemplu t0 int (dom f ).
Stim deja ca
f0 (t) f+0 (t) f0 (t0 ) ] , ] t dom f ] , t0 [.
82

a
Fie IR astfel ca < f0 (t0 ); din definitia supremului si relatia (2.7),

exista t1 dom f astfel ca t1 < t0 si < (f (t1 ) f (t0 ))/(t1 t0 ). Datorita continuitatii la stanga a functiei f n t0 , exista t2 ]t1 , t0 [ astfel ca
< (f (t1 ) f (t2 ))/(t1 t2 ). Fie t ]t2 , t0 [. Utilizand din nou (2.10), avem ca
<
f (t2 ) f (t)
f (t) f (t2 )
=
f0 (t).
t t2
t2 t
Prin urmare
lim f0 (t) = lim f+0 (t) = f0 (t0 ).
tt0
tt0
In mod analog se obtine si cealalta formul

a.
0
(vi) Sa observam mai nt
ai ca daca f+ (t0 ) (>) 0 atunci f este (strict)
crescatoare pe [t0 , [ dom f . Intr-adev
ar, daca t1 , t2 dom f si t0 t1 < t2
0
0
atunci 0 (<) f+ (t0 ) f+ (t1 ) [f (t2 ) f (t1 )]/(t2 t1 ). Analog, daca
f0 (t0 ) (<) 0 atunci f este (strict) descrescatoare pe ] , t0 ] dom f .
Daca f+0 (t) 0 pentru orice t int (dom f ), din cele observate mai sus,
avem ca f este crescatoare pe int (dom f ), iar daca f+0 (t) 0 pentru orice
t int (dom f ), atunci, prin (2.8), f0 (t) 0 pentru t int (dom f ), si deci f
este descrescatoare pe int (dom f ). Daca nici una din aceste conditii nu este
ndeplinita atunci exista t1 < t2 din int (dom f ) astfel ca f+0 (t1 ) < 0 < f+0 (t2 ).
Fie t0 := inf{t dom f | f+0 (t) 0} ]t1 , t2 ]. Rezulta ca f0 (t) < 0 pentru
orice t dom f, t < t0 , si deci f este strict descrescatoare pe ], t0 ] dom f .
Din (v) avem ca f+0 (t0 ) 0 si deci f este crescatoare pe [t0 , [ dom f .
Un exemplu important de functie convex
a este urmatorul: Fie I IR
interval, t0 I fixat, : I IR o functie crescatoare si
( R
t
f : IR IR,
f (t) :=
(t) dt dac
a t I,
dac
a t
/ I;
t0
functia f este convexa, iar pentru orice t I = dom f ,

f+0 (t) = + (t) = inf{(t) | t I, t > t},
f0 (t) = (t) = sup{(t) | t I, t < t}.
Urmatorul rezultat se foloseste n mod frecvent pentru a stabili ca o functie
de o variabila este convexa.
Teorema 2.1.5 Fie I IR interval deschis (nevid) si f : I IR o functie
derivabil
a. Urm
(i) f este convex
a;
2.1 Functii convexe
83
(ii) f 0 (s) (t s) f (t) f (s) pentru orice t, s I;

(iii) (f 0 (t)f 0 (s))(ts) 0 pentru orice t, s I, adic
a f 0 este cresc
atoare;
(iv) (dac
a f este de dou
a ori derivabil
a pe I) f 00 (t) 0 pentru orice t I.
Demonstratie. (i) (ii) Fie deci f convex
a. Cum f este derivabil
a, avem
0
0
0
ca f (s) = f (s) = f+ (s) pentru orice s I. Concluzia rezulta din (2.9) luand
= f 0 (s).
(ii) (iii) Fie t, s I. Din ipoteza avem ca
f 0 (s)(t s) f (t) f (s),
f 0 (t)(s t) f (s) f (t).
Sumand cele doua relatii obtinem concluzia.

(iii) (i) Consideram t1 , t2 I astfel ca t1 < t2 , si ]0, 1[; fie
t := (1 )t1 + t2 ]t1 , t2 [. Atunci
(1 )f (t1 ) + f (t2 ) f (t ) =
= (1 )[f (t1 ) f (t )] + [f (t2 ) f (t )]
= (1 )f 0 (1 )(t1 t ) + f 0 (2 )(t2 t )
= (1 )f 0 (1 )(t1 t2 ) + (1 )f 0 (2 )(t2 t1 )
= (1 )(t1 t2 )[f 0 (1 ) f 0 (2 )] 0,
unde 1 ]t1 , t [, 2 ]t , t2 [ (deci 1 < 2 ) s-au obtinut prin utilizarea Teoremei lui Lagrange; desigur am utilizat faptul ca f 0 este crescatoare.
Presupunem acum ca f este de doua ori derivabil
a pe I. In acest caz avem
ca (iii) (iv) dintr-o cunoscuta consecint
a a teoremei lui Lagrange.
Teorema 2.1.6 Fie I IR interval deschis si f : I IR o functie derivabil
a.
Urm
(i) f este strict convex
a;
(ii) f 0 (s) (t s) < f (t) f (s) pentru orice t, s I, t 6= s;
(iii) (f 0 (t) f 0 (s)) (t s) > 0 pentru orice t, s I, t 6= s, adic
a f 0 este
strict cresc
atoare;
(iv) (dac
a f este de dou
a ori derivabil
a pe I) f 00 (t) 0 pentru orice t I,
00
si {t I | f (t) = 0} nu contine nici un interval propriu.
Demonstratie. Demonstratia este complet analoaga celei a teoremei precedente, nlocuind, binenteles, inegalitatile cu inegalitati stricte, si, desigur,
utilizand caracterizarea functiilor strict crescatoare.
84

a
Caracterizari similare celor din teoremele precedente se reformuleaz

a imediat pentru functii concave si respectiv strict concave.
Ca aplicatii imediate ale ultimelor doua teoreme se pot arata urmatoarele:
1) f1 : IR IR, f1 (x) := |x|p , unde p ]1, [, este functie strict convexa; 2) f2 : [0, [ IR, f2 (x) := xp , unde p ]0, 1[, este strict concav
a
p
si strict crescatoare; 3) f3 : ]0, [ IR, f3 (x) := x , unde p ] , 0[, este
strict convexa si strict descrescatoare; 4) f4 : IR IR, f4 (x) := xp daca
x 0, f4 (x) := 0 n caz contrar, unde p ]1, [, este convex
a si crescatoare;
5) f5 : IR IR, f5 (x) := exp x, este strict convex
a si strict crescatoare;
6) f6 : ]0, [ IR, f6 (x) := ln x, este strict concav
a si strict crescatoare;
7) f7 : [0, [ IR, f7 (x) := x ln x dacax > 0, f7 (x) := 0 daca x = 0, este
a.
strict convexa; 8) f8 : IR IR, f8 (x) := 1 + x2 , este strict convex
Dam n continuare caracterizari ale convexit
atii functiilor G-diferentiabile
definite pe spatii normate.
a, convex
a si deschis
a,
Teorema 2.1.7 Fie D (X, k k) o multime nevid
si f : D IR o functie G-diferentiabil
a pe D. Urm
atoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) f este convex
a;
(ii) hy x, f (x)i f (y) f (x) pentru orice orice x, y D;
(iii) hy x, f (y) f (x)i 0 pentru orice x, y D;
(iv) (dac
a de ordin II pe D) 2 f (x)(y, y) 0 pentru
orice x D si y X.
Demonstratie. Pentru x, y D fie Ix,y := {t IR | (1 t)x + ty D};
se constata cu usurinta ca Ix,y este interval (deoarece D este convex
a) deschis
(deoarece D este deschisa) si [0, 1] Ix,y . Consideram de asemenea functia
x,y : Ix,y IR,
x,y (t) := f ((1 t)x + ty).
Am vazut n Sectiunea 1.10 ca

0x,y (t) = f ((1 t)x + ty)(y x),
00x,y (t) = 2 f ((1 t)x + ty)(y x, y x) t Ix,y ,
(2.11)
desigur, a doua formula are loc n cazul n care f este F-diferentiabil

a de ordin
II pe D.
(i) (ii) Fie x, y D. Din Teorema 2.1.1 avem ca x,y este convex
a, iar
din Teorema 2.1.5 avem ca 0x,y (0)(1 0) x,y (1) x,y (0), si deci concluzia
are loc.
2.1 Functii convexe
85
(ii) (iii) Scriind ipoteza pentru perechile (x, y) si (y, x) obtinem imediat
concluzia.
(iii) (i) Fie x, y D si t, s Ix,y , s < t; avem ca
0 (t) 0 (s) =
1
h(1 t)x + ty (1 s)x sy,
ts
f ((1 t)x + ty) f ((1 s)x + sy)i 0.
Din Teorema 2.1.5 obtinem ca x,y este convex

a, iar din Teorema 2.1.1 obtinem
ca f este convexa.
Presupunem acum ca f este F-diferentiabil
a de ordin II pe D.
(i) (iv) Fie x D si y X. Deoarece D este deschis
a, D x este
absorbanta, si deci exista > 0 astfel ca u := x + y D. Din ipoteza
rezulta ca x,u este convexa, si deci, din Teorema 2.1.5, 00x,u (t) 0 pentru
orice t Ix,u . In particular
00x,u (0) = 2 f (x)(u x, u x) = 2 2 f (x)(y, y) 0.
Prin urmare concluzia are loc.
(iv) (i) Fie x, y D. Pentru t Ix,y , din (2.11), avem ca 00x,y (t) 0.
Aplicand din nou Teorema 2.1.5 obtinem ca x,y este convex
a, si deci f este
convexa.
Caracterizari asemanatoare se pot da pentru functii strict convexe.
a, convex
a si deschis
a, si
Teorema 2.1.8 Fie D (X, k k) o multime nevid
f : D IR o functie G-diferentiabil
a pe D. Atunci (i) (ii) (iii)
(iv), unde
(i) f este strict convex
a;
(ii) hy x, f (x)i < f (y) f (x) pentru orice x, y D, x 6= y;
(iii) hy x, f (y) f (x)i > 0 pentru orice x, y D, x 6= y;
(iv) (dac
a de ordin II pe D) 2 f (x)(y, y) > 0 pentru
orice x D si y X \ {0}.
Demonstratie. Desigur, ca si n Teorema 2.1.1, avem ca f este strict convexa daca si numai daca pentru orice x, y D, x 6= y, x,y , construita n
cursul demonstratiei teoremei precedente, este strict convex
a. Demonstratia
urmareste pas cu pas demonstratia teoremei precedente, folosind ns
a Teorema
2.1.6 n locul Teoremei 2.1.5.
O proprietate remarcabila a functiilor convexe este pusa n evident
a n
rezultatul urmator.
86

a

a, proprie si x0 dom f .
Atunci pentru orice x X exist
a
f+0 (x0 ; x) = lim
t0
f (x0 + tx) f (x0 )

f (x0 + tx) f (x0 )
= inf
IR
t>0
t
t
(2.12)
si
f+0 (x0 ; x) f (x0 + x) f (x0 )
x X,
(2.13)
0 si f+0 (x0 ; x) < .

atunci f+0 (x0 ; ) este
inegalitatea fiind strict

a dac
a, x 6=
0
In plus f+ (x0 ; ) este subliniar

a. Dac
a x0 raint (dom f )
proprie, iar dac
a x0 aint (dom f ) atunci f+0 (x0 ; x) IR pentru orice x X.
Demonstratie. Fie x X si : IR IR, (t) := f (x0 + tx). Deoarece

= x0 ,x0 +x (x,y utilizata n Teorema 2.1.1), este convex
a, chiar strict
convexa daca f este strict convex
a si x 6= 0. Din Teorema 2.1.4 avem ca exista
0
+
(0) = lim
t0
(t) (0)
(t) (0)
= inf
,
t>0
t0
t0
adica are loc (2.12). Tot din Teorema 2.1.4 obtinem si relatia (2.13), cu varianta corespunzatoare n cazul n care f este strict convex
a si x 6= 0.
Este evident ca f+0 (x0 ; 0) = 0 si f+0 (x0 ; x) = f+0 (x0 ; x) pentru orice
x X, > 0. Fie acum x, y X. Avem
f (x0 + t(x + y)) = f
1
2 (x0
1
2 f (x0
+ 2tx) + 12 (x0 + 2ty)
+ 2tx) + 12 f (x0 + 2ty),
si deci
f (x0 + t(x + y)) f (x0 )
f (x0 + 2tx) f (x0 ) f (x0 + 2ty) f (x0 )
+
.
t
2t
2t
Facand t 0, obtinem
f+0 (x0 ; x + y) f+0 (x0 ; x) + f+0 (x0 ; y) x, y X.
Deci f+0 (x0 ; ) este subliniara.
Observam ca dom f+0 (x0 ; ) = [0, [ (dom f x0 ). Daca x0 raint (dom f )
atunci dom f+0 (x0 ; ) = lin (dom f x0 ) si deci 0 raint (dom f+0 (x0 ; )). Din
Teorema 2.1.3 avem ca f+0 (x0 ; ) este proprie. Daca x0 aint (dom f ) atunci
dom f+0 (x0 ; ) = X si f+0 (x0 ; ) este proprie, ceea ce arata ca f+0 (x0 ; x) IR
pentru orice x X.
(x0 ; ) sa ia valoarea ; de exemplu,
Sa observam ca este posibil ca f+0
pentru functia f : IR IR, f (x) := 1 x2 daca |x| 1, f (x) := daca
|x| > 1, si x0 = 1 avem f+0 (x0 ; x) = pentru orice x > 0 (exercitiu !).
O generalizare fireasca a teoremei anterioare este formulat
a n continuare.
2.1 Functii convexe
87

a si proprie, x0 dom f si
[0, [. Atunci -derivata directional
a a functiei f n x0
f0 (x0 ; ) : X IR,
f0 (x0 ; x) := inf
t>0
f (x0 + tx) f (x0 ) +

,
t
este subliniar
a,
f0 (x0 ; x) f (x0 + x) f (x0 ) +
x X,
(2.14)
si
f+0 (x0 ; x) = lim f0 (x0 ; x) = inf f0 (x0 ; x) x X.
(2.15)
>0
In plus, dac
a x0 raint (dom f ) atunci f0 (x0 ; ) este proprie, iar dac
a
x0 aint (dom f ) atunci f0 (x0 ; x) IR pentru orice x X.
Demonstratie. Este evident ca f0 (x0 ; 0) = 0 si pentru > 0
f (x0 + tx) f (x0 ) +
= f0 (x0 ; x).
t>0
t
f0 (x0 ; x) = inf
Fie acum x, y X si s, t > 0. Atunci
f x0 +
st
s+t (x
+ y)
= f
t
s+t (x0
t
s+t f (x0
s
s+t (x0 + ty)
s
s+t f (x0 + ty).
+ sx) +
+ sx) +
Rezulta ca
h
f x0 +
st
s+t (x
+ y) f (x0 ) +
i.
st
s+t
f (x0 + sx) f (x0 ) + f (x0 + ty) f (x0 ) +

+
.
s
t
Prin urmare, pentru orice s, t > 0 avem ca

f0 (x0 ; x + y)
f (x0 + sx) f (x0 ) + f (x0 + ty) f (x0 ) +

+
.
s
t
Trecand la infimum n membrul drept, succesiv, n raport cu s si t, obtinem

ca
f0 (x0 ; x + y) f0 (x0 ; x) + f0 (x0 ; y).
Luand t = 1 n definitia lui f0 (x0 ; x) obtinem (2.14). Pe de alta parte, observand ca pentru 0 1 2 < au loc inegalitatile
f00 (x0 ; x) = f+0 (x0 ; x) f0 1 (x0 ; x) f0 2 (x0 ; x) x X,
88

a
obtinem ca
f (x0 + tx) f (x0 ) +
>0
>0 t>0
t
f (x0 + tx) f (x0 ) +
f (x0 + tx) f (x0 )
= inf inf
= inf
t>0 >0
t>0
t
t
= f+0 (x0 ; x) x X.
lim f0 (x0 ; x) = inf f0 (x0 ; x) = inf inf

0
Celelalte concluzii rezulta n acelasi mod ca si n teorema precedent

a.
2.2
Semicontinuitatea functiilor convexe
In acest paragraf X este un spatiu normat, ns

a cele mai multe rezultate pot
fi stabilite n spatii local convexe separate.
Teorema 2.2.1 Fie f : X IR. Urm
(i) f este convex
a si inferior semicontinu
a;
(ii) f este convex
a si winferior semicontinu
a;
(iii) epi f este multime convex
a si nchis
a;
(iv) epi f este multime convex
a si wnchis
a.
Demonstratie. Echivalenta conditiilor din teorema rezulta imediat prin
aplicarea Teoremei 2.1.1, Teoremei 1.1.14 si Teoremei 1.6.2.
Urmatorul criteriu de convexitate se dovedeste util uneori.
Teorema 2.2.2 Fie f : X IR o functie proprie satisf
a-c
and urm
a-toarele
conditii: 1) f (0) = 0, 2) f (x) = f (x) pentru orice x X, ]0, [,
3) f este cvasiconvex
a, 4) f este i.s.c. n orice x dom f . Presupunem c
a
a) f (x) 0 x X sau b) dom f {x X | f (x) < 0}. Atunci f este
subliniar
a, si deci convex
a.
Demonstratie. Observam mai nt
ai ca daca x, y dom f si f (x) f (y) > 0
atunci f (x + y) f (x) + f (y). Intr-adev
ar, avem ca
f (x)
f (x)+f (y)
f (y)
f (x)
x+
f (y)
f (x)+f (y)
y max f
f (y)
f (x) x
, f (y) = f (y),
si deci f (x + y) f (x) + f (y).

Din ipoteza avem ca dom f este con convex. Prin urmare este suficient sa
aratam ca f (x + y) f (x) + f (y) pentru orice x, y dom f .
2.2 Semicontinuitatea functiilor convexe
89
Presupunem ca are loc a); deci f (x) 0 pentru orice x X, si fie x, y

dom f . Putem presupune ca f (x) f (y). Daca f (x) > 0, din cele aratate
mai sus avem ca f (x + y) f (x) + f (y). Fie f (x) = 0; atunci pentru orice
n IN ,
f x + (1 n1 )y = f
1
n (nx)
+ (1 n1 )y max{f (nx), f (y)} = f (y).
Trecand la limita inferioara obtinem ca f (x + y) f (y) = f (x) + f (y).

Presupunem acum ca b) are loc. Fie A := {x X | f (x) < 0} dom f .
Daca x dom f \ A atunci, din ipoteza, exista (xn )nIN A, xn x. In
plus, avem ca
0 f (x) lim inf f (xn ) lim sup f (xn ) 0,
n
si deci f (xn ) f (x) = 0. Prin urmare f (x) 0 pentru orice x dom f .

Fie x, y dom f . Daca x, y A, am vazut la nceputul demonstratiei,
f (x + y) f (x) + f (y). Daca x, y dom f \ A atunci f (x) = f (y) = 0, iar
x + y dom f , si deci f (x + y) 0 = f (x) + f (y). A mai ramas de considerat
cazul n care x dom f \ A si y A; exista (xn ) A, xn x. Atunci
x + y dom f si f (xn + y) f (xn ) + f (y). Luand limita inferioara, si tin
and
seama de faptul ca f (xn ) 0, obtinem ca f (x + y) f (x) + f (y).
Consecinta 2.2.1 Fie f : X IR o functie cvasiconvex
a, i.s.c., proprie si
pozitiv omogen
a. Consider
am functiile f1 := max{f, 0} si f2 := f + IA , unde
A := {x X | f (x) < 0}. Atunci f1 si f2 (n cazul n care A 6= ) sunt
subliniare.
Demonstratie. Este evident ca f1 si f2 sunt cvasiconvexe, i.s.c. si pozitiv
omogene. Concluzia rezulta aplicand teorema precedent
a.
Un rezultat asemanator este stabilit n consecinta urmatoare.
Consecinta 2.2.2 Fie f : X IR o functie cvasiconvex
a si pozitiv omogen
a.
Dac
a f este majorat
a pe o vecin
atate a originii sau X este finit dimensional
atunci f1 := max{f, 0} este functional
a subliniar
a.
Demonstratie. Presupunem ca exista 0 > 0 astfel ca niv0 f s
a fie vecin
ata
te a originii. Deoarece niv f = 0 niv0 f pentru > 0, avem ca 0 int (niv f )
pentru orice > 0. Fie 0 < < si x niv f . Cum 0 int (niv f ), din
Teorema 1.4.3, x int (niv f ). Rezulta ca
x
int (niv f ) = int
niv f
= int (niv f ) niv f.
90

a
Prin urmare
niv f
\
>
niv f = niv f > 0.

T
Deci niv f este multime nchis

a pentru > 0. Deoarece niv0 f = >0 niv f ,
avem ca si niv0 f este multime nchis
a. Cum niv f1 = niv f pentru 0,
iar niv f1 = pentru < 0, rezulta ca f1 este i.s.c. Deoarece f1 este si
cvasiconvexa, din Teorema 2.2.2, avem ca f1 este subliniara.
Presupunem acum ca dim X < . Din ipoteza avem ca niv1 f este multime
convexa si absorbanta. Deoarece dim X < , 0 int (niv1 f ). Concluzia
rezulta din cele dovedite mai sus.
Un rezultat analog celui stabilit n Teorema 2.1.3 este urmatorul.
a. Dac
a exist
a x0 X
Teorema 2.2.3 Fie f : X IR functie i.s.c. si convex
astfel ca f (x0 ) = atunci f (x) = pentru orice x dom f .
Demonstratie. Presupunem ca exista x dom f astfel ca f (x) := t IR.
Atunci (x, t) epi f si (x0 , t n) epi f pentru orice n IN . Rezulta ca
1
n (x0 , t
n) + (1 n1 )(x, t) =
1
n x0
n1
n x, t
1 epi f
n IN ,
si deci (x, t 1) epi f = epi f , adica f (x) f (x) 1, absurd. Demonstratia

este completa.
Teorema precedenta si Teorema 2.1.3 justifica considerarea n cele ce urmeaza, n general, a functiilor convexe si proprii.
Varianta pentru functii convexe a Teoremei 1.1.16 este
a.
(i) f este convex
a;
(ii) dac
a g : X IR este convex
a, i.s.c. si g f atunci g f;
(iii) f nu ia valoarea dac
a si numai dac
a f este minorat
a de o functional
a afin
a continu
a;
(iv) dac
a exist
a x0 X astfel ca f(x0 ) = (sau f (x0 ) = ) atunci
f (x) = pentru orice x dom f dom f .

Demonstratie. (i) Cum epi f = epi f si epi f este convex
a, avem ca epi f
este convexa, si deci f este convex

a.
(ii) Din g f obtinem ca epi f epi g. Concluzia rezulta din relatiile
epi f = epi f epi g = epi g.
91
(iii) Presupunem ca f nu ia valoarea . Daca f(x) = pentru orice

x X atunci f (x) hx, 0i + 0 pentru orice x. Fie acum dom f 6= si
x
dom f. Atunci (
x, t)
/ epi f, unde t := f(
x) 1. Cum epi f este multime
convexa, nchisa si nevida, aplicand Teorema 1.5.2, exista (x , ) X IR
astfel ca
hx, x i + t < h
x, x i + t (x, t) epi f.
Luand x = x
si t = f(
x) + n, n IN , obtinem ca < 0. Imp
artind eventual
prin > 0, putem presupune ca = 1. Obtinem astfel ca
f (x) f(x) hx, x i + x dom f dom f,
unde := t h
x, x i. Prin urmare f este minorata de o functional
a afina
continua.
Invers, daca f (x) hx, x i + =: g(x), unde x X , IR, atunci g
este convexa si i.s.c., iar din (ii) avem ca f g. Prin urmare f nu ia valoarea
.
(iv) Daca f(x0 ) = , din teorema precedent
a, f(x) = pentru orice
x dom f . Este evident ca dom f dom f .

Unei functii arbitrare f : X IR i asociem n mod natural acea functie
convexa si inferior semicontinu
a, notata conv f , a carei epigraf este multimea
conv (epi f ); este evident ca conv f f f . Functia conv f se numeste
nf
asur
atoarea convex
a i.s.c. a functiei f .
Referitor la semicontinuitatea superioara a functiilor convexe, observam
ca daca f : X IR este s.s.c. n x0 dom f atunci f este majorata (de o
constanta reala) pe o vecinatate a lui x0 ; prin urmare x0 int (dom f ) 6= .
In continuare vom arata ca pentru functii convexe este adevarat
a si reciproca
acestui rezultat. De fapt vom arata mult mai mult.
a. Presupunem c
a f (x0 ) IR
si
> 0, M 0, x D(x0 , ) : f (x) f (x0 ) + M.
Atunci f este proprie si
0 ]0, [, x, y D(x0 , 0 ) : |f (x) f (y)|
M + 0
kx yk.
0
particular f este continu

In
a pe B(x0 , ).
Demonstratie. Faptul ca f este proprie rezulta din Teorema 2.1.3, deoarece
x0 int (dom f ) = raint (dom f ) si f (x0 ) IR.
92

a
Fara a restrange generalitatea putem presupune ca x0 = 0 si f (0) = 0

(altfel consideram functia g definita prin g(x) := f (x0 + x) f (x0 )). Fie
0 ]0, [ si x, y D(0, 0 ), x 6= y. Exista z X, kzk = , si ]0, 1[ astfel ca
y = (1)x+z. Intr-adevar, luand (t) := ty +(1t)x, aplicatia t 7 k(t)k
este continua pe [1, [, k(1)k = kyk < si k(t)k tky xk kxk
pentru t . Deci exista t ]1, [ astfel ca k(t)k = . Luand z := (t) si
= 1/t, are loc afirmatia facut
a. In plus = ky xk/kz xk. Din inegalitatea
f (y) (1 )f (x) + f (z) obtinem
f (y) f (x)
Din
0 = f (0) = f
1
2x
ky xk
(f (z) f (x)).
kz xk
+ 21 (x) 12 f (x) + 21 f (x),
obtinem ca f (x) f (x). Insa u :=
f (x) = f
kxk (x)
D(0, ) si deci
kxk
kxk
kxk
u
f (u) M
,
evident adevarata si pentru x = 0. Deci
ky xk
kxk
f (y) f (x)
M +M
kz xk
M + 0
kx yk,
0
deoarece kz xk 0 si + kxk + 0 . Schimb

and x cu y obtinem o
inegalitate care mpreuna cu aceasta ne da concluzia din enunt.
Sa observam ca rezultatul din teorema precedent
a se poate formula si n
spatii local convexe. Anume, daca V este o vecin
atate convex
a, nchis
a si
simetrica a originii astfel ca f (x) f (x0 ) + M pentru orice x x0 + V atunci
(exercitiu !)
]0, 1[, x, y x0 + V : |f (y) f (x)| M
1+
pV (y x).
1
Concluzia teoremei precedente arata ca f este lipschitzian

a pe o vecin
atate
a pe
a lui x0 . Spunem ca functia proprie f : X IR este local lipschitzian
o multime A dom f daca pentru orice x A exist
a V V(x) astfel ca
V dom f si f este lipschitzian
a pe V .
a si proprie. Dac
a f este
m
arginit
a superior pe o vecin
atate a unui punct din dom f atunci f este local
lipschitzian
a pe int (dom f ) (6= ) si deci continu
a pe int (dom f ).
93
Demonstratie. Presupunem ca exista M IR, x0 X si V V(0) astfel

ca
x x0 + V : f (x) M.
Este evident ca x0 int (dom f ). Fie x
int (dom f ); exista atunci y dom f
si ]0, 1[ astfel ca x
= x0 + (1 )y. Fie x x
+ V ; exista v V astfel
ca x = x
+ v = (x0 + v) + (1 )y. Prin urmare
f (x) f (x0 + v) + (1 )f (y) M 0 := M + (1 )f (y) x x
+ U,
unde U := V V(0). Aplicand teorema precedent
a, obtinem ca f este
lipschitziana pe o vecinatate a lui x
, si deci f este continu
a n x
. Deoarece
x
int (dom f ) este arbitrar, concluzia teoremei are loc.
Reamintim ca n Teorema 2.1.4 am aratat ca o functie convex
a si proprie
f : IR IR este local lipschitzian
a pe int (dom f ); este interesant de observat
ca daca, n plus, f este i.s.c. atunci f |dom f este continu
a (exercitiu !).
Doua consecinte imediate ale teoremei precedente si Teoremei 2.1.3 sunt
urmatoarele rezultate.
a. Dac
a f este superior
Consecinta 2.2.3 Fie f : X IR functie convex
semicontinu
a n x0 dom f atunci int (dom f ) 6= si fie f este egal
a cu
pe int (dom f ), fie f este proprie si local lipschitzian
a pe int (dom f ).
Consecinta 2.2.4 Fie fi : X IR, 1 i n, functii convexe si proprii, iar
f := f1 2 2fn , g := f1 fn . Dac
a f1 este continu
a ntr-un punct din
dom f1 atunci int (dom f ) = int (dom g) = int (dom f1 )+dom f2 + +dom fn ,
si fie f [g] este egal
a cu pe int (dom f ) [int (dom g)], fie f [g] este proprie
si continu
a pe int (dom f ).
Amintim ca s-au definit f1 2 2fn si f1 fn n Teorema 2.1.2.
Daca X este spatiu Banach chiar si semicontinuitatea inferioara asigura
continuitatea unei functii convexe pe interiorul domeniului sau.
Teorema 2.2.7 Fie X spatiu Banach si f : X IR o functie convex
a, proprie
si inferior semicontinu
a. Atunci int (dom f ) = aint (dom f ) si f este continu
a
pe int (dom f ).
Demonstratie. Daca aint (dom f ) = nu avem nimic de dovedit. Fie deci
aint (dom f ) 6= . Consideram relatia R := {(t, x) | (x, t) epi f }. Este
evident ca n conditiile noastre R este convex
a si nchis
a. Fie (t0 , x0 ) R
astfel ca x0 aint (Im R) = aint (dom f ). Din Teorema Robinson-Ursescu
(Teorema 1.8.8) avem ca V := R(] , t0 + 1[) V(x0 ). Atunci pentru x V
94

a
exista t < t0 + 1 astfel ca (t, x) R, adica f (x) t. Prin urmare f (x) t0 + 1

pentru orice x V . Concluzia rezulta din Teorema 2.2.6.
O aplicatie interesanta a rezultatului precedent este
Teorema 2.2.8 (Principiul uniformei marginiri). Fie X spatiu Banach, Y
spatiu normat si {Ti | i I} L(X, Y ) (I 6= ). Presupunem c
a pentru
orice x X multimea {Ti x | i I} este m
arginit
a. Atunci {Ti | i I} este
m
arginit
a n L(X, Y ) ( M > 0, x X, i I : kTi xk M kxk).
Demonstratie. Pentru fiecare i I consideram functia fi : X IR definit
a
prin fi (x) := kTi xk. Este evident ca fi este convex
a, finita si continu
a. Prin
urmare f := supiI fi este convex
a, proprie si i.s.c.; din ipoteza avem ca
dom f = X. Din teorema precedent
a avem ca f este continu
a pe X, si deci
este continua n 0. Prin urmare exista > 0 astfel ca f (x) f (0) + 1 = 1
pentru orice x UX , ceea ce implica faptul ca kTi k 1/ pentru orice i I.
Punem n evidenta doua consecinte utile ale teoremei precedente.
Consecinta 2.2.5 Fie X spatiu Banach, Y spatiu normat si (Tn )nIN un
sir din L(X, Y ). Presupunem c
a pentru orice x X sirul (Tn x) Y este
convergent. Atunci (kTn k) este sir m
arginit si exist
a T L(X, Y ) astfel ca
T x = limn Tn x pentru orice x X, iar kT k lim inf n kTn k.
Demonstratie. Fie T : X Y, T x := limn Tn x. Se verific
a cu usurint
a
ca T este liniar. Deoarece (Tn x) este convergent, (Tn x) este marginit pentru
fiecare x X. Din teorema precedent
a obtinem ca (kTn k) este marginit n IR.
Fie M > lim inf n kTn k; rezulta ca multimea P := {n IN | kTn k < M }
este infinita. Cum kTn xk M kxk pentru toti n P si x X, prin trecere
la limita obtinem ca kT xk M kxk pentru orice x X. Prin urmare T
este continuu si kT k M . Cum M > lim inf kTn k a fost arbitrar, rezulta ca
kT k lim inf kTn k.
Consecinta 2.2.6 Fie X spatiu normat si =
6 A X. Dac
a multimea
{hx, x i | x A} este m
arginit
a pentru orice x X , adic
a A este wmarginita, atunci A este m
arginit
a (n norm
a).
Presupunem n plus c
a X este spatiu Banach si =
6 A X . Dac
a
multimea {hx, x i | x A } este m

arginit
a pentru orice x X, adic
a A este
w -marginita, atunci A este m
arginit
a (n norm
a).
Demonstratie. Partea a doua este consecint
a imediata a Teoremei 2.2.8,
luand Y = IR.
Presupunem ca sunt ndeplinite conditiile din prima parte. Pentru fiecare
x A consideram operatorul Tx : X IR, Tx x := hx, x i. Din Teorema
95
1.8.2 avem ca kTx k = kxk. Prin urmare {Tx | x A} L(X , IR) si {Tx x |
x A} este multime marginit
a pentru orice x X . Cum X este spatiu
Banach, din Teorema 2.2.8 rezulta ca exista M > 0 astfel ca kxk = kTx k M
pentru orice x A.
Din Consecintele 2.2.5 si 2.2.6 rezulta ca daca sirul (xn ) X w-converge
la x X, adica hx, x i = limhxn , x i pentru orice x X , atunci (xn ) este
marginit (n norma) si kxk lim inf kxn k, iar daca X este spatiu Banach, daca
sirul (xn ) X w -converge la x X , adica hx, x i = limhx, xn i pentru
orice x X, atunci (xn ) este marginit (n norma) si kx k lim inf kxn k.
w
Faptul ca sirul (xn ) X w-converge la x X l notam prin xn x sau
x = w-lim xn , iar faptul ca sirul (xn ) X w -converge la x X l notam

w
prin xn x sau x = w -lim xn .
In cazul functiilor convexe definite pe spatii finit dimensionale continuitatea se obtine n conditii mai slabe.
Teorema 2.2.9 Fie X un spatiu normat finit dimensional si f : X IR
o functie convex
a, proprie cu aint (dom f ) 6= . Atunci f este continu
a pe
int (dom f ) = aint (dom f ).
Demonstratie. Fie {e1 , . . . , ek } (k IN ) o baza a lui X. Deoarece toate
normele pe X sunt echivalente (a se vedea Consecinta 1.4.3), este suficient sa
consideram norma k k1 : X IR, kx1 e1 + + xk ek k1 := |x1 | + + |xk |.
Fie x0 aint (dom f ). Putem presupune ca x0 = 0 si f (0) = 0. Deoarece
0 aint (dom f ), exista > 0 astfel ca ei dom f pentru orice i, 1 i n.
Consideram
M := max{f (e1 ), f (e1 ), . . . , f (en ), f (en )} IR.
Fie x U ; atunci
x = x1 e1 + + xn en =
|x1 |
|xn |
(e1 ) + +
(en ),
cu |x1 | + + |xn | (semnul + este luat daca si numai daca xi 0). Cum
f este convexa,
|x1 |
|xn |
|x1 | + + |xn |
f (e1 ) + +
f (en ) + 1
f (0)
M x U.
f (x)
Utilizand Teorema 2.2.6 obtinem concluzia.
96

a
2.3
Functii conjugate
Si n acest paragraf X, Y sunt spatii normate, desi toate rezultatele sunt

valabile n spatii local convexe separate.
Fie f : X IR; se numeste conjugata lui f functia
f : X IR,
f (x ) := sup{hx, x i f (x) | x X}.
(2.16)
Sa observam ca daca exista x0 X astfel ca f (x0 ) = atunci f (x ) =

pentru orice x X , iar daca f (x) = pentru orice x atunci f (x ) =
pentru orice x X . In cazul n care f este proprie (dar si n celelalte cazuri,
utilizand conventia inf = ) avem ca
f (x ) = sup{hx, x i f (x) | x dom f }.
(2.17)
Conjugata functiei h : X IR se defineste n mod aseman

ator:
h : X IR,
h (x) := sup{hx, x i h(x ) | x X }.
Observatia de mai sus cu privire la f este valabil

a si pentru h .
a cateva proprietati simple ale
functiilor conjugate.
Teorema 2.3.1 Fie f, g : X IR, h : Y IR, k : X IR si A L(X, Y ).
(i) f este convex
a si w -i.s.c., iar h este convex
a si (w-)i.s.c.;
(ii) are loc inegalitatea lui Young-Fenchel:
f (x) + f (x ) hx, x i
x X, x X ;
(iii) f g g f ;
(iv) f = f = (conv f ) si f := (f ) conv f f f ;
(v) dac
a > 0 atunci (f ) (x ) = f (1 x ) pentru orice x X ;
(vi) dac
ax
X atunci (f + x
) (x ) = f (x x
);
(vii) dac
a f, h sunt proprii, iar F : X Y IR, F (x, y) := f (x) + h(y),
atunci F (x , y ) = f (x ) + h (y ) pentru orice (x , y ) X Y ;
(viii) (Af ) = f A , (f 2g) = f + g .
Demonstratie. (i) Daca f nu-i proprie am constatat mai sus ca f este
constanta si deci f este convex
a si w continu
a. Daca f este proprie, avem
2.3 Functii conjugate
97
ca f = supxdom f x , unde x : X IR, x (x ) := hx, x i f (x). Este

evident ca pentru orice x dom f , x este afina (deci convex
a) si w continu
a
(deci w i.s.c.). Prin urmare f este convex

a si w i.s.c. Afirmatia pentru h
se obtine asemanator.
(ii) Din (2.16) avem ca
f (x ) hx, x i f (x) x X, x X ,
de unde se obtine imediat inegalitatea lui Young-Fenchel.
(iii) este consecinta imediata a definitiei si a relatiei f g.
(iv) Am observat deja ca conv f f f , si deci, utilizand (iii), avem ca
f f (conv f ) . Fie x X , IR astfel ca f (x ) . Atunci

hx, x i f (x) pentru orice x X, de unde (x) := hx, x i f (x)
pentru orice x. Cum este convex
a si i.s.c., iar epi epi f , avem ca
epi epi (conv f ) = conv (epi f ). Prin urmare (x) conv f (x) pentru
orice x X. In acest mod avem ca hx, x i conv f (x) pentru orice x, si
deci (conv f ) (x ) . Am obtinut astfel ca f = f = (conv f ) .
(v), (vi) si (vii) sunt imediate.
(viii) Avem ca
(Af ) (y ) = sup(hy, y i (Af )(y) ) = sup hy, y i inf f (x)

yY
yY
Ax=y
= sup{hy, y i f (x) | (x, y) X Y, Ax = y}

= sup{hAx, y i f (x) | x X}
= sup{hx, A y i f (x) | x X}
= f (A y ) = (f A )(y ).
In mod asemanator se obtine relatia corespunzatoare pentru (f 2g) .
Urmatorul rezultat este foarte important n teoria dualitatii.
Teorema 2.3.2 (a biconjugatei). Fie f : X IR o functie convex
a, proprie
a. Atunci f = f .
Demonstratie. Am vazut n teorema precedent
a ca f f . Fie deci f
convexa, i.s.c. si proprie. Fie x
X fixat si t IR astfel ca t < f (
x); prin
urmare (
x, t)
/ epi f . Utilizand o teorema de separare, exista (
x , ) X IR
si IR astfel ca
hx, x
i + t < < h
x, x
i + t
(x, t) epi f.
(2.18)
98

a
Luand (x, t) = (
x, f (
x) + n), n IN , unde x
dom f , obtinem
h
x, x
i + f (
x) + n < < h
x, x
i + t
n IN .
Facand n , obtinem 0. Consideram pentru nceput ca < 0.

Impartind eventual prin > 0, n (2.18) putem presupune ca = 1.
Avem astfel ca
hx, x
i f (x) < x dom f,
si deci
f (
x ) < h
x, x
i t,
de unde
t < h
x, x
i f (
x ) f (
x).
Fie acum = 0; din relatia (2.18) obtinem existenta unui c > 0 astfel ca
hx, x
i + c h
x, x
i
x dom f.
Utilizand Teorema 2.2.4, exista x0 X si IR astfel ca

f (x) hx, x0 i +
x X.
Din ultimele doua relatii, obtinem succesiv:

f (x) hx, x0 i + hx, x0 i + + thx, x
i + tc th
x, x
i x dom f, t > 0,
tc + th
x, x
i hx, x0 + t
x i f (x) x X, t > 0,
tc + th
x, x
i f (x0 + t
x ) t > 0,
f (
x) h
x, x0 + t
x i f (x0 + t
x ) + tc + h
x, x0 i t > 0.
Prin urmare exista t > 0 astfel ca + tc + h
x, x0 i > t, si deci f (
x) > t si n
acest caz. Prin urmare f (

x) f (
x). Deci f = f .
Pentru functii arbitrare are loc urmatorul rezultat.
Teorema 2.3.3 Fie f : X IR cu dom f 6= .
(i) Dac
a conv f este proprie atunci f = conv f ; dac
a conv f nu-i proprie
atunci f = .
(ii) Presupunem c
a f este convex
a. Dac
a f este i.s.c. n x
dom f atunci
f (
x) = f (
x); n plus, dac
a f (
x) IR atunci f = f si f este proprie.
2.3 Functii conjugate
99
Demonstratie. (i) Functia conv f este convex

a si i.s.c. Daca conv f este
proprie, din teorema precedent
a si Teorema 2.3.1 (iv) avem ca
conv f = (conv f ) = (f ) = f .
Daca conv f este improprie, cum dom (conv f ) dom f 6= , conv f ia valoarea
, si deci f = (conv f ) = , de unde avem ca f = .
(ii) Deoarece f este convex
a, conv f = f. Cum f este i.s.c. n x
, avem
ca f (
x) = f (
x). Avem doua situatii: a) f (
x) = si b) f (
x) IR. Este
evident ca n cazul a) avem ca f (
x) = f (
x). Fie deci f (
x) IR; prin urmare
f(
x) IR, si deci f este proprie. Din prima parte avem ca f = f, de unde
obtinem ca f (
x) = f(
x) = f (
x).
Consecinta 2.3.1 Fie f, g : X IR dou
a functii convexe si proprii. Dac
a
f 2g este proprie, (f +g ) = f 2g = f2
g , iar n caz contrar (f +g ) = .
plus, dac
In
a f este continu
a ntr-un punct din domeniul s
au atunci
(f 2g)(x) = (f + g ) (x)
x int (dom (f 2g)) = int (dom f ) + dom g.
Demonstratie. Din Teorema 2.3.1 avem ca

(f 2g) = f + g = f + g = (f2
g ) ,
iar cum f 2g este convexa, concluzia primei parti rezulta din Teorema 2.3.3.
Daca f este continua n x0 dom f , atunci f este majorata pe o vecin
atate
a lui x0 . Luand y0 dom g, f 2g este majorata pe o vecin
atate a lui x0 + y0 .
Aplicand Consecinta 2.2.4, f 2g este continu
a pe int (dom (f 2g)), si deci este
i.s.c. pe aceasta multime. Concluzia rezulta acum din partea a doua a teoremei
precedente.
Fie C X o multime nevida. Observam ca
(IC ) (x ) = supxC hx, x i = supxconv C hx, x i = (Iconv C ) (x ),
adica (IC ) este functionala suport a multimii C. In plus Iconv C = conv IC si
dom (IC ) = {x X | x este marginit
a superior pe C}.
In sectiunea urmatoare vom vedea ca IC este utila pentru determinarea conului
normal la C ntr-un punct.
100
2.4

a
Subdiferentiala unei functii convexe
Am observat n Sectiunea 2.1 ca daca functia proprie f : (X, k k) IR este

G-diferentiabila n x
int (dom f ) atunci
hx x
, f (
x)i f (x) f (
x) x dom f ( x X).
Avand n vedere acest fapt, este firesc sa consideram acele elemente x X
care satisfac inegalitatea
hx x
, x i f (x) f (
x) x X,
(2.19)
chiar si n cazul n care f nu-i G-diferentiabil

a n x
.
Si n aceasta sectiune presupunem ca X este un spatiu normat, desi toate
rezultatele, cu exceptia acelora care fac apel n mod explicit la norma, sunt
valabile n spatii local convexe separate.
Fie f : X IR si x
X astfel ca f (
x) IR. Elementul x X se numeste
subgradient al functiei f n x
dac
a este satisfacut
a relatia (2.19); multimea
tuturor subgradientilor functiei f n x
se noteaza prin f (
x) si se numeste
subdiferentiala functiei f n x
. Consideram ca f (
x) = daca f (
x)
/ IR;
desigur, putem avea f (
x) = chiar daca f (
x) IR. Obtinem astfel aplicatia
multivoca f : X ; X . Din cele de mai sus avem ca dom f dom f .
Spunem ca f este subdiferentiabil
a n x
X daca f (
x) 6= .
Observam ca daca x f (
x), atunci functia afina : X IR, definita
prin (x) = hx, x i h
x, x i + f (
x), minoreaza f si coincide cu f n x
; rezulta
ca
hx, x i t := h
x, x i f (
x) (x, t) epi f,
ceea ce arata ca hiperplanul {(x, t) X IR | hx, x i t 1 = } este hiperplan
nevertical (deoarece coeficientul lui t este 6= 0) de sprijin (deoarece lasa de o
singura parte epi f si l intersecteaz
a).
Reamintim ca n Teorema 2.1.4 am determinat deja subdiferentiala functiei
convexe si proprii f : IR IR n t0 dom f :
f (t0 ) =
f (t0 ), f+0 (t0 ) IR.
In continuare punem n evident

a proprietati si metode de calcul pentru
subdiferentiale si n cazul n care X 6= IR.
Un prim rezultat, destul de usor de obtinut, este urmatorul.
Teorema 2.4.1 Fie f : X IR si x
X cu f (
x) IR.
(i) f (
x) X este o multime convex
a si w nchis
a (eventual vid
a).
2.4 Subdiferentiala unei functii convexe
101
(ii) Dac
a f (
x) 6= atunci
(conv f )(
x) = f(
x) = f (
x) si (conv f )(
x) = f(
x) = f (
x);
n particular f este proprie si i.s.c. n x
.
(iii) Dac
a f este proprie, dom f este multime convex
a si f este subdiferentiabil
a n orice x dom f atunci f este convex
a.
x) si ]0, 1[. Atunci
Demonstratie. (i) Fie x1 , x2 f (
hx x
, x1 i f (x) f (
x),
hx x
, x2 i f (x) f (
x) x X.
Inmultind prima relatie cu > 0 si a doua cu 1 > 0 obtinem

hx x
, x1 + (1 )x2 i f (x) f (
x) x X,
adica x1 + (1 )x2 f (
x).
Fie x
X \ f (
x). Exista x0 X astfel ca hx0 x
, x
i > f (x0 ) f (
x).
Fie IR astfel ca hx0 x

, x
i > > f (x0 ) f (
x). Atunci V := {x |
hx0 x
, x i > } este o vecinatate pentru x
fat
a de topologia w = (X , X).
Este evident ca V f (
x) = . Rezulta ca f (
x) este w nchis
a.
(ii) Stim ca conv f f f . Fie x

f (
x) si
: X IR,
(x) := hx x
, x
i + f (
x).
Atunci este convexa si continu

a, iar f . Deci conv f f f .
x) = f(
x) = f (
x). Aceste relatii
Deoarece (
x) = f (
x), avem ca (conv f )(
arata ca functiile f, f , conv f sunt proprii si f este i.s.c. n x

