Sunteți pe pagina 1din 5

Anna Karenina (rus: ) este un roman scris de Lev Tolstoi i publicat n foiletoane, n intervalul 1875 - 1877.

Cu Anna
Karenina, atenia lui Tolstoi se ndreapt spre viaa contemporan. n raport cu Rzboi i pace, aici sfera de realit i i probleme se
restrange: este un roman al vieii de familie. Anna Karenina este considerat cel mai cinematografic roman al lui Tolstoi, beneficiind
de numeroase ecranizri. Nefericita Anna a fost ntruchipat de actrie celebre: Greta Garbo (1935), Vivien Leigh (1948), Jacqueline
Bisset (1985), Sophie Marceau (1997).
Ca i n Rzboi i pace, cadrul social (aproximativ 150 de personaje) este i aici amplu i atent investigat. Problemele aduse n
discuie, ilustrate prin cazul personajelor principale, demonstrate de destinul lor, au un caracter diferit, mai puin social, mai mult
individual, mai nuanat filozofic: sensul i scopul vieii, condiiile morale ale cstoriei i vie ii de familie, rela ia dintre via a i moarte,
dintre iubire i fericire. Privirile scriitorului se extind ns i asupra unui cmp social vast, cuprinznd intelectuali, negustori, rani, etc.
n primul plan ns rmne lumea nobilimii, n cadrul creia, cu subliniate tendine moralizatoare, Tolstoi ine s pun n relief corup ia
lumii mondene, a aristocraiei citadine, creia i este opus, ntr-un viu efect de contrast, viaa simpl, sincer, pur, a nobilimii rurale,
reprezentat de familia Levin.
n 1873, Tolstoi a nceput s lucreze la urmtorul lui roman de mari proporii, inspirat parial din ni te evenimente ce au avut loc la o
moie nvecinat, unde amanta respins a unui nobil s-a sinucis aruncndu-se n faa unui tren. Acest subiect, pe fundalul recitirii
poeziilor lui Pukin copiilor si l-a inspirat s scrie despre o familie cu adevrat nefericit.
Dup cteva luni, la finalizarea manuscrisului, n loc s prezinte cartea n forma final, Tolstoi a decis s dezvolte i s elaboreze textul
nc i mai mult. Dup corectarea i trimiterea acestui exemplar la tiprit, a decis s editeze i s dezvolte textul nc o dat. Stilul lui
Tolstoi a fost mereu aa. Fiecare nou idee i prea mai strlucit dect cea anterioar i trebuia s revin pe text i s-l corecteze. Totu i,
cnd forma final a acestui roman ce descria istoria tragic a unei familii a ajuns s fie tiprit, aproape jumtate din text a fost tiat, iar
ntrzierile de tiprire erau inevitabile. n 1877, romanul a fost publicat n cele din urm n ntregime.
Toate familiile fericite seamn ntre ele, fiecare familie nefericit este nefericit n felul ei. Astfel ncepe romanul, scris i editat cu
minuiozitate, reflectnd modul n care autorul percepea dragostea i tragedia.
Rzvrtita Anna Karenina d fru liber pasiunii pentru un ofier ndrzne, contele Vronski, i i prsete cminul lipsit de dragoste
pentru a se arunca n braele unei iubiri pasionale, dar sortite eecului. Ea i sacrific astfel copilul i se supune condamnrii de ctre
nalta societate moscovit. Povestea tragic a Annei este ntreesut i contrasteaz cu idila i cstoria dintre Constantin Levin i Kitty
cerbakaia, foarte asemntoare cu cea dintre Tolstoi i soia sa. Cautnd adevrul, Levin i exprim opiniile despre societatea
contemporan, politic i religie, care sunt adesea considerate ca aparinnd autorului.[2]
Coninutul
Este istoria a dou iubiri, istorie care se desfoar paralel, contrapunctic: cea care i unete pe Kitty i Levin n armonia vie ii calme de
familie, i iubirea vinovat dintre tnra soie a btrnului Karenin i frumosul ofier, contele Vronski. Rareori n ntreaga literatur
universal a fost realizat cu atta finee i for de studiu al evoluiei sentimentelor - de dragoste pur, de dorin , de suferin , de
gelozie, de mil, de remucare, de obsesii, de disperare - ca cel pe care Tolstoi l face asupra membrilor triunghiului conjugal. Via a
intim a eroilor se desfoar pe fondul unor adnci contradicii sociale care le determin n cele din urm soarta. Problemele sociale
fundamentale i gsesc expresia n cutrile lui Levin, n incercrile lui de a gsi calea cea mai justa n comportare n condi iile
dezvoltrii capitalismului. Levin sufer la vederea ruinrii nobilimii i sper ntr-o redresare. El se ridic mpotriva tendin elor de
dezvoltare capitalist n domeniul agriculturii i lupt pentru gsirea unei limbi comune de n elegere ntre mujici i mo ieri, n interesul
amndurora. Mersul firesc al istoriei contrazice ns teoriile lui Levin i el cade ntr-un profund pesimism, care-l aduce la un pas de
sinucidere. Ca i n Rzboi i pace, eroul i capt linitea sufleteasc n urma aflrii - tot prin intermediul unui mujic - a sensului i
adevrului vieii, care pentru el se concretizeaz n principiul autodesvririi morale. Con inutului de idei i corespunde o miestrie
artistic desvrit.
Personajele
Anna Arkadievna Karenina - Sora lui Stepan Oblonski, soia lui Alexei Karenin i amanta contelui Vronski
Contele Alexei Kirilovici Vronski - Amantul Annei. Este militar i aspir la o carier militar, ulterior renun la aceasta.
Prinul Stepan Arkadievici Oblonski - Soul Dariei. Temperament sangvinic,chefliu,petrecre. Uor u uratic.
Daria Alexandrovna Oblonskaia (Dolly)- Soia lui Stepan. Este dedicat familiei i vieii de familie. Sufer sentimental din cauza
infidelitii soului ei.
Alexei Alexandrovici Karenin - Soul Annei.nalt funcionar i om cu relaii. Fire rece i introvertit.
Konstantin Dmitrici Levin - Intelectual preocupat de viata rural i n special de agricultur. Triete o deziluzie atunci cnd Kitty i
refuz cererea n cstorie insa nu renunta si este acceptat a doua oara. Se casatoreste plin de sperante intr-o viata de familie plina de
armonie dar realitatea se dovedeste a fi alta. Aceasta dezamagire il determina sa mediteze profund la sensul vietii si treptat se transforma
dintr-un liber-cugettor intr-o persoana care va atribiu acestui sens pe Dumnezeu insusi.
Ekaterina Alexandrovna cerbakaia (Kitty) - Sora Dariei i n final soia lui Levin. Kitty trece printr-o grea perioad sentimental n
urma rupturii relaiilor amicale cu Vronski, pe care-l iubea. Pn la urm se intoarce la dragostea lui Levin.
Un roman de referin
Tolstoi nu se autopastieaz, ci prezint, n caracterizarea epocii i mai ales n caracterizarea eroilor, noi i noi trsturi de o
nemaintalnit profunzime psihologic. Anna, Vronski, Karenin, Levin, Kitty, i numeroase alte personaje din roman reprezint realizri
artistice excepionale. Neobinuita amploare a preocuprilor, nzuina de a nelege n ntregime cele mai complexe probleme ale
progresului uman i neobosita cutare a adevrului, sunt trsturile de baz ale drumului de creaie strbtut de marele scriitor, care s-a
ridicat pe cele mai nalte culmi ale culturii mondiale i a crui oper a constituit un pas nainte n dezvoltarea artistic a omenirii.
Critic
Fr ndoial c ai citit crile lui Tolstoi Rzboi i pace i Anna Karenina. Nu am cunoscut fericire pn n vara aceasta, iar acum
am sentimentul c am ntlnit perfeciunea n reprezentarea vieii omeneti. Viaa pare ntr-adevr mai pu in real dect relatarea ei. O
veridicitate att de infailibil! Impresia produs m obsedeaz aa cum nu mi s-a mai ntmplat cu nicio lucrare literar pn acum.

William James, ntr-o scrisoare ctre Henry James


E o opera de art perfect, o carte absolut deosebit de cele ce se public n Europa.
F.M. Dostoievski, despre Anna Karenina
Anna Karenina
Romanul lui Lev Tolstoi, Anna Karenina, este unanim recunoscut ca fiind unul din piscurile cele mai inalte ale artei literare.