. Din inegalitatea
de mai nainte obtinem, n mod evident, ca (conv f )(
x) f(
x) f (
x).
Daca x (conv f )(
x) atunci
x) f (x) f (
x) x X,
hx x
, x i (conv f )(x) (conv f )(
si deci (conv f )(
x) f (
x). Prin urmare (conv f )(
x) = f(
x) = f (
x).
(iii) Din (ii) avem ca f (x) = conv f (x) pentru orice x dom f . Cum
conv f este functie convexa, iar dom f este multime convex
a, este evident ca
f este convexa.
Proprietatea (ii) din Teorema 2.4.1 justifica considerarea n continuare a
functiilor convexe si proprii cand discutam despre subdiferentiale.
In mod asemanator se introduce notiunea de subdiferential
a pentru o
functie h : X IR ntr-un punct x
X cu h(
x ) IR:
h(
x ) := {x X | hx, x x
i h(x ) h(
x ) x X }.
102

a
Are loc un rezultat similar celui prezentat n Teorema 2.4.1, si anume h(

x )
este multime convexa si nchis

a (eventual vida), iar daca h(
x ) 6= atunci
h este proprie si w i.s.c. n x

; sunt adevarate si celelalte afirmatii, ns
a
aderenta trebuie considerata pentru topologia slab-stelata.
In practica (de exemplu n rezolvarea numeric
a, pe calculator, a unor probleme) nu se pot calcula chiar subgradienti, ci valori aproximative ale acestora.
In acest sens, daca f : X IR, x
X cu f (
x) IR si [0, [, elementul
x X se numeste subgradient al functiei f n x

dac
a
hx x
, x i f (x) f (
x) + x X;
(2.20)
multimea subgradientilor functiei f n x

se noteaza prin f (
x) si se numeste
. La fel ca mai sus, daca f (
x)
/ IR, consideram ca f (
x) = ; obtinem astfel aplicatia multivoca f : X ; X , cu
dom ( f ) dom f . Observam ca f este proprie daca f (
x) 6= pentru un
0, iar daca 0 1 2 < atunci
f (
x) = 0 f (
x) 1 f (
x) 2 f (
x).
In plus
f (
x) =
\
>
f (
x) [0, [.
In mod asemanator se introduce -subdiferentiala functiei h : X IR n

X cu h(
x ) IR.
In teorema urmatoare colectam cateva rezultate simple referitoare la subdiferentiale si subdiferentiale. Inainte de a formula aceasta teorema introducem o alta notiune: spunem ca aplicatia multivoca T : X ; X este monoton
a daca
x
hx y, x y i 0 x, y X, x T (x), y T (y),
iar T este strict monoton
a dac
a
hx y, x y i > 0 x, y X, x 6= y, x T (x), y T (y);
T se numeste maximal monoton
a daca T este monotona, iar daca T 0 : X ; X
0
este monotona si gr T gr T atunci T = T 0 , adica T este element maximal n
clasa aplicatiilor monotone, pe care relatia de ordine este data de incluziune.
Desigur, n cazul n care X = IR si T (x) are cel mult un element, faptul
ca T este (strict) monotona revine la faptul ca functia T |dom T este (strict)
crescatoare.
103
Teorema 2.4.2 Fie f : X IR o functie convex

a si proprie, x
dom f , iar
[0, [.
(i) f (
x) este convex
a si w nchis
a; n plus f (
x) = f0 (
x; )(0);
(ii) x f (
x) f (
x) + f (x ) h
x, x i + ;
(iii) x f (
x) f (
x) + f (x ) h
x, x i f (
x) + f (x ) = h
x, x i;
(iv) dom ( f ) dom f, Im ( f ) dom f , si f este monoton
a, iar dac
a
f este strict convex
a atunci f este strict monoton
a;
(v) f (
x) 6= f (
x) = maxx X (h
x, x i f (x ) );
(vi) f este i.s.c. n x
dac
a si numai dac
a f (
x) 6= pentru orice > 0;
f (
x ) 6= dac
a f (
x ) IR si > 0;
(vii) presupunem c
a f este i.s.c. n x
. Atunci x f (
x) x
f (x ).
(viii) (f + x
)(
x) = x
+ f (
x) pentru x
X , iar pentru > 0,
(f )(
x) = / f (
x) si (f )(
x) = f (
x);
(ix) presupunem c
a f este i.s.c, 0 n , (xn , xn ) n f, xn x si
x . Atunci (x, x ) f .
In particular f este nchis
a n X X .
xn
Demonstratie. (i) Faptul ca f (

x) este multime convex
a si w nchis
a se
demonstreaza la fel ca prima parte a Teoremei 2.4.1, si nu-i nevoie ca f s
a fie
convexa. Daca x f (
x) atunci luand n (2.20) x
+ tx, t > 0, n loc de x,
apoi mpartind la t obtinem ca
f (
x + tx) f (
x) +
= f0 (
x; x) x X.
t>0
t
hx, x i inf
Incluziunea inversa rezulta din inegalitatea f0 (

x; x) f (
x + x) f (
x) +
pentru orice x X.
(ii) Avem
x f (
x)
hx x
, x i f (x) f (
x) + x X
hx, x i f (x) h
x, x i f (
x) + x X
f (x ) h
x, x i f (
x) +
f (
x) + f (x ) h
x, x i + .
(iii) Cunoastem deja ca h

x, x i f (
x) + f (x ) (inegalitatea lui YoungFenchel !); echivalentele respective rezulta acum din (ii) luand = 0.
(iv) Incluziunea dom ( f ) dom f este evident
a, iar din (ii) avem ca
Im f dom f . Fie x f (x), y f (y) astfel ca x 6= y. Din (i) avem
104

a
ca
hyx, x i f+0 (x; yx) f (y)f (x), hxy, y i f+0 (y; xy) f (x)f (y),
avand chiar ca f+0 (x; y x) < f (y) f (x) n cazul n care f este strict convexa. Sumand cele doua relatii de mai sus, obtinem ca hy x, x y i 0,
inegalitatea fiind stricta daca f este strict convex
a. De aici obtinem imediat
ca f este monotona, chiar strict monotona daca f este strict convex
a.
(v) Daca exista x

f (
x) atunci, tin
and seama de (iii) si inegalitatea lui
Young-Fenchel,
h
x, x
i f (
x ) = f (
x) h
x, x i f (x ) x X ,
si deci implicatia are loc. Implicatia invers
a este consecint
a imediata a
echivalentelor din (iii).
(vi) Presupunem ca f este i.s.c. n x
si luam > 0; din Teorema 2.3.3 avem
ca
f (
x) = f (
x) = sup{h
x, x i f (x ) | x X } > f (
x) .
Deci exista x X astfel ca h
x, x i f (x ) > f (
x) , de unde x f (
x).
Reciproc, presupunem ca f (
x) 6= pentru orice > 0. Atunci
> 0, x X : f (
x) h
x, x i f (x ) f (
x),
si deci f (
x) f (
x). Cum f f f , rezulta ca f(
x) = f (
x), adica f este
i.s.c. n x
.
Fie x
X astfel ca f (
x ) IR si > 0. Din definitia lui f , exista
x
X astfel ca f (
x ) < h
x, x
i f (
x) + , si deci
h
x, x x
i < h
x, x i f (
x) f (
x ) + f (x ) f (
x ) + ,
adica x
f (
x ).
(vii) Deoarece f este i.s.c. n x
, avem ca f (
x) = f (
x); concluzia este
imediata prin utilizarea punctului (ii).
(viii) Relatiile indicate sunt consecinte imediate ale definitiilor.
and conditiile din enunt. Atunci
(ix) Fie n si (xn , xn ) satisfac
f (xn ) + hx xn , xn i f (y) + n y X,
de unde, trecand la limita inferioara, obtinem ca x f (x). Luand n =
se obtine cealalta afirmatie.
105
In general nu este adevarat ca (f )(x) = f (x) n cazul = 0; aceasta

formula este adevarata si n acest caz daca x aint (dom f ).
Daca A X este o multime convex
a si nevida, iar a A, atunci
IA (a) = {x X | hx a, x i 0 x A}
= {x X | hx, x i ha, x i x A}
= {x | hx, x i 0 x con (A a)}
= (con (A a))+ = con (A a) + .
In continuare vom nota con A prin con A; con A se numeste nf
asur
atoarea
conic
a nchis
a a multimii A. Multimea IA (a) se noteaza prin N (A, a) si se
numeste conul normal la A n a A, iar multimea con (A a) o notam prin
C(A, a); este evident ca C(A, a) este con convex nchis. Din relatia de mai
sus, utilizand teorema bipolarei (Teorema 1.5.7), avem ca
N (A, a) = (C(A, a))+ si C(A, a) = (N (A, a))+ .
(2.21)
Este evident ca N (A, a) = {0} daca a aint A. De asemenea observam ca

x N (A, a) \ {0} daca si numai daca Hx ,ha,x i este hiperplan suport la A n
a si A Hx ,ha,x i .
Multimea f (
x) poate fi vid
a chiar daca f este i.s.c. n x
. De exemplu,
2
functia f : IR IR, f (x) := 1 x pentru |x| 1, f (x) := pentru
|x| > 1 (considerata si n Sectiunea 2.1) este i.s.c., finita n 1, dar f (1) = .
In plus (0 f )(1) = ] , 0].
In sectiunea precedenta am vazut cateva situatii n care se putea calcula
cu usurinta conjugata unor functii. Punem n evident
a astfel de situatii si
pentru subdiferentiale.
Consecinta 2.4.1 Fie fi : Xi IR, 1 i n, functii convexe proprii si
Q
x
= (
x1 , . . . , xn ) ni=1 dom fi . Consider
am functia
F :
Yn
i=1
Xi IR,
F (x1 , . . . , xn ) :=
Xn
i=1
fi (xi ),
si [0, [. Atunci
F (
x) =
[ n Yn
i=1
i fi (
xi ) i 0, 1 + + n = .
particular
In
F (
x1 , . . . , x
n ) =
Yn
i=1
fi (
xi ).
106

a
Demonstratie. In sectiunea precedent

a am obtinut (pentru n = 2, dar
P
extinderea este imediata) ca F (x1 , . . . , xn ) = ni=1 fi (xi ). Prin urmare
x F (
x)
F (
x) + F (x ) h
x, x i + = h
x1 , x1 i + h
xn , xn i +
Xn
i=1
[fi (
xi ) + fi (xi ) h
xi , xi i]
1 , . . . , n 0 : 1 + + n = ,
fi (
xi ) + fi (xi ) h
xi , xi i i , 1 i n
1 , . . . , n 0 : 1 + + n = , xi i fi (
xi ),
1 i n.
Deci concluzia are loc.

Consecinta 2.4.2 Fie f : X IR o functie convex
a proprie si A L(X, Y ).
Dac
a x dom f si y Y sunt astfel ca y = Ax si (Af )(y) = f (x) atunci
pentru orice [0, [ avem
(Af )(y) = A 1 ( f (x) ).
Demonstratie. Avem ca
y (Af )(y)
(Af )(y) + (Af ) (y ) hy, y i +
f (x) + f (A y ) hAx, y i + = hx, A y i +
A y f (x) y A 1 ( f (x) ).
Am utilizat faptul ca (Af ) = f A , demonstrat n sectiunea precedent

a.
Consecinta 2.4.3 Fie f1 , . . . , fn : X IR (n IN ) functii convexe proprii.
Presupunem c
a exist
ax
i dom fi , 1 i n, astfel ca
(f1 2 2fn )(
x1 + + x
n ) = f1 (
x1 ) + + fn (
xn ).
(2.22)
Atunci pentru orice [0, [ avem

(f1 2 2fn )(
x1 + + x
n )
=
{1 f1 (
x1 ) n fn (
xn ) | 1 , . . . , n 0, 1 + + n = } .
particular
In
(f1 2 2fn )(
x1 + + x
n ) = f1 (
x1 ) fn (
xn )
Invers, dac
a f1 (
x1 ) fn (
xn ) 6= atunci (2.22) are loc.
107
Demonstratie. Se aplica Consecinta 2.4.1 pentru functiile f1 , . . . , fn si Consecinta 2.4.2 pentru functia f : X n IR, f (x1 , . . . , xn ) := f1 (x1 )+ +fn (xn ),
si operatorul A : X n X, A(x1 , . . . , xn ) := x1 + + xn .
Daca x f1 (
x1 ) fn (
xn ), atunci
hxi x
i , x i fi (xi ) fi (
xi ) i, 1 i n, xi X,
de unde obtinem ca f1 (
x1 ) + + fn (
xn ) f1 (x1 ) + + fn (xn ) pentru toate
elementele x1 , . . . , xn X astfel ca x1 + + xn = x
1 + + x
n , adica (2.22)
are loc.
In Sectiunea 2.6 vom extinde rezultatele din Consecintele 2.4.2 si 2.4.3 la
cazul n care infimul nu este atins n y, respectiv x
.
Rezultatul urmator pune n evident
a o conditie suficient
a pentru ca subdiferentiala ntr-un punct a unei functii convexe sa fie nevida; acest rezultat
este deosebit de important.
a proprie. Dac
a f este
continu
a n x
dom f atunci f (
x) este nevid
a si w compact
a pentru orice
plus, pentru orice 0, f0 (
[0, [. In
x; ) este continu
a si
f0 (
x; x) = max{hx, x i | x f (
x)} x X.
(2.23)
Demonstratie. Presupunem ca functia f este continu

a n x
dom f (din
teorema precedenta cunoastem deja ca f (
x) 6= pentru > 0 !). Fie
A := epi f X IR si (
x, f (
x) ) X IR. Deoarece f este continu
a n x
,
exista V0 V(0) astfel ca
f (x) f (
x) + 1 x x
+ V0 .
(2.24)
Prin urmare (
x + V0 ) [f (
x) + 1, [ A, si deci int A 6= ; multimea A fiind
convexa, iar (
x, f (
x))
/ int A [(
x, f (
x) )
/ A > 0], aplicand o teorema
de separare, exista (x , ) X IR \ {(0, 0)} astfel ca
hx, x i + t h
x, x i + f (
x) (x, t) A = epi f.
(2.25)
Luand x = x
si t = f (
x) + n, n IN , obtinem ca 0. Daca = 0 atunci
din (2.25) avem ca hx x
, x i 0 pentru orice x dom f , iar din (2.24)
obtinem ca hx, x i 0 pentru orice x V0 , ceea ce, evident, antreneaz

a ca
x = 0; am obtinut astfel contradictia (x , ) = (0, 0). Deci < 0; ca si
altadata, putem considera ca = 1 n (2.25). Aceasta relatie devine astfel
hx, x i f (x) h
x, x i f (
x) x dom f,
108

a
adica x f (
x).
Fie acum 0. Pentru orice x f (
x) = f0 (
x; )(0), din (2.24), avem
ca
hu, x i f0 (
x; u) f (
x + u) f (
x) + 1 + u V0 ,
(2.26)
1
si deci hu, x i 1 pentru u V := 1+
V0 , ceea ce arata ca f (
x) V .
Din Teorema Alaoglu-Bourbaki (Teorema 1.6.3), avem ca V este w compacta; cum f (

x) este w nchis
a, rezulta ca f (
x) este w compact
a.
0
Deoarece x
int (dom f ), din Teorema 2.1.10, avem ca dom f (
x; ) = X,
iar din Teorema 2.2.6 si (2.26) avem ca f0 (
x; ) este continu
a. In plus, tot
din (2.26), obtinem ca
f0 (
x; x) sup{hx, x i | x f (
x)}.
Dorim sa aratam ca n relatia de mai sus are loc egalitate iar supremul este
atins. Pentru aceasta fie x X \ {0}. Consideram X0 := IRx, si : X0 IR,
(tx) := tf0 (
x; x); este evident ca (u) f0 (
x, u) pentru orice u X0 .
Prin urmare, aplicand Teorema lui Hahn-Banach, exista x X 0 astfel ca
hx, x i = (x) = f0 (
x; x) si hu, x i f0 (
x; u) pentru orice u X. Cum
0
f (
x; ) este continua, x este continu
a, si deci x f0 (
x; )(0) = f (
x).
In cazul n care f nu este continu
a n x
dom f este posibil ca relatia (2.23)
sa nu aiba loc. Are loc nsa urmatorul rezultat.
a, proprie si i.s.c., iar
x
dom f , ]0, [. Atunci
f0 (
x; x) = sup{hx, x i | x f (
x)} x X.
(2.27)
plus
Prin urmare f0 (
x; ) este o functional
a subliniar
a si i.s.c. In
f+0 (
x; x) = lim (sup{hx, x i | x f (
x)})
0
= inf (sup{hx, x i | x f (
x)}) x X.
>0
(2.28)
x; )(0), si deci
Demonstratie. In Teorema 2.4.2 am vazut ca f (
x) = f0 (
hx, x i f0 (
x; x) x f (
x), x X.
Prin urmare are loc inegalitatea din (2.27). Pentru a dovedi inegalitatea
x; x). Avand n vedere definitia lui
inversa, fie x X si IR, < f0 (
x; x), avem ca
f0 (
f (
x + tx) f (
x) +
<
t > 0
(2.29)
t
109
si
f (
x + tx) f (
x) +
f (
x + tx) f (
x)
= lim
.
(2.30)
t
t
t
Consideram A := epi f si B := {(
x + sx, f (
x) + s ) | s 0}. Este evident
ca A si B sunt multimi convexe, nevide, iar din (2.29) avem ca A B = ,
adica (0, 0)
/ A B. Aratam ca A B este multime nchis
a. Pentru aceasta
x + sn x, f (
x) + sn ) ) B astfel ca
fie ( (xn , tn ) ) A, ( (
< lim
xn x
sn x u,
tn f (
x) sn + .
(2.31)
Presupunem ca sn ; din (2.31) avem ca s1n xn x si s1n tn . Fie s > 0;

exista ns IN astfel ca sn > s pentru orice n ns , si deci
s
sn (xn , tn )
+ (1
s
x, f (
x)
sn )(
A n ns ,
de unde, trecand la limita, obtinem ca s(x, ) + (

x, f (
x)) epi f . Prin urmare
f (
x+tx) f (
x)+t, adica (f (
x+tx)f (
x))/t , pentru orice t > 0. Fac
and
t , obtinem ca limt (f (
x + tx) f (
x))/t , contrazic
and (2.30). Deci
(sn ) contine un subsir marginit (snk ); putem presupune ca snk s [0, [.
Din (2.31) obtinem ca
xnk u + x
+ sx =: x0 X,
tnk f (
x) + s + =: t0 IR.
Intrucat A este nchisa, (x0 , t0 ) A, adica f (x0 ) t0 . Rezulta ca

(u, ) = (x0 , t0 ) (
x + sx, f (
x) + s ) A B.
Deoarece A B este convexa, nchis
a si nevida, iar (0, 0)
/ A B, aplicand o
teorema de separare, exista (
x , ) X IR astfel ca
0 > hy x
sx, x
i + (t f (
x) s + ) (y, t) epi f, s 0.
Luand y = x
si facand t , obtinem ca 0; daca = 0, pentru s = 0
se obtine contradictia 0 > 0. Deci < 0, si putem presupune ca = 1.
Relatia de mai sus devine
0 > hy x
, x
i (f (y) f (
x) + ) + s( hx, x
i) y dom f, s 0.
Luand s = 0 n aceasta relatie, obtinem ca x
f (
x); trecand la limita
pentru s obtinem ca hx, x

i . Deci sup{hx, x i | x f (
x)}.
0
x; x) este arbitrar, relatia (2.27) are loc. Egalitatea (2.28) rezulta
Cum < f (
din (2.27) si Teorema 2.1.10.
Criteriul de subdiferentiabilitate din Teorema 2.4.3 poate fi extins.
110

a

a si proprie. Consider
am
multimea X0 := aff (dom f ). Dac
a f |X0 este continu
a n x
dom f atunci
f (
x) 6= .
In particular, dac
a dim X < atunci f (x) 6= pentru orice
x raint (dom f ).
Demonstratie. Fara a restrange generalitatea putem presupune ca x = 0;
atunci X0 = lin (dom f ). Functia g := f |X0 este convex
a, proprie si continu
a
n 0. Din teorema precedent
a avem ca g(0) 6= . Fie g(0); deci X0
si
(x) (0) g(x) g(0) x dom g.
(2.32)
Deoarece este continua si liniara, exista M 0 astfel ca (x) M kxk
pentru orice x X0 . Aplicand Teorema Hahn-Banach, exista x X 0 astfel
ca x |X0 = si hx, x i M kxk pentru orice x X. Prin urmare x X .
In plus, din (2.32), avem ca
hx 0, x i = (x) g(x) g(0) = f (x) f (0) x dom f = dom g,
si deci x f (0).
Daca dim X < atunci dim X0 < . Din Teorema 2.2.9 avem ca g este
continua pe int (dom g) = raint (dom f ). Concluzia rezulta din prima parte.
Sa observam ca n conditiile Teoremei 2.4.5 multimea f (x) este, n general, nemarginita, si deci nu este w compacta. Are loc ns
a urmatorul rezultat;
R.T. Rockafellar a demonstrat valabilitatea acestui rezultat pentru operatori
monotoni.
a proprie si continu
a pe
int (dom f ). Atunci f este local m
arginit
a pe int (dom f ) = int (dom f ).
Demonstratie. Din Teorema 2.4.3 avem ca int (dom f ) dom f dom f ,
de unde rezulta imediat egalitatea din enuntul teoremei. Fie x0 int (dom f );
cum f este continua n x0 , din Teorema 2.2.5, rezulta ca exista M, > 0 astfel
ca
|f (x) f (y)| M kx yk x, y B(x0 , ).
Fixand x B(x0 , ) si luand y := x + tu, t ]0, ( kx x0 k)/(kuk + 1)[ n
inegalitatea de mai sus, apoi fac
and t 0, obtinem ca
f+0 (x; u) M kuk x B(x0 , ), u X,
ceea ce arata ca f (B(x0 , )) D(0, M ). Deci concluzia are loc.
111
Consecinta 2.4.4 Fie f : X IR convex

a si proprie. Presupunem c
a f este
continu
a n x
dom f . Atunci f este G-diferentiabil
a n x
dac
a si numai
dac
a f (
x) are un singur element (si anume f (
x)).
Demonstratie. Presupunem ca f este G-diferentiabil
a n x
. Atunci
f 0 (
x; x) = hx, f (
x)i
x X.
Prin urmare f (
x) = f+0 (
x; )(0) = {f (
x)}, si deci f (
x) are un singur
element (nu s-a folosit continuitatea lui f !).
Presupunem acum ca f (
x) = {
x }. Atunci, din Teorema 2.4.3, avem ca
f+0 (
x; x) = lim
t0
Cum
lim
t0
f (
x + tx) f (
x)
= hx, x
i x X.
t
f (
x + tx) f (
x)
= f+0 (
x; x) = hx, x
i = hx, x
i,
t
avem ca f este G-diferentiabil

a n x
si f (
x) = x .
In Teorema 2.4.2 am vazut ca determinarea subdiferentialei unei functii
convexe ntr-un punct revine la a calcula subdiferentiala unei functionale subliniare n origine. De altfel si alte subdiferentiale (subdiferentiala Clarke,
Penot-Michel, etc.), pentru functii neconvexe, se introduc prin intermediul
unor functionale subliniare. Avand n vedere acest aspect ne propunem sa
punem n evidenta n continuare cateva rezultate referitoare la functionale
subliniare.
a functionale subliniare.
Teorema 2.4.7 Fie f, g : X IR dou
(i) f (0) 6= f este i.s.c. n 0;
(ii) f = If (0) ;
(iii) pentru orice x
dom f si [0, [ avem
f (
x) = {x f (0) | h
x, x i = f (
x)},
f (
x) = {x f (0) | h
x, x i f (
x) },
f (0) = f (0);
(iv) dac
a f este i.s.c. n 0 atunci
f(x) = sup{hx, x i | x f (0)}
x X;
(v) Presupunem c
a f si g sunt i.s.c. Atunci f g f (0) g(0).
112

a
Demonstratie. (i) Daca f (0) 6= , din Teorema 2.4.1, avem ca f este i.s.c.
n 0. Presupunem acum ca f este i.s.c. n 0. Atunci f(0) = f (0) = 0, si deci
(0, 1)
/ epi f = epi f. Deci exista (x , ) X IR si IR astfel ca
hx, x i + t < <
(x, t) epi f.
Cum (0, 0) epi f, 0 < , si deci putem presupune ca = 1. Prin urmare

hx, x i f (x) pentru orice x dom f . Deoarece dom f este con, avem ca
hx, x i f (x) pentru orice x dom f , adica x f (0) (6= ).
(ii) Pentru orice x X avem ca
f (x ) = sup{hx, x i f (x) | x dom f } h0, x i f (0) = 0.
Daca x f (0), hx, x i f (x) pentru orice x dom f ; deci f (x ) = 0.
Daca x
/ f (0), exista x
X astfel ca h
x, x i > f (
x). In acest caz
f (x ) sup{ht
x, x i f (t
x) | t > 0} = sup{t(h
x, x i f (
x) ) | t > 0} = .
(iii) Fie x
dom f si 0. Daca x f (0) si h
x, x i f (
x) atunci
hx x
, x i = hx, x i h
x, x i f (x) f (
x) + x X,
adica x f (
x). Invers, luand x f (
x), are loc inegalitatea de mai sus.
Pentru x = 0 obtinem ca h
x, x i f (
x) , iar pentru x := x
+ tu, t > 0 si
u X, obtinem
thu, x i f (
x + tu) f (
x) + f (
x) + tf (u) f (
x) + = tf (u) + .
Impartind prin t > 0 si facand t obtinem ca hu, x i f (u) pentru orice
u X, adica x f (0).
Pentru = 0 obtinem
f (
x) = {x f (0) | h
x, x i f (
x)} = {x f (0) | h
x, x i = f (
x)},
iar pentru x
= 0 obtinem
f (0) = {x f (0) | h0, x i f (0) } = f (0).
(iv) Presupunem ca f este i.s.c. n 0. Atunci f(0) = f (0) = 0. Utilizand
Teorema 2.3.3 avem ca f = f. Prin urmare
f(x) = sup{hx, x i f (x ) | x X } = sup{hx, x i | x f (0)}.
(v) Este evident ca f (0) g(0) daca f g. Implicatia invers
a rezulta
imediat utilizand punctul precedent.
113
Consecinta 2.4.5 Fie f : (X, k k) IR, f (x) := kxk, si x

X. Atunci
f = IU ,
f (0) = U ,
f (
x) = {x U | h
x, x i = k
xk}.
Demonstratie. Formulele de mai sus se obtin imediat utilizand teorema

precedenta.
Subdiferentiala normei are o interpretare geometrica interesant
a. Am
vazut ca un hiperplan este o multime de forma H, := {x X | hx, i = },
unde X \{0} si IR; daca dim X 1, H, 6= . Deoarece pentru orice
6= 0, H, = H, , putem presupune ntotdeauna ca S si 0.
Se constata cu usurinta (exercitiu !) ca daca , 0 S , , 0 > 0 atunci
H, = H0 ,0 daca si numai daca = 0 , = 0 . Putem da acum interpretarea geometrica a subdiferentialei normei: fie x
S, x S si 0;
atunci
Hx , este hiperplan de sprijin la U n x
= 1 si x k k(
x).
Prin urmare multimea hiperplanelor de sprijin la U n x
S este {Hx ,1 |
x k k(
x)} (exercitiu !). Daca n orice punct din S sfera unitate U are
un singur hiperplan de sprijin, spunem ca (X, k k) este neted; sa observam ca
aceasta este o proprietate geometrica (a normei) si nu topologica. Proprietatea
duala, dupa cum vom vedea putin mai tarziu, este cea de spatiu strict convex.
Spunem ca (X, k k) este strict convex daca
x, y X, x 6= y, kxk = kyk = 1 : k 12 (x + y)k < 1.
Desigur, conditia de mai sus este echivalent
a cu faptul ca 12 (x + y) B pentru
orice x, y U, x 6= y.
Un alt exemplu de aplicatie subliniara este dat n rezultatul urmator.
Consecinta 2.4.6 Fie f : IRk IR, f (x) := max{x1 , . . . , xk } si x
IRk ,
unde k IN . Atunci
f (0) = {y IRk | yi 0, y1 + + yk = 1},
f = If (0)
si
f (
x)
y IRk yi 0, y1 + + yk = 1, x
1 y1 + + x
k yk f (
x) .
114

a
Demonstratie. Este evident ca f este subliniara si continu
a. In plus
y f (0) x1 y1 + + xk yk max{x1 , . . . , xk } x IRk .
Luand xj = 0 pentru j 6= i si xi = 1, obtinem ca yi 0, adica yi 0 pentru

orice i. Luand acum xi = x IR pentru orice i, obtinem ca x(y1 + +yk ) x
pentru orice x , si deci y1 + + yk = 1. Prin urmare
f (0) {y IRk | yi 0, y1 + + yk = 1}.
Incluziunea inversa este imediata. Celelalte relatii rezulta direct din teorema
precedenta.
a cateva proprietati ale functiei
1
p ; de asemenea punem
k
k
n
evident
s
i
leg
a
tura
acesteia cu unele proprietati
p
geometrice ale spatiului normat X.
Teorema 2.4.8 Fie (X, k k) spatiu normat, p, q ]1, [,
fp : X IR, fp (x) := p1 kxkp . Atunci
1 1
p+q
= 1, si functia
(i) fp este functie convex

a si continu
a;
(ii) fp (x ) = 1q kx kq x X ;
(iii) fp (x) = {x X | hx, x i = kxkp = kx kq } = kxkp1 k k(x),
fp (x) = fp (x), fp (tx) = tp1 fp (x) pentru orice x X si t [0, [.
(iv) Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente: a) X este neted, b) fp este
G-diferentiabil
a pe X, c) k k este G-diferentiabil
a pe X \ {0}.
(v) Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente: a) X este strict convex, b) fp
este strict convex
a, c) fp este strict monoton
a, d) fp (x)fp (y) = pentru
orice x, y X, x 6= y.
(vi) X este reflexiv Im fp = X .
Demonstratie. (i) Observam ca fp = p k k, unde p : IR IR este
definita prin p (t) := p1 |t|p . Deoarece p este derivabil
a pe IR si derivata sa
este strict crescatoare, din Teorema 2.1.5, p este strict convex
a; n plus p
este strict crescatoare pe [0, [. Fie x, y X si ]0, 1[. Atunci
fp (x + (1 )y) =
p
1
1
p
p kx + (1 )yk p (kxk + (1 )kyk)
1
p
p
p (kxk + (1 )kyk ) fp (x) + (1 )fp (y),
penultima inegalitate fiind stricta daca kxk 6= kyk. Deci fp este convex
a. Este
evident ca fp este continua.
115
(ii) Avem ca
fp (x )
=
=
=
=
1
1
sup hx, x i kxkp = sup |hx, x i| kxkp
p
p
xX
xX
1
sup sup t|hx, x i| tp
p
xS t0
p
1
1
p1
p1
sup |hx, x i| |hx, x i|
|hx, x i|
p
xS
1
1
sup |hx, x i|q = kx kq .
q xS
q
(iii) Este stiut, si usor de dovedit, ca daca a, b 0, ab p1 ap + 1q bq ,

egalitatea avand loc daca si numai daca ap = bq . Fie x X, x X ; atunci
hx, x i |hx, x i| kxk kx k p1 kxkp + 1q kx kq ,
avand peste tot egalitate daca si numai daca hx, x i = kxkp = kx kq . Relatia
fp (x) = {x X | hx, x i = kxkp = kx kq } se obtine acum imediat, utilizand (ii) si punctul (iii) al Teoremei 2.4.2. Celelalte relatii sunt evidente.
(iv) Deoarece functiile fp si k k sunt continue, utilizand Consecinta 2.4.4,
ele sunt G-diferentiabile n x X dac
a si numai daca au un singur subgradient
n x. T
inand seama de faptul ca fp (0) = {0} si fp (x) = kxkp1 k k(x) pentru x 6= 0, avem ca b) c), iar din expresia multimii hiperplanelor de sprijin
la U ntr-un punct din S, data dupa Consecinta 2.4.5, c) a). Invers, daca X
este neted atunci, utilizand aceeasi formul
a pentru multimea hiperplanelor de
sprijin mentionata mai sus, k k(x) are un singur element pentru orice x S;
utilizand formulele de la punctul (ii) obtinem ca fp (x) are un singur element
pentru orice x X, si deci a) b).
(v) a) b) Presupunem ca X este strict convex, si fie x, y X, x 6= y,
]0, 1[. Am vazut la punctul (i) ca
fp (x + (1 )y) < fp (x) + (1 )fp (y),
daca kxk =
6 kyk. Fie deci kxk = kyk =: ; desigur > 0 (altfel x = y = 0 !).
Vrem sa aratam ca k()k < , unde () := x + (1 )y. Consideram
:= min{, 1 } > 0. Este evident ca k( )k , k( + )k si
() = 21 ( ) + 12 ( + ); n plus ( ) 6= ( + ). Obtinem astfel ca
k()k < . Deci
fp (x + (1 )y) =
=
1
1
p
p kx + (1 )yk < p (kxk + (1
1
p
p kxk = fp (x) + (1 )fp (y).
)kyk)p
116

a
Implicatia b) c) rezulta din punctul (iv) al Teoremei 2.4.2, iar implicatia

c) d) este evidenta.
d) a) Fie x, y S, x 6= y. Presupunem ca 21 (x + y) S; consideram
x fp ( x+y
a deoarece fp este continu
a). Atunci
2 ) (exist
1 = k 12 (x + y)kp = kx kq =
1
2 (x
+ y), x 12 kxk kx k + 21 kyk kx k = 1.
Prin urmare
1 = kxkp = kx kq = hx, x i,
1 = kykp = kx kq = hy, x i,
si deci x fp (x) fp (y), contradictie. Deci k 12 (x + y)k < 1, ceea ce arata

ca X este strict convex.
(vi) Presupunem ca X este reflexiv si fie x X . Consideram functia
g : X IR, g(x) := fp (x) hx, x i. Este evident ca g este convex
a, continu
a
si g(x) p1 kxkp kxk kx k; prin urmare limkxk g(x) = . Rezulta
ca multimea K := {x X | g(x) 1} este marginit
a, convex
a si nchis
a.
Deoarece X este reflexiv K este wcompacta. Deoarece g este w-i.s.c., din
Teorema lui Weierstrass (Teorema 1.1.17), exista x
K astfel ca g(
x)
g(x) 1 pentru orice x K. Cum g(x) > 1 pentru x X \ K, avem ca
g(
x) g(x) pentru orice x X, adica hx x
, x i fp (x) fp (
x). Aceasta
relatie arata ca x fp (
x). Am obtinut astfel ca Im fp = X .
Invers, presupunem ca Im fp = X . Fie x X ; tin
and seama de
Teorema lui James (Teorema 1.8.4), trebuie sa arat
am ca x si atinge supremul
pe U . Desigur, putem presupune ca kx k = 1. Din ipoteza exista x
X astfel
ca x fp (
x). Deci
h
x, x i = k
xkp = kx kq = 1 hx, x i x U.
Prin urmare x
U , si deci x si atinge supremul pe U n x
.
Aplicatia multivoca FX := f2 : X P(X ) se numeste aplicatia de
dualitate a lui X. Prin urmare
n
FX (x) = x X | hx, x i = kxk2 = kx k2 .

Daca (X, h , i) este spatiu Hilbert, aplicatia de dualitate a lui X este functia
F X pusa n evidenta n Teorema lui Riesz (Teorema 1.9.3); daca X este
identificat cu X atunci aplicatia de dualitate a lui X este aplicatia identic
a.
Referitor la stricta convexitate, respectiv netezimea, spatiilor normate are
loc urmatorul rezultat.
2.5 Problema generala a programarii convexe
117
Teorema 2.4.9 Fie (X, k k) un spatiu normat si X nzestrat cu norma

dual
a. Dac
a X este neted (strict convex) atunci X este strict convex (neted).
Dac
a X este spatiu Banach reflexiv atunci X este neted (strict convex) dac
a
si numai dac
a X este strict convex (neted).
Demonstratie. Fie pentru nceput X spatiu neted si x, y S, x 6= y;
presupunem ca 21 (x + y) S. Luand x
FX ( x+y
n demonstratia
2 ), ca
punctului (v) din teorema precedent
a, obtinem ca
1 = kxk2 = kyk2 = k
x k2 = hx, x
i = hy, x
i.
Prin urmare {x X | hx, x i = 1} si {x X | hy, x i = 1} sunt hiperplane
de sprijin, distincte, la U n x
S , ceea ce contrazice faptul ca X este
neted. Deci X este strict convex.
Presupunem acum ca X este strict convex, dar X nu este neted. Atunci
exista x , y S astfel ca {x X | hx, x i = 1} si {x X | hx, y i = 1} sunt
hiperplane de sprijin, distincte, la U n x
. Deci x 6= y si
D
1 = h
x, x i = h
x, y i = x
, 21 (x + y ) k
xkk 21 (x +y )k = k 21 (x +y )k 1.
Prin urmare k 12 (x + y )k = 1, ceea ce contrazice faptul ca X este strict
convex. Deci X este neted.
Daca X este reflexiv si X este strict convex (neted) atunci X este strict
convex (neted) si deci, din prima parte, obtinem ca X este neted (strict
convex).
Desigur, atat pentru conjugate cat si pentru subdiferentiale este de dorit
sa avem cat mai multe formule de calcul. Exista un puternic set de astfel de
formule pe care le vom pune n evident
a n paragrafele urmatoare.
2.5
Problema general
a a program
arii convexe
Prin problem
a de programare convex
a ntelegem problema minimizarii unei
functii convexe f : X IR, numit
a functie obiectiv , pe o multime convex
a
C X, numita multimea solutiilor admisibile sau a restrictiilor. Vom nota
aceasta problema prin
(P )
min f (x), x C.
Desigur, pentru formularea acestei probleme X trebuie sa fie un spatiu liniar,

nsa pentru a obtine rezultate consistente presupunem n continuare ca X este
spatiu liniar normat, desi multe rezultate se pot stabili n spatii local convexe
separate.
118

a
Problemei (P ) i se poate asocia o problema (aparent) far
a restrictii:
(Pe )
min f(x), x X,
unde f := f + IC .
Pentru ca problema (P ) sa nu fie triviala este fireasca ipoteza Cdom f 6=
( dom f 6= ) si f nu ia valoarea pe C (adica f nu ia valoarea ).
Se numeste valoarea problemei (P ) elementul
v(P ) = v(f, C) := inf{f (x) | x C} IR;
se numeste solutie (optim
a) a problemei (P ) un element x
C cu proprietatea
ca f (
x) = v(P ), ceea ce revine la faptul ca x
este un punct de minim (global)
pentru functia f. Notam prin S(P ) sau S(f, C) multimea solutiilor optime
ale problemei (P ). Prin urmare
S(P ) = {
x C | f (
x) f (x) x C} = {
x X | f(
x) f(x) x X}
= S(Pe )
daca C dom f 6= .
Desigur, o problema important
a este aceea a existentei solutiilor pentru
(P ), respectiv (Pe ). Sursa cea mai important
a pentru obtinerea existentei unei
solutii pentru (P ) este Teorema lui Weierstrass (Teorema 1.1.17). In acest
sens are loc urmatorul rezultat.
a, proprie si i.s.c.
(i) Dac
a exist
a > v(f, X) astfel ca niv f s
a fie wcompact
a atunci
S(f, X) 6= .
(ii) Dac
a X este spatiu Banach reflexiv si limkxk f (x) = atunci
S(f, X) 6= .
Demonstratie. (i) Daca > v(f, X), este evident ca v(f, X) = v(f, niv f )
si S(f, X) = S(f, niv f ). Deoarece f este i.s.c., f este wi.s.c. Concluzia
urmeaza din Teorema 1.1.17 aplicata functiei f |niv f .
(ii) Conditia de coercivitate limkxk f (x) = implica (de fapt este
echivalenta cu) faptul ca niv f este marginit
a pentru orice IR. Cum niv f
este wnchisa, iar X este spatiu reflexiv, din Teorema 1.8.4, avem ca niv f
este wcompacta pentru orice IR. Concluzia rezulta din (i).
Rezultatele stabilite n Teorema 2.5.1 se pot reformula imediat pentru
problema (P ). Exista conditii suficiente, formulate direct pentru (P ), prin
intermediul functiei de recesie a lui f si a conului de recesie (sau asimptotic)
2.5 Problema generala a programarii convexe
119
al multimii C, care de fapt antreneaz

a coercivitatea functiei f; nu studiem
aceste notiuni si rezultate n cele ce urmeaza.
O alta problema important
a n teoria optimizarii este cea a unicitatii
solutiei atunci cand exista. Urmatorul rezultat da informatii n acest sens.
a si proprie. Atunci S(f, X)
este multime convex

a. In plus, dac
a atunci S(f, X) are
cel mult un element.
Demonstratie. Fie x
S(f, X). Atunci S(f, X) = nivf (x) f , si deci S(f, X)
este convexa.
Fie acum f strict convex
a, si presupunem ca S(f, X) contine elementele
distincte x1 , x2 ; deoarece f este proprie, S(f, X) dom f . Obtinem astfel ca
v(f, X) f
1
2 x1
+ 12 x2 < 21 f (x1 ) + 12 f (x2 ) = v(f, X),
absurd. Prin urmare S(f, X) are cel mult un element.

Dupa cum se stie, procedeul practic de determinare a punctelor de extrem
ale unei functii consta n determinarea punctelor care verific
a conditiile necesare de extrem si apoi de a retine pe acelea care verific
a conditiile suficiente
de extrem. In programarea convex
a, sub forma ei generala, conditia necesara
de minim este foarte simpla.
a si proprie. Atunci x
X
este punct de minim (global) pentru f dac
a si numai dac
a 0 f (
x).
Demonstratie. Intr-adevar,
f (
x) f (x) x X
[
x dom f si 0 f (x) f (
x) x X]
0 f (
x),
adica are loc concluzia.

Prin urmare, n programarea convex
a conditia necesara de minim este si
conditie suficienta.
De multe ori intereseaza si solutii de optim local; daca g : X IR, spunem
ca x
X este un punct de minim (maxim) local dac
a exista V V(
x) astfel ca
f (
x) f (x) pentru orice x V (f (
x) f (x) pentru orice x V ). Problemele
convexe de programare mai au ns
a o particularitate.
a.
(i) Dac
ax
dom f este punct de minim local pentru f atunci x
este punct
de minim global;
120

a
(ii) dac
ax
dom f este punct de maxim local pentru f atunci x
este punct
de minim global pentru f .
Demonstratie. (i) Prin ipoteza exista V V(
x) astfel ca f (
x) f (x)
pentru orice x V . Presupunem ca exista x X astfel ca f (x) < f (
x); deci
f (
x) IR. Deoarece V V(
x), exista ]0, 1[ astfel ca y := (1)
x +x V .
Atunci
f (
x) f (y) = f ((1 )
x + x) (1 )f (
x) + f (x),
si deci f (
x) f (x), absurd. Prin urmare x
este punct de minim global
pentru f .
(ii) Din ipoteza, exista o vecin
atate convex
a si simetrica a originii, notata
U , astfel ca f (
x + u) f (
x) pentru orice u U . Daca f (
x) = este clar
ca x
este punct de minim global al lui f . Presupunem ca f (
x) IR (si deci f
este proprie deoarece x
int (dom f )). Avem ca
f (
x) = f
1
x
2 (
+ u) + 12 (
x u) 12 f (
x + u) + 12 f (
x u) f (
x) u U.
Prin urmare f (x) = f (

x) f (
x) pentru orice x x
+ U V(
x). Deci x
este
punct de minim global pentru f .
Acest rezultat explica de ce n probleme de programare convex
a se cauta
numai punctele de minim global.
In probleme practice, rezolvate numeric pe calculator, de cele mai multe
ori nu se pot determina chiar solutiile optime (deoarece se lucreaza cu valori
rotunjite). Un exemplu simplu n acest sens este problema minimizarii functiei
f : IR IR, f (x) := (x )2 ; nici un calculator nu va da solutia exacta, ,
a acestei probleme. Avand n vedere acest fapt, este utila notiunea de solutie
aproximativa. Mai exact, daca [0, [, spunem ca x
C este solutie
(optim
a) a problemei (P ) daca f (
x) f (x) + pentru orice x C; notam
prin S (P ) sau S (f, C) multimea solutiilor problemei (P ). Este evident ca
daca C dom f 6= atunci S (f, C) = S (f, X); n plus, daca f este proprie si
S (f, C) 6= atunci v(f, C) IR, iar S (f, C) = {x C | f (x) v(f, C) + }.
Referitor la solutii are loc urmatorul rezultat.
a si proprie, x
dom f si
]0, [. Atunci S (f, X) este convex
a, iar dac
a f este m
arginit
a inferior,
plus, x
S (f, X) este nevid
a. In
S (f, X) dac
a si numai dac
a 0 f (
x).
2.6 Probleme perturbate
2.6
121
Probleme perturbate
S-a dovedit deosebit de utila, ceea ce vom vedea si n paragrafele urmatoare,

nglobarea problemei
(P )
min f (x), x X
ntr-o familie de probleme.

In cele ce urmeaza X, Y sunt spatii normate (desi, din nou, cele mai multe
rezultate sunt valabile n spatii local convexe separate), iar f : X IR.
Consideram o functie F : X Y IR cu proprietatea ca f (x) = F (x, 0)
pentru orice x X, numit
a functie de perturbare. Pentru fiecare y Y
consideram problema
(Py )
min F (x, y), x X.
Este evident ca problema (P ) coincide cu (P0 ).