Totodata este si romanul cel mai clasic nu numai in literatura rusa ci si in litertura universala intrucat, cum observa la timpul sau si
Ibraileanu, nici un roman din literatura universala nu intruneste atat de multe si variate insusiri . Urmeaza o veritabila explozie de
superlative, care ne da o idee despre ceea ce considera criticul roman ca trebuind sa fie un roman perfect :
Observatia profunda si amanuntita, delicatetea analizei, colosala putere de evocare a vietii, adancimea conceptiei asupra lumii,
atitudinea inalta omeneasca fata cu subiectul, interesul captivant datorit complicatiilor sufletesti si nu intrigii iata atatea calitati care
fac din romanul lui Tolstoi capodopera geniului .
Totusi, e ciudat poate, dar marturiile contemporanilor atesta ca Tolstoi lucra la Anna Karenina cam in sila, indoindu-se mereu
de reusita. Se pare ca scriitorului nu-i reusea mai ales reconstituirea atmosferei. Tolstoi persevera totusi, rezistand ispitei de a se lasa
capturat de alte inspiratii.
Eroina principala, initial Tatiana Stavrovici ,viitoarea Anna Karenina, a pornit de la un personaj prin excelenta negativ, nici
prea frumoasa, ci doar atragatoare, dar vulgara, superficiala, cocheta ; ea devenea adultera fara prea multe framantari sufletesti, mai
degraba din perversitate decat din pasiune. In ce masura chipul definitiv difera de aceasta prima aparitie ne-o arata chiar paginile
romanului, incepand cu portretul fizic. Literalmente ramai cu impresia ca Tolstoi a mobilizat parca intreaga maiestrie pentru a sugera
inca de la intrare cat de frumoasa e eroina lui in sensul cel mai deplin al cuvantului. Frumusetea Annei devina un veritabil leit-motiv
al intregii actiuni. Totodata Anna e si un om superior, e purtatoare a unei sume de calitati, care o singularizeaza parca in raport cu grupul
personajelor inconjuratoare. Dupa cum observa un exeget, chiar din primele capitole, inca in partea pe care am putea-o considera cxa
fiind expozitiunea romanului, este data inaltimea de unde anna va cobori apoi .
Anticipand, vom semnala inca un amanunt. Este indeobste cunoscut ca romanul Anna Karenina , asa cum il cunoastem
astazi, are o compozitie, am spune, bipolara, materialul epic organizandu-se in jurul a doua personaje principale : Anna Karenina si
Konstantin Levin.
Acesta din urma e de asemenea un personaj superior, in mod evident simpatizat de autor. Mai mult, exegetii sunt de acord ca
destinul lui Levin contine si laturi autobiografice. Potrivit din anumite unghiuri, personajul apare ca un alter-ego al autorului. E posibil
ca tocmai de aceea Levin sa nu faca parte din anturajul Annei e inca un tur de forta al maestrului, insa cele doua personaje se intalnesc
abia spre sfarsitul actiunii- cap. X al celei de-a VII-a parti- cu cateva zile inainte de sinuciderea Annei. E o situatie la care s-a putut
ajunge de asemenea doar in urma unei serii de modificari structurale in compozitia epica, desfasurarea actiunii, sistemul de personaje.
In primele redactari, vinovatia Annei( sau a Tatianei) se evidentiaza si prin confruntarea cu caracterele superioare ale
celorlalti protagonisti implicati in drama. Sotul femeii necredincioase, desi om in varsta, aparea totusi ca un barbat aproape ideal.
Om dintr-o bucata, nobil si sincer era si viitorul Vronski.
Spune undeva Ibraileanu ca romanul lui Tolstoi merge amplu, maret, purtand cu el sute de fiinte- ca o mica planeta- cu viata lor
diversa, cu trecutul si viitorul lor. caracterizarea e, dupa parerea noastra, extrem de subtila, susceptibila de a ne familiariza cu
specificul realismului tolstoian.
Valoarea estetica, sociala si ideologica a romanului Anna Karenina poate fi relevata din mai multe puncte de vedere.
Explicabil, de la inceput chiar, atentia multor cercetatori a fost atrasa de problematica operei. Schematizand, am putea grupa punctele de
vedere in jurul a trei aspecte : fresca sociala, destinul annei si destinul lui Levin.
La aparitia romanului, critica democratica rusa i-a dat in ansamblu o apreciere nefavorabila.