Pentru a nu iesi din cadrul convex, presupunem ca F este functie convex
a
si proprie. Desigur, daca f : X IR este convex
a si proprie, ntotdeauna
putem gasi o functie F cu proprietatile cerute: F (x, y) := f (x) pentru orice
(x, y) X Y . Pentru a obtine rezultate utile vom alege functii de perturbare
adecvate, ceea ce se va vedea n continuare.
Fie deci F : X Y IR o functie convex
a, proprie si
h : Y IR,
h(y) := inf F (x, y) = v(Py ).

xX
Functia h se numeste functia valoare sau marginal

a asociata problemelor (Py ).
a, proprie si h functia
Teorema 2.6.1 Fie F : X Y IR functie convex
marginal
a asociat
a lui F . Atunci h este convex
a, dom h = PrY (dom F ) si
h(y) = inf{t IR | x X : F (x, y) t}
= inf {t IR | (y, t) PrY IR (epi F )} .
Demonstratie. Fie A := PrY IR (epi F ); deoarece epi F este multime convexa, iar PrY IR este operator liniar, multimea A este convex
a. Dorim sa
aratam ca h = A ; daca reusim acest lucru obtinem ca
dom h = PrY (A) = PrY (PrY IR (epi F ) )
= PrY (epi F ) = PrY (PrXY (epi F ) )
= PrY (dom F ),
si ca h este convexa.
122

a
Fie deci y Y si IR astfel ca A (y) < ; exista t IR astfel ca

(y, t) A si t < . Din definitia lui A, exista x X astfel ca (x, y, t) epi F .
Prin urmare h(y) F (x, y) t < . Cum > A (y) este arbitrar, obtinem
ca h(y) A (y). Fie acum h(y) < . Din definitia lui h, exista x X astfel
ca F (x, y) < . Atunci (x, y, ) epi F , de unde obtinem ca (y, ) A, si deci
A (y) . Prin urmare avem si A (y) h(y). Am obtinut astfel ca h = A .
Din cele aratate mai sus avem ca (a se vedea si Sectiunea 1.1)
PrY IR (epi F ) epi h PrY IR (epi F ),
relatie care se poate dovedi utila n multe situatii.
Problemei
(P )
min F (x, 0), x X,
numita si problem
a primal
a , i se asociaza n mod firesc (dupa ce avem un pic
de experienta) urmatoarea problem
a dual
a
(D)
max (F (0, y ) ) , y Y .
Este evident ca (D) este echivalent

a cu problema de programare convex
a
(D0 )
min F (0, y ), y Y .
Echivalenta este nteleasa n sensul ca problemele (D) si (D0 ) au aceleasi

()solutii; n plus v(D0 ) = v(D) (desigur, pentru o problema de maximizare notiunile de ()solutie, solutie locala si valoare se definesc n mod dual
celor pentru probleme de minimizare). Este bine sa observam ca (D0 ) este de
acelasi tip cu (P ). In rezultatul urmator punem n evident
a cateva proprietati
ce leaga problemele (P ), (D) si functia h.
a si proprie, iar h functia
marginal
a asociat
a lui F . Atunci:
(i) h (y ) = F (0, y ) y Y ;
(ii) v(P ) = h(0) si v(D) = h (0). Prin urmare v(P ) v(D), adic
a are
loc dualitate slaba;
(iii) fie x
X si y Y . Atunci (0, y ) F (
x, 0) dac
a si numai dac
ax
este solutie pentru (P ), y este solutie pentru (D) si v(P ) = v(D) IR;
(iv) h(0) IR si h este i.s.c. n 0
dualitate tare;
v(P ) = v(D) IR, adic

a are loc
123
(v) h(0) IR si h(0) 6= v(P ) = v(D) IR si (D) are solutii

aceast
optime. In
a situatie S(D) = h(0).
este proprie ] [ h este proprie ] [ h este minorat
(vi) [ h
a de o
functional
a afin
a continu
a]
y Y , IR, (x, y) X Y : F (x, y) hy, y i + .
(2.33)
Demonstratie. (i) Avem ca
h (y ) = sup(hy, y i h(y) ) = sup hy, y i inf F (x, y)

yY
xX
yY
= sup sup (hy, y i F (x, y) ) =

yY xX
sup
(hx, 0i + hy, y i F (x, y) )
(x,y)XY
= F (0, y ).
(ii) Este evident ca v(P ) = h(0), iar
v(D) = sup (F (0, y ) ) = sup (h0, y i h (y ) = h (0).
y Y
y Y
Deci v(P ) v(D).

(iii) Daca (0, y ) F (
x, 0) atunci
v(P ) = h(0) F (
x, 0) = F (0, y ) v(D) = h (0) h(0);
deci x
este solutie pentru (P ), y este solutie pentru (D) si v(P ) = v(D) IR.
Invers, daca aceasta ultima afirmatie are loc atunci
F (0, y ) = h (0) = h(0) = F (
x, 0) IR,
si deci
(
x, 0) dom F si F (
x, 0) + F (0, y ) = h
x, 0i + h0, y i,
ceea ce arata ca (0, y ) F (
x, 0).
(iv) Daca h este i.s.c. n 0 si h(0) IR atunci h(0)

IR, si deci h = h.
Prin urmare v(D) = h (0) = h(0) = v(P ) IR. Invers, daca aceasta ultima
relatie are loc atunci avem ca h(0)

= h(0), adica h este i.s.c. n 0. Concluzia
are loc.
(v) Presupunem ca h(0) IR si h(0) 6= ; atunci h este i.s.c. n 0, iar din
(iv) avem ca v(P ) = v(D) IR. Fie y h(0). Atunci h(0) + h (
y ) = 0, si
deci
v(D) = v(P ) = h(0) = h (
y ) = F (0, y ) F (0, y ) y Y .
124

a
Prin urmare 6= h(0) S(D). Invers, presupunem ca v(P ) = v(D) IR si

(D) are solutii. Fie y S(D). Atunci h(0) = h (0) = h (
y ) IR, si deci
y h(0). Am obtinut astfel ca 6= S(D) h(0).
este convex
(vi) Echivalentele mentionate sunt evidente deoarece h
a, iar
6= .
dom h
Spunem ca problema (P ) este normal
a dac
a v(P ) = v(D) IR, iar (P )
este stabil
a daca v(P ) = v(D) IR si (D) are solutii optime. Teorema 2.6.2
furnizeaza caracterizari ale acestor notiuni.
a formule pentru h(y) si h (y )
n cazul n care h este proprie.
a proprie satisf
ac
and conditia (2.33) si [0, [. Atunci
(i) pentru orice y dom h,
\
h(y) =
[
>0
xX
{y | (0, y ) + F (x, y)}
{y | (0, y ) + F (x, y)} ,
>0 F (x,y)h(y)+
(ii) iar pentru orice y dom h ,

h (y ) =
\
>0
cl {y Y | x X : (0, y ) + F (x, y)} .
Demonstratie. Este evident ca

\
{y | (0, y ) + F (x, y)}
>0 F (x,y)h(y)+
>0
xX
{y | (0, y ) + F (x, y)}
h(y).
Fie y h(y), adica h(y) + h (y ) hy, y i + , > 0, si x X astfel ca
F (x, y) h(y) + . Atunci
F (x, y) + F (0, y ) h(y) + + h (y ) hy, y i + + ,
adica (0, y ) + F (x, y). Obtinem astfel ca
h(y)
>0 F (x,y)h(y)+
{y | (0, y ) + F (x, y)} ,
125
si deci au loc egalitatile dorite.

(ii) Fie y h (y ) si > 0. Atunci
h (y) + h (y ) = h(y)
+ h (y ) hy, y i + .
Utilizand Teorema 1.1.16, pentru orice V V(y) exista yV Y astfel ca
h(yV ) + h (y ) < hyV , y i + + .
Definitia lui h ne furnizeaza xV X astfel ca
F (xV , yV ) + h (y ) = F (xV , yV ) + F (0, y ) < hyV , y i + + ,
adica (0, y ) + F (xV , yV ). Prin urmare
y cl {v Y | x X : (0, y ) + F (x, v)} .
Deoarece > 0 est arbitrar, obtinem ca
h (y )
\
>0
cl {y | x : (0, y ) + F (x, y)} .
Fie y n ultima multime si > 0. Atunci, din continuitatea lui y , exista

V0 V(y) astfel ca hv, y i < hy, y i + /2 pentru orice v V0 . Pe de alta
parte, pentru orice V V(y) exista (xV , yV ) X Y astfel ca yV V V0 si
(0, y ) +/2 F (xV , yV ), de unde
h(yV ) + h (y ) F (xV , yV ) + F (0, y ) hyV , y i + + /2 < hy, y i + + .
Prin urmare
V V(y) : inf h(v) + h (y ) hy, y i + + ,
vV
adica h(y)
+ h (y ) hy, y i + + . Deoarece > 0 este arbitrar, obtinem ca
h (y) + h (y ) = h(y)
+ h (y ) hy, y i + ,
adica y h (y ).
Dupa cum se vede din demonstratie, n-am folosit faptul ca X, Y sunt spatii
normate; aceasta observatie este utila n stabilirea rezultatului urmator.
Teorema 2.6.4 Fie F : X Y IR o functie convex
a, proprie, inferior
semicontinu
a si : X IR, (x) := F (x, 0) . Atunci pentru [0, [ si
x dom avem
(x) =
=
\
\
>0
>0
wcl {x X | y Y : (x , y ) + F (x, 0)}

wcl {x X | y Y : (x, 0) + F (x , y )} .
126

a
Demonstratie. Consideram spatiile X si Y nzestrate cu topologiile slabstelate. Fie

k : X IR, k(x ) := inf F (x , y )
y Y
Atunci k : X IR, si k (x) = F (x, 0) = F (x, 0) = (x). Utilizand Teorema

2.6.3, avem ca
\
(x) = k (x) =
wcl {x | y : (x, 0) + F (x , y )}
>0
wcl {x | y : (x , y ) + F (x, 0)} .
>0
Aplicam rezultatele din Teoremele 2.6.3 si 2.6.4 n cateva situatii uzuale. Concluzii mai puternice, dar n conditii mai restrictive, vom obtine n sectiunea
urmatoare.
Consecinta 2.6.1 Fie A L(X, Y ) si f : X IR o functie convex
a astfel c
a
y Y , IR, x X : f (x) hx, A y i + .
Dac
a (Af )(y) IR ( y A(dom f ) = dom Af ), y dom (f A ) si
0, atunci
(Af )(y) =
=
[
>0
Ax=y
A 1 (+ f (x))
A 1 (+ f (x)),
>0 Ax=y,f (x)(Af )(y)+
(f A )(y ) =
cl {y Y | x X : Ax = y, A y + f (x)} .
>0
Demonstratie. Consideram
(
F : X Y IR,
F (x, y) :=
f (x)
daca Ax = y,
dac
a Ax =
6 y.
Atunci
F (x , y ) = f (x +A y ) si [(0, y ) F (x, y) Ax = y, A y f (x)].
Rezultatul se obtine imediat din Teorema 2.6.3.
Consecinta 2.6.2 Fie A L(X, Y ) si f : Y IR o functie convex
a, proprie
a. Atunci pentru orice x A1 (dom f ) = dom(f A)
si 0,
\
(f A)(x) =
wcl A (+ f (Ax)) .
>0
127
Demonstratie. Consideram functia F : X Y IR, F (x, y) := f (Ax + y),

si (x) := F (x, 0) = f (Ax). Avem ca F (x , y ) = f (y ) daca A y = x si
F (x , y ) = n caz contrar. In plus
(x , y ) F (x, 0)
A y = x si f (Ax) + f (y ) hAx, y i +
A y = x si y f (Ax).
Concluzia rezulta din Teorema 2.6.4.

Consecinta 2.6.3 Fie f1 , f2 : X IR functii convexe, proprii, astfel c
a
x X , IR, x X, i {1, 2} : fi (x) hx, x i + .
Dac
a (f1 2f2 )(x) IR si 0 atunci
(f1 2f2 )(x) =
[1 f1 (x y) 2 f2 (y)]
>0 yX,i 0,+=1 +2
[1 f1 (x y) 2 f2 (y)],
>0 yS (x) i 0,+=1 +2
(f1 2f2 )(x) =
>0
yX
[ f1 (x y) f2 (y)],
unde S (x) := {y X | f1 (x y) + f2 (y) (f1 2f2 )(x) + }.

Demonstratie. Consideram f : X X IR, f (x1 , x2 ) := f1 (x1 ) + f2 (x2 ),
si A L(X X, X), A(x1 , x2 ) := x1 + x2 . Concluzia rezulta din Consecinta
2.6.1.
Consecinta 2.6.4 Fie f1 , f2 : X IR functii convexe, proprii si inferior
semicontinue. Dac
a x dom f1 dom f2 si 0 atunci
(f1 + f2 )(x) =
wcl
>0
(f1 + f2 )(x) =
>0
[1 f1 (x) + 2 f2 (x)] ,
i 0,+=1 +2
wcl [ f1 (x) + f2 (y)].
Demonstratie. Consideram f : X X IR, f (x1 , x2 ) := f1 (x1 ) + f2 (x2 ),

si A L(X, X X), Ax := (x, x). Concluzia rezulta din Consecinta 2.6.2.
Rezultatul urmator este deosebit de util pentru obtinerea unor rezultate
importante n programarea convex
a.
128

a
Teorema 2.6.5 Fie F : XY IR convex

a si proprie. Consider
am multimea
Y0 := lin (PrY (dom F ) ). Presupunem c
a una din urm
atoarele conditii este
satisf
acut
a:
(i) V0 VY0 (0), : V0 X, M IR, y V0 : F ((y), y) M ;
(i) V0 VY0 (0), : V0 X m
arginit
a,
F ((y), y) M ;
M IR, y V0
(ii) exist
a (x0 , 0) dom F astfel c
a F (x0 , ) este continu
a n 0;
(iii) X, Y sunt spatii Banach, F este inferior semicontinu
a, Y0 este multime
nchis
a si 0 raint (PrY (dom F ));
(iv) dim Y < si 0 raint (PrY (dom F ) ).
Atunci fie h(0) = , fie h(0) IR si h|Y0 este continu
a n 0; prin urmare
inf F (x, 0) = max
(F (0, y ) ).
xX
y Y
(2.34)
plus, x
In
este solutie pentru (P ) dac
a si numai dac
a exist
a y Y astfel c
a
(0, y ) F (
x, 0).
Demonstratie. Cu notatiile de mai nainte, sa observam ca fiecare din cele
patru conditii asigura faptul ca h(0) < , adica 0 dom h = PrY (dom F ).
Daca h(0) = atunci h (y ) = pentru orice y Y ; deci pentru orice
y Y , F (0, y ) = = h(0). Prin urmare concluzia are loc n acest
caz; desigur, n aceasta situatie (P ) nu are solutii. Consideram acum cazul
h(0) IR.
Presupunem ca este ndeplinit
a conditia (i). Atunci
h(y) F ((y), y) M y V0 ,
si deci h|Y0 este majorata de M pe V0 . Cum h este convex
a, h|Y0 este continu
a
n 0. Din Teorema 2.4.5, h(0) 6= . Relatia (2.34) rezulta din punctul (v) al
Teoremei 2.6.2.
Este evident ca implicatia (i) (i) are loc.
Presupunem ca (ii) are loc. Pentru M := F (x0 , 0) + 1, exista V0 VY (0)
astfel ca F (x0 , y) M pentru orice y V0 . Luand : V0 X, (y) := x0 ,
are loc (i). Deci concluzia are loc.
Presupunem acum ca (iii) este ndeplinit
a. Consideram relatia
R := {(x, t, y) | (x, y, t) epi F } (X IR) Y0 .
Este evident ca n ipoteza noastra R este relatie convex
a si nchis
a. Cum
Im R = PrY (dom F ) Y0 = PrY (dom F ), avem ca 0 aint (Im R). Deoarece
129
Y0 este un subspatiu nchis al unui spatiu Banach, este la randul sau un

spatiu Banach. Prin urmare sunt ndeplinite conditiile din Teorema RobinsonUrsescu. Fie (x0 , t0 ) X IR astfel ca (x0 , t0 , 0) R. Atunci
V0 := R(B(x0 , 1) ] , t0 + 1[) VY0 (0).
Deci
y V0 , x B(x0 , 1), t < t0 + 1 : F (x, y) t < M := t0 + 1,
adica exista : V0 B(x0 , 1) X astfel ca F ((y), y) M pentru orice
y V0 . Deci din nou (i) are loc.
Daca (iv) are loc, concluzia rezulta din Teorema 2.2.9 si Teorema 2.4.5.
Daca x
este solutie pentru (P ) atunci F (
x, 0) = v(P ) = v(D) IR. Fie y o
solutie a problemei (D) (n conditiile noastre o astfel de solutie exista). Atunci,
conform punctului (iii) al Teoremei 2.6.2, (0, y ) F (
x, 0). Implicatia invers
a
rezulta din acelasi rezultat.
Sa observam ca daca F satisface (i) atunci pentru orice x X , functia
Fe : X Y IR, Fe (x, y) := F (x, y) hx, x i, satisface (i), ceea ce nu este
adevarat daca F satisface numai (i).
Consecinta 2.6.5 Fie f : X IR functie convex
a proprie si A L(X, Y ).
Consider
am Y0 := aff (A(dom f ) ). Presupunem c
a una din urm
atoarele conditii este satisf
acut
a:
(i) f este continu
a pe int (dom f ), presupus nevid, si A este aplicatie deschis
a;
(ii) X si Y sunt spatii Banach, f este functie i.s.c., Y0 este multime nchis
a,
iar raint (A(dom f )) 6= ;
(iii) dim Y < .
Atunci fie Af este pe raint (A(dom f ) ), fie Af este proprie si (Af )|Y0
plus
este continu
a pe raint (A(dom f ) ). In
(Af )(y) = max {hy, y i f (A (y )) | y Y } y raint (A(dom f ) ).
Demonstratie. Consideram y0 raint (A(dom f ) ) si
(
F : X Y IR,
F (x, y) :=
f (x)
daca Ax = y0 + y,
dac
a Ax =
6 y0 + y.
Daca conditia (ii) sau (iii) este ndeplinit

a atunci F satisface conditia (iii),
respectiv (iv) din Teorema 2.6.5. Presupunem ca este ndeplinit
a conditia (i).
130

a
Este clar ca este imposibil sa fie satisfacut

a conditia (ii) din teorema precedenta n acest caz (F (x0 , ) = I{Ax0 } !). Deoarece A este deschis
a, avem
ca raint (A(dom f ) ) = int (A(dom f ) ) = A(int (dom f ) ) (exercitiu !), si deci
y0 = Ax0 pentru un x0 int (dom f ). Rezulta ca f este majorata pe o
vecinatate V0 a lui x0 , si deci h este majorata de aceeasi constant
a pe A(V0 )y0
care este vecinatate a lui 0. Deci este satisfacut
a conditia (i) din teorema
precedenta. Prin urmare n fiecare din cele trei situatii avem ca
(Af )(y0 ) = inf F (x, 0) = max
(F (0, y ) ) = max
(hy0 , y i f (A y ) ),
xX
y Y
y Y
facand un calcul similar celui de la punctul (viii) al Teoremei 2.3.1.

Sa observam ca n conditia (i) din consecinta precedent
a se poate nlocui
ipoteza ca A este deschisa prin ipoteza ca A este relativ deschis
a, adica A(D)
este deschisa n Im A pentru orice multime deschis
a D X.
Consecinta 2.6.6 Fie f1 , . . . , fn : X IR functii convexe si proprii, iar
f := f1 2 2fn . Presupunem c
a una din urm
atoarele conditii este ndeplinit
a:
(i) f1 este continu
a ntr-un punct x1 dom f1 ,
(ii) X este spatiu Banach, functiile f1 , . . . , fn sunt i.s.c., X0 := aff (dom f )
este multime nchis
a si raint (dom f ) 6= ,
(iii) dim X < .
Atunci, fie f este pe raint (dom f ), fie f |X0 este continu
a pe raint (dom f ),
si deci subdiferentiabil
a pe aceast
a multime. In plus
f (x) =
=
max (hx, x i f1 (x ) fn (x ) )
x X
(f1 +
+ fn ) (x) x raint (dom f ).
Demonstratie. Reamintim ca dom f = dom f1 + + dom fn . In cazurile

(ii) si (iii) rezultatul este consecint
a imediata a Consecintei 2.6.5, luand F si
A ca n Consecinta 2.4.3, iar n cazul (i) se face inductie dupa n.
Pentru a usura formularea unor rezultate prezentate n continuare, introducem urma-toarea notatie:
(
ric A :=
raint A
daca aff A este multime nchis

a,
n caz contrar,
unde A X este multime nevida.
2.7 Formule de calcul pentru conjugate, -subdiferentiale, ...
2.7
131
Formule de calcul pentru conjugate,

subdiferentiale, formule de dualitate
si conditii de optimalitate
In sectiunile precedente am nt
alnit unele situatii n care este usor de calculat conjugate si subdiferentiale: sume de functii cu variabile separate,
convolutia unei familii de functii convexe si functii de tipul Af . Pentru alte
tipuri de functii, n general, este mai dificil de calculat functiile conjugate si
subdiferentialele. In acest paragraf dorim sa punem n evident
a conditii suficiente, cat mai generale, care sa asigure valabilitatea unor astfel de formule.
Si n acest paragraf spatiile considerate vor fi spatii normate, desi, din nou,
foarte multe rezultate se pot obtine n spatii local convexe separate.
Un prim rezultat n sensul indicat mai nainte este dat de urmatoarea
teorema.
Teorema 2.7.1 Fie F : X Y IR o functie convex
a, proprie, A L(X, Y )
si [0, [. Consider
am functia : X IR, (x) := F (x, Ax). Presupunem
c
a una din urm
a:
(i) exist
a , , r ]0, [ astfel ca
{0} BY {(x, Ax) | x rBX } niv F,
(ii) exist
a x0 X astfel ca (x0 , Ax0 ) dom F si F (x0 , ) este continu
a n
Ax0 ,
(iii) X, Y sunt spatii Banach, 0 ric {Ax y | (x, y) dom F } si F este
inferior semicontinu
a,
(iv) dim Y < si 0 raint {Ax y | (x, y) dom F }.
Atunci
(x ) = min{F (x A y , y ) | y Y } x X ,

(2.35)
(x) = {A y + x | (x , y ) F (x, Ax)} x dom . (2.36)

Demonstratie. Este usor de verificat ca
(x ) inf{F (x A y , y ) | y Y } x X
pentru orice functie F si A L(X, Y ). Fie x X fixat. Avem ca
n
(x ) = inf{F (x, Ax) hx, x i | x X} = inf F (x, 0) x X ,
132

a
unde F (x, y) := F (x, Ax y) hx, x i. Presupunem ca una din conditiile (i),

(ii), (iii) sau (iv) este ndeplinit
a; atunci functia F satisface, n mod evident,
conditia (i), (ii), (iii) respectiv (iv) a Teoremei 2.6.5. Utilizand acea teorema,
obtinem ca
(x ) = inf F (x, 0) x X = max F (0, y ) y Y . (2.37)
Dar
F (0, y ) = sup{hx, x i + hy, y i F (x, Ax y) | (x, y) X Y }
= sup{hx, x i + hv Ax, y i F (x, v) | (x, v) X Y }
= sup{hx, x A y i + hv, y i F (x, v) | (x, v) X Y }
= F (x A y , y ).
Din (2.37) se obtine imediat (2.35).
Sa observam ca incluziunea din (2.36) are loc pentru orice functie F
si A L(X, Y ). Fie deci x dom si x (x). Atunci
(x) + (x ) hx, x i + .
Din (2.35) exista y Y astfel ca (x ) = F (x A y , y ), si deci
F (x, Ax) + F (x A y , y ) hx, x A y i + hAx, y i + ,
adica (x A y , y ) =: (
x , y ) F (x, Ax). Prin urmare x = x
+ A y ,
ceea ce arata ca are loc si incluziunea din (2.36).
Consecinta 2.7.1
In conditiile Teoremei 2.7.1 are loc relatia
inf F (x, Ax) = max
(F (A y , y ) ).
xX
y Y
(2.38)
plus, x
In
este punct de minim pentru dac
a si numai dac
a exist
a y Y
astfel ca (A y , y ) F (
x, A
x).
Demonstratie. Relatia (2.38) se obtine din (2.35) pentru x = 0. In plus,
avem ca x
este punct de minim pentru daca si numai daca 0 (
x), adica,
din (2.36), exista (

x , y ) F (
x, A
x) astfel ca 0 = x
+ A y . Deci concluzia
are loc.
Sa observam ca rezultatul din Consecinta 2.7.1 poate fi folosit pentru a
obtine relatia (2.35), si deci Teorema 2.7.1.
O consecinta imediata a Teoremei 2.7.1 este
133
Teorema 2.7.2 Fie f : X IR, g : Y IR dou

a functii convexe si proprii,
A L(X, Y ) si [0, [. Consider
am functia
: X IR,
(x) := f (x) + g(Ax);
este evident c
a dom = dom f A1 (dom g). Presupunem c
a una din urm
a:
(i) exist
BY A(rBX niv f ) niv g,
(ii) exist
a x0 dom f A1 (dom g) astfel c
a g este continu
a n Ax0 ,
(iii) X, Y sunt spatii Banach, f, g sunt i.s.c. si 0 ric (A(dom f )dom g),
(iv) dim Y < si 0 raint (A(dom f ) dom g).
Atunci, pentru orice x X si x dom ,
(x ) = min{f (x A y ) + g (y ) | y Y },
(x) =
{1 f (x) + 2 g(Ax) | 1 , 2 0, 1 + 2 = } ,
(x) = f (x) + A (g(Ax) ).
(2.39)
Demonstratie. Aplicam Teorema 2.7.1 pentru operatorul A si functia

F : X Y IR, F (x, y) = f (x) + g(y).
Utilizand acest rezultat obtinem o formul
a utila pentru calculul conurilor
normale.
Consecinta 2.7.2 Fie A L(X, Y ) si multimile convexe L X, M Y .
Presupunem c
a una din urm
a:
(i) exist
a x0 L astfel c
a Ax0 int M ,
(ii) X, Y sunt spatii Banach, L, M sunt nchise si 0 ric (A(L) M ),
(iii) dim Y < si 0 raint (A(L) M ).
Atunci
N L A1 (M ), x = N (L, x) + A (N (M, Ax)) x L A1 (M ). (2.40)

Demonstratie. Utilizand teorema precedent
a pentru f := IL , g := IM si
A, formula (2.40) rezulta din (2.39).
Formula (2.41) pusa n evident
a n consecinta urmatoare se nt
alneste n
literatura sub numele de formula de dualitate Fenchel-Rockafellar.
134

a
Consecinta 2.7.3
In conditiile Teoremei 2.7.2 are loc relatia
inf (f (x) + g(Ax) ) = max
(f (A y ) g (y )) .
xX
y Y
(2.41)
plus, x
In
este punct de minim pentru f + g A dac
a si numai dac
a exist
a
y Y astfel ca A y f (
x) si y g(A
x).
Demonstratie. Se procedeaza ca n demonstratia Consecintei 2.7.1, sau se
aplica aceasta Consecinta.
Doua cazuri particulare ale Teoremei 2.7.2 sunt importante n aplicatii.
Teorema 2.7.3 Fie functiile convexe proprii f, g : X IR si [0, [.
Presupunem c
a una din urm
a:
(i) exist
BX niv f rBX niv g,
(ii) exist
a x0 dom f dom g astfel c
a f este continu
a n x0 ,
(iii) X este spatiu Banach, f, g sunt i.s.c. si 0 ric (dom f dom g),
(iv) dim X < si 0 raint (dom f dom g).
Atunci, pentru orice x X si x dom f dom g,
(f + g) (x ) = min{f (x y ) + g (y ) | y X } = (f 2g )(x ), (2.42)
(f + g)(x) =
{1 f (x) + 2 g(x) | 1 , 2 0, 1 + 2 = } ,
(f + g)(x) = f (x) + g(x).

Teorema 2.7.4 Fie g : Y IR functie convexe proprie, A L(X, Y ) si
[0, [. Presupunem c
a una din urm
a:
(i) exist
BY A(rBX ) niv g,
(ii) exist
a x0 A1 (dom g) astfel c
a g este continu
a n Ax0 ,
(iii) X, Y sunt spatii Banach, g este i.s.c. si 0 ric (Im A dom g),
(iv) dim Y < si 0 raint (Im A dom g).
Atunci
(g A) (x ) = min{g (y ) | A y = x } x X ,
(g A)(x) = A ( g(Ax) ) x A1 (dom g).
135
Un alt rezultat important, care cuprinde rezultatul precedent, este

Teorema 2.7.5 Fie Q Y un con convex, H : X (Y , Q) un operator Q
convex, g : Y IR o functie convex
a, proprie si Qcresc
atoare, iar [0, [.
Presupunem c
a una din urm
a:
(i) exist
a x0 H 1 (dom g) astfel c
a g este continu
a n H(x0 ),
(ii) X, Y sunt spatii Banach, g este i.s.c., dom H este multime nchis
a,
H|dom H este continu
a si 0 ric (H(dom H) dom g),
(iii) dim Y < si 0 raint (H(dom H) dom g).
Atunci, pentru orice x X si x H 1 (dom g),
(g H) (x ) = min{g (y ) + (y H) (x ) | y Q+ },
(g H)(x) =
{1
(y
H)(x) |
(2.43)
2 g(H(x) ),
1 , 2 0, 1 + 2 = } . (2.44)
Demonstratie. Fie x X si
F : X Y IR,
F (x, y) := g(H(x) + y) hx, x i.
Se verifica cu usurinta ca functia F satisface conditia (ii), (iii) sau (iv) din
Teorema 2.7.1 daca conditia (i), (ii) respectiv (iii) din enuntul teoremei este
ndeplinita. Prin urmare
(g H) (x ) = inf F (x, 0) = max
(F (0, y ) ),
xX
y Y
adica
(g H) (x ) = min
F (0, y ).
y Y
Insa
F (0, y ) = sup{hx, x i + hy, y i g(H(x) + y) | x X, y Y }
= sup{hx, x i + hv H(x), y i g(v) | x dom H, v dom g}
= sup{hv, y i g(v) | v dom g} +
+ sup{hx, x i (y H)(x) | x dom H}
= g (y ) + (y H) (x ).
Presupunem ca y
/ Q+ . Atunci exista y0 Q astfel ca hy0 , y i < 0. Fixam
y dom g; avem ca y ty0 y pentru orice t 0. Deoarece g este Q
crescatoare,
g (y ) = sup{hv, y i g(v) | v dom g}
136

a
sup{h
y ty0 , y i g(
y ty0 ) | t 0}
sup{h
y , y i thy0 , y i g(
y ) | t 0}
= .
Deci F (0, y ) = daca y

/ Q+ . Prin urmare (2.43) are loc.
Incluziunea din egalitatea (2.44) se verific
a usor, si are loc ntotdeauna.
Fie deci x dom (g H) = H 1 (dom g) si x (g H)(x); atunci
(g H)(x) + (g H) (x ) hx, x i + .
Din (2.43) exista y Q+ astfel ca (g H)(x ) = g (y ) + (y H)(x ). Prin
urmare
g(H(x)) + g (y ) + (y H) (x ) hx, x i =
[g(H(x)) + g (y ) hH(x), y i] + [(y H)(x) + (y H) (x ) hx, x i]
.
Luand 1 := (y H)(x) + (y H) (x ) hx, x i 0 si 2 := 1 0,
avem ca y 2 g(H(x)) si x 1 (y H)(x). Formula (2.44) este astfel
dovedita.
Utilizam teorema precedent
a pentru a obtine formule pentru functii de
tipul max{f1 , . . . , fn }.
Consecinta 2.7.4 Fie f1 , . . . , fn : X IR functii convexe proprii si
: X IR,
(x) := max{f1 (x), . . . , fn (x)}.
Presupunem c
a dom = ni=1 dom fi 6= si [0, [. Pentru x dom
not
am prin I(x) multimea {i | 1 i n, fi (x) = (x)}. Atunci, pentru orice
x X ,
(x ) = min{(1 f1 + + n fn ) (x ) | i 0, 1 + + n = 1},
iar pentru orice x dom ,
(x) =
[n
1 (1 f1 + + n fn )(x) i 0,
0 , 1 0, 0 + 1 = ,
(x) =
Xn
i=1
i=1
i = 1,
i fi (x) (x) 0 ,
o
Xn
i = 1, i = 0 i
/ I(x) .
i fi (x) i 0,
i=1
i=1
[ n Xn
Xn
137
Demonstratie. Consideram functiile

(
n
H : X (IR
, IRn+ ),
H(x) :=
g : IRn IR,
dacax ni=1 dom fi ,

n caz contrar,
(f1 (x), . . . , fn (x))
g(y) := max{y1 , . . . , yn }.
Este clar ca este ndeplinita conditia (i) din teorema precedent

a. T
inand seama
de expresiile lui g si g(y) obtinute n Consecinta 2.4.6, obtinem imediat
relatiile din enunt.
Un caz particular, dar util, n care si din consecinta precedent
a se
pot explicita este dat n rezultatul urmator.
Consecinta 2.7.5 Fie X1 , . . . , Xn spatii normate si fi : Xi IR, 1 i n,
functii convexe proprii, iar
: X :=
Yn
i=1
Xi IR,
(x1 , . . . , xn ) := max fi (xi ).

1in
Qn
Pentru x = (x1 , . . . , xn ) dom = i=1 dom fi consider

am I(x) := {i |
Qn
fi (xi ) = (x)}. Atunci, pentru x = (x1 , . . . , xn ) i=1 Xi = X ,

(x ) = min
nXn
i=1
(i fi ) (xi ) i 0,
Xn
i=1
i = 1 ,
(2.45)
iar pentru x = (x1 , . . . , xn ) dom si ]0, [,

(x) =
[ nYn
i=1
i (i fi )(xi ) i 0,
Xn
i=0
(x) =
i = ,
Xn
i=1
Xn
i=1
i = 1, i 0,
i fi (xi ) (x) 0 ,
o
Xn
(i fi )(xi ) i 0,
i = 1, i = 0 i
/ I(x) .
i=1
i=1
[ nYn
Demonstratie. Aplicam consecinta precedent

a pentru functiile fi : X IR,
fi (x) := fi (xi ), iar apoi utilizam Teorema 2.3.1 (vii) pentru n arbitrar si Consecinta 2.4.1.
Utilizand rezultatul precedent obtinem si
Consecinta 2.7.6 Fie f1 , f2 : X IR functii convexe proprii si [0, [.
Atunci pentru orice x X
(f1 f2 ) (x ) = min{(1 f1 ) (x ) + (2 f2 ) (x ) | 1 , 2 0,
1 + 2 = 1}. (2.46)
138

a
Presupunem c
a (f1 f2 )(
x) = max{f1 (
x1 ), f2 (
x2 )}, unde x
1 dom f1 ,
x
2 dom f2 si x
=x
1 + x
2 . Atunci
(f1 f2 )(
x) =
{1 (1 f1 )(
x1 ) 2 (2 f2 )(
x2 ) | 1 , 2 0, 1 + 2 = 1,
1 , 2 0, 1 + 2 + 1 f1 (
x1 ) + 2 f2 (
x2 ) (f1 f2 )(
x)} . (2.47)
plus, dac
In
a f1 (
x1 ) = f2 (
x2 ) atunci are loc (2.48), iar dac
a f1 (
x1 ) > f2 (
x2 )
atunci are loc (2.49), unde
[
(f1 f2 )(
x) =
{(1 f1 )(
x1 ) (2 f2 )(
x2 ) | 1 , 2 0,
1 + 2 = 1} , (2.48)
(f1 f2 )(
x) = f1 (
x1 ) N (dom f2 , x
2 ).
(2.49)
Demonstratie. Fie x X ; avem ca
(f1 f2 )(x ) = sup hx, x i

=
max{f1 (x1 ), f2 (x2 )}
x1 +x2 =x
sup{hx1 , x i + hx2 , x i max{f1 (x1 ), f2 (x2 )} | x1 , x2 X}
min{(1 f1 ) (x ) + (2 f2 ) (x ) | 1 , 2 0, 1 + 2 = 1}.
xX
inf
Pentru ultima egalitate am utilizat (2.45). Prin urmare are loc (2.46).
Incluziunea din (2.47) se verific
a direct, cu usurint
a. Consideram
x (f1 f2 )(
x). Din (2.46) exista 1 , 2 0, 1 + 2 = 1, astfel ca
(f1 f2 ) (x ) = (1 f1 ) (x ) + (2 f2 ) (x ).
(2.50)
Prin urmare, utilizand relatia precedent

a, avem ca
0 [(1 f1 )(
x1 ) + (1 f1 ) (x ) h
x1 , x i]
+[(2 f2 )(
x2 ) + (2 f2 ) (x ) h
x2 , x i]
(f1 f2 )(
x) + (f1 f2 ) (x ) h
x, x i .
Luand i := (i fi )(
xi ) + (i fi ) (x ) h
xi , x i 0, i {1, 2}, din relatia
precedenta si (2.50) obtinem ca
(f1 f2 )(
x) + 1 1 f1 (
x1 ) + 2 2 f2 (
x2 ) ,
si deci x apartine multimii din membrul drept al relatiei (2.47).
Sa aratam acum ca au loc (2.48) si (2.49). Cum incluziunile se obtin
direct din (2.47), sa verificam incluziunile inverse n cele doua cazuri. Fie deci
139
x (f1 f2 )(
x) = 0 (f1 f2 )(
x). Din (2.47) rezulta existenta numerelor
1 , 2 , 1 , 2 0 astfel ca 1 + 2 = 1 si
x 1 (1 f1 )(
x1 ) 2 (2 f2 )(
x2 ),
1 + 2 1 f1 (
x1 ) + 2 f2 (
x2 ) (f1 f2 )(
x) 0.
Prin urmare 1 = 2 = 0 si 1 f1 (
x1 ) + 2 f2 (
x2 ) = (f1 f2 )(
x); deci x apartine
multimii din membrul drept al relatiei (2.48) n cazul n care f1 (
x1 ) = f2 (
x2 ).
Daca f1 (
x1 ) > f2 (
x2 ), din relatia de mai sus obtinem ca 2 = 0, 1 = 1 si
deci
x f1 (
x1 ),
x (0 f2 )(
x2 ) = Idom f2 (
x2 ) = N (dom f2 , x
2 ),
ceea ce arata ca x este n multimea din membrul drept al relatiei (2.49) n

acest caz.
Sa observam ca n (2.47) se poate lua 1 + 2 = + , iar n (2.49), daca
f1 si f2 sunt continue n x
1 respectiv x
2 , (f1 f2 )(
x) = {0}. Intr-adev
ar, n
aceasta situatie, N (dom f2 , x
2 ) = {0} (
x2 int (dom f2 )), si cum f1 f2 este
continua n x
, (f1 f2 )(
x) 6= . In particular rezulta ca x
1 este punct de
minim pentru f1 , ceea ce se poate obtine si direct. In aceasta situatie f1 f2
este chiar G-diferentiabila.
In general pentru explicitarea formulelor din Consecinta 2.7.4 este nevoie
de conditii suplimentare. Dam astfel de conditii si formulele corespunzatoare
n doua situatii.
Consecinta 2.7.7 Fie f1 , . . . , fn : X IR functii convexe proprii, [0, [
si : X IR, (x) := max{f1 (x), . . . , fn (x)}. Presupunem c
a una din
urm
a:
(i) exist
a x0
x0 ,
Tn
i=1 dom fi
(ii) dim X < si

Atunci, pentru orice
(x ) = min
astfel c
a functiile f2 , . . . , fn sunt continue n
Tn
i=1 raint (dom fi ) 6= .

T
x X si x ni=1 dom fi ,
nXn
i=1
(i fi ) (xi ) i 0,
Xn
i=1
i = 1, xi X ,
Xn
i=1
(x) =
[ nXn
i=1
i (i fi )(x) i 0,
Xn
i=0
Xn
i = ,
i=1
i = 1, i 0,
Xn
i=1
xi = x ,
i fi (x) (x) 0 ,
140

a
(x) =
[ n Xn
i=1
(i fi )(x) i 0,
Xn
i=1
i = 1, i = 0 i
/ I(x) .
plus
In
(x) =
= conv
dac
ax
i = 1
i fi (x) i 0,
iI(x)
iI(x)
[
[ X
iI(x)
fi (x) ,
Tn
i=1 int (dom fi ).
Fie x , x1 , . . . , xn X si functiile f1 , f2 : X IR definite prin

f1 (x) := max{hx, x1 i, . . . , hx, xn i},
f2 (x) := |hx, x i|.
Ca aplicatii ale consecintei precedente, au loc urmatoarele formule pentru orice

x X:
f1 (x) =
nXn
i=1
i xi i 0,
Xn
i=1
{x }
f2 (x) =
2.8
{x
| [1, 1]}
{x }
i = 1, i = 0 dacahx, xi i < f1 (x) ,

daca hx, x i > 0,
daca hx, x i = 0,
daca hx, x i < 0.
Optimizare convex
a cu restrictii
Revenim la problema generala a programarii convexe din Sectiunea 2.5,

(P )
min f (x), x C,
unde f : X IR este functie convex

a proprie, C X este multime convex
a si
C dom f 6= ; X si celelalte spatii considerate n acest paragraf sunt spatii
normate, desi cele mai multe rezultate se pot stabili n spatii local convexe.
Cum x
este solutie pentru (P ) daca si numai daca x
minimizeaza f := f + IC ,
avem ca x
este solutie pentru (P ) daca si numai daca 0 (f +IC )(
x). T
inand
seama de Teorema 2.7.3 are loc
Teorema 2.8.1 (Pshenichnyi-Rockafellar). Fie f : X IR functie convex
a
proprie si C X o multime convex
a. Presupunem c
a dom f int C 6= sau
exist
a x0 dom f C n care f este continu
a. Atunci x
C este solutie
pentru (P ) dac
a si numai dac
a f (
x) N (C, x
) 6= .
2.8 Optimizare convexa cu restrictii
141
Demonstratie. In conditiile din enunt, avem ca

(f + IC )(x) = f (x) + IC (x) = f (x) + N (C, x) x C dom f,
de unde concluzia este evident
a.
De multe ori multimea C din problema (P ) apare ca multimea solutiilor
unui sistem de ecuatii si inecuatii.
Fie (Y, ) un spatiu normat ordonat de conul convex si nchis Q Y , iar
G : X Y un operator Q-convex; multimea C := {x X | G(x) 0} este o
multime convexa. Problema (P ) se scrie n acest caz sub forma
(P0 )
min f (x), G(x) 0.
Un element x X pentru care G(x) 0 se va numi solutie admisibil

a
pentru problema (P0 ). Desigur, se pot considera si operatori Q-convecsi G cu
valori n Y ; n acest caz trebuie mai mult
a atentie la scrierea conditiilor de
optimalitate.
Problema (P0 ) se nglobeaza n mod firesc n familia de probleme de minimizare (Py ), y Y :
(Py )
min f (x), G(x) y.
Consideram functia
(
F : X Y IR,
F (x, y) :=
f (x)
daca G(x) y,
n rest.
(2.51)
Problema (Py ) se scrie acum sub forma

(Py )
min F (x, y), x X.
Se constata cu usurinta ca F este convex

a. In plus
F (x , y ) = sup{hx, x i + hy, y i F (x, y) | x X, y Y }
= sup{hx, x i hy, y i f (x) | x X, y Y, G(x) y}
= sup{hx, x i hG(x) + q, y i f (x) | x X, q Q}
= sup{hx, x i hG(x), y i f (x) | x X} +
(
+ sup{hq, y i | q Q}
sup{hx, x i f (x) hG(x), y i | x X} dac
ay Q+
dac
ay
/ Q+ .
Functia
L : X Q+ IR,
L(x, y ) := f (x) + hG(x), y i,
142

a
se numeste functia Lagrange asociata problemei (P0 ). Din cele aratate mai
sus avem ca
F (0, y ) = supxX (L(x, y )) = inf L(x, y ) y Q+ .
xX
Problema duala problemei (P0 ) (a se vedea Sectiunea 2.6) este

(D0 )
max (F (0, y ) ), y Y ,
sau, echivalent,
(D0 )
max inf xX L(x, y ), y Q+ .

a proprie, x
dom f si
G : X (Y, Q) operator Q-convex, unde Q Y este un con convex si nchis.
Presupunem c
a este ndeplinit
a conditia Slater
(S)
x0 dom f : G(x0 ) int Q.
Atunci problema (D0 ) are solutii optime si v(P0 ) = v(D0 ), adic

a exist
a
y Q+ astfel ca
inf{f (x) | G(x) 0} = inf{L(x, y ) | x X}.
plus, urm
In
(i) x
este solutie pentru (P0 );
(ii) G(
x) 0 si exist
a y Q+ astfel ca
0 (f + y G)(
x)
si
hG(
x), y i = 0;
(iii) exist
a y Q+ astfel c
a (
x, y ) este punct sa pentru L, adic
a
L(
x, y ) L(
x, y ) L(x, y ) x X, y Q+ .
(2.52)
Demonstratie. Conditia Slater (S) asigura faptul ca (x0 , 0) dom F si

functia F (x0 , ) este continua n 0. Aplicand Teorema 2.6.5, avem ca exista y
astfel ca v(P0 ) = F (0,
y ), unde F este functia definita de (2.51). Daca
v(P0 ) = atunci F (0, y ) = pentru orice y Y si deci putem lua

y = 0 Q+ . Daca v(P0 ) > , din expresia lui F rezult
a ca y Q+ .
Prin urmare
v(P0 ) = inf{f (x) | G(x) 0} = F (0,
y ) = inf{L(x, y ) | x X}
= v(D0 ).
143
(i) (ii) Desigur, x

fiind solutie pentru (P0 ), avem ca G(
x) 0. Din cele
aratate mai sus avem ca exista y Q+ astfel ca
f (
x) = v(P0 ) = inf{L(x, y ) | x X},
si deci
f (
x) + hG(
x), y i f (
x) f (x) + hG(x), y i x X.
(2.53)
Facand abstractie de termenul din mijloc, din (2.53) avem ca x este punct de
minim pentru f + y G si deci 0 (f + y G)(
x); luand x = x
n (2.53)
obtinem ca hG(
x), y i = 0.
(ii) (iii) Din relatia 0 (f + y G)(
x) obtinem
L(
x, y ) = f (
x) + hG(
x), y i f (x) + hG(x), y i = L(x, y ) x X.
In plus, pentru y Q+ avem ca
L(
x, y ) = f (
x) + hG(
x), y i f (
x) = f (
x) + hG(
x), y i = L(
x, y ).
Prin urmare (2.52) are loc, adica (
x, y ) este punct sa pentru L.
(iii) (i) Luand y = 0, apoi y = 2

y , n partea stang
a a relatiei (2.52),
obtinem ca hG(
x), y i = 0. Tot din partea stang
a a relatiei (2.52) obtinem
acum ca hG(
x), y i 0 pentru orice y Q+ , de unde, utilizand Teorema
bipolarei (Teorema 1.5.7), avem ca G(
x) Q++ = Q, adica x
este solutie
admisibila pentru (P0 ). Din partea dreapta a relatiei (2.52) obtinem ca
f (
x) = f (
x) + hG(
x), y i f (x) + hG(x), y i f (x) x X, G(x) 0.
Prin urmare x
este solutie a problemei (P0 ).
Elementul y Q+ obtinut n Teorema 2.8.2 se numeste multiplicator
Lagrange pentru problema (P ).
Sa observam ca daca G este operator continuu atunci
(f + y G)(x) = f (x) + (
y G)(x) x dom f ;
faptul ca Q este nchis s-a utilizat numai la implicatia (iii) (i) din teorema
precedenta, pentru a obtine ca x
este solutie admisibila.
Un caz particular important este cel n care avem un num
ar finit de
restrictii. Fie functia f ca mai sus si g1 , . . . , gn : X IR functii convexe.
Consideram problema
(P1 )
min f (x), gi (x) 0, 1 i n.
144

a
Problema duala problemei (P1 ) este

(D1 )
max inf xX (f (x) + 1 g1 (x) + + n gn (x)) , 1 0, . . . , n 0.