O alta apreciere a dat romanului Anna Karenina Dostoevski in jurnalul unui scriitor. Chiar inainte de a-si publica
articolul, el sustinea intr-o scrisoare ca lectura romanului l-a intarit in convingerea ca un scriitor artist, in afara poeziei, trebuie s
a cunoasca amanuntit realitatea pe care o zugraveste :
Dupa parerea mea, la noi exceleaza in acest sens contele Lev Tolstoi
Dostoevski a vazut in roman in special imbinarea elementului national cu cel universal, considerandu-l un cuvant rus
adresat intregii umanitati si neavand egal in literatura timpului . Punctul de vedere al unui artist rus asupra vinovatiei si crimei fiind
afirmat in acelasi timp printr-o uriasa explorare psihologica a sufletului omenesc, cu o teribila adancime si forta, cu un realism inca
necunoscut al reprezentarii artistice . Paradoxal, Dostoevski extragea din aceasta caracterizare noi argumente de folosit in polemicalui
cu socialistii . Peste reliefarea valorii artistice, insa, nu se poate trece.
Ca romanul contine si elemente de satira, ca se constituie si ca o violenta critica a inaltelor cercuri aristocratice, precum si a
varfurilor birocratice ale statului, de asemenea a fost observat aproape de la cele dintai comentarii.
Scoala critica sociologica in special a excelat in reliefarea acestor aspecte.unora li s-a parut chiar ca astfel, Tolstoi, o absolva
pe Anna de raspundere pentru destramarea familiei. Iar in deceniile ulterioare, cercetarea arhivelor, indiscutabil a contribuit la
consolidarea acestei interpretari.
S-a vazut cum, de la o redactare la alta, Tolstoi ingrosa antiteza dintre puritatea sufleteasca a eroinei principale si fatarnicia celor care o
condamna. Dar persista intrebarea : de ce atunci n-a renuntat Tolstoi la motto-ul biblic : a mea este razbunarea, eu voi rasplati ?
Mult timp in literatura de specialitate s-a considerat ca fiind valabil raspunsul dat de criticul M.S.Gromeka intr-un
articol citit si aprobat inainte de a fi publicat de Tolstoi insusi.
In rezumat, criticul sustinea ca vinovatia societatii nu anuleaza vinovatia Annei, intrucat casatoria e o institutie sacra si ca atare orice
gest care atenteaza la temeinicia ei trebuie sa fie condamnat .
Mai tarziu a capatat o oarecare raspandire punctul de vedere potrivit caruia motto-ul l-ar prezenta doar pe ganditorul
tolstoi, dar ca in roman artistul il biruie pe filosoful moralist.
O solutie originala a fost propusa de B.Meichenbaum, care extrage sensul condamnarii din antiteza dintre cele doua
cupluri : Anna-Vronski ; Levin-Kitty. In timp ce acesta din urma tinde catre o viata deplina, si Anna si Vronski actioneaza ca manati de o
pasiune oarba, incompatibila cu moralitatea umana asa cum o intelegea Tolstoi. []
In substanta ei, credinta lui Tolstoi nu prea avea nimic in comun cu dogmele bisericii crestine. Nu intamplator prea-sfantul
sinod preavoslavnic rusesc l-a excomunicat. Dar sa nu uitam totusi ca enumerand flagrantele contradictii din opera lui Tolstoi ,Lenin

conchidea: pe de o parte realismul cel mai lucid, smulgerea tuturor mastilor;pe de alta parte, propovaduirea unuia din cele mai marsave
lucruri din cate exista pe pamant si anume : religia, tendinta de a pune in locul popilor din oficiu popi din convingere, adica cultivarea
clericarismului celui mai rafinat si de aceea deosebit de odios .[]
In partea intai, cu exceptia a patru scurte digresiuni, materialul actiunii se alcatuieste din intamplarile prin care trec
personajele in decurs de cinci zile.