Teorema 2.8.3 Fie f : X IR, g1 , . . . , gn : X IR functii convexe. Presupunem c
a are loc conditia Slater
x0 dom f : gi (x0 ) < 0 i, 1 i n.
Atunci
(i) problema (D1 ) are solutii optime si v(P1 ) = v(D1 ), adic
a exist
a (mul
tiplicatorii Lagrange) 1 , . . . , n [0, [ astfel ca
1 g1 (x) + +
n gn (x) .
inf{f (x) | g1 (x) 0, . . . , gn (x) 0} = inf f (x) +
xX
(ii) Fie x
dom f ; x
este solutie a problemei (P1 ) dac
a si numai dac
a
1, . . . ,
n [0, [ astfel ca
i gi (
gi (
x) 0 pentru 1 i n si exist
a
x) = 0
pentru orice i, 1 i n, si
1 g1 + +
n gn (
0 f +
x).
Dac
a functiile g1 , . . . , gn sunt continue ultima conditie este echivalent
a cu
1 g1 (
n gn (
0 f (
x) +
x) + +
x).
Demonstratie. Considerand G : X IRn , G(x) := (g1 (x), . . . , gn (x)), G
este IRn+ -convex. Rezultatul enuntat n teorema este consecint
a imediata a
teoremei precedente. Sa observam ca n cazul nostru (gi )(x) = g(x)
pentru orice x X si 0.
Consecinta 2.8.1 Fie f, g1 , . . . , gn : X IR functii convexe, continue si
G-diferentiabile. Presupunem c
a exist
a x0 X astfel ca gi (x0 ) < 0 pentru
orice i, 1 i n. Atunci x
X este solutie a problemei (P1 ) dac
a si numai
dac
a gi (
x) 0 pentru 1 i n si exist
a 1 , . . . , n [0, [ astfel ca
1 g1 (
n gn (
f (
x) =
x) + +
x)
si
i gi (
x) = 0 i, 1 i n.
Consecinta 2.8.2 Fie g : X IR functie convex

a si
C := {x X | g(x) 0}.
Presupunem c
a exist
a x0 X astfel ca g(x0 ) < 0. Atunci
(
N (C, x
) =
[0, [ g(
x) dac
a g(
x) = 0 si g(
x) 6= ,
{0}
dac
a g(
x) < 0 sau g(
x) = .
(2.54)
145
Demonstratie. Este evident ca 0 N (C, x

). Daca n plus g(
x) = 0 si
x g(
x),
hx x
, x i g(x) g(
x) = g(x) 0 x C,
adica x N (C, x
). Deoarece N (C, x
) este con, [0, [ g(
x) N (C, x
). Prin
urmare are loc incluziunea din (2.54).
Dovedim acum incluziunea invers
a. Daca g(
x) < 0 atunci x
aint C,
si deci, dupa cum am observat la pagina 105, N (C, x

) = {0}. Intr-adev
ar,
fie x X. Deoarece C este multime convex
a, este suficient sa arat
am ca
x
+ x C pentru un > 0. Daca g(
x + x) 0, x
+ 1 x C. Fie deci
g(
x + x) > 0. Luand 0 := g(
x)/[g(
x + x) g(
x)] ]0, 1[, avem ca
g(
x + 0 x) = g((1 0 )
x + 0 (
x + x)) (1 0 )g(
x) + 0 g(
x + x) = 0,
ceea ce arata ca x
+ 0 x C.
Fie acum g(
x) = 0 si x N (C, x
). Atunci x
este solutie a problemei
(P10 )
min hx, x i, g(x) 0,
si deci, din Teorema 2.8.3, exista 0 astfel ca 0 (x + g)(

x), adica
x (g)(
x). Daca g(
x) = atunci = 0, si deci x = 0. Daca g(
x) 6= ,
atunci x g(
x) [0, [ g(
x). Prin urmare are loc si incluziunea
din (2.54).
Sa observam ca putem obtine caracterizarea solutiei optime din Teorema
2.8.3, n cazul n care functiile gi sunt continue, din Consecinta 2.8.2 si formula
pentru subdiferentiala sumei. Intr-adev
ar, x
dom f este solutie pentru (P1 )
daca si numai daca x
este punct de minim pentru functia f + IC1 + + ICn ,
T
unde Ci := {x | gi (x) 0}. Din ipoteza avem ca dom f ni=1 int Ci 6= si
deci
(f + IC1 + + ICn )(x)
= f (x) + N (C1 , x) + + N (Cn , x) x dom f
Tn
i=1 Ci .
Utilizand formula (2.54) obtinem caracterizarea dorita.

Teorema 2.8.2 poate fi nc
a extinsa la cazul unei probleme la care se adauga
restrictii liniare. Fie problema
(P2 )
min f (x), G(x) 0, T x = 0.
Considerand functia Lagrange asociata problemei (P2 ), definita prin

L2 : X (Q+ Z ) IR,
L2 (x, y , z ) := f (x) + hG(x), y i + hT x, z i,
146

a
problema duala problemei (P2 ) este

(D2 )
max inf xX L2 (x, y , z ), y Q+ , z Z .
Are loc urmatoarea teorema.

a proprie, G : X (Y, Q)
operator Q-convex, unde Q Y este un con convex nchis, T L(X, Z) un
operator surjectiv si x
dom f . Presupunem c
a X, Z sunt spatii Banach
si exist
a x0 dom f astfel c
a f, G sunt continui n x0 , G(x0 ) int Q si
T x0 = 0. Atunci problema (D2 ) are solutii optime si v(P2 ) = v(D2 ), adic
a
exist
a y Q , z Z astfel ca
inf{f (x) | G(x) 0, T x = 0} = inf{L2 (x, y , z ) | x X}.
plus, urm
In
(i) x
este solutie pentru (P2 );
(ii) G(
x) 0, T x
= 0 si exist
a y Q+ , z Z astfel ca
T z f (
x) + (
y G)(
x) si hG(
x), y i = 0;
(iii) exist
a (
y , z ) Q+ Z astfel c
a (
x, (
y , z )) este punct sa pentru L2 ,
adic
a
L2 (
x, y , z ) L2 (
x, y , z ) L2 (x, y , z ) x X, y Q+ , z Z .
Demonstratie. Consideram functia de perturbare
(
F : X (Y Z) IR, F (x, y, z) :=
f (x)
dacaG(x) y, T (x) = z,
n rest.
Dorim sa aratam ca este ndeplinit

a conditia de la punctul (i) al Teoremei
2.6.5. Deoarece f este continu
a n x0 dom f , exista 1 > 0 astfel ca
x B(x0 , 1 ) : f (x) M := f (x0 ) + 1.
Deoarece G(x0 ) int Q, exista 2 > 0 astfel ca B(G(x0 ), 22 ) Q. Din
cauza ca G este continuu n x0 , exista 3 ]0, 1 ] astfel ca G(x) B(G(x0 ), 2 )
pentru orice x B(x0 , 3 ). Cum T este operator surjectiv si X, Z sunt
spatii Banach, din principiul aplicatiilor deschise, avem ca exista 4 > 0 astfel
ca B(0, 4 ) T (B(x0 , 3 )). Fie V0 := B(0, 2 ) B(0, 4 ) VY Z (0, 0) si
2.9 Cateva rezultate fundamentale n analiza convex

a
147
(y, z) V0 . Exista atunci x B(x0 , 3 ) astfel ca T x = z. Cum x B(x0 , 3 ),

G(x) B(G(x0 ), 2 ), adica G(x) = G(x0 ) y1 cu ky1 k < 2 . Atunci
y G(x) = y + y1 G(x0 ) B(G(x0 ), 22 ) Q;
prin urmare G(x) y. Luand pentru fiecare (y, z) V0 , (y, z) := x obtinut
mai nainte, avem ca
F ((y, z), y, z) M (y, z) V0 ,
adica este ndeplinita conditia mentionat
a mai sus. Prin urmare exista un
element (
y , z ) Y Z astfel ca v(P2 ) = F (0,
y ,
z ). Ins
a
F (0, y , z ) = sup(x,y,z)XY Z (hy, y i + hz, z i F (x, y, z))
= sup{hy, y i hz, z i f (x) | G(x) y, T x = z}
= sup{hG(x) + q, y i hT x, z i f (x) | x X, q Q}
= inf{f (x) + hG(x), y i + hT x, z i | x X} +
+ sup{hq, y i | q Q}.
Prin urmare
(
F (0, y , z ) =
inf xX L2 (x, y , z ) daca y Q+ ,
dac
a y
/ Q+ .
Deci y Q+ daca v(P2 ) IR, si se poate lua y = 0 Q+ daca v(P2 ) = .

Demonstratia celei de a doua parti se face complet analog cu cea din Teorema 2.8.2. Sa observam numai ca f si G fiind continui n x0 , are loc formula
(f + y G)(x) = f (x) + (
y G)(x) pentru orice x dom f .
Conditia ca T este surjectiv, iar spatiile X, Z sunt spatii Banach poate fi
nlocuita prin conditia ca T (UX ) VIm T (0), adica T este operator deschis
relativ la Im T .
2.9
C
ateva rezultate fundamentale n
analiza convex
a
Ca aplicatii ale Teoremei lui Ekeland si ale rezultatelor referitoare la functii

convexe stabilite pana acum punem n evident
a alte rezultate importante referitoare la functii convexe. Un prim rezultat, util pentru stabilirea altora, este
urmatoarea generalizare a Teoremei Brndsted-Rockafellar.
148

a
Teorema 2.9.1 (Borwein). Fie X spatiu Banach si f : X IR o functie

convex
a, i.s.c. si proprie. Consider
am ]0, [, x0 dom f, x0 f (x0 )
si [0, [. Atunci exist
a x X, u U si [1, 1] astfel ca
kx x0 k + |hx x0 , x0 i| ,
(2.55)
x := x0 + (u + x0 ) f (x ).
(2.56)
plus
In
kx x0 k
x
2 f (x0 ),
(1 + kx0 k),

|f (x ) f (x0 )| ( + 1/).
kx x0 k
(2.57)
(2.58)
(Convenim ca 1/0 = .)
Demonstratie. Aplicatia
k k0 : X IR,
kxk0 := kxk + |hx, x0 i|,
este, evident, o norma pe X, echivalent

a cu norma initial
a. Deci (X, k k0 ) este
spatiu Banach. Consideram functia
g : X IR,
g(x) := f (x) hx, x0 i.
Este evident ca x0 dom g = dom f = dom f , iar g este i.s.c. si marginit

a
inferior:
g(x) g(x0 ) x X ( x0 f (x0 ) ).
Prin urmare putem aplica Teorema lui Ekeland (Teorema 1.2.6) pentru g,
si distanta d, unde d(x, y) := kx yk0 . Deci exista x dom g astfel ca
g(x ) + kx x0 k0 g(x0 ),
(2.59)
g(x ) < g(x) + kx x k0 x X, x 6= x .

(2.60)
Din (2.59) obtinem ca
g(x ) + (kx x0 k + |hx x0 , x0 i|) g(x0 ) g(x ) + ,

de unde (2.55) se obtine imediat.
Considerand functia h : X IR,
h(x) := g(x)+ kxx k0 = f (x)hx, x0 i+ kxx k+ |hxx , x0 i|,

din (2.60) avem ca x este punct de minim pentru h. Prin urmare 0 h(x ).
Cum h apare ca suma a patru functii convexe, cel mult una nefiind continu
a,

a
149
tinand seama si de expresia subdiferentialei normei (Consecinta 2.4.5) si a

modulului unei functionale liniare (la sfarsitul Sectiunii 2.7), avem ca
0 h(x ) = f (x ) x0 + U + [1, 1] x0 .
Deci exista x f (x ), u U si [1, 1] astfel ca (2.56) sa aiba loc.
Estimarile din (2.57) rezulta imediat din (2.55) si (2.56). Tot din (2.55)
si (2.56) obtinem ca
|hx x0 , u + x0 i|
|hx x0 , x x0 i| =
(kx x0 k ku k + | | |hx x0 , x0 i|)
(kx x0 k + |hx x0 , x0 i|)

= .
(2.61)
Deoarece x0 f (x0 ) si x f (x ), avem ca
hx0 x , x x0 i+hx0 x , x0 i = hx0 x , x i f (x0 )f (x ) hx0 x , x0 i+,
de unde, prin utilizarea relatiilor (2.55) si (2.61), obtinem ca
|f (x0 ) f (x )| |hx0 x , x0 i| + + /,
adica a doua relatie din (2.58) este satisfacut
a. Utilizand din nou faptul ca
x0 f (x0 ), x f (x ), si (2.61), avem ca
hx x0 , x i = hx x , x i + hx x0 , x x0 i + hx x0 , x0 i
f (x) f (x ) + + f (x ) f (x0 ) +
= f (x) f (x0 ) + 2 x X,
adica x 2 f (x0 ), ceea ce arata ca si prima relatie din (2.58) are loc.
Urmatorul rezultat este o consecint
a imediata a teoremei precedente.
Teorema 2.9.2 (Brndsted-Rockafellar). Fie X spatiu Banach si f : X IR
o functie convex
a, i.s.c. si proprie, iar ]0, [. Atunci
(x0 , x0 ) f, (x , x ) f : kx x0 k , kx x0 k .
particular dom f dom f si dom f dom f .
In
Demonstratie. Prima parte a teoremei rezulta din Teorema lui Borwein
pentru = 0. Pentru a doua parte, fie x0 dom f si 0 < n 0. Pentru
fiecare n IN exista x0n n f (x0 ), si deci, din prima parte,
(xn , xn ) f : kxn x0 k n , kxn x0n k n .
150

a
Deci dom f 3 xn x0 .
In mod analog, fie x dom f si 0 < n 0. Pentru fiecare n exist
a
0
x0n n f (x0 ) ( x0 n f (x0n ) ). Tot din prima parte
(xn , xn ) f : kxn x0n k n , kxn x0 k n .

Prin urmare dom f = Im f 3 xn x0 .
Din Teorema Brndsted-Rockafellar se poate obtine si urmatorul rezultat.
Teorema 2.9.3 (Bishop-Phelps). Fie X spatiu Banach si C X, C 6= X, o
multime nevid
a, convex
a si nchis
a. Atunci
(i) Multimea punctelor suport ale lui C este dens
a n Fr C.
(ii) Multimea functionalelor suport ale lui C este dens
a n multimea functionalelor m
arginite superior pe C. Dac
a n plus C este m
arginit
a, atunci
multimea functionalelor suport ale lui C este dens
a n X .
Demonstratie. (i) Fie x0 Fr C si ]0, 1[. Deoarece C 6= X, exista
x1 X \ C astfel ca kx1 x0 k 2 . Aplicand o teorema de separare, exista
x0 S astfel ca supxC hx, x0 i < hx1 , x0 i. Prin urmare, pentru orice x C,
hx x0 , x0 i = hx x1 , x0 i + hx1 x0 , x0 i hx x1 , x0 i + kx1 x0 k 2 ,
si deci x0 2 IC (x0 ). Aplicand Teorema lui Brndsted-Rockafellar avem ca
x C, x IC (x ) : kx x0 k , kx x0 k < 1.
Cum kx0 k = 1, avem ca x 6= 0, si deci x este punct suport (de sprijin) al lui
C cu kx x0 k . Deci concluzia are loc.
(ii) Din a doua parte a teoremei precedente avem ca
dom (IC ) dom (IC ) = dom (IC ) \ {0},
si deci are loc concluzia teoremei.
Urmatoarea teorema va fi folosita pentru obtinerea unei demonstratii foarte
simple pentru Teorema lui Rockafellar. Pentru o functie g : X IR vom nota
prin inf g numarul inf xX g(x).
Teorema 2.9.4 (Simons). Fie X spatiu Banach, f : X IR o functie convex
a, i.s.c., proprie si u X, IR astfel ca inf f < < f (u). Definim
L :=
f (x)
,
xX\{u} ku xk
sup

a
151
si Du : X IR, Du (x) := kx uk. Atunci

(i) 0 < L < si inf(f + LDu ) ;
(ii) ]0, 1[, y X : (f + LDu )(y) < inf(f + LDu ) + Lku yk;
(iii) ]0, 1[, (z, z ) f
kz k (1 + )L;
: hu z, z i (1 )Lku zk > 0 si
(iv) ]0, 1[, (z, z ) f : huz, z i+f (z) > , L kz k (1+)L.

Demonstratie. (i) Deoarece > inf f , este clar ca L > 0. Din faptul ca
< f (u) si f este i.s.c. n u, exista > 0 astfel ca f (x) > pentru x B(u, ).
In plus, deoarece f este convex
a, proprie si i.s.c., exista x X si IR
astfel ca f (x) hx, x i pentru orice x X. Prin urmare, pentru x X,
kx uk ,
f (x) hx, x i + + kx uk kx k hu, x i + .
Notand := max{0, + hu, x i}, obtinem ca
f (x)
kx k +
kx k +
x X, kx uk .
ku xk
ku xk
Din modul de alegere a lui si aceasta relatie obtinem ca L < . Din expresia
lui L, inegalitatea inf(f + LDu ) este evident
a.
(ii) Fie ]0, 1[. Deoarece (1 )L < L, din definitia lui L, exista y X,
y 6= u, astfel ca ( f (y))/ku yk > (1 )L, de unde obtinem ca
(f + LDu )(y) < + LDu (y) inf(f + LDu ) + Lky uk.
(iii) Fie ]0, 1[ fixat. Functia f +LDu este proprie, i.s.c. si marginit
a inferior, iar elementul y gasit la (ii) este din dom (f +LDu ) = dom f . Considerand
metrica d pe X definita prin d(x1 , x2 ) := Lkx1 x2 k, spatiul (X, d) este spatiu
metric complet. Prin urmare, aplicand Teorema lui Ekeland obtinem existenta
unui element z X astfel ca
(f + LDu )(z) + Lkz yk (f + LDu )(y),
si
(f + LDu )(z) (f + LDu )(x) + Lkx zk x X.
Din prima relatie, tinand seama si de (ii), obtinem ca kz yk < kuyk, si deci
z 6= u. Din a doua relatie de mai sus avem ca z este punct de minim pentru
152

a
functia f + LDu + LDz ; ntruc

at Du si Dz sunt functii convexe si continue,
rezulta ca
0 (f + LDu + LDz )(z) = f (z) + LDu (z) + LDz (z).
Insa Dz (z) = k k(0) = U si Du (z) = {x U | hz u, x i = kz uk}.
Prin urmare exista z f (z) si u , v U astfel ca z = Lu + Lv ,
hu z, u i = ku zk. Rezulta ca kz k (1 + )L si
hu z, z i = hu z, Lu + Lv i = Lku zk + Lhu z, v i
Lku zk Lku zk = L(1 )ku zk > 0.
(iv) Fie ]0, 1[ fixat si 0 := /3. Consideram M := (1 + 20 )L. Deoarece
f +M Du f +LDu , putem aplica Teorema lui Ekeland pentru f +M Du ,
un element x0 din dom f , 0 > 0 si distanta definita la (iii). Rezulta ca exista
z X astfel ca
(f + M Du )(z) (f + M Du )(x) + 0 Lkx zk x X.
Ca la punctul (iii), exista z f (z), u , v U astfel ca z = M u + 0 Lv
si hu z, u i = ku zk. Deci kz k (1 + )L si
hu z, z i (M 0 L)ku zk = (1 + 0 L)ku zk.
Prin urmare, daca u = z, hu z, z i + f (z) = f (u) > , iar daca u 6= z,
hu z, z i + f (z) (1 + 0 )Lku zk + f (z) = (f + LDu )(z) + 0 Lku zk > .
Deci hu z, z i + f (z) > . In plus, pentru orice x X,
ku xk kz k hu x, z i = [hu z, z i + f (z)] [hx z, z i + f (z)]
> f (x),
ultima inegalitate avand loc deoarece z f (z). Prin mp
artire la ku xk,
pentru x 6= u, obtinem ca kz k L.
O consecinta imediata a acestui rezultat este urmatoarea teorema.
Teorema 2.9.5 Fie X spatiu Banach si f : X IR o functie convex
a, i.s.c.
si proprie. Atunci pentru orice x X avem c
a
f (x) = sup{hx z, z i + f (z) | (z, z ) f }
= sup{hx, z i f (z ) | z Im (f )}.

ari
153
Demonstratie. Daca (z, z ) f , atunci hx z, z i + f (z) f (x) pentru

orice x X, si deci inegalitatea din relatia de dovedit are loc. Fie x X
fixat. Daca f (x) = inf f atunci 0 f (x) si deci luand (z, z ) = (x, 0), avem
ca f (x) hx z, z i + f (z). Presupunem deci ca f (x) > inf f , si fie IR
arbitrar astfel ca inf f < < f (x). Din Teorema 2.9.4 (iv) avem ca exista
(z, z ) f astfel ca hx z, z i + f (z) > . Rezulta ca
sup{hx z, z i + f (z) | (z, z ) f } f (x).
Operatorii maximal monotoni sunt deosebit de importanti n teoria ecuatiilor de evolutie. Un exemplu semnificativ de astfel de operatori este dat de
teorema urmatoare.
Teorema 2.9.6 (Rockafellar). Fie X spatiu Banach si f : X IR o functie
convex
a, i.s.c. si proprie. Atunci f este operator maximal monoton.
Demonstratie. Fie (u, u ) X X \ f . Atunci u
/ f (u), si deci
0
/ f(u), unde f := f u . Rezulta ca inf f < f(u). Aplicand punctul
(iii) al Teoremei lui Simons, exista (z, z ) f astfel ca hu z, z i > 0.
Considerand z := z + u , avem ca (z, z ) f si hz u, z u i < 0, ceea
ce arata ca multimea f {(u, u )} nu este monotona. Deci f este operator
maximal monoton.
2.10
Aplicatii la problema celei mai bune

aproxim
ari
Fie (X, k k) spatiu normat si C X o multime nevida, iar x0 X. Distanta

de la x0 la C este numarul
d(x0 , C) := inf{kx x0 k | x C}.
Este cunoscut, si usor de dovedit, ca d(x0 , C) = d(x0 , C). O problema importanta este aceea de a determina multimea
PC (x0 ) := {
x C | k
x x0 k = d(x0 , C)};
x
PC (x0 ) se numeste o cea mai bun
a aproximare a lui x0 prin elemente din
C. Sa observam PC (x0 ) este multimea solutiilor optime pentru fiecare din
urmatoarele probleme de minimizare:
(P1 )
min kx x0 k, x C,
154
(P2 )

a
min
1
2 kx
x0 k2 , x C.
In plus v(P1 ) = d(x0 , C), v(P2 ) = 1 d2 (x0 , C).

2
In teoria celei mai bune aproxim
ari problemele de baza sunt: existenta,
unicitatea si caracterizarea elementelor de cea mai buna aproximare. Sa observam mai ntai ca PC (x0 ) = {x0 } daca x0 C, PC (x0 ) = daca x0 C \ C,
iar daca C este multime deschis
a atunci PC (x0 ) = pentru orice x0 X \ C
(exercitiu !). Avand n vedere cele de mai sus, n mod obisnuit se considera
x0 X \ C si se presupune ca C este multime nchis
a. Deoarece dorim sa
aplicam rezultatele stabilite anterior (dar nu este singurul motiv), vom presupune mai departe ca C este convex
a.
Primul rezultat ofera conditii suficiente pentru existenta, respectiv unicitatea elementelor de cea mai buna aproximare.
Teorema 2.10.1 Fie C X o multime nevid
a, convex
a si nchis
a, iar
x0 X.
(i) Dac
a X este spatiu Banach reflexiv atunci PC (x0 ) 6= .
(ii) Dac
a X0 := lin C este spatiu de dimensiune finit
a atunci PC (x0 ) 6= .
(iii) Dac
a X este spatiu strict convex atunci PC (x0 ) are cel mult un element.
Demonstratie. (i) Consideram functia f := k x0 k + IC . Din ipoteza
avem ca f este convexa si i.s.c.; n plus limkxk f (x) = . Din punctul (ii)
al Teoremei 2.5.1, exista x
X astfel ca f (
x) f (x) pentru orice x X,
adica x
PC (x0 ).
(ii) Exista (xn )n1 C X0 astfel ca kxn x0 k d(x0 , C). Rezulta ca
(xn ) este marginit. Spatiul X0 fiind finit dimensional, X0 este izomorf cu IRk
(k = dim X0 ) si deci (xn ) contine un subsir (xnk ) convergent la x
X0 X.
Deoarece multimea C este nchis
a, x
C, iar din modul n care (xn ) a fost
ales avem ca k
x x0 k = d(x0 , C). Prin urmare x
PC (x0 ).
(iii) Am vazut ca pentru x0 C, PC (x0 ) = {x0 }. Fie deci x0
/ C.
Presupunem ca exista doua elemente distincte x1 , x2 n PC (x0 ). Atunci
1
2 (x1
+ x2 ) C, si kx1 x0 k = kx2 x0 k = d(x0 , C) > 0.
Deoarece X este strict convex, obtinem ca

k 12 (x1 + x2 ) x0 k = k 12 (x1 x0 ) + 12 (x2 x0 )k
<
1
2 kx1
x0 k + 12 kx2 x0 k = d(x0 , C).
Aceasta contradictie arata ca PC (x0 ) are cel mult un element.

ari
155
Sa observam ca pentru (X, h , i) spatiu Hilbert, rezultatele stabilite la

punctele (i) si (iii) din teorema precedent
a sunt date si de Teorema 1.9.1.
Urmatorul rezultat de dualitate se dovedeste util uneori.
a si nchis
a, iar
Teorema 2.10.2 Fie 6= C X o multime convex
x0 X \ C. Atunci
d(x0 , C) =
1 2
2 d (x0 , C)
max inf hx0 x, x i,
x U xC
max inf (hx0 x, x i 12 kx k2 ).
x X xC
Dac
a C este con atunci
d(x0 , C) =
max
x U C +
hx0 , x i si
1 2
2 d (x0 , C)
= max
x C +
hx0 , x i 12 kx k2 .
Demonstratie. Fie
f1 , f2 : X IR, f1 (x) := kx x0 k, f2 (x) := 21 kx x0 k2 .
Utilizand formula de dualitate Fenchel-Rockafellar (Consecinta 2.7.3) si formulele pentru conjugata normei si a patratului normei, avem ca
d(x0 , C) =
=
1 2
2 d (x0 , C)
=
=
=
inf (f1 (x) + IC (x)) = max

(f1 (x ) IC (x ))
xX
max
x U
x X
hx0 , x i suphx, x i
xC
= max
inf hx0 x, x i,
x U xC
inf (f2 (x) + IC (x)) = max

(f2 (x ) IC (x ))
xX
max
x X
x X
hx0 , x i
2
1
2 kx k
max
inf hx0 x, x i
x X xC
suphx, x i
xC
2
1
2 kx k
In cazul n care C este con, IC (x ) = 0 daca x C + , = n rest, si deci

se obtin si celelalte formule.
Incheiem acest paragraf cu caracterizarea elementelor de cea mai buna
aproximare.
Teorema 2.10.3 Fie C X o multime nevid
a si convex
a, x0 X \ C, iar
x
C. Urm
(i) x
PC (x0 );
156

a
(ii) x S : h
x x0 , x i = k
x x0 k, hx x
, x i 0 x C;
(iii) x S : hx x0 , x i k
x x0 k x C;
(iv) x X : h
x x0 , x i = kx k2 = k
x x0 k2 , hx x
, x i 0 x C;
(v) x X : kx k = k
x x0 k, hx x0 , x i k
x x0 k2 x C;
(vi) (dac
a X este neted) hx x
, FX (
x x0 )i 0 x C;
(vii) (dac
a C este con) x S C + : hx0 , x i = k
x x0 k.
Demonstratie. (i) (ii) Daca x
PC (x0 ) atunci 0 f1 (
x) + IC (
x),
unde f1 este functia definita n demonstratia teoremei precedente. Concluzia
este imediata, tinand cont de expresia subdiferentialei normei.
(ii) (iii) Cu x din (ii) avem ca pentru orice x C
hx x0 , x i = hx x
, x i h
x x0 , x i = hx x
, x i k
x x0 k 0.
Elementul x satisface conditiile cerute.
(iii) (i) Cu x din (iii) avem
kx x0 k hx x0 , x i k
x x0 k x C,
adica x
PC (x0 ).
Implicatiile (i) (iv) (v) (i) urmeaza exact la fel ca mai sus, utilizand
de aceasta data functia f2 .
Conditia (vi) este aceeasi cu conditia (iv) n cazul n care X este neted
(f2 (x) = FX (x x0 ), iar daca X este neted FX (x) contine un singur element,
notat tot prin FX (x)).
Presupunem acum ca C este con.
(iii) (vii) Cu x din (iii) avem
htx, x i hx0 , x i + k
x x0 k t 0, x C.
Prin urmare hx, x i 0 pentru orice x C, adica x C + , si
hx0 , x i k
x x0 k hx0 x
, x i hx0 , x i,
si deci x este elementul cautat.
(vii) (iii) Cu x din (vii), avem ca
hx x0 , x i hx0 , x i = k
x x0 k x C,
ceea ce arata ca x satisface conditia din (iii).
Capitolul 3
Programare neconvex
a
3.1
Conuri tangente
Pentru a obtine conditii de optimalitate n cazul programarii matematice

neconvexe s-au pus n evident
a mai multe tipuri de conuri asociate unei submultimi a unui spatiu normat ntr-un punct. Cel mai vechi dintre acestea este
conul tangent n sensul lui Bouligand. Mai recent au fost introduse si alte
tipuri de conuri tangente, printre care amintim pe cele n sensul lui Clarke si
respectiv n sensul lui Ursescu. In cele ce urmeaza ultimele doua conuri vor
avea un caracter ajutator.
Inainte de a defini aceste conuri reamintim ca pentru o submultime nevida
A a unui spatiu metric (X, d) si x X, distanta de la x la A este num
arul
real d(x, A) := inf{d(x, a) | a A}; este usor de verificat ca d(x, A) = d(x, A).
Fie (X, k k) spatiu normat, M X si x
M . Se numeste conul tangent
n sensul lui Bouligand la multimea M n x
multimea
u X lim inf d u, t (M x
) = 0 .
t0
TB (M, x
) :=
In mod asemanator, conul tangent n sensul lui Ursescu la multimea M n x
este multimea
TU (M, x
) := u X lim d u, t1 (M x
) = 0 ,
t0
iar conul tangent n sensul lui Clarke la multimea M n x

este multimea
TC (M, x
) := u X
lim
M 3x
x, t0
157
d u, t1 (M x) = 0 .
158
Cap. 3 Programare neconvex

a
Vom vedea mai jos ca aceste multimi sunt, ntr-adev

ar, conuri nchise.
Avand n vedere aceste definitii, este utila considerarea notiunilor de limita
inferioara si superioara pentru o aplicatie multivoca. Fie (X, d) si (Y, ) spatii
metrice, iar R : X ; Y o aplicatie multivoca. Se numesc limita inferioar
a,
respectiv limita superioar
a, a aplicatiei multivoce R n x
dom R multimile
lim
d (v, R(x)) = 0
vY
dom R3xx
lim inf R(x) :=

x
x
si
v Y lim inf d (v, R(x)) = 0 .

dom R3xx
lim sup R(x) :=

x
x
Sa observam ca daca R : X ; Y, R(x) := R(x), atunci

lim inf R(x) = lim inf R(x),
x
x
x
x
lim sup R(x) = lim sup R(x).

x
x
x
x
(3.1)
In plus are loc urmatorul rezultat.

Teorema 3.1.1 Fie R : (X, d) ; (Y, ) o aplicatie multivoc
a si x
dom R.
plus
Atunci multimile lim inf xx R(x) si lim supxx R(x) sunt nchise. In
v lim inf xx R(x) dac
a si numai dac
a
(xn ) dom R, xn x
, (yn ) Y : yn v si yn R(xn ) n IN ,
(3.2)
iar v lim supxx R(x) dac
a si numai dac
a
(xn ) dom R, xn x
, (yn ) Y : yn v si yn R(xn ) n IN .
(3.3)
De asemenea,
[
\
R(x).
(3.4)
lim sup R(x) =
x
x
U V(
x) xU
Demonstratie. Fie v
/ lim inf xx R(x); utilizand definitia limitei inferioare
avem ca lim supdom R3xx d (v, R(x)) > 0. Deci exista 0 > 0 astfel ca
U V(
x), xU U dom R : d (v, R(xU )) > 20 .
(3.5)
Pentru v 0 B(v, 0 ), d (v 0 , R(xU )) 0 . In caz contrar exista yU R(xU )

astfel ca (v 0 , yU ) < 0 . Prin urmare
(v, yU ) (v, v 0 ) + (v 0 , yU ) < 0 + 0 = 20 ,
3.1 Conuri tangente
159
contrazicand faptul ca d (v, R(xU )) > 20 . Deci B(v, 0 )lim inf xx R(x) = ,
ceea ce arata ca v
/ lim inf xx R(x). Prin urmare lim inf xx R(x) este
multime nchisa. Demonstratia pentru limita superioara este analoaga; faptul
ca lim supxx R(x) este multime nchis
a rezulta si din formula (3.4) demonstrata mai jos.
Fie acum v lim inf xx R(x) si (xn ) dom R astfel ca xn x
. Deoarece
limdom R3xx d (v, R(x)) = 0, avem ca d (v, R(xn )) 0. Insa
n IN , yn R(xn ) : (v, yn ) < d (v, R(xn )) + 1/n,
si deci yn v.
Dovedim implicatia invers
a prin reducere la absurd. Presupunem ca v Y
satisface conditia din partea dreapta a relatiei (3.2), dar v
/ lim inf xx R(x).
Deci exista 0 > 0 pentru care are loc (3.5). Luand U = B(
x, n1 ), n IN ,
si notand xU prin xn , avem ca d (v, R(xn )) > 20 pentru orice n IN . Din
ipoteza exista (yn ) Y astfel ca yn v si yn R(xn ) pentru orice n IN .
Obtinem astfel contradictia 0 < 20 < d (v, R(xn )) (v, yn ) 0.
Fie v lim supxx R(x). Pentru orice n IN avem ca
n
inf d (v, R(x)) | x B x

, n1 dom R = 0,
si deci exista xn B x
, n1 dom R astfel ca d (v, R(xn )) <
1
n,
ceea ce
1
n.
implica existenta unui yn R(xn ) astfel ca (v, yn ) <

Prin urmare are
loc implicatia n (3.3). Invers, presupunem ca exista ((xn , yn )) gr R
astfel ca xn x
si yn v. Fie U V(
x); exista atunci nU IN astfel ca
xn U pentru orice n nU . Prin urmare
inf{d (v, R(x)) | x U dom R} d (v, R(xn )) (v, yn ) n nU .
Deci inf{d (v, R(x)) | x U dom R} = 0 pentru orice U V(
x), ceea ce
arata ca v lim supxx R(x).
Demonstram acum formula (3.4). Fie v lim supxx R(x) si U V(
x).
Din (3.3) avem ca exista ((xn , yn )) gr R astfel ca xn x
si yn v.
Deoarece xn x
, exista atunci nU IN astfel ca xn U pentru orice n nU .
S
S
Deci pentru n nU avem ca yn xU R(x), astfel ca v xU R(x). Prin
urmare are loc incluziunea din (3.4).
Fie de aceasta data v
/ lim supxx R(x). Atunci exista 0 > 0 astfel
ncat lim inf dom R3xx d (v, R(x)) > 0 . Deci exista U0 V(
x) astfel ca
d (v, R(x)) > 0 pentru orice x U0 dom R. Prin urmare B(v, 0 ) R(x)
S
S
pentru orice x U0 , de unde B(v, 0 ) xU0 R(x) = . Deci v
/ xU0 R(x).
Prin urmare are loc si incluziunea din (3.4).
160

a
In continuare, peste tot n acest capitol, X, Y si Z desemneaz

a spatii
normate.
Utilizand rezultatul anterior obtinem urmatoarele caracterizari, prin siruri,
ale elementelor din TB (M, x
), TU (M, x
) si TC (M, x
).
Teorema 3.1.2 Fie M X si x
M . Atunci
TB (M, x
) = {u X | (tn ) 0+, (un ) u, n IN : x
+ tn un M },
TU (M, x
) = {u X | (tn ) 0+, (un ) u, n IN :
x
+ tn un M },
TC (M, x
) = {u X | (tn ) 0+, (xn ) M, (xn ) x
,
(un ) u, n IN : xn + tn un M }.
Demonstratie. Luand R : ]0, [ ; X, R(t) := t1 (M x
), n teorema
precedenta, obtinem imediat caracterizarile pentru elementele din TU (M, x
) si
TB (M, x
). Caracterizarea elementelor din TC (M, x
) se obtine tot din teorema
precedenta considerand nsa R : ]0, [ M ; X, R(t, x) := t1 (M x).
a cateva proprietati simple ale
conurilor tangente n sensurile lui Bouligand, Clarke si Ursescu.
Teorema 3.1.3 Fie D, L, M X, P Y, x
int D L si y P , iar
f : D Y o functie F-diferentiabil
a n x
. Au loc urm
atoarele afirmatii:
(i) dac
a L M atunci TB (L, x
) TB (M, x
) si TU (L, x
) TU (M, x
);
plus
(ii) TB (L, x
), TU (L, x
) si TC (L, x
) sunt conuri nchise si nevide. In
TS (L, x
) = TS (L, x
) = TS (L D, x
) S {B, U, C},
(3.6)
TC (L, x
) TU (L, x
) TB (L, x
) C(L, x
)
(3.7)
si
TB (L, x
) =
[t, [ (L x
) =
t>0
C(L U, x
),
(3.8)
U U(
x)
particular,
unde U(
x) este un sistem fundamental de vecin
at
ati i ale lui x
. In
TB (L, x
) = TU (L, x
) = TC (L, x
) = X dac
ax
int L;
(iii) TU (L, x
) TB (P, y) TB (L P, (
x, y)) TB (L, x
) TB (P, y) si
TU (LP, (
x, y)) = TU (L, x
)TU (P, y), TC (LP, (
x, y)) = TC (L, x
)TC (P, y);
(iv) dac
ax
L f 1 (P ) atunci
3.1 Conuri tangente
161
TB L f 1 (P ), x
TB (L, x
) f (
x)1 (TB (P, f (
x)))
si
TU L f 1 (P ), x
TU (L, x
) f (
x)1 (TU (P, f (
x))).
Demonstratie. (i) Incluziunile mentionate rezulta imediat din caracterizarile cu siruri date n teorema precedent
a.
(ii) Egalitatea TB (L, x
) = TB (L, x
) rezulta imediat din (3.1), iar incluziunea TB (L D, x
) TB (L, x
) rezulta din (i). Fie u TB (L, x
); aplicand
teorema precedenta, exista (tn ) 0+ si X (un ) u astfel ca x
+ tn u n L
pentru orice n IN . Deoarece x
+ tn un x
int D, exista n0 IN astfel
ca x
+ tn un D pentru n n0 . Deci u TB (L D, x
). Prin urmare
are loc si egalitatea TB (L, x
) = TB (L D, x
). Demonstratia pentru relatiile
corespunzatoare conului tangent n sensul lui Ursescu este la fel.
Egalitatea TC (L, x
) = TC (L D, x
) rezulta la fel ca si n cazul conului lui
Bouligand (verificand nsa ambele incluziuni). Fie u TC (L, x
) si sa arat
am
ca u TC (L, x
). Pentru aceasta fie L (
xn ) x
si (tn ) 0+. Pentru orice
n IN exista xn L astfel ca k
xn xn k < tn /n. Am obtinut astfel sirul
(xn )n1 L convergent la x
. Cum u TC (L, x
), exista (un ) u astfel ca
xn +tn un L pentru orice n IN . Considerand u

n := un +t1
n ), avem
n (xn x
ca u
n u si x
n + tn u
n = xn + tn un L pentru orice n IN . Prin urmare
), ceea ce arata ca TC (L, x
) TC (L, x
). Incluziunea invers
a se
u TC (L, x
dovedeste analog.
Deoarece xn + tn 0 L pentru orice n, unde (xn ) L si (tn ) ]0, [ sunt
siruri arbitrare convergente la x
respectiv 0, avem ca 0 TC (L, x
). Consideram
acum u TC (L, x
) si ]0, [. Fie L (xn ) x
si (tn ) 0+. Cum
(tn ) 0+, exista (un ) u astfel ca xn + (tn )un = xn + tn (un ) L
pentru orice n. Rezulta ca u TC (L, x
), si deci TC (L, x
) este con. Faptul ca
acest con este nchis rezulta din Teorema 3.1.1. La fel se obtine ca TB (L, x
) si
TU (L, x
) sunt conuri nchise si nevide.
Prima incluziune din (3.7), n cazul n care x
L (ceea ce se poate presupune datorita relatiei (3.6)), rezulta din faptul ca se poate lua xn = x
pentru
orice n n caracterizarea elementelor din TC (L, x
), iar a doua incluziune rezulta
fixand sirul (tn ) 0+, de exemplu tn := 2n . Ultima incluziune din (3.7)
rezulta din relatia (3.8), dovedit
a n continuare.
Prima egalitate din (3.8) rezulta din (3.4). Fie U U(
x) si u TB (L, x
);
atunci exista (tn ) 0+ si (un ) u astfel ca xn := x
+ tn un L pentru orice
n. Deoarece xn x
, exista nU IN astfel ca xn U pentru n nU . Prin
urmare un con (L U x
) pentru orice n nU , si deci u C(L U, x
).
Fie acum u n multimea din dreapta a relatiei (3.8); putem presupune ca
u 6= 0. Fie n IN ; exista Un U(
x) astfel ca Un B(
x, 1/n). Din ipoteza
162

a
avem ca u con (L Un x
), si deci B(u, 1/n) con (L Un x
) 6= ,
ceea ce arata ca exista xn L Un L B(
x, 1/n) si t0n [0, [ astfel ca
kt0n (xn x
) uk < 1/n. Fie n0 IN astfel ca 1/n0 < kuk. Pentru n n0
obtinem ca t0n 6= 0; luand tn := 1/t0n pentru n n0 si tn := 1 n rest, obtinem
ca un := t1
) u. Deoarece xn x
, avem ca tn 0; putem deci
n (xn x
conchide ca u TB (L, x
). Am obtinut astfel ca (3.8) are loc.
Daca x
int L si u X atunci pentru orice siruri L (xn ) x
, (tn ) 0+
exista n0 IN astfel ca xn +tn u L pentru n n0 . Prin urmare u TC (L, x
).
T
inand seama si de (3.7), avem ca TC (L, x
) = TU (L, x
) = TB (L, x
) = X n
acest caz.
(iii) Fie u TU (L, x
) si v TB (P, y). Din teorema precedent
a obtinem
existenta sirurilor (tn ) 0+ si Y (vn ) v astfel ca y + tn vn P pentru orice n IN . Pentru acest sir (tn ), tot din teorema precedent
a obtinem
existenta sirului X (un ) u astfel ca x
+ tn un L pentru orice n. Avem
astfel ca (
x, y) + tn (un , vn ) L P pentru orice n. Cum (un , vn ) (u, v),
obtinem ca (u, v) TB (L P, (
x, y)). Celelalte incluziuni rezulta n mod
asemanator.
(iv) Fie u TB L f 1 (P ), x
; exista (tn ) 0+ si X (un ) u
astfel ca x
+ tn un L f 1 (P ) pentru orice n. Cum x
+ tn un L pentru
orice n, u TB (L, x
). Deoarece x
+ tn un x
int D, putem presupune ca
x
+ tn un D pentru orice n IN . Pentru ca f este F-diferentiabil
a n x
,
exista un sir (vn ) Y convergent la 0 astfel ca
f (
x + tn un ) = f (
x) + tn f (
x)(un ) + tn vn P n IN .
Cum f (
x)(un ) + vn f (
x)(u), rezulta ca f (
x)(u) TB (P, f (
x)). Prin
urmare u TB (L, x
) f (
x)1 (TB (P, f (
x)), ceea ce dovedeste incluziunea
dorita. In mod asemanator se demonstreaza si relatia corespunzatoare pentru
conul tangent n sensul lui Ursescu.
Relatiile de la punctul (i) nu sunt valabile si pentru conul tangent n sensul
lui Clarke. De exemplu, luand X := IR2 , L := IR{0}, M := IR{0}{0}IR
si x
= (0, 0), avem ca TC (L, x
) = L, iar TC (M, x
) = {(0, 0)}. In schimb, conul
tangent n sensul lui Clarke are alte proprietati remarcabile.
Teorema 3.1.4 Fie M X si x
M . Atunci TC (M, x
) este con convex si
nchis. In plus
TC (M, x
) + TU (M, x
) TU (M, x
),
TC (M, x
) + TB (M, x
) TB (M, x
).
Demonstratie. Fie u, v TC (M, x

). Consideram (xn ) M , xn x
, si
(tn ) 0+. Deoarece v TC (M, x
), aplicand Teorema 3.1.2, exista (vn ) v
3.1 Conuri tangente
163
astfel ca x0n := xn + tn vn M pentru orice n IN . Deoarece x0n x

si
u TC (M, x
), exista (un ) u astfel ca x0n + tn un = xn + tn (un + vn ) M
pentru orice n IN . Deoarece un + vn u + v, utilizand din nou Teorema
3.1.2, obtinem ca u + v TC (M, x
). Prin urmare
TC (M, x
) + TC (M, x
) TC (M, x
).
T
inand seama de teorema precedent
a, rezulta ca TC (M, x
) este con convex.
Celelalte doua incluziuni se obtin n mod aseman
ator.
Referitor la legatura dintre aceste conuri este interesant urmatorul rezultat.
Teorema 3.1.5 Fie X spatiu Banach, M X o multime nchis
a si x M .
Atunci
lim inf TB (M, y) TC (M, x).
(3.9)
M 3yx
Dac
a dim X < atunci n (3.9) are loc egalitate.
Demonstratie. Presupunem ca (3.9) nu are loc. Atunci exista un element
u lim inf M 3yx TB (M, y) astfel nc
at u
/ TC (M, x); este evident ca u 6= 0.
Deoarece u
/ TC (M, x), exista 0 ]0, min{kuk/6, 1/2}[ astfel ca
> 0, y D(x, ) M, t ]0, ] : t1 (M y) D(u, 0 ) = ,
sau, echivalent,
> 0, y D(x, ) M, t ]0, ] : [y + t D(u, 0 )] M = . (3.10)
Pentru acest 0 > 0, deoarece u lim inf M 3yx TB (M, y), exista 1 > 0 astfel
ca
y D(x, 1 ) M : D(u, 0 /2) TB (M, y) 6= .
(3.11)
Fie := 1 /(1 + 2kuk). Pentru acest > 0, din (3.10), exista x
D(x, ) M
si t ]0, ] astfel ca
[
x + t D(u, 0 )] M = .
(3.12)
Fie X0 := [
x + [0, t] D(u, 0 )] M si f : X0 IR, f (x) := kx x
k. Este
evident ca (X0 , d), d(x, y) := kx yk, este spatiu metric complet, iar f este
continua (deci i.s.c.) si marginit
a inferior (deoarece X0 X este multime
marginita). Aplicand principiul variational al lui Ekeland, exista z X0
astfel ca
kx x
k k
zx
k + 0 kx zk x X0 .
(3.13)
164

a
Deoarece z X0 , exista [0, 1] si v D(u, 0 ) astfel ca z = x

+ (1 )tv.
Din (3.12) avem ca > 0. In plus z D(x, 1 ) M . Intr-adev
ar,
k
z xk = k
x + (1 )tv xk k
x xk + t(kuk + 0 )
(1 + kuk + 0 ) < (1 + 2kuk) = 1 .
Din (3.11) avem ca exista u
D(u, 0 /2) TB (M, z); deci exista (tn ) 0+,
(un ) u
astfel ca z + tn un M pentru orice n IN . Desigur, exista n0 IN
astfel ca tn t si un D(u, 0 ) pentru n n0 . Atunci
z + tn un = x
+ (1 )t v + tn un = x
+ (1 )t v + (tn /)un
x
+ (1 )[0, t] D(u, 0 ) + [0, t] D(u, 0 )
= x
+ [0, t] D(u, 0 ).
Prin urmare z+tn un X0 pentru n n0 . Utilizand la nceput (3.13), obtinem
succesiv
k
z + tn un x
k k
zx
k + 0 k
z + tn un zk n n0 ,
k(1 )tv + tn un k (1 )tk
v k + 0 tn kun k n n0 ,
k[(1 )t + tn ]
v + tn (un v)k (1 )tk
[(1 )t + tn ] k
v k tn kun vk (1 )tk
k
v k kun vk + 0 kun k n n0 .
Trecand la limita n ultima relatie obtinem ca
k
v k k
u vk + 0 k
uk.
Insa k
v k kuk 0 ,
k
u vk k
u uk + ku vk 0 /2 + 0 = 30 /2,
k
uk k
u uk + kuk kuk + 0 /2 < kuk + 1/2,
si deci
kuk 0 < 30 /2 + kuk/2 + 0 /2.
Obtinem astfel contradictia kuk < 60 . Deci (3.9) are loc.
Presupunem acum ca dim X < . Fie u TC (M, x) \ {0} si > 0. Exista
> 0 astfel ca
y D(x, ) M, t ]0, [ : d u, t1 (M y) < /2.
3.1 Conuri tangente
165
Fie y B(x, )M fixat si (tn ) 0+; putem presupune ca tn < pentru orice
n IN . Pentru fiecare n IN exista yn M astfel ca ku tn1 (yn y)k < /2.
Rezulta ca sirul (t1
arginit, si deci are un subsir convergent,
n (yn y)) este m
adica exista un sir strict crescator (nk ) IN astfel ca t1
nk (ynk y) uy X;
este evident ca uy TB (M, y). In plus ku uy k /2 < . Deci

> 0, > 0, y B(x, ) M : d (u, TB (M, y)) < ,
adica limM 3yx d (u, TB (M, y)) = 0. Prin urmare u lim inf yx TB (M, y),
ceea ce arata ca n (3.9) are loc egalitate.
In cazul n care dim X < se poate arata ca pentru orice multime nchis
a
si nevida M X si x M are loc relatia
lim inf conv (TB (M, y)) = TC (M, x).
M 3yx
Este util de observat ca n cazul multimilor convexe cele trei (chiar patru)
conuri coincid.
Teorema 3.1.6 Fie M X o multime convex
a si x
M . Atunci
TC (M, x
) = TU (M, x
) = TB (M, x
) = C(M, x
).
(3.14)
particular, dac
Dac
a M este con convex atunci C(M, x
) = M IR
x. In
aM
este un subspatiu liniar atunci C(M, x
) = M . Dac
a
M := {x X | hx, xi i i i, 1 i n},
(3.15)
unde n IN , x1 , . . . , xn X si 1 , . . . , n IR, iar I(

x) := {i | 1 i n,
h
x, xi i = i }, atunci
con (M x
) = {u X | hu, xi i 0 i I(
x)}.
(3.16)
Desigur, dac
a I(
x) = atunci con (M x
) = X.
Demonstratie. Avand n vedere ca pentru orice multime nevida A X
tinand seama si de (3.6), putem presupune ca x
avem ca con A = con A,
M
(sau ca M este nchisa). Fie pentru nceput x M si u := x x
. Arat
am ca
u TC (M, x
). Pentru aceasta fie (xn ) M si (tn ) ]0, [ astfel ca xn x
si tn 0. Exista n0 IN astfel ca tn 1/2 pentru n n0 . Consideram

un := x + x
2xn ; avem ca xn + tn un = (1 2tn )xn + tn x + tn x
M pentru
orice n n0 , si un u. Prin urmare u TC (M, x
), si deci M x
TC (M, x
).
166

a
Deoarece TC (M, x
) este con nchis, din incluziunea precedent
a obtinem ca
con (M x
) TC (M, x
). Relatia (3.14) rezulta acum din (3.7).
Presupunem ca M este con convex. Deoarece M + IR x
= M + IR x
,
putem considera si n acest caz ca x
M . In aceasta situatie are loc relatia
con (M x
) = M [0, [
x = M IR
x, de unde concluzia este evident
a.
Desigur, daca M este subspatiu liniar atunci M + IR
x = M.
Fie acum M dat de relatia (3.15) si x
M . Daca u con (M x
), adica
u = t(x x
) cu t 0, x M , iar i I(
x) atunci
hu, xi i = t hx x
, xi i = t(hx, xi i i ) 0,
si deci are loc incluziunea din (3.16).
Consideram acum u X astfel ca hu, xi i 0 pentru orice i I(
x). Pentru
/ I(
x)
x, xi i + thu, xi i i . Daca i
i I(
x) si t 0 avem ca h
x + tu, xi i = h
atunci exista i > 0 astfel ca h

x + tu, xi i < i pentru orice t ]0, i [. Luand
:= min{i | 1 i n, i
/ I(
x)}, obtinem ca x
+ tu M pentru orice
t ]0, [, si deci u con (M x
). Prin urmare (3.16) are loc.
O multime de tipul celei din relatia (3.15) se numeste multime poliedral
a.
Fie M X multime convex
a si x M . T
inand seama de (2.21) si de
teorema bipolarei (Teorema 1.5.7), avem ca n acest caz
C(M, x) = N (M, x)+ .
Utilizand Consecinta 2.7.2, obtinem urmatorul rezultat.
Teorema 3.1.7 Fie L X si M Y dou
a multimi convexe si A L(X, Y ).
Presupunem c
a una din urm
a:
(i) exist
a x0 L astfel c
a Ax0 int M ,
(ii) X, Y sunt spatii Banach, L, M sunt nchise si 0 ric (A(L) M ),
(iii) dim Y < si 0 raint (A(L) M ).
Atunci
C L A1 (M ), x = C(L, x) A1 (C(M, Ax)) x L A1 (M ).