Prima zi- tulburarea din casa Oblonski , sosirea lui Levin si serata din casa Scerbatki, a doua zi- sosirea Annei, apoi balul,
plecarea, noaptea in tren si reintoarcerea la Petersburg. Partea a doua e ceva mai numeroasa, cuprinde digresiuni mai numeroase, dar si
aici actiunea ar putea fi impartita in opt zile. Si asa mai departe. Ziua petrecuta de Karenina la Moscova, in compania lui Stiva Oblonski
se intinde pe sapte capitole, casatoria lui Levin(partea a cincea) pe cinci ; o zi a Annei la Petersburg, incluzand revederea cu copilul, iar
apoi scandalul de la teatru (tot partea a cincea) pe sase. In partea a sasea, evenimentele a trei zile, inclusiv vanatoarea si izgonirea lui
Veslovski, se intind pe un spatiu de 1 capitole, iar in partea a saptea, ziua lui Levin din ajunul nasterii copilului pe zece. Toata partea
a saptea, ca si partea intai, se consuma in cinci zile, iar toata partea a opta, cu exceptia a trei capitole in care sunt reconstituite
retrospectiv framantarile sufletesti ale lui Levin, e de fapt, povestirea evenimentelor unei singure zile.
In volumul sau monografic, V. Sklovski, intituleaza unul din capitole de ce romanul Anna Karenina nu este un roman de
familie si-si sprijina argumentarea pe constatarea ca activitatea gospodareasca a lui Lenin nu este un detaliu ci dezvaluie temelia
romanului. Sklovski descopera in aceasta imprejurare chiar un fel de consonanta cu o observatie a lui Engels, care, vorbind despre
Fourier, mentiona intr-o nota ca tot la el gasim si conceptia profunda ca in toate societatile defectuase, sfasiate de antagonisme, familiile
izolate constituie unitati economice.
Un alt exeget rus considera ca Anna Karenina este o grandioasa epopee psihologica.in acelasi timp, nimeni nu va contesta
ca Anna Karenina reprezinta si o fresca sociala de o uimitoare plasticitate.[...]
Anna e comparata cu emma Bovary a lui Flaubert, intrucat sufera de idealism, sau mai exact este romantioasa, vrea
imposibilul, barbatul ideal, ba inca si mai mult, un barbat dedicat cu totul dragostei precum ea.[...]
De buna seama, cand descoperim azi prin text si dincolo de text doctrina tolstoiana, ne incearca o anumita nedumerire.
Pentru noi, marxistii, originile sociale ale relatiilor dintre oameni sunt si vor fi esentiale. Viata e un dat, care trebuie sa fie acceptat asa
cum este. Nu viata trebuie sa fie adaptata la nevoile omului, ci omul e dator sa se adapteze cerintelor ei.
Lui Tolstoi i s-a parut ca prin destinul lui Levin a dat intemeierea necesara acestei convingeri, a gasit calea restabilirii
echilibrului intre ideal si realitate conformarea la principiul binelui.
Caracterul utopic al unei asemenea iesiri este pentru noi azi, evident. Dar dincolo de aceasta neracordare doctrinala,
tabloul maret al strafundurilor existentiale impune. Tolstoi e parintele recunoscu al literaturii secolului XX, al unei literaturi profund
ostile oricarei conventionalizari constrangatoare. Principiul binelui nu poate fi extras din speculatii asupra divinitatii. El este al vietii. El
nu poate fi descoperit decat prin viata. Framantarea pentru sensul vietii are rost numai pentru omul care crede ca acest sens exista.
Sensul nu poate fi inventat, ci trebuie descoperit.
Fara indoiala ca nici un roman din literatura universala nu intruneste atat de multe si variate insusiri ca Anna Karenina.
Observatia profunda si amanuntita, delicatetea analizei, colosala putere de evocare a vietii, atitudinea inalt omeneasca fata cu subiectul,
interesul captivant datorit complicatiilor sufletesti si nu intrigei, naturalul si spontaneitatea expunerii, maretia constructiei iata atatea
calitati care fac din romanul lui Tolstoi capodopera geniului.
Garabet Ibraileanu

Eroina principala, initial Tatiana Stavrovici ,viitoarea Anna Karenina, a pornit de la un personaj prin excelenta negativ, nici prea
frumoasa, ci doar atragatoare, dar vulgara, superficiala, cocheta ; ea devenea adultera fara prea multe framantari sufletesti, mai degraba
din perversitate decat din pasiune. In ce masura chipul definitiv difera de aceasta prima aparitie ne-o arata chiar paginile romanului,
incepand cu portretul fizic.