Demonstratie. Formula indicata rezulta imediat din (2.40) si proprietati ile
5) si 8) puse n evidenta imediat dupa definitia polarei (vezi Sectiunea 1.5).
La punctul (iv) al Teoremei 3.1.3 am obtinut o estimare pentru conul
TB L f 1 (M ), x
; n aplicatii, dupa cum vom vedea n cele ce urmeaza, mai
3.2 Formule de calcul pentru conuri tangente
167
utila este incluziunea invers

a. Estimari de acest tip vom obtine n sectiunea
urmatoare.
Inainte de a ncheia aceasta sectiune remarcam ca daca A X IR este o
atunci TB (A, x
multime de tip epigraf, iar x
A,
), TU (A, x
) si TC (A, x
) sunt
de asemenea multimi de tip epigraf. Astfel, daca f : X IR este o functie, iar
x
X este astfel ca f (
x) IR, atunci TS (epi f, (
x, f (
x))), S {B, U, C}, este
epigraful unei functii (pozitiv omogene), numit
a (epi-) derivata directional
a
a functiei f n x
n sensul lui Bouligand, Ursescu respectiv Clarke; fie aceste
functii DB f (
x), DU f (
x) respectiv DC f (
x). Daca f este lipschitzian
a pe o
vecinatate a lui x
, se obtine cu (relativa) usurint
a ca pentru fiecare u X
f (
x + tu) f (
x)
,
t0
t
f (
x + tu) f (
x)
DU f (
x)(u) = lim sup
t
t0
DB f (
x)(u) = lim inf
si
f (x + tu) f (x)
.
t
x
x, t0
DC f (
x)(u) = lim sup
Deoarece TC (epi f, (
x, f (
x))) este con convex nchis, avem ca DC f (
x) este
functionala subliniara (continu
a daca f este lipschitzian
a pe o vecin
atate a
lui x
). Subdiferentiala n sensul lui Clarke a functiei f n x
se defineste ca
fiind DC f (
x)(0). Utilizand Teorema 3.2.3 se pot obtine formule (mai exact
estimari) pentru derivatele directionale definite mai sus ale unor functii de
forma f + g h, si deci estimari pentru subdiferentiala n sensul lui Clarke
pentru astfel de functii. In literatura matematica se gasesc multe rezultate
referitoare la programarea matematica, obtinute prin utilizarea, ca instrument
de baza, a subdiferentialei n sensul lui Clarke. In acest capitol vom pune n
evidenta numai rezultate referitoare la probleme de programare matematica
n care functiile care apar sunt Frechet diferentiabile. Sectiunea urmatoare are
caracter ajutator n aceasta directie.
3.2
Formule de calcul pentru conuri tangente
Concluzia Teoremei 1.10.10 este deosebit de utila pentru calculul, mai exact
estimarea, conurilor tangente la multimi de tipul L f 1 (P ). Avand n vedere
acest fapt punem n evident
a mai nt
ai cateva conditii suficiente pentru ca sa
fie ndeplinita conditia (1.30), si deci sa aiba loc concluzia Teoremei 1.10.10.
168

a
Teorema 3.2.1 (Aubin-Frankowska). Fie X spatiu Banach, Y spatiu normat, D X multime deschis
a, f : D Y functie F-diferentiabil
a, M X
multime nchis
a si x
M D. Presupunem c
a una din urm
atoarele patru
conditii este ndeplinit
a:
(i) exist
a > 0, c > 0 si [0, 1[ astfel ca D(
x, ) D si
x D(
x, ) M : UY f (x) (TB (M, x) cUX ) + UY ;
(3.17)
(ii) Y este spatiu Banach, f este continu

a n x
, f (
x) (TB (M, x
)) = Y
si
lim
M 3x
x
sup
uTB (M,
x)SX
d (u, TB (M, x))
= 0;
(3.18)
(iii) dim Y < , f este functie continu

a n x
si
f (
x) (TC (M, x
)) = Y ;
(3.19)
(iv) dim Y < , f este functie continu

a n x
, f (
x) (TB (M, x
)) = Y si
TB (M, x
) lim inf TB (M, x).
M 3x
x
(3.20)
Atunci exist
a , l > 0 astfel ca D(
x, ) D si
x0 D(
x, ) M, y D(f (
x), ), x D M :
f (x) = y si kx x0 k l ky f (x0 )k.
Demonstratie. (i) Fie c0 := 2c > 0 si 0 := ( + 1)/2 ]0, 1[. Arat
am ca
are loc (1.30) pentru , c0 si 0 . Fie deci x D(
x, ) M si t > 0. Consideram v SY ; din (3.17), exista u TB (M, x) cUX si w UY astfel ca
v = f (x)(u) + w. Deoarece u TB (M, x), exista (tn ) 0+ si (un ) u
astfel ca xn := x
+ tn un M pentru orice n IN . Este evident ca
v = f (x)(un ) + f (x)(u un ) + w n IN .
(3.21)
Deoarece kuk c < c0 , un u, tn 0 < 1/t si kwk < 0 , exista n0 IN

astfel ca pentru n n0 avem: kun k c0 , tn 1/t si kf (x)(uun )+wk 0 .
Fixand un n n0 , (3.21) ne arata ca
v f (x) [t, [ (M x) c0 UX + 0 UY ,
adica (1.30) are loc.
169
(ii) Aratam ca n aceasta situatie (i) are loc. Observam mai nt

ai ca
(3.18) (3.20); aplicand Teorema 3.1.5, obtinem ca TB (M, x
) TC (M, x
).
Prin urmare TB (M, x
) = TC (M, x
), si deci (3.19) are loc. Consideram aplicatia
multivoca
(
R : X ; Y,
R(u) :=
{f (
x)(u)} dac
a u TC (M, x
)
dac
a u
/ TC (M, x
).
Este clar ca gr R = gr f (
x) (TC (M, x
) Y ), si deci gr R este con convex
nchis. In plus Im R = Y . Utilizand Teorema lui Robinson-Ursescu (Teorema
1.8.8), obtinem ca exista > 0 astfel ca UY R(UX ), ceea ce ne arata ca
exista k := max{1/, 1} 1 astfel ca
v Y, u TC (M, x
) : kuk k kvk, f (
x)(u) = v.
(3.22)
Fie ]0, 1[ fixat si

:=
]0, 1[,
2k(kf (
x)k + 2)
c := k(1 + ) > 0.
(3.23)
Utilizand continuitatea lui f n x

, avem ca exista 0 > 0 astfel ca
kf (x) f (
x)k x D(
x, 0 ),
(3.24)
iar din (3.18) obtinem ca exista 1 > 0 astfel ca

x D(
x, 1 ) M, u
TB (M, x
), u TB (M, x) : ku u
k k
uk.
(3.25)
Fie := min{0 , 1 } si x D(
x, ), v UY fixati. Din (3.22) obtinem
existenta unui element u
TB (M, x
) = TC (M, x
) astfel ca f (
x)(
u) = v si
k
uk k kvk k. Din (3.25) exista u TB (M, x) astfel ca ku u
k k
uk;
deci kuk ku u
k + k
uk k + k = c. Consideram
w := f (
x)(
u) f (x)(u) = (f (
x) f (x)) (u) + f (
x)(
u u),
si deci
kwk kf (
x) f (x)k kuk + kf (
x)k k
u uk
(k + k + k kf (
x)k) k(2 + kf (
x)k)
/2 < .
Cum v = f (x)(u) + w, am obtinut ca (3.17) are loc.
(iii) Ca la demonstratia punctului (ii), avem ca exista k [1, [ pentru
care (3.22) are loc. Consideram ]0, 1[ fixat si alegem , c > 0 definiti de
170

a
(3.23), iar 0 > 0 pentru care (3.24) are loc. Deoarece dim Y < , multimea
SY este compacta, si deci exista v1 , . . . , vp SY astfel ca
SY
[p
i=1
B vi , 2 .
(3.26)
Pentru fiecare i, 1 i p, exista ui TC (M, x

) astfel ca kui k k kvi k = k
si f (
x)(ui ) = vi . Din definitia conului TC (M, x
), exista i > 0 astfel ca
x D(
x, i ) M, t ]0, i ] : B(ui , ) t1 (M x) 6= ,
adica
x D(
x, i ) M, t ]0, i ] : ui t1 (M x) + BX .
(3.27)
Fie := min{0 , . . . , p } > 0. Dorim sa arat

am ca pentru , c si determinati
mai sus are loc (1.30). Fie > 0 si x D(
x, ) M fixati. Consideram
t := min{1/, } > 0. Fie v SY ; din (3.26) avem ca exista i, 1 i p,
astfel ca kv vi k < /2. Deoarece x D(
x, i ) M si t ]0, i ], din (3.27),
1
exista xi M si bi BX astfel ca ui = t (xi x) + bi . Fie u := t1 (xi x);
din cele de mai sus avem ca
kuk = kui bi k kui k + kbi k k + c,
si deci u [, [ (M x) cUX . Consideram
w := v vi + f (
x)(ui ) f (x)(u)
=
v vi + (f (
x) f (x)) (u) + f (
x)(
u u).
Deci
kwk kv vi k + kf (
x) f (x)k kuk + kf (
x)k k
u uk
/2 + (k + ) + kf (
x)k /2 + k(2 + kf (
x)k)
.
Cum v = f (x)(u) + w, obtinem din nou ca (1.30) are loc.
(iv) Am observat deja la demonstratia punctului (ii) ca (3.20) implica
faptul ca TC (M, x
) = TB (M, x
), si deci conditiile de la (iii) sunt ndeplinite.
Prin urmare n toate cele patru cazuri conditia (1.30) este satisfacut
a, si
deci, conform Teoremei 1.10.10, concluzia teoremei are loc.
O consecinta imediata a acestui rezultat este binecunoscuta teorema a lui
Graves.
171
Teorema 3.2.2 (Graves). Fie X, Y spatii Banach, D X o multime deschis

a, si h : D Y o functie F-diferentiabil
a pe D astfel ca f s
a fie continu
a
n x
D. Presupunem c
a h(
x)(X) = Y. Atunci exist
a , l > 0 astfel ca
D(
x, ) D si
u D(
x, ), y D(h(
x), ), x D : h(x) = y, kxuk l ky h(u)k.
Demonstratie. Observam ca luand M := X, conditiile de la punctul (ii)
din teorema precedenta sunt ndeplinite. Prin urmare concluzia teoremei are
loc.
Observam ca relatia (3.18) este ndeplinit
a daca M este multime poliedrala. Intr-adevar, fie M definita de (3.15) cu x1 , . . . , xn X , si 1 , . . . , n IR,
iar pentru x M, I(x) := {i | 1 i n, hx, xi i = i }. Fie x
M
fixat. Daca i
/ I(
x) atunci exista i > 0 astfel ca hx, xi i < i pentru orice
x B(
x, i ); luand := min{i | i I(
x)}, avem ca I(x) I(
x) pentru orice
x B(
x, ) M , si deci, din Teorema 3.1.6, avem ca TB (M, x
) TB (M, x)
pentru orice x B(
x, ) M . Aceasta relatie ne arata ca (3.18) are loc.
O alta situatie n care (3.18) are loc n mod evident este aceea n care M
este subspatiu liniar, deoarece, dupa cum am vazut n Teorema 3.1.6, pentru
fiecare x M avem ca TB (M, x) = M .
De asemenea, daca multimile L X si P Y satisfac conditia (3.18) n
x
L respectiv y P , iar una din multimile L, P este convex
a atunci L P
satisface conditia (3.18) n (

x, y). Intr-adev
ar, din Teorema 3.1.3 (iii) si Teorema 3.1.6, avem ca TB (L P, (x, y)) = TB (L, x) TB (P, y) pentru orice
(x, y) L P . Considerand pe X Y , ca de obicei, norma maximum
(k(x, y)k := max{kxk, kyk}), pentru x X, y Y, A X, B Y avem
ca d((x, y), A B) max{d(x, A), d(y, B)}. Utilizand aceasta observatie,
obtinem imediat ca L P satisface (3.18) n (
x, y).
Punem n evidenta n continuare cateva formule pentru conuri tangente.
Teorema 3.2.3 Fie X, Y spatii Banach, L X, P Y multimi nchise,
D X multime deschis
a si g : D Y o functie F-diferentiabil
a astfel c
a g
este continu
a n x
D L g 1 (P ). Presupunem c
a
a) exist
a , c > 0 si ]0, 1[ astfel ca
x D(
x, ) L, y D(g(
x), ) P :
UY g(x)(TB (L, x) cUX ) TU (P, g(
x)) + UY , (3.28)
sau c
a
g(
x) (TC (L, x
)) TC (P, g(
x)) = Y,
(3.29)
172

a
si c
a una din urm
atoarele dou
a conditii este ndeplinit
a:
b) dim Y < si are loc (3.29),
c) L si P satisfac conditia (3.18) n x
respectiv g(
x), L sau P este convex
a
si are loc (3.29).
Atunci
TB (L, x
) g(
x)1 (TU (P, g(
x))) TB (L g 1 (P ), x
),
(3.30)
TU (L, x
) g(
x)1 (TB (P, g(
x))) TB (L g 1 (P ), x
),
(3.31)
TU (L, x
) g(
x)1 (TU (P, g(
x))) = TU (L g 1 (P ), x
),
(3.32)
TC (L, x
) g(
x)1 (TC (P, g(
x))) TC (L g 1 (P ), x
).
(3.33)
Demonstratie. Consideram pe X Y norma maximum, amintit

a mai sus.
Aplicam Teorema 3.2.1 pentru functia f : D Y Y, f (x, y) := g(x) y,
multimea L P si punctul (
x, g(
x)). Avem ca f (x, y)(u, v) = g(x)(u) v
pentru (x, y) D Y, (u, v) X Y , iar din Teorema 3.1.3 (iii) avem ca
TC (L P, (
x, g(
x)) = TC (L, x
) TC (P, g(
x)),
TB (L P, (
x, g(
x)) TB (L, x
) TU (P, g(
x)).
Din ultima relatie rezulta ca (3.17) are loc n cazul n care (3.28) este verificat
a.
Daca (3.29) are loc atunci este satisfacut
a conditia (3.19). Aplicand punctul
(i), (ii) sau (iii) al Teoremei 3.2.1, dupa cum este verificat
a a), b) respectiv c),
obtinem ca exista , l > 0 astfel ca D(
x, ) D si
(x0 , y 0 ) D((
x, g(
x)), ) L P, z D(0, ), (x, y) L P D Y :
f (x, y) = z, k(x, y) (x0 , y 0 )k l kz f (x0 , y 0 )k.
Luand z = 0 obtinem ca
x0 D(
x, ) L, y 0 D(g(
x), ) P, x L g 1 (P ) :
kx x0 k l kg(x0 ) y 0 k. (3.34)
Fie
u TC (L, x
) g(
x)1 (TC (P, g(
x))) , L g 1 (P ) (xn ) x
si (tn ) 0+. Atunci L P (xn , g(xn )) (

x, g(
x)). Deoarece
(u, g(
x)(u)) TC (L, x
) TC (P, g(
x)) = TC (L P, (
x, g(
x)),
173
exista ((un , vn )) (u, g(

x)(u)) astfel ca xn + tn un L si g(xn ) + tn vn P
pentru orice n. Exista n0 IN astfel ca
xn + tn un D(
x, ),
g(xn ) + tn vn D(g(
x), ) n n0 .
Din (3.34) avem ca exista x

n L g 1 (P ) astfel ca
kxn + tn un x
n k l kg(xn + tn un ) g(xn ) tn vn k.
Din Consecinta 1.10.1 avem ca
g(xn + tn un ) g(xn )
g(
x)(u),
tn
si deci, din relatia de mai sus, obtinem ca u
n := t1
xn xn ) u. Deoarece
n (
1
xn + tn u
n = x
n L g (P ) pentru n n0 , avem ca u TC (L g 1 (P ), x
).
Deci are loc (3.33). Incluziunile din relatiile (3.30)(3.32) rezulta n mod
asemanator. Singura deosebire este ca xn = x
pentru orice n. Incluziunea
din (3.32) este data n Teorema 3.1.3 (iv).
Inainte de a pune n evident
a cateva formule pentru conul tangent n sensul
lui Bouligand la unele multimi care apar mai frecvent n programarea neliniara,
introducem nca o notiune care se va dovedi utila n stabilirea unor conditii
suficiente de extrem. Fie M X multime nevida si x
M ; spunem ca M
este aproximat
a n x
de conul nchis K X dac
a exista o functie : M K
astfel ca
(x) (x x
)
= 0,
(3.35)
lim
M 3x
x
kx x
k
adica
> 0, > 0, x M B(
x, ) : k(x) (x x
)k kx x
k. (3.36)
Este evident ca din (3.35) se obtine (n cazul n care x M \ {
x})
k(x)k
= 1.
M 3x
x kx x
k
lim
(3.37)
Sa observam ca daca M este aproximat

a n x
M de conul nchis K, iar
f X este con nchis astfel nc
f atunci M este aproximat
K
at K K,
a n x
si
f In plus, dac
de K.
a M este aproximat
a n x
M de K atunci TB (M, x
) K.
Intr-adevar, fie : M K satisfac
and (3.35) si u TB (M, x
) \ {0}. Exista
(tn ) 0+ si (un ) u astfel ca x
+ tn un M pentru orice n IN . Din (3.35)
obtinem ca
(
x + tn un ) tn un
lim
= 0,
n
tn kun k
174

a
si deci u = lim t1
x + tn un ). Deoarece t1
x + tn un ) K pentru orice n,
n (
n (
u K.
Este interesant de observat ca daca X este finit dimensional atunci M este
aproximata n x
de TB (M, x
). Intr-adev
ar, pentru orice x M \ {
x} exist
a
(x) TB (M, x
) astfel ca
kx x
(x)k < kx x
uk + kx x
k2 u TB (M, x
).
(3.38)
Punem (
x) := 0. Sa aratam ca satisface (3.36). In caz contrar, exista
0 > 0 si (xn ) M, xn x
, astfel ca
k(xn ) (xn x
)k > 0 kxn x
k.
(3.39)
Fie un := (xn x
)/kxn x
k SX . Cum dim X < , trecand eventual la un
subsir, putem presupune ca un u SX . Desigur, u TB (M, x
). Din (3.38)
si (3.39) obtinem ca
0 kxn x
k < kxn x
(xn )k < kxn x
kxn x
k uk + kxn x
k2 n IN .
Impartind prin kxn x
k > 0 si trecand la limita, obtinem contradictia 0 0.
Un caz particular important al teoremei precedente este formulat n continuare.
Teorema 3.2.4 Fie spatiile Banach X, Y , multimea deschis
a D X, functia
h : D Y si M := {x D | h(x) = 0}. Presupunem c
a h este F-diferentiabil
a
si h este functie continu
a n x
M . Dac
a h(
x) este operator surjectiv
atunci
TC (M, x
) = TB (M, x
) = ker h(
x) = {u X | h(
x)(u) = 0}.
plus M este aproximat
In
a n x
de TB (M, x
).
Demonstratie. Fie L = X si P = {0}; incluziunea TB (M, x
) ker h(
x)
este data de Teorema 3.1.3 (iv), iar incluziunea ker h(
x) TC (M, x
) rezulta
din relatia (3.33) din teorema precedent
a. Faptul ca M este aproximat
a n x
de TB (M, x
) rezulta din teorema urmatoare.
Un rezultat mai general este dat de teorema urmatoare.
a D X, si funcTeorema 3.2.5 Fie spatii Banach X, Y , multimea deschis
tiile g1 , . . . , gm : D IR, h : D Y . Consider
am multimea
M := {x D | h(x) = 0, gi (x) 0 i, 1 i m}
175
si x
M . Presupunem c
a h este F-diferentiabil
a si h este continu
a n x
,
iar gi este F-diferentiabil
a n x
pentru i I(
x) si gi este continu
a n x
pentru
i
/ I(
x), unde I(
x) := {i | gi (
x) = 0}. Dac
a h(
x) este operator surjectiv si
u
X : h(
x)(
u) = 0, gi (
x)(
u) < 0 i I(
x),
(3.40)
atunci
TU (M, x
) = TB (M, x
) = {u ker h(
x) | gi (
x)(u) 0 i I(
x)}. (3.41)
plus M este aproximat
In
a n x
de TB (M, x
).
Demonstratie. Fie M1 := {x D | h(x) = 0, gi (x) 0 i I(
x)} si
M2 := {x D | gi (x) 0 i {1, . . . , m} \ I(
x)}; avem ca M = M1 M2 .
Deoarece gi este continua n x
pentru i {1, . . . , m} \ I(
x), M2 este vecin
atate
a lui x
, si deci TU (M, x
) = TU (M1 , x
) si TB (M, x
) = TB (M1 , x
). Desigur, daca
I(
x) = atunci M = {x D | h(x) = 0}; din teorema precedent
a avem ca
TU (M, x
) = TB (M, x
) = ker h(
x). Avand n vedere cele de mai sus, putem
considera ca I(
x) = {1, . . . , m}.
Consideram functia
f : D Y IRm ,
f (x) := (h(x), g1 (x), . . . , gm (x)),
si multimile L := X si P := {0} IRm

+ . Incluziunea
TB (M, x
) {u ker h(
x) | gi (
x)(u) 0 i I(
x)}
rezulta din Teorema 3.1.3 (iv).
Fie u ker h(
x) astfel ca gi (
x)(u) < 0 pentru 1 i m, si (tn ) 0+.
Din teorema precedenta rezulta ca exista (un ) u astfel ca h(
x + tn un ) = 0
pentru orice n. Fie i I(
x); deoarece gi este F-diferentiabil
a n x
, exista
i
i
(n ) IR astfel ca n 0 si
gi (
x + tn un ) = gi (
x + tn un ) gi (
x) = tn gi (
x)(un ) + ni tn kun k n IN .
Din ipoteza rezulta imediat ca exista ni IN astfel ca gi (
x + tn u n ) < 0
pentru orice n ni . Considerand n0 := max{ni | i I(
x)}, obtinem ca
(
x + tn un )nn0 M . Prin urmare u TU (M, x
). Am obtinut n acest mod ca
{u ker h(
x) | gi (
x)(u) < 0 i I(
x)} TU (M, x
).
Fie acum u X astfel ca h(
x)(u) = 0 si gi (
x)(u) 0 pentru i I(
x).
Fie ]0, 1[ si u :=
u + (1 )u. Rezulta imediat ca h(
x)(u ) = 0 si
176

a
gi (
x)(u ) < 0 pentru i I(
x). Prin urmare u TU (M, x
) pentru orice
]0, 1[. Facand 0, obtinem ca u TU (M, x
). Deci relatia (3.41) are
loc.
Sa aratam ca M este aproximat
a n x
de catre TB (M, x
). Observam ca
putem presupune si n acest caz ca I(
x) = {1, . . . , m}. Fie functia f definit
a
mai sus. Faptul ca h(
x) este surjectiv si ca (3.40) are loc implica (de fapt
sunt echivalente) cu faptul ca
m
f (
x)(X) + {0} IRm
+ = Y IR .
(3.42)
(Demonstratia se poate face ca n demonstratia teoremei urmatoare, luand

TC (L, x
) = X.) Consideram aplicatia multivoca
R : X ; Y IRm ,
R(u) := f (
x)(u) + {0} IRm
+.
Este evident ca R are graficul un con convex nchis, iar din (3.42) avem ca
Im R = Y IRm . Utilizand Teorema lui Robinson-Ursescu obtinem existenta
unui > 0 astfel ca
UY IRm f (
x)(UX ) + {0} IRm.
(3.43)
Deoarece f este F-diferentiabil

a n x
, exista : D Y IRm astfel ca
limxx (x) = (
x) = 0 si
f (x) = f (
x) + f (
x)(x x
) + (x) kx x
k x D.
(3.44)
Din (3.43) obtinem existenta functiilor : D X si : D IRm

+ astfel ca
(x) kx x
k = f (
x) ((x)) + (0, (x)) , k(x)k k(x)k kx x
k x D.
(3.45)
Fie x M ; din (3.44) si (3.45) avem ca
f (
x) (x x
+ (x)) = f (x) (0, (x)) {0} IRm
+ ,
si deci, din (3.41), x x
+ (x) TB (M, x
). Considerand : M TB (M, x
),
(x) := x x
+(x), tinand seama si de (3.45), obtinem ca M este aproximat
a
n x
de catre TB (M, x
).
Conditia (3.40) se ntalneste n literatura sub denumirea de conditia de
calificare Mangasarian-Fromovitz.
Luand Y := {0} si h := 0 n teorema precedent
a obtinem formula pentru conul tangent la o multime definita de un num
ar finit de inegalitati. Sa
observam ca pentru aceasta situatie nu este nevoie sa presupunem ca X este
spatiu Banach.
O situatie mai generala este considerata n teorema urmatoare.
177
Teorema 3.2.6 Fie X, Y spatii Banach, L X multime nchis

a, D X
multime deschis
a, g1 , . . . , gm : D IR, h : D Y functii F-diferentiabile ale
c
aror diferentiale sunt continue n x
M , unde
M := L {x D | h(x) = 0, gi (x) 0 i, 1 i m}.
Presupunem c
a
h(
x)(TC (L, x
)) = Y
si
u
TC (L, x
) : h(
x)(
u) = 0, gi (
x)(
u) < 0 i I(
x).
Dac
a dim Y < sau L satisface conditia (3.18) n x
, atunci
TB (M, x
) = {u TB (L, x
) | h(
x)(u) = 0, gi (
x)(u) 0 i I(
x)},
unde I(
x) := {i | 1 i m, gi (
x) = 0}.
Demonstratie. Ca n demonstratia teoremei precedente, putem presupune
ca I(
x) = {1, . . . , m}. Consideram din nou functia
f : D Y IRm ,
f (x) := (h(x), g1 (x), . . . , gm (x))
si multimea P := {0} IRm

a
+ . Incluziunea din concluzia teoremei rezult
din nou din Teorema 3.1.3. Pentru a obtine incluziunea invers
a folosim Teorema 3.2.3 pentru L, P si f . Pentru aceasta trebuie numai sa verific
am ca
f (
x)(TC (L, x
)) TC (P, f (
x))
= (h(
x), g1 (
x), . . . , gm (
x))(TC (L, x
)) + {0} IRm
+
= Y IRm .
(3.46)
Fie (v, ) Y IRm ; din ipoteza exista u TC (L, x

) astfel ca h(
x)(u) = v.
Fie
m gm (
x)(u)
1 g1 (
x)(u)
,...,
,
:= max 0,
g1 (
x)(
u)
gm (
x)(
u)
si
:= (1 , . . . , m ), unde i := i gi (
x)(u +
u) i, 1 i m.
Din modul de alegere a lui avem ca IRm
si
+
(v, ) = f (
x)(u +
u) + (0, ).
Deoarece TC (L, x
) este con convex, avem ca u +
u TC (L, x
). Prin urmare
are loc relatia (3.46).
178
3.3

a
Conditii necesare si conditii suficiente

de optim
Si n aceasta sectiune spatiile X si Y vor fi spatii normate. Consideram problema de minimizare

(P )
min f (x), x M,
unde f : D IR, iar =

6 M D X. In cele ce urmeaza suntem interesati
n a stabili conditii necesare, respectiv conditii suficiente pentru ca x M s
a
fie solutie locala pentru problema (P ). Spunem ca x
M este solutie local
a
pentru problema (P ) daca exista V V(
x) astfel ca
f (
x) f (x) x M V ;
(3.47)
x
este solutie local
a strict
a daca pentru x 6= x
inegalitatea este stricta n (3.47).
In probleme de programare convex
a nu ne-au interesat solutiile locale datorita
Teoremei 2.5.4. Desigur, se poate considera si problema de maximizare
(P 0 )
max f (x), x M.
Rezultatele obtinute pentru problema (P ) se transpun imediat pentru problema (P 0 ) prin simpla nlocuire a functiei obiectiv f cu f . De aceea n
continuare vom formula rezultate numai pentru probleme de minimizare.
Urmatoarele doua rezultate pun n evident
a utilitatea conului tangent (n
sensul lui Bouligand) pentru stabilirea conditiilor necesare, respectiv suficiente, de optimalitate n probleme de programare neconvex
a.
Teorema 3.3.1 Fie D X multime deschis
a, f : D IR si M D.
Presupunem c
a n x
M . Dac
ax
este solutie optim
a
local
a pentru problema (P ) atunci
f (
x)(u) 0 u TB (M, x
).
Demonstratie. Deoarece x
este solutie locala pentru (P ), exista V V(
x)
astfel ca (3.47) sa aiba loc. Fie u TB (M, x
); exista (tn ) 0+ si (un ) u
astfel ca x
+ tn un M pentru orice n IN . Desigur, x
+ tn un x
, si deci
putem presupune ca x
+ tn un V pentru orice n. T
inand seama de faptul ca
f este F-diferentiabila n x
si de (3.47), exista (n ) IR astfel ca n 0 si
0 f (
x + tn un ) f (
x) = tn f (
x)(un ) + n tn kun k n IN .
Impartind prin tn > 0 si trecand la limita, obtinem ca f (
x)(u) 0.
3.3 Conditii necesare si conditii suficiente de optim
179
Teorema 3.3.2 Fie D X multime deschis

a, f : D IR si M D.
Presupunem c
a n x
M , M este aproximat
a n x
de
TB (M, x
) si c
a exist
a m ]0, [ astfel ca
f (
x)(u) m kuk u TB (M, x
).
(3.48)
Atunci
, l > 0, x M B(
x, ) : f (x) f (
x) + l kx x
k.
(3.49)
particular x
In
este solutie local
a strict
a pentru (P ).
Demonstratie. Presupunem ca (3.49) nu are loc; atunci
n IN , xn M B x
, n1
: f (xn ) < f (
x) + n1 kxn x
k.
(3.50)
Deoarece M este aproximata n x

de catre TB (M, x
), exista : M TB (M, x
)
satisfacand (3.35). Deoarece f este F-diferentiabil
a n x
, exista (n ) IR astfel
ncat n 0 si
f (xn ) = f (
x) + f (
x)(xn x
) + n kxn x
k n IN .
Utilizand aceasta relatie si (3.50) obtinem ca
1
n kxn
x
k > f (
x)(xn x
) + n kxn x
k
= f (
x) ((xn )) + f (
x) (xn x
(xn )) + n kxn x
k
m k(xn )k + f (
x) (xn x
(xn )) + n kxn x
k.
Impartind prin kxn x

k > 0 ultima inegalitate si trecand apoi la limita (tin
and
seama si de (3.37)), obtinem contradictia 0 m. Prin urmare concluzia
teoremei are loc.
Sa observam ca daca dim X < atunci M este aproximat
a n x
de
TB (M, x
), iar existenta lui m > 0 satisfac
and (3.48) este echivalent
a cu
f (
x)(u) > 0 u TB (M, x
) \ {0}.
Punem n evidenta acum conditii necesare si conditii suficiente de extrem
pentru probleme cu restrictii date de egalitati.
Teorema 3.3.3 Fie X, Y spatii Banach, D X o multime deschis
a si
f : D IR, h : D Y functii de clas
a C 1 pe D. Presupunem c
a x
D
este solutie local
a pentru problema
180
(P1 )

a
min f (x),
h(x) = 0
si c
a h(
x) este operator surjectiv. Atunci exist
a y Y astfel ca
f (
x) + y h(
x) = 0.
(3.51)
Dac
a n plus f si h sunt de clas
a C 2 pe D atunci
2 (f + y h)(
x)(u, u) 0 u ker h(
x).
(3.52)
Demonstratie. Consideram multimea M := {x D | h(x) = 0}. Din

Teorema 3.2.4 avem ca TB (M, x
) = ker h(
x). Utilizand Teorema 3.3.1 avem
ca f (
x) (ker h(
x))+ = (ker h(
x)) . Aplicand Teorema 1.8.11, ultima
multime este tocmai Im (h(
x)) . Deci exista y Y satisf
ac
and (3.51).
Presupunem acum ca f si h sunt functii de clasa C 2 pe D; consideram
u ker h(
x). Din aceeasi Teorem
a 3.2.4 avem ca u TB (M, x
) si deci exista
tn 0+ si (un ) u astfel ca x
+ tn un M pentru orice n. Deoarece x
este solutie pentru (P1 ), putem presupune ca f (

x + tn un ) f (
x) pentru orice
n. Cum f si h sunt de clasa C 2 pe D, utilizand formula lui Taylor (Teorema
1.10.9), tinand seama si de (3.51), avem ca exista (n ) IR, n 0, astfel ca
f (
x + tn un ) f (
x) = (f + y h)(
x + tn un ) (f + y h)(
x)
= tn (f + y h)(
x)(un ) +
+ 21 t2n 2 (f + y h)(
x)(un , un ) + t2n n kun k2
=
1 2 2
2 tn (f
+ y h)(
x)(un , un ) + t2n n kun k2 0.
Impartind prin t2 , apoi trecand la limita, obtinem concluzia.

n
Intarind conditia din relatia (3.52), obtinem si o conditie suficient
a pentru
ca x
sa fie solutie optima pentru (P1 ).
Teorema 3.3.4 Fie D X o multime deschis
a si f : D IR, h : D Y
functii de clas
a C 2 pe D. Consider
am x
M := {x D | h(x) = 0}.
Presupunem c
a exist
a y Y satisf
ac
and (3.51), M este aproximat
a n x
de
c
atre TB (M, x
) si c
a exist
a m > 0 astfel ca
2 (f + y h)(
x)(u, u) m kuk2 u TB (M, x
).
(3.53)
Atunci
, l > 0, x M B(
x, ) : f (x) f (
x) + l kx x
k2 .
particular x
In
este o solutie local
a strict
a pentru problema (P1 ).
(3.54)
181
Demonstratie. Presupunem ca nu are loc concluzia. Atunci
n IN , xn M B x
, n1
: f (xn ) < f (
x) +
1
kxn x
k2 .
n
(3.55)
Deoarece M este aproximata n x

de catre TB (M, x
), exista : M TB (M, x
)
satisfacand (3.35). Utilizand din nou formula lui Taylor si relatia (3.51), exista
(n ) IR astfel ca n 0 si
f (xn ) f (
x) = (f + y h)(xn ) (f + y h)(
x)
= (f + y h)(
x)(xn x
) +
+ 12 2 (f + y h)(
x)(xn x
, xn x
) + n kxn x
k2
=
1 2
2 (f
+ y h)(
x)(xn x
, xn x
) + n kxn x
k2 .
Considerand B := 2 (f + y h)(
x), din relatia anterioar
a si (3.55), obtinem
2
n kxn
x
k2 > B(xn x
, xn x
) + 2n kxn x
k2
= B (xn x
(xn ), xn x
(xn )) + 2B ((xn ),
xn x
(xn )) + B ((xn ), (xn )) + 2n kxn x
k2
m k(xn )k2 + 2n kxn x
k2 kBk kxn x
(xn )k2
2kBk k(xn )k kxn x
(xn )k.
Impartind ultima inegalitate prin kxn x

k2 > 0 si apoi trecand la limita
(tinand seama de (3.35) si (3.37)), obtinem contradictia 0 m. Prin urmare
concluzia este adevarata.
Desigur, daca dim X < atunci existenta lui m > 0 astfel ca (3.53) sa
aiba loc este echivalenta cu
2 (f + y h)(
x)(u, u) > 0 u TB (M, x
) \ {0}.
Dam acum conditii necesare, respectiv suficiente, pentru probleme cu restrictii definite de inegalitati.
a si f, g1 , . . . , gm : D IR
functii de clas
am multimea
M := {x D | g1 (x) 0, . . . , gm (x) 0}.
Presupunem c
ax
M este solutie local
a pentru problema
(P2 )
min f (x),
g1 (x) 0, . . . , gm (x) 0,
(3.56)
182

a
si c
a
u
X, i I(
x) : gi (
x)(
u) < 0,
unde I(
x) := {i | 1 i m, gi (
x) = 0} este multimea restrictiilor active n
x
. Atunci exist
a 1 , . . . , m 0 astfel ca
i gi (
x) = 0 i, 1 i m,
si
f (
x) +
Xm
i=1
(3.57)
i gi (
x) = 0.
(3.58)
Dac
a n plus f, g1 , . . . , gm sunt de clas
a C 2 pe D atunci
2 f +
Xm
i=1
i gi (
x)(u, u) 0 u TB (M , x
),
(3.59)
unde M := {x M | gi (x) = 0 i, i > 0}.

TB (M, x
) = {u X | gi (
x)(u) 0 i I(
x)}.
Prin urmare, utilizand Teorema 3.3.1, avem ca
gi (
x)(u) 0 i I(
x) f (
x)(u) 0,
adica 0 este solutie optima a problemei de programare convex
a (chiar liniara)
(Pl )
min f (
x)(u),
gi (
x)(u) 0, i I(
x).
Aplicand Teorema 2.8.3, exista (i )iI(x) [0, [ astfel ca
0 = f (
x) +
X
iI(
x)
i gi (
x) (0) = f (
x) +
X
iI(
x)
i gi (
x).
Luand i := 0 pentru i {1, . . . , m} \ I(

x), obtinem ca relatiile din (3.57)
si (3.58) sunt satisfacute.
Presupunem acum ca functiile f, g1 , . . . , gm sunt de clasa C 2 pe D si fie
u TB (M , x
); exista (tn ) 0+ si (un ) u astfel ca x
+ tn un M M
pentru orice n IN . Deoarece x
este solutie pentru (P2 ), putem presupune
ca f (
x + tn un ) f (
x) pentru orice n. Cum f si gi sunt de clasa C 2 pe D,
183
utilizand formula lui Taylor (Teorema 1.10.9), tin

and seama si de (3.58), avem
ca exista (n ) IR, n 0, astfel ca
f (
x + tn un ) f (
x) =
f+
Xm
i=1
= tn f +
1 2 2
2 tn (f
i=1
Xm
Xm
+ 12 t2n 2 (f +
=
i gi (
x + tn u n ) f +
x)(un ) +
i gi (
Pm
Pm
i=1
x)
i gi (
x)(un , un )
i=1 i gi ) (
x)(un , un )
i=1 i gi ) (
+ t2n n kun k2
+ t2n n kun k2 0.
Impartind prin t2n si apoi trecand la limita, obtinem ca (3.59) are loc.
Intarind conditia (3.59) obtinem si o conditie suficient
a de optimalitate
pentru (P2 ).
a si f, g1 , . . . , gm : D IR
functii de clas
am multimea M definit
a de relatia (3.56)
si x
M . Presupunem c
a exist
a 1 , . . . , m [0, [ satisf
ac
and (3.57) si
(3.58), M este aproximat
a n x
de TB (M, x
) si c
a exist
a m > 0 astfel ca
2 f +
Xm
i=1
i gi (
x)(u, u) m kuk2 u TB (M, x
).
(3.60)
particular x
Atunci (3.54) are loc. In
este o solutie local
a strict
a pentru problema (P2 ).
Demonstratie. Demonstratia acestui rezultat fiind analoaga cu cea a Teoremei 3.3.4, o omitem.
Punem acum n evidenta conditii necesare de ordin nt
ai si doi pentru o
problema de optimizare care contine atat restrictii date de egalitati cat si de
inegalitati, precum si restrictii neexplicite (x L !).
Teorema 3.3.7 Fie X, Y dou
a spatii Banach, D X o multime deschis
a,
L X o multime nchis
a, f, g1 , . . . , gm : D IR, h : D Y functii de clas
a
1
C pe D. Consider
am multimea
M := L {x D | h(x) = 0, g1 (x) 0, . . . , gm (x) 0}.
Fie x
M solutie local
a pentru problema
(P3 )
min f (x),
x L, h(x) = 0, g1 (x) 0, . . . , gm (x) 0,
Presupunem c
a dim Y < sau c
a L satisface conditia (3.18) n x
,
h(
x)(TC (L, x
)) = Y
184

a
si
u
TC (L, x
) : h(
x)(
u) = 0, gi (
x)(
u) < 0 i I(
x),
unde I(
x) := {i | gi (
x) = 0} este multimea restrictiilor active n x
. Atunci
exist
a y Y si 1 , . . . , m 0 astfel ca
i gi (
x) = 0 i, 1 i m,
si
f (
x) + y h(
x) +
Xm
i=1
(3.61)
i gi (
x) (TC (L, x
))+ .
(3.62)
Dac
a n plus x
int L, iar f, h, g1 , . . . , gm sunt de clas
a C 2 pe D atunci
2 f + y h +
Xm
i=1
i gi (
x)(u, u) 0 u TB (M , x
),
(3.63)
unde M := {x M | gi (x) = 0 i, i > 0}.

TB (M, x
) = {u TB (L, x
) | h(
x)(u) = 0, gi (
x)(u) 0 i I(
x)}.
Prin urmare, utilizand Teorema 3.3.1, avem ca 0 este solutie optima pentru
problema de programare convex
a
(Pc )
min f (
x)(u) + ITC (L,x) (u), h(
x)(u) = 0, gi (
x)(u) 0, i I(
x).
Aplicand Teorema 2.8.4, exista (i )iI(x) [0, [ si y Y astfel ca
0 f (
x) + ITC (L,x) + y h(
x) +
= f (
x) + y h(
x) +
X
iI(
x)
X
iI(
x)
i gi (
x) (0)
i gi (
x) + N (TC (L, x
), 0).
Fie i = 0 pentru i {1, . . . , m} \ I(

x). Ca n demonstratia Teoremei 3.3.5,
+
(3.61) are loc. Deoarece (TC (L, x
)) = N (TC (L, x
), 0), din relatia de mai
sus obtinem si (3.62).
In cazul n care x
int L, iar f, h, g1 , . . . , gm sunt de clasa C 2 , demonstratia
relatiei (3.63) se face ca n demonstratia Teoremei 3.3.5.
In teoremele de mai sus y si 1 , . . . , m se numesc multiplicatori Lagrange,
iar ultima teorema (mai exact partea care se refera la conditia necesara de
ordinul ntai) se numeste Teorema Kuhn-Tucker sau Teorema Karush-KuhnTucker.
Desigur, se formuleaza cu usurint
a si o conditie suficient
a de optimalitate
pentru problema (P3 ) (n cazul n care x
int L).
3.4 Conditii asimptotice de optim
185
In cazul n care Y = IRp , n Teoremele 3.3.3, 3.3.4 si 3.3.7 h este de forma

(h1 , . . . , hp ) cu hi : D IR, 1 i p, iar elementul y este de forma
(1 , . . . , p ) IRp . Sa observam ca n acest caz conditia ca h(
x) sa fie
surjectiv revine la faptul ca (hi (
x))1ip este familie liniar independent
a; a
se vedea n acest sens Teorema 1.3.7.
3.4
Conditii asimptotice de optim
Incheiem acest capitol punand n evident

a cateva rezultate (interesante) referitoare la probleme de minimizare, obtinute prin utilizarea principiului variational al lui Ekeland (Capitolul 1).
Teorema 3.4.1 Fie (X, k k) spatiu Banach si f : X IR o functie inferior
semicontinu
a, m
arginit
a inferior si G-diferentiabil
a. Atunci pentru orice > 0
exist
a x X astfel ca
f (x ) inf f (x) +
si
kf (x )k .
(3.64)
xX
Prin urmare exist

a (xn ) X astfel ca
f (xn ) inf f (x)
si
xX
f (xn ) 0.
(3.65)
Demonstratie. Fie > 0; exista x0 X astfel ca f (x0 ) inf xX f (x) + .
Utilizand Teorema lui Ekeland (Teorema 1.2.6) pentru > 0, obtinem x

X astfel ca
f (x ) + kx x0 k f (x0 ) inf f + ,
de unde f (x ) f (x0 ), si
f (x ) f (x) +
kx x k x X.
Luand x := x + tu n relatia de mai sus, obtinem ca
f (x + tu) f (x )
kuk t > 0, u X,
t
si deci f (x )(u) kuk pentru u X. Prin urmare (3.64) are loc.

Luand = 1/n, n IN , obtinem sirul (xn ) X astfel ca
inf f (x) f (xn ) inf f (x) +
xX
xX
1
,
n
1
kf (xn )k n IN ,
n
si deci are loc si (3.65).

Relatiile (3.65) reprezinta de fapt conditii asimptotice de minim.
Are loc si urmatorul rezultat de existent
a a punctelor de minim.
186

a
Teorema 3.4.2 Fie (X, k k) spatiu Banach si f : X IR o functie inferior semicontinu

a, m
arginit
a inferior si G-diferentiabil
a. Presupunem c
a este
satisf
acut
a conditia Palais-Smale
(P S)
(xn ) X a.. f (xn ) IR, kf (xn )k 0, (xnk ) x X.
Atunci exist
ax
X astfel ca f (
x) f (x) pentru orice x X.
Demonstratie. Din teorema precedent
a avem ca exista (xn ) X satisfacand (3.65). Din (P S) avem ca exista un subsir (xnk ) convergent la x
X.
Folosind faptul ca f este i.s.c., obtinem ca
f (
x) lim inf f (xnk ) = inf f (x),
xX
adica x
este punct de minim pentru f .
Se poate formula un rezultat aseman
ator celui din Teorema 3.4.1 si pentru
probleme de minim cu restrictii.
a si
Teorema 3.4.3 Fie (X, k k) spatiu Banach, M X o multime nevid
nchis
a, iar f : X IR o functie m
arginit
a inferior (pe M ) si F-diferentiabil
a
(n fiecare punct din M ). Atunci pentru orice > 0 exist
a x M astfel ca
f (x ) inf f (x) +
si
f (x )(u) + kuk 0 u TB (M, x ).
xM
particular, dac
In
a P TB (M, x ) este un con convex nchis atunci
f (x ) UX + P + .
(3.66)
(3.67)
Demonstratie. Consideram g := f + IM . Functia g este i.s.c., proprie si

marginita inferior. Luand x0 X astfel ca
g(x0 ) inf g(x) + = inf f (x) + ,
xX
xM
utilizand din nou principiului variational al lui Ekeland pentru

x dom g = M astfel ca g(x ) g(x0 ) si
g(x ) g(x) + kx x k x X,
adica
f (x ) f (x) +
> 0, exista
kx x k x M.
(3.68)
Fie u TB (M, x ); exista sirurile (xn ) M si (tn ) ]0, [ astfel ca tn 0,

iabil
a n x M , exista
un := t1
n (xn x ) u. Deoarece f este F-diferent
(n ) IR, n 0, astfel ca
f (x + tn un ) = f (x ) + tn f (x )(un ) + n tn kun k n IN .
3.4 Conditii asimptotice de optim
187
Luand x := x + tn un n relatia (3.68) obtinem ca
f (x ) f (x ) + tn f (x )(un ) + n tn kun k + tn kun k n IN .
Din aceasta relatie se obtine imediat ca f (x )(u)+ kuk 0. Prin urmare

(3.66) are loc.
Fie P TB (M, xe ) con convex nchis. Din (3.66) avem ca 0 este punct de
minim pentru functia convex

a X 3 u 7 f (x )(u) + kuk + IP (u) IR, si
deci 0 este n subdiferentiala acestei functii n 0, adica
0 f (x ) + UX P + ,
ceea ce arata ca (3.67) are loc.
Exercitii
Exercitiul 1 Fie f : IRk IR o functie i.s.c. proprie cu proprietatea c
a
limkxk f (x) = (adic
a f este coerciv
a). S
a se arate c
a exist
a x
IRk
astfel c
a f (
x) f (x) pentru orice x IRk .
Solutie.
Fie > inf xIRk f (x).
Din ipotez
a avem c
a niv f este multime nchis
a.
Multimea niv f este m

arginit
a; ntr-adev
ar, n caz contrar exist
a (xn ) niv f astfel ca
kxn k . Dar, din ipotez
a, avem c
a f (xn ) , contrazic
and faptul c
a f (xn ) pentru orice n IN . Prin urmare niv f este multime compact
a. Aplic
and acum teorema lui
Weierstrass pentru f |niv f obtinem concluzia.
arginit
a inferior,
Exercitiul 2 Fie f : IRk IR o functie proprie, i.s.c. si m
k
iar p : IR [0, [ o functie i.s.c. satisf
ac
and urm
atoarele conditii: p(0) = 0,
p(x1 + x2 ) p(x1 ) + p(x2 ) pentru orice x1 , x2 IRk si limkxk p(x) = .
Atunci pentru orice , > 0 si x IRk cu proprietatea c
a f (x ) inf f +
exist
a x IRk astfel ca
f (x ) f (x ),
p(x x ) si
f (x ) f (x) + p(x x ) x IRk .
:= inf{f (x) | x IRk } IR. Consider

Solutie. Fie
am functia
g : IRk IR, g(x) := f (x) +
p(x x ).
+ p(x x ),
Deoarece f si p sunt i.s.c., g este de asemenea i.s.c.; n plus, deoarece g(x)
avem c
a limkxk g(x) = . Din Exercitiul 1 (sau utiliz
and teorema lui Weierstrass) rezult
a
c
a exist
a x IRk astfel ca g(x ) g(x) pentru orice x IRk , adic
a
f (x ) +
p(x x ) f (x) + p(x x ) x IRk .
Prin urmare
p(x x ) f (x ) f (x ) + ,
de unde urmeaz
a c
a f (x ) f (x ) (deoarece p 0) si p(x x ) . De asemenea,
obtinem c
a
f (x ) +
f (x ) f (x) +
(p(x x ) p(x x )) f (x) + p(x x ) x IRk .
Exercitiul 3 Fie X un spatiu normat finit dimensional si A X o multime

nevid
a si convex
a. S
a se arate c
a raint A 6= , raint A = raint A, raint A = A,
iar pentru orice a raint A si x
A avem c
a ]a, x[ raint A.
189
190
Exercitii
Solutie. F
ar
a a restr
ange generalitatea putem presupune c
a 0 A. Fie X0 := lin A.
Dac
a X0 = {0} atunci A = {0} si propriet
atile din enunt sunt evidente. Fie deci dim X0 1.
Deoarece dim X0 dim X < , avem c
a X0 este subspatiu liniar nchis; putem nlocui pe X
prin X0 , sau altfel spus, putem presupune c
a lin A = X; n aceast
a situatie raint A = aint A.
Pentru a dovedi relatiile din enunt este suficient, av
and n vedere Teorema 1.4.3, s
a ar
at
am
c
a aint A 6= , deoarece X fiind finit dimensional avem c
a aint A = int A.
Deoarece lin A = X exist
a o baz
a {e1 , . . . , ek }, k 1, a lui X de elemente din A.
1
(e
+
+
e
)
aint
A. Intr-adev
ar, fie x = 1 e1 + + k ek X si
1
k
2k
Elementul x
:=
1
:= min{ 2k|
,...,
1|
1
};
2k|k |
atunci pentru orice t ] , [ avem c

ax
+ tx A. Prin urmare
x
aint A.
a si x
IRn . Pentru
Exercitiul 4 Fie f : IRn IR o functie cvasiconvex
u IRn consider
am functia fu : IR IR, fu (t) = f (
x + tu). S
a se arate c
a
f este i.s.c. n x
fu este i.s.c. n 0
u IRn ,
f este s.s.c. n x
fu este s.s.c. n 0
u IRn .
Dac
a IRn se nlocuieste cu un spatiu normat infinit dimensional nici una din
propriet
atile de mai sus nu este adev
arat
a (n general).
Solutie. Este evident c
a implicatiile au loc. S
a presupunem c
a fu este s.s.c. n 0
pentru orice u IRn si fie IR 3 > f (
x) = fu (0). Din faptul c
a fu este s.s.c. n 0 rezult
a
imediat c
a x
aint (niv f ). Functia f fiind cvasiconvex
a, niv f este convex
a; deoarece
dim IRn < , obtinem c
ax
int (niv f ). Prin urmare f este s.s.c. n x
.
S
a presupunem c
a fu este i.s.c. n 0 pentru orice u IRn . Presupunem, prin reducere la
absurd, c
a f nu este i.s.c. n x
. Atunci exist
a IR 3 < f (
x) astfel ca x
niv f . Prin urmare
niv f 6= . Fie a raint (niv f ) (6= din Exercitiul 3). Utiliz
and Exercitiul 3 obtinem c
a
]a, x
[ raint (niv f ) niv f , contrazic
and faptul c
a functia fax este i.s.c. n 0. Deci f
este i.s.c. n x
.
Dac
a X este un spatiu normat infinit dimensional atunci exist
a : X IR o aplicatie
liniar
a care nu este continu
a. Este evident c
a este cvasiconvex
a (chiar convex
a), iar u
este continu
a pe IR pentru orice u X.
Existenta aplicatiei liniare de mai sus se poate dovedi n modul urm
ator: Fie (ei )iI
o baz
a algebric
a a lui X; schimb
and eventual ei prin ei /kei k, putem considera c
a kei k = 1
pentru orice i I. Deoarece I este infinit
a, putem presupune c
a IN I, iar nlocuind X
prin lin {en | n IN }, putem considera c
a I = IN . Pentru orice x X exist
a n IN si
0 , . . . , n IR astfel ca x = 0 e0 + + n en . Consider
am
: X IR,
(x) =
Xn
k=0
kk .
Este evident c
a este bine definit
a si liniar
a. In plus
sup{|(x)| | kxk 1} sup{|(en )| | n IN } = sup{n | n IN } = ,
ceea ce arat
a c
a nu este continu
a.
Exercitii
191
Exercitiul 5 Fie X spatiu normat si f : X IR o functie convex

a, iar
> inf xX f (x). S
a se arate c
a
aint {x X | f (x) } = {x X | f (x) < },
iar dac
a f este continu
a atunci
int {x X | f (x) } = {x X | f (x) < }.
Solutie. Fie x
X astfel ca f (
x) < si x X. Dac
a f (
x + x) atunci tx niv f x
pentru t [0, 1[, iar dac

a f (
x + x) > atunci tx niv f x
pentru t [0, t[, unde
(
x)
. Deci x
aint (niv f ).
t := f (xf
+x)f (
x)
S
a ar
at
am acum c
a are loc incluziunea invers
a. Deoarece > inf f , exist
a x0 X astfel
ca f (x0 ) < . Fie x
aint (niv f ). Exist
a t > 0 astfel ca x := x
+ t(
x x0 ) niv f .
Obtinem astfel c
a
x
=
1
t
1
t
1
t
x+
x0 si f (
x)
f (x) +
f (x0 ) <
+
= ,
1 + t
1 + t
1 + t
1 + t
1 + t
1 + t
ceea ce dovedeste si incluziunea invers

a.
Dac
a f este continu
a, atunci
int (niv f ) {x X | f (x) < } 6= ,
si deci, cum niv f este multime convex
a, int (niv f ) = aint (niv f ).
Exercitiul 6 Fie X spatiu normat si A, C X submultimi convexe nevide

astfel ca int C 6= . S
a se arate c
a int (A + C) = A + int C. Dac
a n plus
particular, dac
A int C 6= atunci A C = A C. In
a C este un con convex
cu interior nevid atunci C + int C = int C.
S
a.
Solutie. Deoarece A + int C = aA (a + int C), multimea A + int C este deschis
Obtinem astfel c
a A + int C int (A + C). Fie x
/ A + int C. Deoarece multimea A + int C

este nevid
a, convex
a si cu interior nevid, exist
a x X \ {0} astfel ca
h
x, x i ha, x i + hc, x i a A, c int C.
Intruc
at C int C, obtinem c
a h
x, x i hx, x i pentru orice x A + C. Prin urmare
x
/ int (A + C), ceea ce dovedeste c

a int (A + C) = A + int C.
Presupunem acum c
a A int C 6= . Cum incluziunea A C A C este evident
a
(si adev
arat
a f
ar
a nici o presupunere asupra multimilor A si C), s
a dovedim incluziunea
invers
a. F
ar
a a restr
ange generalitatea, putem presupune c
a 0 A int C (f
ac
and eventual o translatie). Fie pC : X IR functionala Minkowski asociat
a multimii C. Din
Consecinta 1.4.2 avem c
a pC este continu
a si
int C = {x X | pC (x) < 1},
C = {x X | pC (x) 1}.
Fie x A C; exist
a (xn ) A astfel ca xn x. Deoarece pC este continu
a, avem c
a
pC (xn ) pC (x) 1. Dac
a multimea P := {n IN | pC (xn ) < 1} este infinit
a, atunci
a P este finit
a atunci
xn A C pentru orice n P si deci x = limnP xn A C. Dac
192
Exercitii
exist
a n0 IN astfel ca pC (xn ) 1 pentru orice n n0 . Cum x C, avem c
a pC (xn ) 1.
a si 0, xn A,
Pentru fiecare n n0 consider
am x
n := npC (xnn )+1 xn . Deoarece A este convex
avem c
ax
n A. Cum pC (
xn ) = npC (xn )/(npC (xn ) + 1) < 1, avem c
ax
n A C pentru
orice n n0 . Ins
ax
n x, si deci si n acest caz avem c
a x A C. Deci A C = A C.
Presupunem acum c
a C este con convex cu interior nevid; avem c
a int C = int C. Din
a
cele de mai sus, lu
and A = C, avem c
C + int C = C + int C = int (C + C) = int C = int C.
Exercitiul 7 Fie X spatiu normat, X0 , X1 X subspatii liniare si elementele a1 , . . . , ap X, 1 , . . . , k X , 1 , . . . , k IR, unde p, k IN .

a) Dac
a X0 este nchis si dim X1 < atunci X0 + X1 este nchis.
P
b) Dac
a X0 este nchis si C = { pi=1 i ai | i 0 i, 1 i p}, atunci
particular C este con convex nchis.
X0 + C este con convex nchis. In
c) X0 + {x X | hx, i i i i, 1 i k} este multime convex
a
nchis
a.
Solutie. a) Fie Pr : X X/X0 proiectia canonic
a. Deoarece Pr(X1 ) este subspatiu finit
dimensional al spatiului normat X/X0 , Pr(X1 ) este multime nchis
a (vezi Consecinta 1.4.4).
Din Teorema 1.7.2 obtinem c
a X0 + X1 este multime nchis
a.
b) Este evident c
a X0 + C este con convex. Demonstr
am prin inductie dup
a p faptul c
a
X0 + C este multime nchis
a.
Fie p = 1. Dac
a a1 X0 atunci X0 + C = X0 , si deci X0 + C este multime nchis
a.
Presupunem c
a a1
/ X0 . Consider
am sirul (un ) X0 + C, un u X. Exist
a
(xn ) X0 , (tn ) [0, [ astfel ca un = xn + tn a1 pentru orice n IN . Dac
a tn
atunci t1n xn a1 , de unde obtinem contradictia a1 X0 = X0 . Prin urmare (tn ) contine
un subsir m
arginit, si deci contine si un subsir (tnk )kIN convergent la t [0, [. Prin urmare xn u ta1 =: x X0 , ceea ce arat
a c
a u = x + ta1 X0 + C. Deci afirmatia este
adev
arat
a pentru p = 1.
Presupunem acum c
a afirmatia este adev
arat
a pentru p 1 si s
a o dovedim pentru p + 1. Ca si pentru p = 1 consider
am dou
a situatii. Presupunem pentru nceput c
a
a1 , . . . , ap+1 X0 + C; atunci, dup
a cum se poate verifica usor,
X0 + C = X0 + lin {a1 , . . . , ap+1 }.
Deoarece dim(lin {a1 , . . . , ap+1 }) p + 1 < , din a) obtinem c
a X0 + C este un subspatiu
liniar nchis. Presupunem acum c
a exist
a i astfel ca ai
/ X0 + C; f
ar
a a restr
ange generalitatea putem presupune c
a i = p + 1. Fie
e :=
C
n Xp
i=1
i ai i 0 i, 1 i p .
e este multime nchisa. Fie (un ) X0 +C, un u X.

Din ipoteza inductiv
a avem c
a X0 + C
e
Exist
a (xn ) X0 + C, (tn ) [0, [ astfel ca un = xn + tn ap+1 pentru orice n IN . Dac
a
e 3 t1 xn ap+1 , si deci ap+1 X0 + Ce X0 + C, absurd. Deci
tn atunci X0 + C
n
e
(tn ) contine un subsir (tnk ) convergent la t [0, [. Prin urmare xn u tap+1 X0 + C,
ceea ce arat
a c
a u = (u tap+1 ) + tap+1 X0 + C. Deci afirmatia este adev
arat
a pentru
p + 1. Am obtinut astfel c
a X0 + C este multime nchis
a pentru orice p 1.
Exercitii
193
c) Fie E := {x X | hx, i i i i, 1 i k}. Dac

a multimea E este vid
a este
evident c
a are loc concluzia. Presupunem deci c
a E 6= . Consider
am aplicatiile
T, A : X IRk , T (x) := (hx, 1 i, . . . , hx, k i), A(x) := T (x),
unde := (1 , . . . , k ) IRk . Este evident c
a T este un operator liniar continuu. Prin
urmare A este continuu si T (X0 ) este un subspatiu liniar al lui IRk . Rezult
a c
a T (X0 )
este nchis. Consider
and P := {y IRk | yi 0 i, 1 i k}, avem c
a E = A1 (P )
si A(E) P . Fie (un ) X0 + E, un u X. Exist
a (xn ) X0 si (zn ) E astfel ca
un = xn +zn pentru orice n IN . Prin urmare T (X0 )+P 3 A(zn )T (xn ) = A(un ) A(u).
Din b) avem c
a T (X0 ) + P este multime nchis
a, si deci A(u) T (X0 ) + P . Deci exist
a
x0 X0 astfel ca A(u + x0 ) P , adic
a u X0 + E. Prin urmare X0 + E este multime
nchis
a.
Exercitiul 8 Fie X un spatiu Hilbert real, x0 X \ {0}. S

a se arate c
a
P () := {x X | 6 (x, x0 ) },
plus P () = P (/2 ).
unde [0, /2], este con convex nchis. In
hx, yi
. F
ar
a a restr
ange generalitatea putem
kxk kyk
presupune c
a kx0 k = 1. Este clar c
a dac
a IR si x P () atunci x P (). Fie
x, y P (); atunci
hx, x0 i kxk cos , hy, x0 i kyk cos ,
Solutie. Amintim c
a
(x, y) := arccos
si deci
hx + y, x0 i (kxk + kyk) cos kx + yk cos .
Prin urmare x + y P (). Faptul c
a P () este multime nchis
a este imediat.
S
a observ
am c
a
P ()
{x = x0 + u X | = hx, x0 i, u = x x0 , hx, x0 i kxk cos }
{x0 + u | 0, hu, x0 i = 0,
{x0 + u | 0, hu, x0 i = 0, sin kuk cos }.
Prin urmare
2 + kuk2 cos }

P (0) = {x0 | 0},
= {x0 + u | 0, hu, x0 i = 0}.
Av
and n vedere faptul c
a P () este con, avem c
a P () = P ()+ . Ar
at
am pentru
nceput c
a P (0)+ = P (/2). Fie x = x0 si y = x0 + v, cu , 0, hv, x0 i = 0. Atunci
hx, yi = 0, si deci P (/2) P (0)+ . Fie acum y P (0)+ . Exist
a IR si u X astfel
ca hu, x0 i = 0, y = x0 + v. Avem c
a hx0 , x0 + vi = 0, ceea ce arat
a c
a y P (/2).
Prin urmare P (0)+ = P (/2).
Consider
am acum ]0, 2 [. Fie x P () si y P (/2 ). Din cele ar
atate mai sus
avem c
a exist
a , 0, u, v X astfel ca
x = x0 + u,
hu, x0 i = 0, sin kuk cos ,
194
Exercitii
y = x0 + v, hv, x0 i = 0, cos kvk sin .

Prin urmare avem c
a kuk kvk. Obtinem c
a
hx, yi = + hu, vi kuk kvk 0.
+
Rezult
a c
a y P () , si deci P (/2) P ()+ .
Fie acum y P ()+ ; exist
a IR si v X astfel ca hv, x0 i = 0, y = x0 + v. Dac
a
v = 0, cum x0 P (), avem c
a hx0 , yi = hx0 , x0 i = 0, si deci y P (/2 ).
sin
v. Atunci x P (), si deci
Presupunem c
a v 6= 0 si consider
am x := x0
kvk cos
hx, yi =
sin
sin
hv, vi =
kvk 0.
kvk cos
cos
Obtinem astfel c
a sin(/2 ) kvk cos(/2 ), adic
a y P (/2 ). Deci si n acest
caz avem c
a P ()+ = P (/2 ).
Mai observ
am c
a int P () = {x X |
6
(x, x0 ) < }, iar P () este punctat dac

a si
numai dac
a [0, /2[.
Exercitiul 9 S
a se arate c
a
n
P := (x, y, z) IR3 | x, z 0, 2xz y 2
este con convex si nchis, iar P + = P . (P se numeste cornetul de nghetat

a,
ice cream cone n terminologia englez
a.)
Solutie. Fie x0 = (1, 0, 1). Cu notatia din exercitiul precedent, avem c
a
1
x+z
3
(x, y, z) IR p

2 x2 + y 2 + z 2
2
P (/4)
=
=
=
(x, y, z) IR3 | x + z 0, (x + z)2 x2 + y 2 + z 2
(x, y, z) IR3 | x + z 0, 2xz y 2 = P.
Concluzia rezult
a imediat din exercitiul precedent.
Exercitiul 10 Fie X spatiu normat, X \ {0} si 0 < < kk. S

a se
arate c
a multimea C := {x X | (x) kxk} este con convex, nchis,
punctat, cu interior nevid, iar C + = [0, [ ( + U ) = IR+ D(, ).
Solutie. Fie f : X IR, f (x) := kxk (x). Este evident c
a f este o functional
a
subliniar
a continu
a. Prin urmare C este con convex nchis. Dac
a x, x C atunci
(x) kxk, (x) = (x) k xk = kxk,
si deci, prin adunare, obtinem c
a 0 2kxk, adic
a x = 0. Deci C este punctat. Deoarece
< kk, exist
a x X astfel ca kxk < (x), si deci 0 > inf f . Prin urmare, utiliz
and
Exercitiul 5, avem c
a
int C = {x X | f (x) < 0 = f (0)} 6= .
In plus, utiliz
and Consecinta 2.8.2, avem c
a
N (C; 0) = IR+ f (0) = IR+ (U ),
si deci C + = N (C; 0) = IR+ ( + U ).
Exercitii
195
Exercitiul 11 Fie functia

f : C[0, 1] IR,
f (x) :=
R1p
1 + (x(t))2 dt.
S
a se arate c
a f este functie convex
a, de clas
a C 2 pe C[0, 1], si
f (x)(u) =
Z 1
0
xu
dt,
1 + x2
2 f (x)(u, v) =
Z 1
0
(1 +
uv
dt
1 + x2
x2 )
pentru orice u, v C[0, 1].

Solutie. Consider
am X := C[0, 1]; X este spatiu Banach relativ la norma Cebsev:
kuk := maxt[0,1] |u(t)| pentru u X.
Fie functia : IR IR, (t) := 1 + t2 . Avem c

a
1
0 (t) = t(1 + t2 ) 2 ,
00 (t) = (1 + t2 ) 2 ,
000 (t) = 3t(1 + t2 ) 2 t IR.
Rezult
a c
a este (strict) convex
a deoarece 00 (t) > 0 pentru orice t IR. Din aceast
a
observatie convexitatea lui f este imediat
a. Utiliz
and formula lui Taylor pentru functii de
variabil
a real
a, avem c
a pentru orice t, IR exist
a ]0, 1[ astfel ca
(t + ) (t) 0 (t) = 21 00 (t + ) 2 ,
si deci
|(t + ) (t) 0 (t) | 21 2 , t, IR.

Fie x, u X elemente fixate. Inlocuind n inegalitatea de mai sus t prin x(t) si prin
u(t), t [0, 1], si apoi integr
and pe [0, 1], obtinem
f (x + u) f (x)
1
xu
dt
2
2
1+x
u2 dt
0
1
kuk2 .
2
Aceast
a inegalitate arat
a c
a n x si f (x) are expresia din enunt. S
a
ar
at
am c
a f este diferentiabil
a. Avem c
a pentru orice t, IR exist
a ]0, 1[ astfel ca
0 (t + ) 0 (t) 00 (t) = 21 000 (t + ) 2 .
Din expresia lui 000 dat
a mai sus obtinem c
a |000 (t)| 3 pentru orice t IR. Prin urmare
avem c
a
|0 (t + ) 0 (t) 00 (t) | 23 2 , t, IR.
Not
and B(x) aplicatia biliniar
a definit
a prin
B(x) : X X IR,
B(x)(u, v) :=
0
(1 +
uv
x2 )
1 + x2
dt,
din relatia anterioar

a, ca mai sus, obtinem c
a pentru x, u, v X avem
3
|(f (x + u) f (x) B(x)(u, )) (v)|
2
u2 |v| dt
0
3
kuk2 kvk x, u, v X,
2
si deci
3
kuk2 x, u X.
2
Prin urmare f este F-diferentiabil
a pe X si 2 f (x) = B(x) pentru orice x X. Din
kf (x + u) f (x) B(x)(u, )k
expresia lui 2 f (x) si expresia lui 000 se obtine cu usurinta

c
a 2 f este Lipschitzian
a de
constant
a Lipschitz 3. Deci f este de clas
a C 2 pe X.
196
Exercitii

f : L1 (0, 1) IR,
f (x) :=
R1p
0
1 + (x(t))2 dt,
L1 (0, 1) fiind spatiul Banach al (claselor) functiilor integrabile Lebesgue pe

intervalul [0, 1] nzestrat cu m
asura Lebesgue. S
a se arate c
a f este functie
1
convex
a si diferentiabil
a G
ateaux pe L (0, 1), cu
f (x)(u) =
Z 1
xu
dt, u L1 (0, 1),

2
1+x
ns
a f nu este Frechet diferentiabil
a n nici un punct din L1 (0, 1).
R1
Solutie. Not
am X := L1 (0, 1); X este spatiu Banach relativ la norma: kuk := 0 |u(t)| dt
pentru u X.
Utiliz
and functia definit
a n solutia exercitiului precedent, tin
and seama si de faptul
c
a este convex
a, avem c
a f este convex
a si
| | 0 (t) (t + ) (t) | | t, IR,
inegalitatea din st
anga fiind evident
a, iar cea din dreapta verific
andu-se cu usurinta
. Fix
am
x, u X si un sir (n ) IR astfel ca 0 6= n 0, si consider
am functiile gn , g (definite
aproape peste tot, pe scurt a.p.t.) date de formulele
p
1 + (x + n u)2 1 + x2
xu
gn :=
, g :=
.
n
1 + x2
Este evident c
a limn gn = g a.p.t., iar din inegalitatea de mai sus obtinem c
a |gn | |u|
a.p.t. pentru orice n IN . Utiliz
and teorema lui Lebesgue (vezi [41]) obtinem c
a
R1
lim
gn dt =
R1
0
g dt.
Am obtinut astfel c
a n x si f (x) are expresia din enunt.
Fie x X; ar
at
am c
a f nu este F-diferentiabil
a n x. Putem presupune c
a x este finit
a
a.p.t. Avem atunci c
a
[0, 1] = mIN Am , unde Am := {t [0, 1] | |x(t)| m}.
a
Cum limm mes(Am ) = 1, exist
a m0 IN astfel ca mes(Am0 ) > 21 . Ins
1 + (t + )2
t
1 + t2
1 + t2
1 + (t + )2 +
!
2t2 + t
1 + t2
p
1
1 + t2 ( 1 + (t + )2 + 1 + t2 )2
iar pentru = n, |t| m0 , avem c

a
1 + (t +
)2
1+
t2
n
1
p
,
2
2
2 1 + (n + m0 )
Exercitii
197
1 + t2
2t2 + t
m0
n + 2m0
m0
p
p
,
2 p
2
2
1 + (n m0 )
1 + m0
1 + m20
1 + (t + )2 + 1 + t2
limitele fiind considerate pentru n . Deci exist

a n0 m0 si 0 > 0 astfel ca
1 + (t + n)2
1 + t2
tn
0 n t Am0 , n n0 .
1 + t2
Pentru fiecare n n0 exist

a o submultime m
asurabil
a Bn a multimii Am0 astfel ca
mes(Bn ) = 1/n2 . Consider
am functia
un : [0, 1] IR,
un (t) :=
n
0
dac
a
dac
a
t Bn ,
t [0, 1] \ Bn .
Avem c
a kun k = 1/n 0. Din inegalitatea de mai sus obtinem c
a
1 + (x + un
)2
1+
x2
xun
1 + x2
dt 0
un dt = 0 kun k,
0
ceea ce arat
a c
a f nu este F-diferentiabil
a n x.
Exercitiul 13 Utiliz
and functii convexe, s
a se arate c
a:
ab
ap bq
1 1
+
a, b [0, [, p, q ]1, [, + = 1,
p
q
p q
egalitate av
and loc dac
a si numai dac
a ap = bq , si
x1 + + xn
n x1 xn n IN \ {0, 1}, x1 , . . . , xn [0, [,
n
egalitate av
and loc dac
a si numai dac
a x1 = = xn .
Solutie. Functia f : IR IR, f (t) = et este strict convex
a. Deci, pentru a, b ]0, [,
a 6= bq , si p, q ]1, [, 1/p + 1/q = 1, avem c
a
p
ab = f ( p1 ln ap +
1
q
ln bq ) < p1 f (ln ap ) + 1q f (ln bq ) = p1 ap + 1q bq .
Prin urmare afirmatia f

acut
a are loc. Afirmatia este evident
a n cazul n care a = 0 sau
b = 0.
Functia g : ]0, [ IR, g(t) = ln t este strict convex
a. Fie n IN \ {0, 1} si numerele
x1 , . . . , xn ]0, [, nu toate egale. Obtinem astfel c
a
ln
x1 + + xn
=g
n
1
1
x1 + + xn
n
n
<
1
1
g(x1 ) + + g(xn ) = ln n x1 xn ,
n
n
si deci
x1 + + xn
> n x1 xn .
n
Este evident c
a inegalitatea de mai sus r
am
ane valabil
a si n cazul n care x1 , . . . , xn [0, [,
si nu toate sunt egale. Afirmatia din enunt este acum evident

a.
198
Exercitii
Exercitiul 14 Fie 1 , . . . , n > 0 (n 1) astfel ca 1 + + n 1. S

a se
arate c
a functia f : ]0, [n IR, f (x) := x1 1 x2 2 xnn , este concav
a. Dac
a
1 + + n < 1 functia f este strict concav
a.
Solutie. Observ
am c
a
i (i 1)
2f
(x) =
f (x),
xi 2
x2i
i
f
(x) =
f (x),
xi
xi
iar pentru i 6= j,
2f
i j
(x) =
f (x).
xi xj
xi xj
Functia f este concav

a (adic
a f este convex
a) dac
a si numai dac
a d2 f (x) este negativ
n
semi-definit
a pentru orice x ]0, [ , adic
a
Xn i (i 1)
x2i
i=1
sau echivalent,
u2i + 2
X
1i<jn
X n
i=1
i ui
i j
ui uj 0 x ]0, [n , u = (u1 , . . . , un ) IRn ,
xi xj
Xn
i=1
i u2i 0 u IRn .
Demonstr
am aceast
a inegalitate prin inductie dup
a n IN . Pentru n = 1 inegalitatea este
evident
a. Presupunem c
a ea este adev
arat
a pentru n si o dovedim pentru n + 1. Avem
Xn+1
i=1
2
i ui
Xn+1
i=1
i u2i =
2
= (n+1
n+1 )u2n+1 + 2n+1 un+1
2
= (n+1
n+1 ) u2n+1
i=1
i ui +
Xn
i=1
i ui
Xn
2
1
un+1
i ui +
1 n+1
(1 n+1 )2
i=1
+
2
(n+1
Xn
n+1
1 n+1
X n
i=1
i ui
Xn
1
n+1 ) un+1
un+1
i ui
1 n+1
i=1
+(1 n+1 )
Xn
i=1
Xn
i=1
i u2i
Xn
i ui
i=1
i ui
Xn
i=1
i u2i
X
n
i=1
i u i
Xn
i=1
i u2i
0,
unde
i /(1 n+1 ); ultimul termen este negativ din ipoteza inductiv
a, deoarece
Pn i :=P
n
/(1
1.
i
i
n+1
i=1
i=1
Dac
a 1 + + n < 1, ca mai sus, rezult
a c
a d2 f (x) este negativ definit
a pentru orice
x ]0, [n , si deci f este strict concav
a.

f : ]0, [ ]0, [n IR,
tp
f (t, x) := Qn
i=1 xi
Exercitii
199
unde p IR \ {0}. S
a se arate c
a functia f este strict convex
a pentru
p ] , 0[ ]n + 1, [ si convex
a pentru p = n + 1.
Fie c IRn si := {x ]0, [n | hx, ci 0}. S
a se arate c
a functia
g : IR,
hx, cip
g(x) = Qn
,
i=1 xi
este strict convex

a pentru p > n + 1. Functia g a fost utilizat
a de Karmarkar
n stabilirea algoritmului s
au de punct interior. (Se poate ar
ata c
a g este strict
convex
a chiar pentru p > n.)
S
a se arate de asemenea c
a functia
1
h(x) = Qn
h : ]0, [n IR,
i=1 xi
este strict convex

a.
Solutie. Obtinem cu usurinta
c
a
f
p
(t, x) = f (t, x),
t
t
p(p 1)
2f
(t, x) =
f (t, x),
t2
t2
f
1
(t, x) = f (t, x),
xi
xi
2f
2
(t, x) = 2 f (t, x),
x2i
xi
2f
p
(t, x) =
f (t, x),
t xi
xi t
iar pentru i 6= j,
2f
1
(t, x) =
f (t, x).
xi xj
xi xj
Deoarece f (t, x) > 0 pentru orice (t, x) ]0, [ ]0, [n , faptul c
a
(convex
a) este echivalent cu faptul c
a urm
atoarea form
a p
atratic
a este pozitiv (semi-pozitiv)
definit
a:
Xn p
X
p(p 1) 2 Xn 2 2
1
s +
u 2
sui + 2
ui uj ,
2 i
2
t
i=1 xi
i=1 xi t
1i<jn xi xj
sau, echivalent, c
a urm
atoarea form
a p
atratic
a este pozitiv (semi-pozitiv) definit
a:
Xn
X
p 1 2 Xn
s +
2u2i 2
sui + 2
ui uj .
p
i=1
i=1
1i<jn
Matricea asociat
a ultimei forme p
atratice este
p1
p
1
A=
.
.
.
1
1
2
1
..
.
1
1
1
2
..
.
1
..
.
1
1
1
..
.
2
200
Exercitii
Pentru a studia pozitivitatea formei p

atratice asociate matricei A trebuie s
a determin
am
valorile sale proprii. Determinantul n := det(In+1 A) este
p1
p
..
1
2
1
..
.
1
1
1
2
..
.
1
..
.
1
1
1
..
.
2

p1
p

1

1
=

..

.

1
+ p1
1
0
..
.
0
Dezvolt
and dup
a ultima linie, obtinem c
a
n = ( 1)n1 ( 1)n1
si deci
1
p
+ p1
0
1
..
.
0
( 1)
( 1)
n1
1 (n 1)( 1)
1
n+2
p
n1
+ p1
0
0
..
.
1
n1
..
.
1
+
p
n+1
+1
.
p
Fie 1 , 2 r
ad
acinile polinomului din paranteza p
atrat
a. Cum celelalte r
ad
acini ale polinomului caracteristic sunt egale cu 1, forma p
atratic
a considerat
a este pozitiv (semi-pozitiv)
definit
a dac
a si numai dac
a 1 , 2 > 0 (1 , 2 0). Pentru p < 0 avem c
a
1 + 2 = n + 2 1/p > 0, 1 2 = 1 (n + 1)/p > 0,
si deci 1 , 2 > 0. In cazul p > 0 r
ad
acinile 1 , 2 sunt strict pozitive (pozitive) dac
a
si numai dac
a p > n + 1 (p n + 1). Prin urmare f este strict convex
a dac
a si numai dac
a p ] , 0[ ]n + 1, [ si convex
a pentru p ] , 0[ [n + 1, [. Deoarece
g(x) = f (hx, ci, x), iar aplicatia x 7 hx, ci este liniar
a, rezult
a imediat c
a g este (strict)
convex
a pentru (p > n + 1) p n + 1.
Deoarece h(x) = f (1, x) (pentru p = n + 2), obtinem imediat c
a h este strict convex
a.
Exercitiul 16 Fie X, Y spatii normate si T L(X, Y ). S

a se arate c
a
functia
f (y) := inf{kxk | T x = y},
f : Y IR,
este o functional
a subliniar
a. Dac
a n plus T este operator deschis atunci
dom f = X si f este continu
a.
Solutie. Fie
F : X Y IR,
F (x, y) :=
kxk
+
dac
a
dac
a
T x = y,
T x 6= y.
Este evident c
a functia F este convex
a, iar f este functia marginal
a asociat
a lui F . Prin
urmare f este convex
a. In plus, pentru > 0 si y Y avem
f (y)
=
=
1
inf{kxk | T x = y} = inf x T
inf{kuk | T u = y} = f (y).
1
x =y
Exercitii
201
Dac
a T este operator deschis, atunci exist
a > 0 astfel ca UY T (UX ). Prin urmare
y UY , x UX : T x = y,
si deci f (y) 1 pentru orice y UY , ceea ce antreneaz
a faptul c
a dom f = Y si f este
continu
a.
a
Exercitiul 17 Fie X, Y spatii normate si f : X Y IR o functie convex
proprie. S
a se arate c
a dac
a f este continu
a n (x0 , y0 ) dom f atunci
PrX (f (x0 , y0 )) = f (, y0 )(x0 ) si PrY (f (x0 , y0 )) = f (x0 , )(y0 ).
Solutie. Fie (x , y ) f (x0 , y0 ); este evident c
a x f (, y0 )(x0 ) si y f (x0 , )(y0 ),
chiar f
ar
a ca f s
a fie continu
a n (x0 , y0 ).
0
Fie deci x f (, y0 )(x0 ). Deoarece f este continu
a n (x0 , y0 ) dom f , f+
((x0 , y0 ), )
este finit
a, subliniar
a si continu
a. In plus, deoarece x f (, y0 )(x0 ), avem c
a
hx, x i f (x0 + x, y0 ) f (x0 , y0 ) x X,
si deci
0
hx, x i f+
((x0 , y0 ), (x, 0)) x X.
Consider
and subspatiul liniar X {0} al lui X Y si aplicatia liniar
a 0 : X {0} IR,
0 (x, 0) := hx, x i, av
and n vedere inegalitatea de mai sus si Teorema lui Hahn-Banach,
exist
a : X Y IR aplicatie liniar
a astfel ca
0
|X{0} = 0 si (x, y) f+
((x0 , y0 ), (x, y)) (x, y) X Y.
0
Din aceast
a inegalitatea, deoarece f+
((x0 , y0 ), ) este continu
a, obtinem c
a este continu
a,
si deci f (x0 , y0 ). Lu
and y := (0, ) Y obtinem c
a (x , y ) f (x0 , y0 ). Prin
urmare x PrX (f (x0 , y0 )). Rezult
a c
a are loc concluzia.
Exercitiul 18 Fie X spatiu normat, (an )n1 X si (n )n1 [0, [ astfel

P
ca
am functiile:
n=1 n = 1. Consider
fn : X IR,
fn (x) :=
Xn
si
f : X IR,
f (x) :=
kx
k=1 k
X
n=1
ak k2 , n IN ,
n kx an k2 .
1) Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente: a)
0 dom f ), b) dom f 6= , c) dom f = X.
2
a,
n=1 n kan k < atunci f este finit
P
Presupunem c
a n=1 n kan k2 < . Atunci
2) Dac
a
3)
loc:
2
n=1 n kan k
< (adic
a
convex
a si continu
a.
pentru orice x X are
> 0, n IN , n n : f (x) fn (x)+U , fn (x) f (x)+U ,

adic
a sirul de multimi (fn (x)) converge n sens Hausdorff la f (x).
202
Exercitii
Solutie. 1) Este evident c
a c) a) siP
c) b).
b) c) Fie x0 dom f ; prin urmare n=1 n kx0 an k2 < . Fie x X fixat. Atunci
kx an k2 (kx x0 k + kx0 an k)2 2 kx x0 k2 + kx0 an k2 .

Obtinem astfel c
a
f (x) =
n=1
n kx an k2 2kx x0 k2 + 2
X
n=1
n kx0 an k2 = 2kx x0 k2 + 2f (x0 ), (*)
ceea ce arat
a c
a x dom f .
Lu
and x0 = 0 n demonstrat
ia de mai sus avem c
a a) c).
P
2
2) Presupunem c
a
ka
k
<
.
Din
1)
avem
c
a dom f = X. Este evident c
a
n
n
n=1
limn fn (x) = f (x) pentru orice x X. Cum fn este functie convex
a pentru orice n IN ,
utiliz
and Teorema 2.1.2 (iii), avem c
a f este convex
a. Aplic
and relatia (*) pentru x0 = 0,
obtinem c
a
f (x) 2 + 2f (0) x U.
Cum > P
f (x) 0 pentru orice x X, rezult
a c
a f este finit
a si continu
a pe X.
3) Fie n=1 n kan k2 < si x X fixat. Deoarece fn , f sunt convexe si continue avem
c
a fn (x), f (x) sunt multimi nevide, convexe si w compacte (deci m
arginite si nchise).
Fie u U ; pentru fiecare t ]0, 1[ avem c
a
f (x + tu) f (x) = fn (x + tu) fn (x) +
Ins
a
k kx + tu ak k2 kx ak k2 .
k kx + tu ak k2 kx ak k2
k=n+1
X
k=n+1
k=n+1
k=n+1
k (kx + tu ak k + kx ak k) | kx + tu ak k kx ak k |
k (2kxk + 2kak k + tkuk) tkuk tkuk
tkuk (2kxk + 2)
Deoarece seriile
astfel ca
n1 n
k=n+1
si
k +
X
k=n+1
kan k2
n1 n
(2kxk + 2)
k=n+1
k=n+1
k (2kxk + 1 + kak k2 + 1)
k kak k2 .
sunt convergente, pentru > 0 exist

a n IN
k +
X
k=n+1
k kak k2 .
Prin urmare, pentru orice u U, t ]0, 1[ si n n avem c

a
fn (x + tu) fn (x) tkuk f (x + tu) f (x) fn (x + tu) fn (x) + tkuk.
Imp
artind prin t si trec
and apoi la limit
a pentru t 0 obtinem
0
0
0
fn+
(x; u) kuk f+
(x; u) fn+
(x; u) + kuk x U, n n .
Desigur, inegalitatea de mai sus se extinde la orice u X. Din inegalitatea din dreapta
obtinem c
a f (x) fn (x) + U , iar din cea din st
anga fn (x) f (x) + U .
Exercitiul 19 Fie X spatiu normat, f : X IR o functie convex

a, i.s.c. si
proprie, iar > 0. Consider
am regularizata Hausdorff a functiei f definit
a
prin
fH (, ) : X IR,
fH (x, ) := inf{f (y) + kx yk | y X}.
Exercitii
203
1) Pentru orice > 0 functia fH (, ) este fie identic , fie este convex
a, finit
a si lipschitzian
a de constant
a Lipschitz .
In plus pentru 1 < 2
avem c
a fH (, 1 ) fH (, 2 ) f si lim fH (x, ) = f (x) pentru orice
x X.
2) Fie x0 X fixat. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente: a) f (x0 )
B 6= , b) f (x0 ) = fH (x0 , ), c) fH (x0 , ) IR si f (x0 , ) = f (x0 )
B .
Solutie. 1) Observ
am c
a fH (, ) = f 2k k. Prin urmare fH (, ) este functie convex
a
si dom fH (, ) = X. De aici rezult
a c
a dac
a fH (, ) ia valoarea atunci este identic
. Presupunem acum c
a fH (, ) nu ia valoarea ; deci functia este finit
a. S
a ar
at
am
c
a este lipschitzian
a, de constant
a Lipschitz . Fie x1 , x2 X. Pentru > 0 exist
a y1 X
astfel ca
fH (x1 , ) > f (y1 ) + kx1 y1 k ,
si deci
fH (x2 , ) fH (x1 , ) < f (y1 ) + kx2 y1 k f (y1 ) kx1 y1 k + kx2 x1 k + .
Cum > 0 este arbitrar, obtinem c
a
fH (x2 , ) fH (x1 , ) kx2 x1 k.
Schimb
and elementele x1 si x2 ntre ele obtinem c
a fH (, ) este lipschitzian
a, de constant
a
Lipschitz .
Este evident c
a pentru 0 < 1 < 2 avem c
a fH (, 1 ) fH (, 2 ) f . S
a dovedim
acum ultima afirmatie de la 1). Mai nt
ai s
a observ
am c
a, deoarece f este convex
a, proprie
si i.s.c., exist
a x X si IR astfel ca
f (x) hx, x i + x X.
Fie x
X fixat si IR 3 < f (
x). Deoarece f este i.s.c. n x
, exist
a > 0 astfel ca f (x) >
pentru x D(
x, ). Fie
:= ( + kx k h
x, x i)/. Obtinem c
a pentru
au loc
fH (
x, )
min
inf
(f (y) + k
x yk) ,
inf
( + k
x yk) ,
yD(
x,)
min
yD(
x,)
inf
y D(
/
x,)
inf
y D(
/
x,)
(f (y) + k
x yk)
(hy, x i + + k
x yk)
min {, inf {h
x, x i + thu, x i + + t | u S, t }}
min {, inf{h
x, x i + + t(
kx k) | t }}
Prin urmare lim fH (

x, ) = f (
x). Cum x
X este arbitrar, concluzia are loc.
2) Fie x0 X fixat si g : X IR, g(x) := f (x) + kx x0 k. Este clar c
a, dac
a
x0 dom f ,
g(x0 ) = f (x0 ) + U .
a) b) Din relatia f (x0 ) U 6= obtinem c
a x0 dom f si 0 g(x0 ). Prin urmare
f (x0 ) = g(x0 ) g(x) x X,
204
Exercitii
si deci f (x0 ) = fH (x0 , ).

b) c) Din cele ar
atate mai sus si din ipotez
a avem c
a < f (x0 ) = fH (x0 , ) < .
Deci fH (x0 , ) IR. De aici, tin
and seama de 1), rezult
a c
a fH (, ) este convex
a si continu
a.
Prin urmare f (x0 , ) 6= . Cum fH (, ) este o convolutie exact
a n x0 = x0 + 0, avem,
conform Consecintei 2.4.3, c
a fH (x0 , ) = f (x0 ) U .
c) a) Deoarece fH (x0 , ) IR, din 1) avem c
a fH (, ) este convex
a si continu
a. Prin
urmare f (x0 , ) 6= , si deci a) are loc.
a, i.s.c. si
Exercitiul 20 Fie X spatiu normat, f : X IR o functie convex
proprie, iar > 0. Consider
am regularizata Yosida a functiei f definit
a prin
fY (, ) : X IR,
fY (x, ) := inf
f (y) + kx yk2 y X .
2
1) Pentru orice > 0 functia fY (, ) este este convex

a, finit
a si continu
a.
In plus pentru 0 < 1 < 2 avem c
a fY (, 1 ) fY (, 2 ) f si
lim fY (x, ) = f (x) pentru orice x X.
2) Presupunem c
a X este spatiu Banach reflexiv si strict convex. Atunci
exist
a J : X X (unic) astfel ca
fY (x, ) = f (J (x)) +
kx J (x)k2 x X,
2
iar lim J (x) = x pentru orice x dom f . Dac

a n plus X este strict convex atunci fY (, ) este G-diferentiabil
a n orice punct x X si fY (x, ) =
= FX (x J (x)) pentru orice x X, unde FX : X X este aplicatia de
dualitate a lui X.
3) Dac
a X este spatiu Hilbert atunci fH (, ) este diferentiabil
a Frechet.
Solutie. 1) Deoarece f este convex
a, i.s.c. si proprie, exist
a x X si IR astfel ca
f (x) hx, x i + x X.
( )
Prin urmare pentru fiecare x X,

f (y) +
kx yk2 kx yk2 kx k kx yk + hx, x i + y X,

2
2
(*)
si deci fY (, ) > . Deoarece fY (, ) = f 2 2 k k2 , dom fY (, ) = dom f + X = X; deci

fY (.) este finit
a. Intruc
at functia f este convex
a, iar 2 k k2 este convex
a si continu
a, avem
c
a fY (, ) este convex
a si continu
a. Inegalitatea fY (, 1 ) fY (, 2 ) f este evident
a
pentru 0 < 1 < 2 . Demonstratia faptului c
a lim fY (x, ) = f (x) pentru orice x X
este complet analoag
a celei din Exercitiul 19.
2) Dac
a X este strict convex, din Teorema 2.4.8 (v), avem c
a aplicatia 2 k k2 este strict
2
convex
a si deci functia X 3 y 7 f (y) + 2 ky xk IR este de asemenea strict convex
a.
Exercitii
205
Din (*) avem c

a aceast
a functie este si coerciv
a, si i.s.c. deoarece f este astfel. Prin urmare,
deoarece X este spatiu reflexiv, exist
a un unic element x X astfel ca
fY (x, ) = f (x ) + kx xk2 .
(**)
2
In plus, din Consecinta 2.4.3, avem c
a
fY (x, ) = f (x ) FX (x x ).
(***)
Consider
am operatorul J : X X, J (x) := x . Relatia (**) ne arat
a c
a formula din
enunt are loc. Fie x dom f fixat, iar > 0. Din ( ) si (**) avem c
a
hJ (x), x i + + kJ (x) xk2 fY (x, ) f (x),

2
si deci, pentru := f (x) hx, x i, avem c
a
kJ (x) xk kx k kJ (x) xk 0 > 0.