Literalmente ramai cu impresia ca Tolstoi a mobilizat parca intreaga maiestrie pentru a sugera inca de la intrare cat de frumoasa e
eroina lui in sensul cel mai deplin al cuvantului. Frumusetea Annei devina un veritabil leit-motiv al intregii actiuni. Totodata Anna e si
un om superior, e purtatoare a unei sume de calitati, care o singularizeaza parca in raport cu grupul personajelor inconjuratoare. Dupa
cum observa un exeget, chiar din primele capitole, inca in partea pe care am putea-o considera cxa fiind expozitiunea romanului, este
data inaltimea de unde anna va cobori apoi .
Anticipand, vom semnala inca un amanunt. Este indeobste cunoscut ca romanul Anna Karenina , asa cum il cunoastem astazi, are o
compozitie, am spune, bipolara, materialul epic organizandu-se in jurul a doua personaje principale : Anna Karenina si Konstantin
Levin.
Acesta din urma e de asemenea un personaj superior, in mod evident simpatizat de autor. Mai mult, exegetii sunt de acord ca destinul lui
Levin contine si laturi autobiografice. Potrivit din anumite unghiuri, personajul apare ca un alter-ego al autorului. E posibil ca tocmai de
aceea Levin sa nu faca parte din anturajul Annei e inca un tur de forta al maestrului, insa cele doua personaje se intalnesc abia spre
sfarsitul actiunii- cap. X al celei de-a VII-a parti- cu cateva zile inainte de sinuciderea Annei. E o situatie la care s-a putut ajunge de
asemenea doar in urma unei serii de modificari structurale in compozitia epica, desfasurarea actiunii, sistemul de personaje.
In primele redactari, vinovatia Annei( sau a Tatianei) se evidentiaza si prin confruntarea cu caracterele superioare ale celorlalti
protagonisti implicati in drama. Sotul femeii necredincioase, desi om in varsta, aparea totusi ca un barbat aproape ideal.
Om dintr-o bucata, nobil si sincer era si viitorul Vronski.
Spune undeva Ibraileanu ca romanul lui Tolstoi merge amplu, maret, purtand cu el sute de fiinte- ca o mica planeta- cu viata lor
diversa, cu trecutul si viitorul lor. caracterizarea e, dupa parerea noastra, extrem de subtila, susceptibila de a ne familiariza cu specificul
realismului tolstoian.

Valoarea estetica, sociala si ideologica a romanului Anna Karenina poate fi relevata din mai multe puncte de vedere. Explicabil, de la
inceput chiar, atentia multor cercetatori a fost atrasa de problematica operei. Schematizand, am putea grupa punctele de vedere in jurul a
trei aspecte : fresca sociala, destinul annei si destinul lui Levin.
La aparitia romanului, critica democratica rusa i-a dat in ansamblu o apreciere nefavorabila.
O alta apreciere a dat romanului Anna Karenina Dostoevski in jurnalul unui scriitor. Chiar inainte de a-si publica articolul, el
sustinea intr-o scrisoare ca lectura romanului l-a intarit in convingerea ca un scriitor artist, in afara poeziei, trebuie sa cunoasca
amanuntit realitatea pe care o zugraveste :
Dupa parerea mea, la noi exceleaza in acest sens contele Lev Tolstoi
Dostoevski a vazut in roman in special imbinarea elementului national cu cel universal, considerandu-l un cuvant rus adresat intregii
umanitati si neavand egal in literatura timpului . Punctul de vedere al unui artist rus asupra vinovatiei si crimei fiind afirmat in
acelasi timp printr-o uriasa explorare psihologica a sufletului omenesc, cu o teribila adancime si forta, cu un realism inca necunoscut al
reprezentarii artistice . Paradoxal, Dostoevski extragea din aceasta caracterizare noi argumente de folosit in polemicalui cu socialistii .
Peste reliefarea valorii artistice, insa, nu se poate trece.
Ca romanul contine si elemente de satira, ca se constituie si ca o violenta critica a inaltelor cercuri aristocratice, precum si a varfurilor
birocratice ale statului, de asemenea a fost observat aproape de la cele dintai comentarii.
Scoala critica sociologica in special a excelat in reliefarea acestor aspecte.unora li s-a parut chiar ca astfel, Tolstoi, o absolva pe Anna de
raspundere pentru destramarea familiei. Iar in deceniile ulterioare, cercetarea arhivelor, indiscutabil a contribuit la consolidarea acestei
interpretari.