2
Obtinem astfel c
a
kJ (x) xk
kx k +
kx k2 + 2
> 0.
Trec
and la limit
a pentru , obtinem c
a lim J (x) = x.
Presupunem acum c
a X este strict convex. Din Teoremele 2.4.9 si 2.4.8 (iv) avem c
a
aplicatia de dualitate FX este univoc
a. Din (***) avem c
a fY (x, ) = {FX (x J (x))}
pentru orice x X. Utiliz
and Consecinta 2.4.4 obtinem c
a fY (, ) este G-diferentiabil
a si
fY (x, ) = FX (x J (x)) pentru orice x X.
3) Fie acum X spatiu Hilbert; n acest caz FX (x) = x pentru orice x X. S
a ar
at
am
c
a fY (, ) este F-diferentiabil
a n x
. Fie x X. Avem c
a
hx x
, (
x J (
x))i
fY (x, ) fY (
x, )
f (J (
x)) + kJ (
x) xk2 f (J (
x)) kJ (
x) x
k2
2
2
k2 .
= hx x
, (
x J (
x))i + kx x
2
De aici este evident c
a fY (, ) este F-diferentiabil
a n x
si fY (
x, ) = (
x J (
x)).
Exercitiul 21 Fie functia : IR+ IR+ cu proprietatea c

a (0) = 0, unde
IR+ := IR+ {}. Consider
am functia
: IR+ IR+ ,
(y) := sup{xy (x) | x IR+ }.
S
a se arate urm
atoarele:
a) Functia este bine definit
a, (0) = 0, iar = conv , unde
conv este acea functie : IR+ IR+ a c
arei epigraph este conv (epi ).
b) Fie X spatiu normat si f : X IR, f (x) := (kxk). Atunci pentru
orice x X , f (x ) = (kx k) iar f (x) = (kxk) pentru x X.
c) Presupunem c
a functia este cresc
atoare, (x) > 0 pentru x > 0 si
= conv . Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente: 1) exist
a x > 0 astfel ca
(x) > 0, 2) (x) > 0 pentru orice x > 0, 3) lim inf x (x)/x > 0.
206
Exercitii
Solutie. a) Din faptul c

a (0) = 0 si (y) 0 pentru y 0 se obtine imediat c
a
(0) = 0 si (x) 0 pentru x 0, ceea ce arat
a c
a este bine definit
a. Fie prelungirea
a lui definit
a prin (x)
= pentru x < 0. Pentru x < 0 avem c

a
(x) = sup{xy (y)
| y IR} = sup{xy (y) | y 0} = 0,

iar pentru x 0
(x) = sup{xy (y)
| y IR} = sup{xy (y) | y 0} = (x).

Prin urmare, pentru x < 0
(x) = sup{xy
(y) | y IR} sup{xy | y < 0} = ,
iar pentru x 0
(x)
sup{xy
(y) | y IR} = max 0, sup{xy (y) | y 0}
max{0, (x)} = (x).
Cum
0, avem c
a
= conv ;
utiliz
and calculele de mai sus obtinem c
a = conv .
b) Pentru x X avem c
a
f (x )
sup{hx, x i (kxk) | x X} = sup{hx, x i (t) | x X, t 0, kxk = t}
sup sup (hx, x i (t)) = sup (tkx k (t)) = (kx k) .

t0 kxk=t
t0
Relatia f (x) = (kxk) rezult

a n mod asem
an
ator.
c) Presupunem acum c
a este cresc
atoare, (x) > 0 pentru x > 0 si not
am conv prin
. Este evident c
a 0 , si deci (0) = 0. Implicatia 2) 1) este clar
a.
3) 2) Fie 2 := lim inf x (x)/x > 0; exist
a atunci > 0 astfel ca (x) x
pentru x . Fie x 0 astfel ca (x) = 0; prin urmare (x, 0) epi = conv (epi ) IR2 .
Utiliz
and Teorema lui Caratheodory (Teorema 1.3.1), pentru fiecare i {1, 2, 3} exist
a
sirurile (in ), (xin ), (tin ) P
IR+ cu 1n + 2n +P3n = 1, (xin ) tin pentru orice n IN
3
3
i ti (x) = 0. F
ar
a a restr
ange
i xi x si
si 1 i 3, astfel ca
i=1 n n
i=1 n n
generalitatea, putem presupune c
a
xin xi IR+ , tin ti IR+ , in i [0, 1], in xin y i IR+ si in tin i IR+ .
Desigur, 1 +2 +3 = 1, y 1 +y 2 +y 3 = x si 1 + 2 + 3 = 0. Prin urmare 1 = 2 = 3 = 0.
Dac
a i > 0, deoarece in tin 0, rezult
a c
a ti = 0, si deci (xin ) 0. Av
and n vedere c
a
este cresc
atoare, din ipotez
a avem c
a n acest caz xin xi = 0, care la r
andul s
au implic
a
y i = 0. Dac
a i = 0 si y i > 0, atunci xin . Exist
a ni IN astfel ca xin pentru
i
i
n ni . Prin urmare pentru n ni avem c
a tn (xn ) xin , si deci in tin in xin , ceea
i
i
ce antreneaz
a faptul c
a 0 = y > 0, absurd. Prin urmare y 1 = y 2 = y 3 = 0, si deci
x = 0.
1) 3) Presupunem c
a lim inf x (x)/x = 0; atunci exist
a (xn ) IR+ astfel ca
xn si (xn ) = n xn cu n 0. Fie x ]0, [; exist
a nx IN astfel ca xn x pentru
n nx . Fie n := x/xn ]0, 1[ pentru n nx ; atunci
n (xn , (xn )) = (x, n x) conv (epi ) epi ,
ceea ce antreneaz
a faptul c
a (x, 0) epi . Prin urmare (x) = 0 pentru orice x > 0.
Demonstratia este complet
a.
Exercitii
207
Exercitiul 22 Fie X spatiu normat, f : X IR o functie proprie, x

dom f
si x
X . Fie g : X IR, g(x) := f (x) hx, x
i. Consider
am urm
atoarele
asertiuni:
a) f este (slab) i.s.c. n x
, x
dom f , f este (G
ateaux) Frechet
diferentiabil
a n x
si f (
x )=x
.
w
b) g(
x) = inf g(X) si (xn x
) xn x
dac
a g(xn ) g(
x), adic
a (g, X)
este (slab) Tihonov bine pus
a.
c) f (
x) = f (
x).
S
a se arate c
a a) b) c). Dac
a n plus f este convex
a atunci a) b).
Solutie. b) c) Avem c
a
[g(x) g(
x) x X]
x
f (
x) [
x dom f si f (
x) = h
x, x
i f (
x )]
f (
x) f (
x).
Cum inegalitatea invers

a are loc ntotdeauna, avem c
a f (
x) = f (
x).
At
at n cazul a) c
at si b) avem c
a x
dom f si x
f (
x ). Inlocuind eventual
functia f prin
h : X IR, h(x) := f (
x + x) + f (
x ) h
x + x, x
i
(deci h (x ) = f (
x + x ) f (
x ) h
x, x i), putem presupune c
ax
= 0, x
= 0, f (0) = 0
si 0 f (0), ceea ce si facem n continuare. In aceast
a situatie g = f . Se obtine imediat c
a
f (x) f (x) f (0) = 0 x X.
a) b) Consider
am pentru nceput cazul n care f este i.s.c. n x
= 0 si f este Frechet
diferentiabil
a n x
= 0. Deoarece f (0) = 0,
> 0, () > 0, x X , kx k () : f (x ) kx k.
Consider
am functia
: IR+ IR+ ,
(t) = inf{t | > 0, () t}.
Este clar c
a (0) = 0 si (t1 ) (t2 ) pentru 0 t1 t2 ; n plus
f (x ) (kx k) x X .
Din aceast
a relatie, utiliz
and si Exercitiul 21, rezult
a c
a
f (x) ( k k) (x) = (kxk) x X.
Din definitia lui avem c
a, pentru IR+ ,
( )
sup{t (t) | t IR+ } = sup{t( ) | t IR+ , > 0, () t}
sup [() max{0, }] 0 = (0).

>0
In plus ( ) > 0 pentru > 0. Deoarece este convex

a, conform Teoremei 2.1.4 (ii),
aplicatia ]0, [ 3 7 ( )/ IR este cresc
a-toare, si deci este cresc
atoare pe [0, [.
208
Exercitii
Fie (xn ) X astfel ca f (xn ) inf f = f (0) = 0 (cel putin un astfel de sir exist
a).
Presupunem c
a xn 6 0. Atunci exist
a > 0 astfel ca P := {n IN | kxn k } este
multime infinit
a. Prin urmare
f (xn ) f (xn ) (kxn k) () > 0 n P,
ceea ce contrazice faptul c
a f (xn ) 0. Deci xn 0. Deoarece f este i.s.c. n x
= 0,
obtinem c
a 0 f (0) lim inf f (xn ) = 0, adic
a f (0) = 0. Am obtinut astfel c
a f (x) f (0)
pentru orice x X si f (xn ) f (0) xn 0.
Presupunem acum c
a f este w-i.s.c. n x
= 0, f este G
ateaux diferentiabil
a n x
= 0
si f (0) = 0. Fie (xn ) X astfel ca f (xn ) inf f = f (0) = 0 (cel putin un astfel
w
de sir exist
a). Ar
at
am c
a xn 0. In caz contrar exist
a x X astfel ca P := {n IN |
hxn , x i 1} s
a fie infinit
a. Atunci
f (tx ) hxn , tx i f (xn ) t f (xn ) t > 0, n P.
Trec
and la limit
a pentru n (n P ), obtinem c
a f (tx ) t pentru t > 0, si deci
w
0 = f (0)(x ) 1. Aceast
a contradictie arat
a c
a xn 0. Cum f este w-i.s.c. n 0,
obtinem c
a 0 f (0) lim inf f (xn ) = 0. Am obtinut astfel c
a f (x) f (0) pentru orice
w
x X si f (xn ) f (0) xn 0 si n acest caz.
b) a) dac
a f este convex
a. Inferioara semicontinuitate (slab
a si tare) a functiei f n
x
= 0 este evident
a deoarece f (0) = inf f (= f (0) = 0).
Presupunem pentru nceput c
a xn 0 dac
a f (xn ) 0. Fie functia
: IR+ IR+ ,
(t) := inf{f (x) | x X, kxk = t}.
Este evident c
a (0) = 0, iar (t) > 0 pentru t > 0 (ntr-adev
ar, dac
a (t) = 0, atunci exist
a
(xn ) X astfel ca f (xn ) 0 si kxn k = t pentru orice n; din ipotez
a avem c
a xn 0, si deci
t = 0). In plus aplicatia 0 < t 7 (t)/t ]0, ] este cresc
atoare, si deci si este cresc
atoare.
Intr-adev
ar, fie 0 < < t si x X astfel ca kxk = t. Atunci ( ) f ( t x) t f (x), ceea
ce arat
a c
a ( )/ (t)/t. Cum limt (t)/t = sup{(t)/t | t > 0} > 0, utiliz
and
Exercitiul 21, obtinem c
a (t) = conv (t) > 0 pentru orice t > 0. Presupunem c
a
limt0 (t)/t > 0. In acest caz exist
a > 0 astfel ca (t) t pentru orice t 0, si deci
() = sup{t (t) | t 0} = 0, absurd. Prin urmare limt0 (t)/t = 0.
Din constructia lui avem c
a f (x) (kxk) pentru orice x X, si deci, utiliz
and din
nou Exercitiul 21, avem c
a 0 = f (0) f (x ) (kx k) pentru orice x X . Prin
urmare limx 0 [f (x ) f (0)]/kx k = limt0 (t)/t = 0, ceea ce arat
a c
a f este Frechet
diferentiabil
a n 0 si f (0) = 0.
w
Presupunem acum c
a xn 0 dac
a f (xn ) 0. Fie x X fixat. Presupunem c
a
0
f + (0, x ) > 0, adic

a exist
a > 0 astfel ca f (tx ) > t pentru orice t > 0. Rezult
a c
a
f ( n1 x ) > n1 pentru orice n IN . Deci exist
a (xn ) X astfel ca
kxn k kx k
1
1
hxn , x i > hxn , x i > f (xn ) 0 n IN .

n
n
n
n
( )
Rezult
a c
a hxn , x i > pentru orice n IN , ceea ce arat
a c
a (xn ) nu are nici un subsir
convergent slab la 0. Presupunem c
a (xn ) contine un subsir (xnk ) m
arginit. Din ( ) obtinem
w
c
a 0 f (xnk ) kxnk k kx k/nk 0, si deci, din ipotez
a, xnk 0, absurd. Prin urmare
n := kxn k . S
a presupunem c
a lim supn n /n < . Fie tn := n ( ) si
n
1
1
yn := tn xn ; desigur, kyn k . Avem c
a 0 f (yn ) tn f (xn ) ntn kx k 0. Prin
w
urmare f (yn ) 0, iar din ipotez

a avem c
a yn 0, contrazic
and faptul c
a (kyn k) este sir
Exercitii
209
nem
arginit. Deci lim supn n /n = . Fie (nk ) IN un sir strict cresc
ator astfel ca
nk /nk . Consider
am tk := nk / nk ( ) si yk := t1k xnk ; desigur, kyk k .
Avem c
a
nk
1
1
0 f (yk ) f (xnk )
kx k = kx k 0.
tk
tk nk
nk
w
Prin urmare f (yk ) 0, si deci yk 0, contrazic

and faptul c
a (yk ) este nem
arginit.
Din cele de mai sus rezult
a c
a f 0+ (0, x ) 0 pentru orice x X . Aceasta ne arat
a
c
a 0 aint (dom f ), si cum f 0+ (0, ) este subliniar
a (si finit
a n acest caz), rezult
a c
a
f 0+ (0, x ) = 0 pentru orice x X . Prin urmare f este G
ateaux diferentiabil
a n 0 si
f (0) = 0.
Exercitiul 23 Fie X un spatiu normat si f : X IR o functie i.s.c., convex

a
si proprie. Urm
a) limkxk f (x) = ;
b) niv f este multime m
arginit
a pentru orice > inf xX f (x);
> inf xX f (x) astfel c
c) exist
a
a niv f este multime m
arginit
a;
d) exist
a , IR, > 0, astfel c
a f (x) kxk + pentru orice x X;
e) lim inf kxk f (x)/kxk > 0;
f ) 0 int (dom f ).
plus, dac
In
a p, q ]1, [, 1/p + 1/q = 1, atunci urm
atoarele afirmatii
sunt echivalente:
g) lim inf kxk f (x)/kxkp > 0;
h) lim inf kx k f (x )/kx kq < ;
i) exist
a f (x) kxkp + pentru orice x X;
j) exist
a f (x ) kx kq + pentru orice
x X .
Solutie. Este evident c
a d) e) a) b) c); aceste implicatii au loc pentru functii
arbitrare.
si > .
Fie t := ( )/(
c) b) Fie x0 X astfel ca f (x0 ) <

f (x0 )) ]0, 1[ si
x niv f . Avem c
a
f (tx0 + (1 t)x) tf (x0 ) + (1 t)f (x) tf (x0 ) + (1 t) = .

Deci
de unde obtinem c
a
f (x0 )
x0 +
x niv f,
f (x0 )
f (x0 )
f (x0 )
x
niv f
x0 .
f (x0 )
f (x0 )
210
Exercitii
(ObPrin urmare niv f este multime m

arginit
a. Concluzia are evident loc pentru .
serv
am c
a s-a utilizat numai convexitatea lui f .)
b) a) Demonstratia rezult
a imediat prin reducere la absurd (f
ar
a nici o conditie asupra
lui f ).
e) d) Deoarece e) are loc, exist
a , IR, > 0, astfel ca f (x) kxk pentru orice
x X, kxk . Deoarece f este convex
a, proprie si i.s.c., din Teorema 2.2.4 avem c
a exist
a
x X si IR astfel ca f (x) hx, x i + pentru orice x X. Prin urmare
f (x) kxk kx k + kx k + x X, kxk .
Lu
and := min{0, kx k}, d) are loc.
a) e) Presupunem c
a e) nu are loc. Atunci exist
a (xn ) X astfel ca kxn k si
limn f (xn )/kxn k = 0. Rezult
a c
a pentru orice k IN exist
a n0k IN astfel ca
n IN , n n0k : kxn k k2 si f (xn )/kxn k 1/k,
si deci exist
a (nk )kIN IN sir strict cresc
ator astfel ca kxnk k k2 si f (xnk )/kxnk k 1/k
x + t1k xnk .
pentru orice k. Fix
am x
dom f si consider
am tk := kxnk k/k k si yk := (1 t1k )
Atunci kyk k si
f (yk ) 1
1
tk
f (
x) +
1
f (xnk ) 1 + max{0, f (
x)},
tk
ceea ce arat
a c
a implicatia a) e) are loc.
d) f) Fie g : X IR, g(x) := kxk + . Functia g este convex
a; din Teorema 2.3.1
si Consecinta 2.4.5 avem c
a g (x ) = IU (x ) . Cum f g, avem c
a f g , de unde
obtinem c
a U dom f , si deci concluzia are loc.
f) d) Deoarece f este w i.s.c., f este k ki.s.c.; cum 0 int (dom f ), din Teorema 2.2.7 rezult
a c
a f este continu
a n 0 si deci exist
a , IR, > 0, astfel ca f (x )
pentru orice x U . Prin urmare f IU + , de unde, trec

and la conjugate, obtinem
c
a f (x) f (x) kxk pentru orice x X.
Presupunem acum c
a p, q ]1, [, 1/p + 1/q = 1.
Implicatiile i) g) si j) h) sunt evidente, iar g) i) este similar
a implicatiei e) d)
demonstrat
a mai sus. Echivalenta g) h) rezult
a imediat din antimonotonia operatorului
de conjugare si din faptul c
a ( p1 k kp ) = 1q k kq . Presupunem c
a are loc h). Atunci exist
a
, > 0 astfel ca f (x ) kx kq pentru x X , kx k . Cum dom f este multime

convex
a, din relatia de mai nainte, avem c
a dom f = X . Fie x X \ {0}, kx k < ;
consider
am x1 := x /kx k. Atunci
f (x )
kx k
x1 +
kx k
+
kx k
kx k
kx k
f (x1 ) +
kx k
f (0)
f (0) q + max{0, f (0)}.
Lu
and := q + max{0, f (0)}, obtinem c
a j) are loc.
Exercitiul 24 Fie X un spatiu normat si f : X IR o functie convex

a,
proprie si m
arginit
a inferior. Consider
am > inf f si > 0. Fie conditiile:
a) niv f U ;
Exercitii
211
inf f
max{0, kxk } x X;
2
inf f
c) f (x ) f (0) + kx k x
U .
2
b) f (x) inf f +
Au loc urm
atoarele implicatii: a) b) c).
Solutie. a) b) Presupunem c
a are loc a). Fie x0 X arbitrar astfel ca f (x0 ) < . Fie
x X; este clar c
a b) are loc pentru kxk . Fie deci kxk > . Avem c
a f (x) > . Dac
a
f (x) = inegalitatea b) are loc. Fie deci f (x) IR. Dac
a f (tx + (1 t)x0 ) < pentru
orice t ]0, 1[ atunci ktx + (1 t)x0 k pentru orice t ]0, 1[, si deci kxk , absurd. Prin
urmare exist
a t1 ]0, 1[ astfel ca f (t1 x + (1 t1 )x0 ) . Din Teorema 2.1.8, (vii), avem c
a
exist
a t2 ]0, 1[ astfel ca f (t2 x + (1 t2 )x0 ) < . Cum aplicatia ]0, 1[ 3 t 7 f (tx + (1 t)x0 )
este convex
a, aceasta este continu
a. Deci exist
a t ]0, 1[ astfel ca
= f (tx + (1 t)x0 ) tf (x) + (1 t)f (x0 ).
Ins
a
tkxk (1 t)kx0 k ktx + (1 t)x0 k ,
si deci t ( + kx0 k)/(kxk + kx0 k). Prin urmare

+ kx0 k
t(f (x) f (x0 )) + f (x0 )
(f (x) f (x0 )) + f (x0 ).
kxk + kx0 k
Astfel
f (x)
kxk + kx0 k
kxk
( f (x0 )) =
( f (x0 )) +
+ kx0 k
+ kx0 k
f (x0 ) +
kxk
( f (x0 )) + .
2
Cum f (x0 ) poate fi luat oric

at de aproape de inf f , obtinem c
a
f (x) +
kxk
kxk
( inf f ) inf f +
( inf f ),
2
2
ceea ce arat
a c
a are loc concluzia si n acest caz.
b) c) Consider
am := ( inf f )/(2) si g : X IR, g(x) := max{0, kxk }; g
este o functie convex
a si continu
a. Desi pentru calculul lui g se pot aplica formulele pentru
conjugate stabilite n Capitolul 2, vom proceda direct.
g (x )
sup (hx, x i max{0, kxk })

xX
sup hx, x i, sup [hx, x i (kxk )]
max
kxk
kxk
max
kx k, sup (hx, x i kxk) +
kxk
Ins
a supkxk (hx, x i kxk) = dac
a kx k > , iar dac
a kx k atunci
hx, x i kxk kxk (kx k ) (kx k ),
212
Exercitii
si deci
sup (hx, x i kxk) + kx k.

kxk
Prin urmare
g (x ) = max { kx k, IU (x )} .
Deoarece f inf f + g, iar inf f = f (0), prin conjugare obtinem c

a f f (0) + g , adic
a
c) are loc.
c) b) Din c) obtinem c
a f f (0) + g . Cum g = g, prin conjugare obtinem c
a
b) are loc.
Exercitiul 25 Fie X un spatiu normat si f : X IR o functie convex

a, i.s.c.
si proprie. Au loc urm
atoarele:
a) lim inf kxk f (x)/kxk > 0 0 int (dom f ); n acest caz
f (x)
= sup{ > 0 | f este m
arginit
a superior pe U }.
kxk kxk
lim inf
b) lim inf kxk f (x)/kxk = 0 0 Fr (dom f ).

c) lim inf kxk f (x)/kxk < 0 0
/ dom f ; n acest caz
f (x)
= d(0, dom f ).
kxk kxk
lim inf
Solutie. a) Echivalenta mentionat

a este stabilit
a n Exercitiul 23.
Fie > 0 astfel ca lim inf kxk f (x)/kxk > . Exist
a > 0 astfel ca f (x) > kxk
pentru kxk > . Cum f este convex
a, i.s.c. si proprie, f este m
arginit
a inferior pe U ,
si deci exist
a IR astfel ca f (x) kxk + pentru orice x X. Ca n Exercitiul 23,
obtinem c
a f IU . Prin urmare f este m
arginit
a superior pe U . Deoarece
]0, lim inf kxk f (x)/kxk[ este arbitrar, obtinem inegalitatea din relatia de dovedit.
Presupunem acum c
a > 0 si f este m
arginit
a superior pe U . Prin urmare exist
a
IR astfel ca f IU . Trec
and la conjugat
a, obtinem c
a f (x) kxk + pentru
orice x X, si deci lim inf kxk f (x)/kxk . Am obtinut astfel c
a si inegalitatea
din relatia de dovedit are loc.
Inainte de a trece la demonstrarea celorlalte dou
a puncte, s
a observ
am c
a dac
a > 0,
iar
g : X IR, g(x) := f (x) + kxk,
atunci, utiliz
and Teorema 2.7.3, avem c
a
g (0) = min{f (x ) + IU (x ) | x X } = min{f (x ) | x U }.
Fie > 0 astfel ca lim inf kxk f (x)/kxk > . Ca mai sus obtinem c
a exist
a IR
astfel ca f (x) kxk + , adic
a g(x) := f (x) + kxk , pentru orice x X. Prin
urmare 0 dom g . Din relatia de mai sus obtinem c
a exist
a x U dom f , si deci
d(0, dom f ) , ceea ce arat
a c
a
d(0, dom f ) min
0, lim inf
kxk
f (x)
kxk
Exercitii
213
Fie acum (xn ) dom f astfel ca kxn k d(0, dom f ). Pentru fiecare n IN , din inegalitatea Young-Fenchel, avem c
a
f (x) hx, xn i f (xn ) kxk kx k f (xn ) x X,
si deci, mp
artind prin kxk si trec
and la limit
a inferioar
a pentru kxk , avem c
a
lim inf
kxk
f (x)
kxn k n IN .
kxk
Trec
and acum la limit
a, obtinem c
a
lim inf
kxk
Am obtinut astfel c
a
f (x)
d(0, dom f ).
kxk
f (x)
= d(0, dom f ).
(*)
kxk kxk
Demonstr
am acum celelalte dou
a puncte r
amase.
b) Dac
a lim inf kxk f (x)/kxk = 0, din (*), avem c
a 0 dom f , iar din a) avem c
a
0
/ int (dom f ). Deci 0 Fr (dom f ). Invers, dac
a 0 Fr (dom f ) atunci 0
/ int (dom f ),
si deci din a) avem c
a lim inf kxk f (x)/kxk 0, iar din faptul c
a d(0, dom f ) = 0 si relatia
de mai sus obtinem c
a lim inf kxk f (x)/kxk = 0.
min
0, lim inf
c) Dac
a lim inf kxk f (x)/kxk < 0, din (*), obtinem egalitatea din c) si faptul c
a
a0
/ dom f , atunci d(0, dom f ) > 0; din
0 < d(0, dom f ), adic
a0
/ dom f . Invers, dac
relatia (*) rezult
a c
a lim inf kxk f (x)/kxk < 0.
Exercitiul 26 Fie p ]1, [ si

f : `p IR,
f ((xn )n1 ) :=
X
n=1
n|xn |n .
S
a se arate c
a functia f este finit
a, convex
a si continu
a pe `p .
In plus s
a se
demonstreze c
a lim inf kyk f (y)/kyk = 1.
Solutie. Fie x = (xn )n1P `p ; atunci xn 0, si deci exist
a n0 1 astfel ca |xn | 1/2
n
n
n
n/2
este
convergent
a
s
i
n|x
pentru n n0 . Cum seria
n | n/2 pentru n n0 ,
n1
P
n
avem c
a seria
n|xn | converge; prin urmare x dom f .
n1
Este evident c
a aplicatia `p 3 x = (xn )n1 7 n|xn |n IR este functie convex
a. Rezult
a
deci c
a aplicatia
Xn
fn : `p IR,
fn (x) :=
k|xk |k ,
k=1
este convex
a. Cum f (x) = lim fn (x) pentru orice x `p , din Teorema 2.1.2 (iii), obtinem c
a
f este convex
a.
Fie ]0, 1[ si x = (xn )n1 U . Atunci |xn | pentru orice n 1. Rezult
a c
a
f (x)
n1
nn IR x U.
Functia f fiind convex

a, utiliz
and Teorema 2.2.6, obtinem c
a f este continu
a pe dom f = `p .
Deoarece f (en ) = n, unde en = (0, . . . , 0, 1, 0, . . .), 1 fiind pe pozitia n, obtinem c
a
f este nem
arginit
a pe U pentru orice 1. Aplic
and Exercitiul 25 a) pentru functia
f : `q = (`p ) IR, unde q = p/(p 1), obtinem c
a lim inf kyk f (y)/kyk = 1, deoarece
(f ) = f .
214
Exercitii
Exercitiul 27 Fie X un spatiu Hilbert si K X un con convex nchis. Pentru fiecare element x X not
am prin PK (x) proiectia lui x pe K; aceasta exist
a si este unic
a. Consider
am K := K + = {y X | hx, yi 0 x K}.
Atunci
x X : x = PK (x) + PK (x) si hPK (x), PK (x)i = 0.
Invers, dac
a x = x1 + x2 cu x1 K, x2 K si hx1 , x2 i = 0, atunci
x1 = PK (x) si x2 = PK (x).
Solutie. Fie x X si x1 K. Din Teorema 2.10.3 (vi) avem c
a
x1 = PK (x)
hx x1 , x1 yi 0 y K
hx x1 , x1 i hx x1 , yi y K
hx x1 , x1 i 0 hx x1 , yi y K
x x1 K , hx x1 , x1 i = 0.
Fie deci x1 = PK (x). Din caracterizarea de mai sus avem c

a
x2 := x x1 K , x x2 = x1 (K ) = K si hx x2 , x2 i = hx1 , x x2 i = 0.
Din aceeasi caracterizare rezult
a c
a x2 = PK (x). Deci concluzia are loc.
Presupunem acum c
a x = x1 + x2 cu x1 K, x2 K si hx1 , x2 i = 0. Atunci
x1 K, x x1 K si hx x1 , x1 i = 0. Prin urmare, din caracterizarea de mai sus, avem
c
a x1 = PK (x), si deci x2 = PK (x).
Exercitiul 28 Fie X, Y spatii Hilbert, C X o multime nevid

a, convex
a si
nchis
a si A L(X, Y ) un operator surjectiv. Consider
am problema
(P )
min
1
2
2 kAxk ,
x C.
a problemei (P) se numeste functie spline din C asociat

a operaO solutie x
torului A.
a) S
a se arate c
a dac
a C + ker A este multime nchis
a atunci (P) are
solutii.
b) S
a se arate c
a x
C este solutie pentru (P) dac
a si numai dac
a
v := A A
x satisface relatia h
x, vi = min{hx, vi | x C}.
e := A(C); este evident ca Ce este multime convexa, iar din Consecinta
Solutie. a) Fie C
e
1.8.2 avem c
a C este si nchis
a. Cum functia Y 3 y 7 12 kyk2 + IC
e(y) este convexa, i.s.c.
e astfel
si coerciv
a, iar spatiul Y este reflexiv, din Teorema 2.5.1 (ii) avem c
a exist
a y C
e Luand x C astfel ca y = A
ca 12 k
y k2 12 kyk2 pentru orice y C.
x, obtinem c
ax
este
solutie pentru (P). (Existenta lui y este dat
a si de Teorema 1.9.1 referitoare la cea mai bun
a
aproximare n spatii Hilbert.)
Exercitii
215
b) Fie x
C si f : X IR, f (x) := 12 kAxk2 . Din Teorema lui Pshenichnyi-Rockafellar
avem c
a x
este solutie pentru (P) dac
a si numai dac
a f (
x) (N (C, x
)) 6= . Cum
( 21 k k2 )(y) = {y} pentru y Y , din Teorema 2.7.4 avem c
a f (x) = {A Ax} pentru
x X. Prin urmare x
este solutie pentru (P) dac
a si numai dac
a A A
x N (C, x
), adic
a
h
x, vi hx, vi pentru orice x C, unde v = A A
x.
Exercitiul 29 Fie X, Y spatii Hilbert, 1 , . . . , k X, 1 , . . . , k IR,

multimea
C := {x X | hx, i i i i, 1 i k},
presupus
a nevid
a, si A L(X, Y ) un operator surjectiv. Consider
am problema
(P )
min
1
2
2 kAxk ,
x C.
S
a se arate c
a (P) are solutii optime. Presupunem n plus c
a exist
a x
X
astfel c
a h
x, i i < i pentru orice i, 1 i k. S
a se arate c
a x
C este
solutie pentru (P) dac
a si numai dac
a exist
a (i )1ik IR astfel ca
i 0, i (h
x, i i i ) = 0 i, 1 i k, si A A
x = 1 1 + + k k .
Solutie. Din Exercitiul 7 avem c
a ker A + C este multime nchis
a, iar din Exercitiul 28 a)
obtinem c
a (P) are solutii optime. Presupunem c
a exist
ax
cu proprietatea din enunt. Prin
urmare este satisf
acut
a conditia Slater pentru problema
min
1
kAxk2 ,
2
hx, i i i 0, 1 i k,
si deci, aplic
and Consecinta 2.8.1, obtinem concluzia dorit
a.
a functii convexe
Exercitiul 30 Fie X spatiu normat si f0 , f1 : X IR dou
si proprii. Consider
am
v := inf{f0 (x) | f1 (x) 0},
v := sup inf (f0 (x) + f1 (x)) ,

0 xX
cu conventia 0 = . Presupunem c
a v IR. S
a se arate c
a
v = v inf{f1 (x) | f0 (x) v } > 0 > 0.
Solutie. Consider
and functia F : X IR IR, F (x, u) := f0 (x) dac
a f1 (x) u si
F (x, u) := dac
a f1 (x) > u, iar h : IR IR functia marginal
a asociat
a lui F , avem c
ah
este functie convex
a, descresc
atoare, h(0) = v IR si h (0) = v . Din Teorema 2.6.2 (iv),
avem c
a v = v dac
a si numai dac
a h este i.s.c. n 0. Lu
and n considerare si faptul c
a h este
descresc
atoare, obtinem
v = v
> 0, > 0, u [, ] : h(u) > v
> 0, > 0 : h() > v
> 0, > 0 : [f1 (x)
> 0, > 0 : [f0 (x) v f1 (x) > ]
f0 (x) > v ]
> 0 : inf{f1 (x) | f0 (x) v } > 0,
216
Exercitii
adic
a are loc concluzia.
Exercitiul 31 Fie X spatiu Hilbert si a1 , a2 , a3 trei elemente din X necoliniare (adic

a nesituate pe o aceeasi dreapt
a). S
a se arate c
a exist
a un unic
element x
X astfel ca
k
x a1 k + k
x a2 k + k
x a3 k kx a1 k + kx a2 k + kx a3 k x X.
plus x
In
conv {a1 , a2 , a3 }; punctul x
se numeste punctul lui Toricelli pentru
triunghiul de v
arfuri a1 , a2 , a3 .
Solutie. Consider
am functia f : X IR, f (x) := kx a1 k + kx a2 k + kx a3 k. Este
evident c
a functia f este convex
a si continu
a, iar limkxk f (x) = , adic
a f este coerciv
a.
Functia f este chiar strict convex
a. Intr-adev
ar, pentru x, y X, avem c
a kx+yk = kxk+kyk
dac
a si numai dac
a exist
a , 0, + > 0, astfel ca x = y (adic
a x, y se afl
a pe o
semidreapt
a cu v
arful n origine). Folosind acest fapt, dac
a exist
a x, y X, x 6= y si
]0, 1[ astfel ca f (x + (1 )y) = f (x) + (1 )f (y) atunci a1 , a2 si a3 se g
asesc pe
dreapta determinat
a de x si y, absurd. Prin urmare exist
a un unic element x
X astfel ca
f (
x) f (x) pentru orice x X. In plus x
este caracterizat de relatia 0 f (
x). Ins
a
f (x) =
P
kx ai k1 (x ai )
P1i3
1
1i3, i6=j
kx ai k
(x ai ) + U
dac
a
dac
a
x 6 {a1 , a2 , a3 },
x = aj .
Not
am ei := (
x ai )/k
x ai k n cazul n care x
6= ai . Dac
a x
6 {a1 , a2 , a3 }, din relatia
e1 + e2 + e3 = 0 obtinem c
a
x
=
X
3
1
x ai k
i=1 k
1 X
x
i=1 k
ai
,
ai k
si deci x
conv {a1 , a2 , a3 }. Dac
a x
{a1 , a2 , a3 } atunci x
conv {a1 , a2 , a3 }. Deci
concluzia are loc.
Din conditia 0 f (
x) obtinem c
a x
= a3 dac
a si numai dac
a e1 + e2 U , ceea ce
a 6 (a1 , a3 , a2 ) 120 . Presupunem c
este echivalent cu he1 , e2 i 21 , adic
ax
/ {a1 , a2 , a3 }.
Atunci e1 + e2 + e3 = 0, si deci hei , ej i = 12 pentru i 6= j. Deci 6 (ai , x
, aj ) = 120 pentru
i 6= j. In acest fel am obtinut propriet
atile cunoscute ale punctului lui Toricelli.
Exercitiul 32 S
a se determine solutiile optime (atunci c
and exist
a) si valoarea problemei
R
(Pi )
min 01 tx + 1 + x2 dt, x Xi ,
pentru fiecare [0, [ si i {1, 2, 3, 4}, unde
X1 := C[0, 1],
n
R
1
X3 := x C[0, 1]
x dt = 0 ,
X2 := L1 (0, 1),
n
R
1
X4 := x L1 (0, 1)
x dt = 0 .
Exercitii
217
Solutie. Pentru fiecare 0 si i {1, 2, 3, 4} consider

am functia
Z
f : Xi IR,
tx +
f (x) :=
1 + x2
dt.
Din Exercitiile 11 si 12 avem c

a f este convex
a si de clas
a C 2 pe X1 si X3 , iar pe X2 si X4
este G-diferentiabil
a. In fiecare caz avem c
a
f (x)(u) =
0
xu
tu +
1 + x2
dt x, u Xi .
In plus
v(P1 ) v(P2 ),
v(P3 ) v(P4 ).
Fie i = 2 si 0. Functia de minimizat fiind convex

a si G-diferentiabil
a, x X2 este
a si numai dac
a f (x ) = 0. Este evident c
a f0 (x) 6= 0 pentru
solutie pentru (P2 ) dac
orice x X2 . Fie deci > 0. Conditia f (x ) = 0 revine la
!
x
t + p
1 + x2
u dt u X2 ,
care, evident, este echivalent

a cu fiecare din relatiile urm
atoare:
x (t)
1 + (x
(t))2
x (t) = p
+ t = 0 a.p.t. t [0, 1],
t
2 t2
a.p.t. t [0, 1].
Functia x de mai sus este n X2 dac

a si numai dac
a 1. Prin urmare pentru 1
problema (P2 ) are o singur
a solutie optim
a, x , iar pentru < 1 problema (P2 ) nu are
solutii optime.
S
a determin
am v(P2 ) n cazul [0, 1[. Pentru fiecare ]0, 1[ si ]1, [ consider
am
functia
x, : [0, 1] IR,
x, (t) :=
(t 1 + )
Un calcul elementar ne arat

a c
a
f (x, ) = (1 ) +
+
6
2
2
dac
a
dac
a
t [0, 1 ],
t ]1 , 1].
1+
p
1
+
ln + 1 + 2
2
2
Pentru [0, 1[ avem c

a f (xn1 ,n2 ) , si deci v(P2 ) = .
Fie acum i = 1. Cum xn1 ,n2 X1 , obtinem c
a v(P1 ) = pentru [0, 1[. Relu
and
calculele din cazul i = 2 obtinem c

a (P1 ) are solutie optim
a, dac
a si numai dac
a > 1. In
plus solutia optim
a este unic
a, si anume este functia x determinat
a mai sus. Prin urmare
v(P1 ) = v(P2 ) pentru > 1. Pentru = 1 am v
azut deja c
a v(P11 ) v(P21 ). Lu
and functia
xn
1
: [0, 1] IR,
xn
1 (t)
:=
x1 (t)
x1 (1 n1 )
dac
a
dac
a
t [0, 1 n1 ],
t ]1 n1 , 1],
pentru n IN , observ
am c
a xn
si limn f1 (xn
1 X1
1 ) = f1 (x1 ) (se poate utiliza Teorema
lui Lebesgue). Prin urmare avem c
a v(P11 ) = v(P12 ).
218
Exercitii
Fie i = 3. La fel ca n cazul i = 2, y este solutie optim

a pentru (P3 ) dac
a si numai
dac
a f (y ) = 0. Pentru = 0 aceasta nu este posibil, si deci (P30 ) nu are solutii optime.
Fie > 0 si y solutie optim
a pentru (P3 ). Conditia f (y ) = 0 revine la
t + p
y
1 + y2
u dt u X3 .
Folosim urm
atorul rezultat: Fie a, b IR, a < b si x C[a, b]; dac
a
pentru orice functie u C[a, b] cu
c :=
Rb
x(t)u(t) dt = 0
u(t) dt = 0, atunci x este constant

a. Intr-adev
ar, fie
Rb
a
x(t) dt /(b a) si u := x c; din ipotez

a obtinem c
a
(x(t) c) dt =
(x(t) c)u(t) dt = 0,
si deci x(t) = c pentru orice t [a, b].

Deci exist
a IR astfel ca
y (t)
1 + (y (t))2
de unde obtinem c
a
+ t = t [0, 1],
y (t) = p
t [0, 1].
2 ( t)2
Pentru ca y C[0, 1] trebuie ca > | t| pentru orice t [0, 1], adic

a 1 < < .
Rezult
a c
a > 12 . In acest caz, y X3 dac
a si numai dac
a = 12 . Prin urmare pentru
21 problema (P3 ) nu are solutii optime, iar pentru > 21 problema (P3 ) are o singur
a
solutie optim
a, si anume
1
2
y (t) = p
y : [0, 1] IR,
2 ( 12 t)2
Proced
and n mod asem
an
ator, darR utiliz
and de aceast
a dat
a urm
atorul rezultat: Fie
b
a, b IR, a < b, si x L (a, b); dac
a a x(t)u(t) dt = 0 pentru orice functie u L1 (a, b)
Rb
cu proprietatea c
a a u(t) dt = 0, atunci x este constant
a a.p.t. pe [a, b] (demonstratia este
similar
a celei a rezultatului analog amintit mai sus), obtinem c
a (P4 ) are solutie optim
a, si
1
aceasta este y definit
a mai sus, dac
a si numai dac
a 2.
Fie acum < 12 ; pentru ]0, 12 [, ]0, [, fie
(
y, : [0, 1] IR,
y, (t) :=
dac
a
dac
a
dac
a
t [0, ],
t ], 1 [,
t [1 , 1].
Avem c
a y, X4 si
f (y, ) = 2
1 + 2 1 + + (1 2).
and n
Obtinem c
a f (yn1 ,n2 ) , ceea ce arat
a c
a v(P4 ) = pentru < 21 . Av
1
vedere c
a pentru orice (, ) ]0, 2 [ ]0, [ functia y, se poate aproxima punctual printrun sir (y,,k )kIN X3 astfel ca |y,,k | |y, |, utiliz
and eventual teorema lui Lebesgue,
Exercitii
219
obtinem de asemenea c
a v(P3 ) = pentru < 12 . Aproxim
and n mod asem
an
ator y1/2
1/2
1/2
se obtine c
a v(P3 ) = v(P4 ). Calcule elementare ne conduc la
v(P1 ) = v(P2 ) =
si
v(P3 )
v(P4 )
2
arcsin
2
2 arcsin
1
2
1
2
1
2
dac
a
dac
a
[0, 1[,
[1, [,
1
4
dac
a
dac
a
[0, 21 [,
[ 12 , [.
Solutia este complet

a.
a)
Exercitiul 33 Fie problema de optimizare (convex
(P )
max
R1
0
x(t) dt, x X, x(0) = x(1) = 0,
R1p
1 + (x0 (t))2 dt L,
unde L > 0 este fixat, iar X = C 1 [0, 1] := {x : [0, 1] IR | x derivabil

a, x0
continu
a} sau X = AC[0, 1] := {x : [0, 1] IR | x absolut continu
a}. S
a se
determine solutiile optime ale problemei (P ) , atunci c
and exist
a, si valoarea
ei, folosind eventual o problem
a dual
a.
Solutie. Reamintim c
a x AC[0, 1] dac
a si numai dac
a x este derivabil
a a.p.t. pe [0, 1]
R1
R1
si x0 L1 (0, 1). Observ
am c
a pentru x X, 0 x(t) dt = 0 tx0 (t) dt. Av
and n vedere
acest fapt, problemei (P ) i asociem problemele
(Pi )
min
R1
0
tx(t) dt,
x Xi ,
R1p
0
1 + (x(t))2 dt L,
i {3, 4}, unde spatiile X3 si X4 au fost introduse n Exercitiul 32. Observ

am c
a dac
a
X = C 1 [0, 1] atunci v(P ) = v(P3 ) si x este solutie pentru (P ) dac
a si numai dac
a x0 este
solutie pentru (P3 ), iar dac
a X = AC[0, 1] atunci v(P ) = v(P4 ) si x este solutie pentru
(P ) dac
a si numai dac
a x0 este solutie pentru (P4 ).
Consider
and pentru i {3, 4} functiile
f, g : Xi IR,
f (x) :=
R1
0
tx(t) dt,
g(x) :=
R1p
0
1 + (x(t))2 dt,
problemele (Pi ) devin

(Pi )
min f (x)
x Xi , g(x) L.
R1
Functia f este liniar

a, iar g este convex
a si G-diferentiabil
a, cu g(x)(u) = 0 xu/ 1 + x2 dt
pentru x, u Xi (vezi Exercitiile 11 si 12). Deci (Pi ), i {3, 4}, sunt probleme convexe.
Dac
a L < 1 atunci, pentru fiecare i {3, 4}, problema (Pi ) nu are solutii admisibile, iar
dac
a L = 1 atunci (Pi ) are o singur
a solutie admisibil
a, x = 0, care este si solutie optim
a.
Fie deci L > 1 si i = 4. Cum g(0) = 1 < L, conditia Slater este ndeplinit
a pentru
problema convex
a (P4 ). Prin urmare solutia admisibil
a x X4 (g(x) L) este solutie
optim
a pentru (P4 ) dac
a si numai dac
a exist
a 0 astfel ca
(g(x) L) = 0,
f (x) + g(x) = 0.
S
a observ
am c
a dac
a = 0 atunci f (x) = 0, ceea ce evident nu este adev
arat. Fie x X4
solutie optim
a pentru (P4 ); din cele de mai sus rezult
a c
a g(x) = L si exist
a > 0 astfel ca
f (x) + g(x) = 0, adic
a
x
+ t u dt = 0 u X4 .
1 + x2
220
Exercitii
Dup
a cum am v
azut n rezolvarea Exercitiului 32, relatia de mai sus este posibil
a numai n
cazul 1, iar singura functie care satisface aceast
a relatie este
1
2
y (t) = p
y : [0, 1] IR,
( 12 t)2
1
Din conditia ca g(y ) = L obtinem c
a 2 arcsin 2
= L. Functia ]0, 1] 3 t 7 1t arcsin t IR
este o functie strict cresc
atoare av
and imaginea ]1, /2]. Cum n cazul program
arii convexe
conditia necesar
a este si suficient
a, obtinem c
a pentru L ]1, /2] problema (P4 ) are solutia
1
unic
a y , unde 2 arcsin 2
= L. Solutia (unic
a) a problemei (P) este n acest caz functia
x : [0, 1] IR,
x(t) :=
2 (t 12 )2
1
4
t [0, 1],
( )
cu definit mai sus.

Pentru L > /2 problema (P4 ) (deci si (P )) nu are solutii.
Pentru a calcula valoarea problemei (P4 ) asociem problema dual
a acesteia. Utiliz
and
Teoremei 2.8.3 obtinem c
a v(P4 ) = v(D4 ) (si (D4 ) are solutii optime), unde
(D4 )
max inf xX4 (f (x) + (g(x) L)),
0.
T
in
and seama de rezultatul obtinut la rezolvarea Exercitiului 32,
n
v(D4 ) = max
2 arcsin
1
2
1
2
1
4
o
1
2
1
2
2L
1
4
12 LL ,
1
= L n cazul L ]1, /2].
unde L este solutia unic
a a ecuatiei 2 arcsin 2
Pentru i = 3 o rezolvare similar
a ne arat
a c
a (P3 ) are solutie unic
a pentru L ]1, /2[,
av
and aceeasi expresie ca si pentru i = 4, iar pentru L /2 problema nu are solutii optime.
In plus v(P3 ) = v(P4 ) pentru orice L > 1.
In concluzie, problema (P ) are solutie unic
a pentru L ]1, /2[ n cazul X = C 1 [0, 1],
respectiv pentru L ]1, /2] n cazul X = AC[0, 1], dat
a de formula ( ), si nu are solutii
optime pentru L /2, respectiv L > /2. In plus
v(P ) =
1
2
1
12 LL
4
4L
8
2L
unde L este solutia unic

a a ecuatiei 2 arcsin
1
2
dac
a
dac
a
L ]1, 2 ],
L ] 2 , [,
= L n cazul L ]1, /2].
Exercitiul 34 S
a se g
aseasc
a solutiile problemei
(Q) max
R1
0
x(t) dt, x C 1 [0, 1], x(0) = x(1) = 0,
R1p
0
1 + (x0 (t))2 dt = L,
unde L > 0 este fixat. (Problema (Q) se mai numeste problema reginei Dido;
este o problem
a variational
a izoperimetric
a neparametric
a.)
Solutie. Ca si pentru problema (P ) din Exercitiul 33, (Q) nu are solutii admisibile pentru
L < 1, iar pentru L = 1 are o singur
a solutie admisibil
a care este si solutie optim
a.
Fie L ]1, /2[. Deoarece v(P) v(Q), iar pentru x definit n ( ) (de la solutia Ex. 33)
avem c
a x este admisibil pentru (Q) si f (x) = v(P) (notatiile fiind cele din rezolvarea
Exercitiului 33), obtinem c
a x este solutie optim
a pentru (Q). De altfel x este solutie unic
a
pentru (Q) deoarece dac
a (Q) ar mai avea o solutie x
atunci x
ar fi solutie si pentru (P )
deoarece v(P) = v(Q).
Exercitii
221
Fie acum L /2. Presupunem c

a (Q) are solutia x. Este clar c
a x 6= 0, si deci
g(x) 6= 0. Prin urmare f (x) este surjectiv. Utiliz
and Teorema 3.3.3 obtinem existenta
unui IR astfel ca f (x) + g(x) = 0. Cum f (x) 6= 0, 6= 0. Ration
and ca n solutia
Exercitiului 33 obtinem c
a x are expresia din ( ) (din solutia Ex. 33) n cazul > 0, si opusa
aceleia n cazul < 0, contrazic
and faptul c
a L /2. Deci (Q) nu are solutii n acest caz.
Exercitiul 35 S
a se determine curbele netede si nchise de lungime L > 0
care m
arginesc suprafete plane de arie maxim
a (problem
a variational
a izoperimetric
a parametric
a).
Solutie. Problema dat
a revine la a rezolva problema de programare matematic
a
max
1
2
R1
0
(xy 0 yx0 ) dt,
sau echivalent
(P )
min
R1
0
x0 y dt,
x, y C 1 [0, 1], x(0) = x(1), y(0) = y(1),
x, y X,
R1p
x02 + y 02 dt = L,
R1p
x02 + y 02 dt = L,
unde X := {x C 1 [0, 1] | x(0) = x(1) = 0}, kxk := max{|x0 (t)| | t [0, 1]}. X este spatiu
Banach. Fie
f, g : X X IR,
f (x, y) :=
R1
0
x0 y dt,
g(x, y) :=
R1p
0
x02 + y 02 dt.
Functiile f si g sunt de clas

a C 2 pe X X respectiv X X \ {(0, 0)}, si
R1
(yu0 + x0 v) dt =
0
f (x, y)(u, v) =
R1
(yu0 xv 0 ) dt, g(x, y)(u, v) =

0
x 0 u0 + y 0 v 0
p
0
x02 + y 02
dt.
Desigur, Im (g(x, y)) = IR, adic

a g(x, y) este surjectiv, pentru orice (x, y) X X,
(x, y) 6= (0.0). Cum orice solutie admisibil
a (x, y) este nenul
a, putem aplica Teorema 3.3.3
pentru solutia optim
a (x, y) a problemei (P ) (presupun
and c
a aceasta exist
a). Deci exist
a
IR astfel nc
at f (x, y) + g(x, y) = 0, sau echivalent
!
p
x0
x02
y 02
+y
!
y 0
u dt +
x02
y 02
v 0 dt = 0 u, v X.
S
a observ
am c
a 6= 0 deoarece f (x, y) 6= 0 pentru (x, y) 6= (0, 0). Lu
and pe r
and v = 0 si
Rb
u = 0 n relatia de mai sus, utiliz
and apoi rezultatul referitor la relatii de tipul a xu dt = 0
pentru orice u cu
, IR astfel ca
Rb
a
u = 0, demonstrat la rezolvarea Exercitiului 32, obtinem c

a exist
a
x0
x02 + y 02
+ y = ,
y 0
x02 + y 02
x = pe [0, 1].
Prin urmare (x)2 +(y)2 = 2 pe [0, 1]. Cum x(0) = y(0) = 0, avem c
a 2 + 2 = 2 . S
a
observ
am c
a dac
a (x, y) este solutie admisibil
a pentru (P ) atunci (
x, y) este solutie admisibil
a
pentru (P ) si f (x, y) = f (
x, y), unde
x
:= x cos y sin ,
y := x sin + y cos .
222
Exercitii
Aleg
and convenabil pe putem presupune c
a = 0 si > 0. S
a consider
am cazul n care
> 0; atunci = . Prin urmare avem c
a
x0
x02
y 02
= y,
y 0
x02
y 02
= x ,
(x )2 + y 2 = 2 .
( )
Deoarece x(0) = 0, exist

a 1 ]0, 1] maximal astfel ca x(t) < pentru orice t [0, 1 [. Din a
doua relatie din ( ) obtinem c
a y 0 < 0 pe [0, 1 [, si deci y este strict descresc
atoare pe [0, 1 ].
Prin urmare y(t) < y(0) = 0 pentru orice t ]0, 1 ]. Din prima relatie din ( ) obtinem c
a
x0 > 0 pe ]0, 1 [, de unde x este strict cresc
atoare pe [0, 1 ]. Prin urmare x(1 ) > 0, ceea ce
arat
a c
a 1 < 1. Din maximalitatea lui 1 obtinem c
a x(1 ) = si deci y(1 ) = < 0.
Ration
and n acelasi mod obtinem c
a exist
a 2 , 3 , 4 ]1 , 1] astfel ca 2 < 3 < 4 ,
x este strict cresc
atoare pe [1 , 2 ] (deci pe [0, 2 ]) si strict descresc
atoare pe [2 , 4 ], y
este strict cresc
atoare pe [1 , 3 ] si strict descresc
atoare pe [3 , 4 ], iar x(2 ) = x(4 ) = 0,
x(3 ) = , y(1 ) = y(3 ) = , y(2 ) = y(4 ) = 0.
In cazul n care 4 < 1 se continu
a procedeul obtin
andu-se 5 , 6 , 7 , 8 ]4 , 1] cu
propriet
ati similare elementelor 1 , 2 , 3 , 4 . Dac
a 8 < 1 acest procedeu se continu
a.
Functia
: [0, 4 ] [, ],
(t) :=
arccos
arccos
x(t)
x(t)
dac
a
dac
a
t [0, 2 ],
t ]2 , 4 ],
este strict cresc

atoare si derivabil
a cu derivata continu
a. In plus
x(t) = cos (t) + ,
y(t) = sin (t) t [0, 4 ].
Utiliz
and formulele de mai sus, avem c
a
R 4 p
0
x02 + y 02 dt = 2,
R 4
0
x0 y dt = 2 .
Dac
a procedeul descris mai sus pentru obtinerea numerelor k s-ar continua de un num
ar n
de ori cu n > L/(2) am obtine c
a
L=
R 4 p
0
x02 + y 02 dt + +
R 4n p
4n4
x02 + y 02 dt +
R1 p
g4n
x02 + y 02 dt 2n > L,
absurd. Deci procedeul se poate repeta de un num

ar n ( IN ) de ori (4n = 1) si L = 2n.
Dac
a n > 1 atunci
L2
L2
f (x, y) = n 2 =
>
= f (
x, y),
4n
4
L
L
unde x
(t) := 2 (1 + cos 2t), y(t) := 2 sin 2t, t [0, 1], contrazic
and faptul c
a (x, y) este
solutie optim
a. Deci n = 1. Am obtinut astfel c
a
x(t) =
L
(1 + cos (t)) ,
2
y(t) =
L
sin (t) t [0, 1].
2
Dac
a < 0, fac
and un rationament complet analog celui de mai sus, se obtine c
a f (x, y) > 0,
si deci (x, y) nu este solutie optim
a pentru (P ).
Este clar c
a solutia problemei (P ) nu este unic
a.
Note bibliografice
Capitolul 1
Rezultatele din Sectiunea 1.1 prezentate far
a demonstratii sunt clasice si se
gasesc n toate cartile de topologie. Se poate consulta, de exemplu, O. Costinescu [13], inclusiv pentru teorema lui Tihonov. Teoremele lui Baire sunt
prezentate dupa L. Schwartz [48]. Pentru functii semicontinue se poate consulta A. Precupanu [41]. Principiul variational al lui Ekeland [20] este prezentat dupa cartea J.P. Aubin - H. Frankowska [1].
Aproape toate rezultatele din Sectiunile 1.3 1.10 sunt clasice si pot fi
gasite n cartile: R. Cristescu [14], N. Gheorghiu [24], R.B. Holmes [30], T. Precupanu [43]. Pentru demonstratia teoremei lui James se pot consulta [30]
sau [43]. Teorema lui Robinson-Ursescu este prezentat
a sub forma data de
S. Robinson [44]; C. Ursescu [53] a stabilit acest rezultat n conditii mult mai
generale. Consecinta 1.8.2 este dovedit
a n [56] pentru spatii Frechet (spatii local convexe complete si metrizabile). Teorema 1.8.11, far
a punctele (ii) si (iii),
se gaseste n cartea lui K. Yosida [54]. Rezultatele cantitative de la punctele
(ii) si (iii) sunt probabil cunoscute, ns
a nu putem indica nici o referint
a precisa pentru ele. Pentru diferentiabilitate n spatii normate se poate consulta
cartea lui T.M. Flett [23]. Teorema 1.10.10 este o generalizare a Teoremei lui
Aubin - Frankowska.
Capitolul 2
Cele mai multe din rezultatele acestui capitol sunt standard si pot fi gasite
n cartile autorilor V. Barbu - T. Precupanu [5], R.T. Rockafellar [45] (pentru spatii finit dimensionale), I. Ekeland - R. Temam [21], R.B. Holmes [29].
Pentru comentarii istorice recomandam aceste carti. Vom face referiri la acele
rezultate care nu se gasesc n aceste carti. Astfel Teorema 2.2.2 a fost stabilita
de J.P. Crouzeix [15] n spatii finit dimensionale, iar pentru rezultatul referitor
la locala lipschitzianitate a functiilor convexe n spatii local convexe se poate
consulta [56]. Teorema 2.4.4 este demonstrata n [45] n spatii finit dimensionale si formulata de J.B. Hiriart-Urruty [26] n cazul general, iar Teorema
223
224
Note bibliografice
2.4.7, punctele (i) si (iii), sunt stabilite n [57]. Rezultate de tipul celor din
Teorema 2.4.8, punctele (iv), (v), (vi) si Teorema 2.4.9 se pot gasi n cartile
autorilor J. Diestel [18], I. Cioranescu [11], respectiv [58], n forme chiar mai
generale.
Utilizarea sistematica a functiilor de perturbare pentru obtinerea formulelor de dualitate, pentru functii conjugate, subdiferentiale si conditii de optimalitate a fost nceputa de R.T. Rockafellar [47]. Autorul acestui curs a
continuat utilizarea acestui procedeu n [59] (si alte lucrari) pentru obtinerea
unor astfel de rezultate, precum si a formulelor pentru subdiferentiale, n
cazul functiilor cu valori vectoriale. Aceasta a permis, de exemplu, reobtinerea
unor rezultate stabilite de S.S. Kutateladze [32], [33], [34] cu demonstratii mult
mai simple. Conditiile foarte generale n care se obtin aceste formule n curs
au la baza lucrarile [59], [60]. Formula pentru h(y) din Teorema 2.6.3 a fost
stabilita de M. Moussaoui - A. Seeger [39], iar cea pentru h (y ), precum
si Teorema 2.6.4, sunt stabilite aici pentru prima data. Consecintele 2.6.1
2.6.4 pot fi gasite n articolele [39], [28], [27]. Rezultatul de la punctul (ii) din
Consecinta 2.6.6 (n = 2) se poate gasi n [55]. Conditia (i) din Teorema 2.6.5
pentru Y0 = Y este echivalent
a cu conditia (4.2) din [59] (deoarece X este
spatiu normat); fara cerinta ca sa fie marginit
a (adica (i)), aceasta conditie
este introdusa de R.T. Rockafellar [47]. Conditiile (i) din Teoremele 2.7.1
2.7.4 sunt folosite, n mod explicit, de D. Aze [2] pentru A operator dens definit
cu grafic nchis. Formula pentru (f1 f2 ) din Consecinta 2.7.6 se poate gasi
n [49]; A. Seeger si M. Volle au obtinut formulele (2.47) si (2.48) n cazul n
care f1 si f2 sunt continue n x
1 respectiv x
2 .
Teoremele lui Borwein, Brndsted - Rockafellar si Bishop - Phelps din
Sectiunea 2.9 sunt prezentate dupa cartea lui R. Phelps [40], iar Teorema lui
Simons si demonstratia Teoremei lui Rockafellar dupa lucrarile lui S. Simons
[50, 51]. Remarcam ca n multe carti se prefera sa se demonstreze teorema lui
Rockafellar [46] n spatii reflexive, utilizand un rezultat referitor la operatori
maximal monotoni. In [40] este demonstrata formula din Teorema 2.9.5 numai
pentru x din domeniul functiei f . Rezultatele din Sectiunea 2.10 sunt clasice
si pot fi gasite n cartile autorilor R.B. Holmes [29], T. Precupanu [43].
Capitolul 3
Rezultatele referitoare la conurile tangente ale lui Bouligand, Clarke si
Ursescu din Sectiunea 3.1 sunt prezentate, n principal, dupa monografia autorilor J.P. Aubin - H. Frankowska [1]. Pentru un studiu mai aprofundat
si aplicatii ale conului tangent n sensul lui Clarke se poate consulta monografia lui F.H. Clarke [12]. Tot dupa [1] sunt prezentate Teorema lui Aubin Frankowska si formulele pentru conuri tangente din Teorema 3.2.3.
Note bibliografice
225
Conditiile necesare de minim si cele suficiente sunt bine cunoscute n

spatii finit dimensionale; se pot consulta cartile autorilor M.R. Hestenes [25],
M.S. Bazaraa - C.M. Shetty [6], M. Bianchi [7]. Noi am cautat sa le obtinem
ca aplicatii ale rezultatelor de analiza convex
a utilizand rezultatele generale
date de Teoremele 3.3.1 si 3.3.2. Rezultatele din Sectiunea 3.4 sunt stabilite
de I. Ekeland [20]. Notiunea de multime aproximat
a de un con este introdusa
de H. Maurer - J. Zowe [36].
Exercitii
Problemele propuse sunt, n general, rezultate cunoscute sau rezultate
ajutatoare stabilite n diverse lucrari. Astfel Exercitiul 2 este din [37], Exercitiul 4 din [16], Exercitiul 15 din [17] (acolo, ntr-o prezentare mai completa),
Exercitiile 17 si 30 din [22], Exercitiile 19 si 25 c) din [9], Exercitiul 20 din [5],
Exercitiul 21 este din [58], implicatia a) c) din Exercitiul 22 este rezultatul
central din [52], n timp ce implicatia b) a) din acelasi exercitiu se gaseste
n [19], echivalentele e) f) si g) h) din Exercitiul 23 sunt din [58], Exercitiul 24, implicatia a) c), ntr-o forma mai slaba, din [3], Exercitiile 28, 29
si, partial, Exercitiul 7 din [35], Exercitiul 27 este un rezultat clasic din [38],
iar Exercitiile 34 si 35 sunt rezultate clasice din calculul variatiilor (a se vedea
[10]).
Bibliografie
[1] J.-P. Aubin, H. Frankowska, Set-valued analysis, Birkauser, Basel, 1990.
, Duality for the sum of convex functions in general normed spaces,
[2] D. Aze
Preprint, University of Perpignan, 1993.
, A. Rahmouni, On primal-dual stability in convex optimization,
[3] D. Aze
Preprint, University of Perpignan, 1993.
[4] S. Banach, Theorie des operations lineaires, Warsovie, 1932.
[5] V. Barbu, T. Precupanu, Convexity and optimization in Banach spaces,
Publishing House of Roumanian Academy and Reidel Publishing Comp., 1986.
[6] M.S. Bazaraa, C.M. Shetty, Nonlinear programming theory and algorithms,
Wiley, New York, 1979.
[7] M. Bianchi,
Torino, 1989.
Introduzione alla teoria dellottimizzazione, G. Giappichelli,
[8] J.M. Borwein, A note on -subgradients and maximal monotonicity, Pac. J.

Math. 103(1982), 307314.
[9] J.M. Borwein, J.D. Vanderwerff, Convergence of Lipschitz regularization
of convex functions, Preprint, Simon Fraser University, Burnaby, 1993.
[10] L. Cesari, Optimization theory and applications. Problems with ordinary
differential equations, Springer, New York, 1983.
nescu, Aplicatii de dualitate n analiza functional
[11] I. Ciora
a neliniar
a, Editura
Academiei R.S.R., Bucuresti, 1974.
[12] F.H. Clarke, Optimization and nonsmooth analysis, John Wiley & Sons, New
York, Chichister, Brisbane, Toronto, Singapore, 1983.
[13] O. Costinescu, Elemente de topologie general
a, Editura Tehnica, Bucuresti,
1969.
227
228
Bibliografie
[14] R. Cristescu, Spatii liniare topologice, Editura Acaddemiei R.S.R., Bucuresti,

1974.
[15] J.-P. Crouzeix, Conditions for convexity of quasiconvex functions, Math.
Oper. Res. 5(1980), 120125.
[16] J.-P. Crouzeix, Continuity and differentiability properties of quasi-convex
functions on IRn , in S. Schaible, W.T. Ziemba, eds., Generalized Concavity in
Optimization and Economics, Academic Press, 1981, pp. 109130.
[17] J.-P. Crouzeix, J.A. Ferland, S. Schaible, Generalized convexity on affine
subspaces with an application to potential functions, Math. Program. 56(1992),
223232.
[18] J. Diestel, Geometry of Banach spaces, Lecture Notes in Math., vol. 485,
Springer-Verlag, Berlin, 1975.
[19] A.L. Dontchev, T. Zolezzi, Well-posed optimization problems, Lecture
Notes Math. 1543, Springer-Verlag, Berlin, 1993.
[20] I. Ekeland, On the variational principle, J. Math. Anal. Appl. 47(1974), 324
353.
[21] I. Ekeland, R. Temam, Analyse convexe et probl`emes variationnels, Dunod,
Gauthier-Villars, 1974.
[22] I.I. Eremin, N.N. Astafiev, Introduction to the theory of linear and convex
programming (n l. rusa), Nauka, Moscova, 1976.
[23] T.M. Flett, Differential analysis, Cambridge University Press, Cambridge,
1980.
[24] N. Gheorghiu, Introducere n analiza functional
a, Editura Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1974.
[25] M.R. Hestenes,
New-York, 1975.
Optimization theory. The finite dimensional case, Wiley,
[26] J.-B. Hiriart-Urruty, -subdifferential calculus, in Convex Analysis and

Optimization, J.-P. Aubin, R.B. Vinter (Eds.), Research Notes in Math. vol.
57, Pitman, pp. 4392, 1982.
[27] J.-B. Hiriart-Urruty, M. Moussaoui, A. Seeger, M. Volle, Subdifferential calculus without qualification conditions, using approximate subdifferentials: a survey, Preprint, Department of Mathematics, University of Avignon
(June 1993).
[28] J.-B. Hiriart-Urruty, R.R. Phelps, Subdifferential calculus, using subdifferentials, Preprint, University of Toulouse (1992).
Bibliografie
229
[29] R.B. Holmes, A course on optimization and best approximation, Lecture Notes
in Oper. Res. and Math. Systems, Springer-Verlag, Berlin, 1972.
[30] R.B. Holmes, Geometric functional analysis and its applications, SpringerVerlag, Berlin, 1975.
[31] R.C. James, Characterizations of reflexivity, Studia Math. 23(1964), 205216.
[32] S.S. Kutateladze, Formulas for computing subdifferentials, (n l. rusa) Dokl.
Akad. Nauk SSSR 232(4)(1977), 770772.
[33] S.S. Kutateladze, Convex operators, (n l. rusa) Uspehi Mat. Nauk 34(1)(1979), 167196.
[34] S.S. Kutateladze, Convex -programming, q(n l. rusa) Dokl. Akad. Nauk
SSSR 245(5)(1979), 10481050.
[35] P.J. Laurent, Approximation et optimisation, Hermann, Paris, 1972.
[36] H. Maurer, J. Zowe, First and second-order necessary and sufficient optimality conditions for infinite-dimensional programming problems, Math. Program.
16 (1979), 98110.
[37] B. Mordukhovich, Complete characterization of openness metric regularity
and Lipschitz properties of multifunctions, Tran. Am. Math. Soc. 340(1993),
135.
[38] J.J. Moreau, Proximite et dualite dans un espace de Hilbert, Bull. Soc. Math.
France 93(1965), 273299.
[39] M. Moussaoui, A. Seeger, Sensitivity analysis of optimal value functions of
convex parametric programs with possibly empty solution sets, Preprint, Department of Mathematics, University of Avignon (March 1992).
[40] R.R. Phelps, Convex functions, monotone operators and differentiability, Lecture Notes in Math., vol. 1364, Springer-Verlag, Berlin, 1989.
[41] A. Precupanu,
curesti, 1976.
Analiz
a matematic
a. Functii reale, Editura Didactica, Bu-
[42] A. Precupanu, Bazele analizei matematice, Editura Universitatii Al. I. Cuza

Iasi, 1993.
a convex
a, Editura
[43] T. Precupanu, Spatii liniare topologice si elemente de analiz
Academiei Romane, Bucuresti, 1992.
[44] S.M. Robinson, Regularity and stability for convex multivalued functions,
Math. Oper. Res. 1(1976), 130143.
230
Bibliografie
[45] R.T. Rockafellar, Convex analysis, Princeton University Press, 1970.

[46] R.T. Rockafellar, On the maximal monotonicity of subdifferential mappings,
Pac. J. Math. 33(1970), 209216.
[47] R.T. Rockafellar, Conjugate duality and optimization, SIAM Publications,
Philadelphia, 1974.
[48] L. Schwartz, Analyse Mathematique I, Hermann, Paris, 1967.
[49] A. Seeger, M. Volle, On a convolution operation obtained by adding level
sets: classical and new results, Preprint, Department of Mathematics, University
of Avignon (1993).
[50] S. Simons, Swimming below icebergs, Set-Valued Analysis 2(1994), 327337.
[51] S. Simons, Subtangents with controlled slope, Nonlinear Anal. TMA 22(1994),
13731389.
[52] V. Soloviov, Duality for nonconvex optimization and its applications, Anal.
Math. 19(1993), 297315.
[53] C. Ursescu, Multifunctions with closed convex graphs, Czech. Math. J.
25(1975), 438441.
[54] K. Yosida, Functional analysis, Springer-Verlag, Berlin, 1965.
[55] M. Volle, Sur quelques formules de dualite convexe et non convexe, Preprint,
Department of Mathematics, University of Avignon (1992).
linescu, A generalization of the Farkas lemma and applications to convex
[56] C. Za
programming, J. Math. Anal. Appl. 66(1978), 651678.
linescu, On an abstract control problem, Numer. Funct. Anal. Optimiza[57] C. Za
tion 2(1980), 531542.
linescu, On uniformly convex functions, J. Math. Anal. Appl. 95(1983),
[58] C. Za
344374.
linescu, Duality for vectorial nonconvex optimization by convexification
[59] C. Za
and applications, An. Stiint. Univ. Al. I. Cuza Iasi, N. Ser., Sect. Ia Mat. 29(3)(1983), 1534.
linescu, Solvability results for sublinear functions and operators, Z. Oper.
[60] C. Za
Res. Ser. A 31(1987), 79101.
Index
a
acoperire deschisa 5
aderenta sau nchidere 4
aplicatie biliniara 36, 57
simetrica 57
de dualitate 116
deschisa 53
multivoca 51
maximal monotona 102
monotona 102
strict monotona 102
cea mai buna aproximare 153

con 15
dual 34
normal 105
tangent n sensul lui Bouligand 157
n sensul lui Clarke 157
n sensul lui Ursescu 157
conditia Palais-Smale 186
Slater 142
convolutie (a doua functii) 76
derivata 62
de ordin II 68
directionala 62
diametru 13
diferentiala Frechet 61
Gateaux 61
dirijata 25
distanta 11
de la un punct la o multime 153
domeniu 8
al unei relatii 50
dualitate 37
dualitate slaba 122

tare 122
epigraf 8
-derivata directionala 87
-solutie (optima) 120
-subgradient 102
familie dirijata de seminorme 25

liniar independenta 23
suficienta de seminorme 30
formula lui Taylor 69
frontiera 4
functie afina 63
coerciva 118
concava (strict) 73
conjugata 96
continua 6
ntr-un punct 6
convexa 73
cvasiconvexa 74
de clasa C 1 (C 2 ) 69
de perturbare 121
derivabila 62
diferentiabila Frechet 61
Gateaux 61
-subdiferentiabila 102
F-diferentiabila 61
de ordin II 67
F(G)-diferentiabila partial 66
G-diferentiabila 61
identica 31
indicatoare 9
inferior (superior) semicontinua 7
ntr-un punct 7
231
232
functie Lagrange 142
lipschitziana 28
local lipschitziana 92
marginala 121
obiectiv 117
proprie 8
Q-crescatoare 75
strict convexa 73
subdiferentiabila 100
superior semicontinua n punct 7
valoare 121
functionala de sprijin 21
liniara 17
Minkowski 17
subliniara 17
extinsa 78
suport 21
gradient 61
graficul unei aplicatii multivoce 51
unui operator 52
hiperplan 21
de sprijin 21
suport 21
homeomorfism 6
imaginea unei relatii 50

inegalitatea lui Young-Fenchel 96
lui Schwartz 58
interior (al unei multimi) 4
algebric 17
relativ 17
la un subspatiu liniar 17
izometrie (liniara) 45
izomorfism (de spatii local convexe) 29
de spatii normate 45
nchidere sau aderenta 4

i.s.c. 9
nf
asuratoare afina 16
conica 16
nchisa 105
convexa 16
Index
nfasuratoare convexa nchisa 35
i.s.c. 91
echilibrata 16
i.s.c. 9
liniara 16
limita 10
inferioara (superioara) 9
a unei aplicatii multivoce 158
max-convolutie 76
metrica 11
uzuala 12
multiplicator Lagrange 143, 184
multime absorbanta 17
afina 15
aproximata de un con 173
a restrictiilor 117
a solutiilor admisibile 117
compacta 6
convexa 15
de nivel 8
de tip epigraf 9
densa 4
deschisa 1
echilibrata 15
nchisa 3
marginita 13
poliedrala 166
simetrica 15
w-marginita 94
w -marginita 94
norma 17
duala 45
nucleu 22
operator adjunct 29
Q-concav 75
Q-convex 75
polara 34
prima axioma a numarabilitatii 3
principiul aplicatiilor deschise 53
Index
principiul uniformei marginiri 94
variational al lui Ekeland 14
problema de programare convexa 117
duala 122
normala 124
primala 122
stabila 124
produs de spatii local convexe 43
scalar 58
proiectie 8
canonica 41
punct aderent 4
de minim (maxim) local 119
de sprijin 21
interior 4
suport 21
sa 142
relatie 50
convexa 51
inversa 51
nchisa 51
segment deschis 15
nchis 15
semi-nchis 15
seminorma 17
semispatiu deschis 21
nchis 21
separare (punct de multime) 21
a doua multimi 22
proprie (a doua multimi) 22
serie absolut convergenta 44
sfera deschisa 11
sistem dual 37
fundamental de vecinatati 2
solutie (optima) 118
locala 178
stricta 178
spatii izomorfe 29
normate izomorfe 45
topologice homeomorfe 6
spatiu Banach 44
cat 41
233
spatiu dual algebric 17
topologic 29
Hilbert 58
local convex 25
metric 11
complet 12
normat 44
neted 113
reflexiv 47
strict convex 113
ortogonal 34
prehilbertian 58
topologic 1
compact 5
separabil 4
separat (Hausdorff) 3
subdiferentiala 100
subgradient 100
subspatiu 40
subsir 12
sir Cauchy (fundamental) 12

convergent 10
w-convergent 95
w -convergent 95
teorema biconjugatei 97
bipolarei 35
de medie 64
de separare algebrica 20
de simetrie a diferentialei 68
graficului nchis 52
I de diferentiabilitate Frechet 65
II de diferentiabilitate Frechet 66
imaginei nchise 55
lui Alaoglu-Bourbaki 38
Aubin-Frankowska 168
Baire I 13
Baire II 14
Bishop-Phelps 150
Borwein 148
Brndsted-Rockafellar 149
Cantor 13
Caratheodory 16
234
teorema lui Eidelheit 32
Ekeland 14
Graves 171
Hahn-Banach 19
James 47
Karush-Kuhn-Tucker 184
Pshenichnyi-Rockafellar 140
Riesz 60
Robinson-Ursescu 51
Rockafellar 153
Simons 150
Taylor 69
Tihonov 6
Weierstrass 11
nucleelor 22
topologie 1
indusa sau urma 4
liniara 25
local convexa 25
mai fina 1
mai putin fina 1
produs 5
slaba 37
slab-stelata 37
uzuala 7
valoare a unei probleme 118

vecinatate 1
Index
Notatii
A
aderenta multimii A (X, )
A+B
multimea {a + b | a A, b B}
AC[0, 1]
spatiul functiilor absolut continue pe [0, 1]
Af
functia definita prin (Af )(y) = inf{f (x) | Ax = y}
A+
multimea {x X | hx, x i 0 x A}
A
multimea {x X | hx, x i 1 x A}
A
multimea {x X | hx, x i = 0 x A}
++
A , A , A
multimile (A ) , (A+ )+ , respectiv (A )
aff A
nfasuratoarea afina a multimii A
aint A
interiorul algebric al multimii A
aint M A
interiorul algebric al multimii A n raport cu subspatiul liniar M
a.p.t.
aproape peste tot
B(x, )
multimea {y (X, d) | d(y, x) < }
BX , B
multimea B(0, 1) ntr-un spatiu normat X
B
multimea BX , X fiind dualul spatiului normat X
1
C
clasa functiilor diferentiabile pe o multime, cu diferentiala continua
C2
clasa functiilor diferentiabile de ordin II pe o multime, cu diferentiala de ordin II continua
C(A, a)
conul con (A a)
C[0, 1]
spatiul normat al functiilor continue pe [0, 1]
cl A
aderenta multimii A (X, )
con A
nfasuratoarea conica a multimii A
con A
multimea con A
conv A
nfasuratoarea convexa a multimii A
conv A
multimea conv A
conv f
nfasuratoarea convexa i.s.c. a functiei f
D(x, )
multimea {y (X, d) | d(y, x) }
d
metrica
df (a), d1 f (a) diferentiala functiei f n a
d2 f (a)
diferentiala de ordin II a functiei f n a
diam A
numarul sup{d(x, y) | x, y A} pentru multimea A (X, d)
dom f
multimea {x X | f (x) < } pentru functia f : X IR
dom G
multimea {x X | G(x) < } pentru operatorul G : X Y
dom R
multimea PrX (R) pentru relatia R X Y
d(x, A)
numarul inf{d(x, a) | a A}
ech A
nfasuratoarea echilibrata a multimii A
epi f
multimea {(x, t) X IR | f (x) t} pentru functia f : X IR
epi G
multimea {(x, y) X Y | G(x) y} pentru operatorul
G:X Y
Fr A
multimea cl A \ int A
f |A
restrictia functiei f : X Y la multimea A X
f
nfasuratoarea i.s.c. a functiei f
f 0 (t)
derivata functiei f n t
235
236
Notatii
f 00 (t)
0
f+
(t0 )
0
f (t0 )
0
f+
(a, )
0
f (x0 ; )
f
f
f1 2 2fn
f1 fn
gr T
H,
<
H,
>
H,
H,
H,
IA
IdE
Im T
Im R
inf g
int A
i.s.c.
ker
L1 (0, 1)
L(X, Y )
L(X, Y )
L2 (X; Y )
L2 (X1 , X2 ; Y )
lim inf n n
lim inf xa f (x)
lim inf xx R(x)
lim supxa f (x)
lim supxx R(x)
lin A
IN
IN
N (A, a)
niv f
PC (x)
P
derivata de ordin II a functiei f n t

derivata la dreapta a functiei f n t0
derivata la stanga a functiei f n t0
derivata directionala a functiei f n a
-derivata directionala a functiei f n x0
f (x ) = sup{hx, x i | x X}
(f )
f1 2 2fn (x) = inf{f1 (x1 ) + + fn (xn ) | x1 , . . . , xn X,
x1 + + xn = x}
f1 fn (x) = inf{max{f1 (x1 ), . . . , fn (xn )} | x1 , . . . , xn X,
x1 + + xn = x}
multimea {(x, T (x)) | x X} pentru functia T : X Y
multimea {x X | hx, i = }
multimea {x X | hx, i < }
multimea {x X | hx, i > }
multimea {x X | hx, i }
multimea {x X | hx, i }
functia definita prin IA (x) = 0 daca x A, IA (x) = daca x
/A
functia de la E la E definita prin IdE (x) = x
multimea {T (x) | x X} pentru operatorul T : X Y
multimea PrY (R) pentru relatia R X Y
numarul inf xX g(x), unde g : X IR
interiorul multimii A (X, )
inferior semicontinuu
multimea {x X | (x) = 0} pentru X 0
spatiul (claselor) functiilor integrabile Lebesgue pe ]0, 1[
spatiul operatorilor liniari T : X Y
multimea operatorilor liniari si continui de la X la Y
multimea aplicatiilor biliniare si continue de la X X la Y
multimea aplicatiilor biliniare si continue de la X1 X2 la Y
numarul supmIN inf nm n IR pentru (n ) IR
numarul supV V(a) inf xV f (x) IR pentru f : (X, ) IR
multimea v Y limdom R3xx d(v, R(x)) = 0 pentru R

X Y
numarul inf V V(a)supxV f (x) IR pentru f : (X, ) IR
multimea v Y lim inf dom R3xx d(v, R(x)) = 0 pentru

RX Y
nfasuratoarea liniara a multimii A
multimea numerelor naturale
multimea IN \ {0}
+
conul (C(A, a)) pentru a A
multimea {x X | f (x) }
multimea {
c C | d(x, c) d(x, c) c C}
familie de seminorme
Notatii
Pr
PrX
pA
IR
IR+
IR
R, R1
R(A)
R1 (B)
raint A
ric A
237
functia de la X la X/X0 definit prin Pr(x) = x

(clasa lui x)
functia de la X Y la X definit prin PrX (x, y) = x
functia definita prin pA (x) = inf{ 0 | x A}
multimea numerelor reale
intervalul [0, [
multimea IR {, +}
relatie, si relatia sa inversa: R1 = {(y, x) | (x, y) R}
multimea {y Y | x A : (x, y) R}
multimea {x X | y B : (x, y) R}
interiorul relativ algebric al multimii A
multimea raint A daca aff A este nchisa, respectiv daca aff A nu
este nchisa
SX , S
multimea UX \ BX
S
multimea SX
S(f, C)
multimea {
x C | f (
x) f (x) x C}
S(P )
multimea S(f, C) pentru problema min f (x), x C
S (f, C)
multimea {
x C | f (
x) f (x) + x C}
S (P )
multimea S (f, C) pentru problema min f (x), x C
S:X;Y
aplicatie multivoca de la X la Y
s.s.c.
superior semicontinuu
T
operatorulT : Y X definit
T y = y T
prin
1
TB (M, x
)
multimea u X lim inf t0 d u, t (M x
) = 0
TC (M, x
)
multimea u X limM 3xx,t0 d u, t1 (M x) = 0
TU (M, x
)
multimea u X limt0 d u, t1 (M x
) = 0
(tn ) 0+
(tn ) ]0, [, tn 0
UX , U
multimea D(0, 1) n spatiul normat X
U
multimea UX
V (x), V(x) sistemul vecinatatilor lui x fata de topologia
V (x; p1 , . . . , pn ; ) multimea {y X | p1 (y x) < , . . . , pn (y x) < }
v(f, C)
numarul inf{f (x) | x C}
v(P )
v(f, C) pentru problema min f (x), x C
w
topologia (X, X ) pe spatiul local convex (normat) X
w
topologia (X , X) pe dualul X al spatiului local convex
(normat) X
X0
spatiul L(X, IR)
X
spatiul L(X, IR)
X/X0
spatiul cat al lui X n raport cu subspatiul X0
(X, d)
spatiu metric
(X, Y, F )
sistem dual
(X, h , i)
spatiu cu produs scalar sau prehilbertian
(X, P)
spatiu local convex
(X, P)
dualul topologic al unui spatiu local convex
(X, )
spatiu topologic
(xn ) x, xn x, x = lim xn sirul (xn ) converge la x
238
Notatii
xn x
w
xn
sirul (xn ) converge la x n raport cu topologia w
sirul (xn ) converge la x n raport cu topologia w n X

subsir al sirului (xn )
multimea {(1 )x + y | [0, 1[}
multimea {(1 )x + y | [0, 1]}
multimea {(1 )x + y | ]0.1[}
elementul F (x, y) daca (X, Y, F ) este sistem dual sau produsul
scalar al elementelor x, y daca X este spatiu prehilbertian
hx,yi
6 (x, y)
numarul arccos kxkkyk
Y
multimea Y {}
y1 Q y2 , y1 y2 faptul ca y2 y1 Q, unde Q Y este con convex
0f
functia Idom f
kT k
norma operatorului liniar T
kxk
norma elementului x
kk
norma
kk
norma functionalei liniare
f (a)
gradientul sau diferentiala functiei f n a
2 f (a)
diferentiala de ordin II a functiei f n a
x f (a, b)
gradientul sau diferentiala functiei f n (a, b) n raport cu
variabila x
f
subdiferentiala functiei f
f (x)
f
-subdiferentiala functiei f
f (x)
-subdiferentiala functiei f n x
derivata functiei f de variabile s, t n raport cu s

s (s, t)
A
functia definita prin A (x) = inf{t | (x, t) A} pentru A X IR
A
multimea
{a | a S
A}
Q
x(i) Xi i I
X
X
mult
imea
x
:
I
i
i
iI
iI
Q
topologia pe produsul cartezian al spatiilor (Xi , i )
iI i
(X, Y )
topologia pe X generata de familia de seminorme {|F (, y)| | y Y },
unde (X, Y, F ) este un sistem dual
-i.s.c.
-inferior semicontinuu
,
topologii
0
topologia uzuala pe IR, IR, respectiv IRk
d
topologia generata de metrica d
topologia generata de familia de seminorme P
P
X0
topologia {D X0 | D } pe X0 , unde X0 X, iar este
topologie pe X

1 2
produsul topologiilor 1 si 2
oricare ar fi, pentru orice
exista (cel putin un)

:=, =:
a := b, b =: a nseamna ca a este prin definitie egal cu b
sfarsitul unei demonstratiei sau al unei teoreme fara demonstratie
x
(xnk )kIN , (xnk )

[x, y[
[x, y]
]x, y[
hx, yi

CONSTANTIN ZALINESCU,
Programare matematic
a n spatii normate infinit dimensionale (Mathematical programming in infinite dimensional normed linear spaces), Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1995, p. 250.
Contents
Preface
1 Preliminary results on functional analysis

1.1 Topological spaces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Metric spaces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Hahn-Banachs theorem and algebraic separation theorems
1.4 Locally convex spaces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5 Topological separation theorems . . . . . . . . . . . . . . .
1.6 Weak topologies and Alaoglu-Bourbakis theorem . . . . . .
1.7 Subspaces, quotient and product spaces . . . . . . . . . . .
1.8 Normed linear spaces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.9 Hilbert spaces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.10 Differentiability in normed linear spaces . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
1
11
15
24
32
36
40
44
58
61
2 Convex programming
2.1 Convex functions . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Semicontinuity of convex functions . . . . . . . . . .
2.3 Conjugate functions . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4 The subdifferential of a convex function . . . . . . .
2.5 The general problem of convex programming . . . .
2.6 Perturbed problems . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.7 Formulae for conjugates, subdifferentials, duality
and optimality conditions . . . . . . . . . . . . . . .
2.8 Constrained convex optimization . . . . . . . . . . .
2.9 Some fundamental results of convex analysis . . . . .
2.10 Applications to the best approximation problems . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
formulae
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
131
140
147
153
3 Nonconvex programming
3.1 Tangent cones . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Formulae for tangent cones . . . . . . . . . .
3.3 Necessary and sufficient optimality conditions
3.4 Asymptotical optimality conditions . . . . . .
.
.
.
.
157
157
167
178
185
239
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
73
73
88
96
100
117
121
240
Contents
Exercises
189
Bibliographical notes
223
Bibliography
227
Index
231
Notations
235
Redactor : PETRE MOCANU

Tehnoredactor : ELENA MATEESCU ?
Bun de tipar : 1 februarie 1995. Format 16/70100.
Coli de tipar : 15,75.
?????? : ???.??
C.Z. pentru biblioteci mari :
???.?? : ???.???
C.Z. pentru biblioteci mici : ??
Tipografia ?

Programare Convexa Si Analiza Functionala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Programare Convexa Si Analiza Functionala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROGRAMARE MATEMATICA

EDITURA ACADEMIEI ROMANE

tate. De asemenea, ca aplicatii, punem n evident

Conditii necesare si conditii suficiente de optim . . . . . . . . . 178

In aceasta sectiune punem n evident

Teorema 1.1.2 Fie (X, ) spatiu topologic. Familia {V(x) | x X} are

Cap. 1 Rezultate preliminare de analiza functional

Este interesant de observat ca se poate proceda si invers, ceea ce se face

Un exemplu de sistem fundamental de vecin

1.1 Spatii topologice

sistem fundamental de vecin

Se spune ca (X, ) satisface prima axiom

Cap. 1 Rezultate preliminare de analiza functional

Introducem acum alte doua notiuni topologice importante. Fie multimea

topologic si A, B X. Au loc urm

Are loc un rezultat dual pentru aderenta.

Multimea A (X, ) se numeste dens

Analog (exercitiu !), avem ca

1.1 Spatii topologice

Pentru x = (xi ) X consider

Se constata din nou ca {V(x) | x X} satisface conditiile din Teorema 1.1.2 si

(iii) (Fi )iI F : [

O familie de multimi (Di )iI astfel nc

Cap. 1 Rezultate preliminare de analiza functional

Teorema 1.1.10 (Tihonov). Fie (Xi , i ), i I 6= , o familie de spatii

a multimii A se poate extrage o subacoperire finita. In plus are loc urmatorul

1.1 Spatii topologice

Notam prin IR multimea numerelor reale, iar multimea { IR | 0},

Aceste conditii sugereaza introducerea functiilor semicontinue. Astfel,

Cap. 1 Rezultate preliminare de analiza functional

Multimile dom f si epi f se numesc domeniul si respectiv epigraful functiei

1.1 Spatii topologice

Considerand V := V1 V2 , avem ca < f1 (x) + f2 (x) pentru orice x V .

Observam ca dom IA = A si epi IA = A [0, [. In plus IA este i.s.c. daca si

A (x) := inf{t | (x, t) A}.

Prin urmare, daca A este nchis

lim sup f (x) :=

Cap. 1 Rezultate preliminare de analiza functional

epi f epi f cl epi f

Prin urmare epi f = epi f si f f .

Desigur, n conditia (1.6) se poate nlocui V(x) cu un sistem fundamental de

1.2 Spatii metrice

Sa observam ca lim inf n f (xn ) f (x), daca f este i.s.c. n x si xn x,

proprie si := inf{f (x) | x X}. Daca exista x

atunci IR si concluzia are loc. Presupunem deci ca f (x) > pentru

compact, exista 1 , . . . , n ], [ astfel ca X = i=1 Di . Putem presupune

orice x, contrazicand alegerea lui .

Un exemplu important de spatiu topologic este acela de spatiu metric. In

U2 (x) = {D(x, ) | > 0},

unde D(x, ) := {y X | d(y, x) }. Prin urmare orice spatiu metric

Cap. 1 Rezultate preliminare de analiza functional

Un exemplu deosebit de important de spatiu metric este IR cu metrica

mod asemanator, pe IR , k IN , consideram metrica

topologia determinata de aceasta metrica o notam tot prin 0 . In spatii metrice

< : (xn ) este convergent.

Demonstratie. (i) (ii) Fie (xn ) X un sir cu proprietatea ca seria

d(xn , xm ) d(xn , xn+1 ) + + d(xm1 , xm ),

1.2 Spatii metrice

Consideram n0 := m0 , n1 := max{n0 + 1, m1 }, . . . , nk+1 := max{nk + 1,

Demonstratie. A arata ca A := nIN Dn este densa revine la a arata

Cap. 1 Rezultate preliminare de analiza functional

diam Fn 0. Din teorema lui Cantor rezulta existenta unui x nIN Fn .

1.3 Teorema Hahn-Banach si teoreme de separare algebrica