S-a vazut cum, de la o redactare la alta, Tolstoi ingrosa antiteza dintre puritatea sufleteasca a eroinei principale si fatarnicia celor care o
condamna. Dar persista intrebarea : de ce atunci n-a renuntat Tolstoi la motto-ul biblic : a mea este razbunarea, eu voi rasplati ?
Mult timp in literatura de specialitate s-a considerat ca fiind valabil raspunsul dat de criticul M.S.Gromeka intr-un articol citit si
aprobat inainte de a fi publicat de Tolstoi insusi.
In rezumat, criticul sustinea ca vinovatia societatii nu anuleaza vinovatia Annei, intrucat casatoria e o institutie sacra si ca atare orice
gest care atenteaza la temeinicia ei trebuie sa fie condamnat .
Mai tarziu a capatat o oarecare raspandire punctul de vedere potrivit caruia motto-ul l-ar prezenta doar pe ganditorul tolstoi, dar ca in
roman artistul il biruie pe filosoful moralist.
O solutie originala a fost propusa de B.Meichenbaum, care extrage sensul condamnarii din antiteza dintre cele doua cupluri : AnnaVronski ; Levin-Kitty. In timp ce acesta din urma tinde catre o viata deplina, si Anna si Vronski actioneaza ca manati de o pasiune oarba,
incompatibila cu moralitatea umana asa cum o intelegea Tolstoi. []
In substanta ei, credinta lui Tolstoi nu prea avea nimic in comun cu dogmele bisericii crestine. Nu intamplator prea-sfantul sinod
preavoslavnic rusesc l-a excomunicat. Dar sa nu uitam totusi ca enumerand flagrantele contradictii din opera lui Tolstoi ,Lenin
conchidea: pe de o parte realismul cel mai lucid, smulgerea tuturor mastilor;pe de alta parte, propovaduirea unuia din cele mai marsave
lucruri din cate exista pe pamant si anume : religia, tendinta de a pune in locul popilor din oficiu popi din convingere, adica cultivarea
clericarismului celui mai rafinat si de aceea deosebit de odios .[]
In partea intai, cu exceptia a patru scurte digresiuni, materialul actiunii se alcatuieste din intamplarile prin care trec personajele in decurs
de cinci zile.
Prima zi- tulburarea din casa Oblonski , sosirea lui Levin si serata din casa Scerbatki, a doua zi- sosirea Annei, apoi balul, plecarea,
noaptea in tren si reintoarcerea la Petersburg. Partea a doua e ceva mai numeroasa, cuprinde digresiuni mai numeroase, dar si aici
actiunea ar putea fi impartita in opt zile. Si asa mai departe.
Ziua petrecuta de Karenina la Moscova, in compania lui Stiva Oblonski se intinde pe sapte capitole, casatoria lui Levin(partea a cincea)
pe cinci ; o zi a Annei la Petersburg, incluzand revederea cu copilul, iar apoi scandalul de la teatru (tot partea a cincea) pe sase. In
partea a sasea, evenimentele a trei zile, inclusiv vanatoarea si izgonirea lui Veslovski, se intind pe un spatiu de 1 capitole, iar in partea a
saptea, ziua lui Levin din ajunul nasterii copilului pe zece. Toata partea a saptea, ca si partea intai, se consuma in cinci zile, iar toata
partea a opta, cu exceptia a trei capitole in care sunt reconstituite retrospectiv framantarile sufletesti ale lui Levin, e de fapt, povestirea
evenimentelor unei singure zile.
In volumul sau monografic, V. Sklovski, intituleaza unul din capitole de ce romanul Anna Karenina nu este un roman de familie si-si
sprijina argumentarea pe constatarea ca activitatea gospodareasca a lui Lenin nu este un detaliu ci dezvaluie temelia romanului.
Sklovski descopera in aceasta imprejurare chiar un fel de consonanta cu o observatie a lui Engels, care, vorbind despre Fourier, mentiona
intr-o nota ca tot la el gasim si conceptia profunda ca in toate societatile defectuase, sfasiate de antagonisme, familiile izolate constituie
unitati economice.
Un alt exeget rus considera ca Anna Karenina este o grandioasa epopee psihologica.in acelasi timp, nimeni nu va contesta ca Anna
Karenina reprezinta si o fresca sociala de o uimitoare plasticitate.[...]
Anna e comparata cu emma Bovary a lui Flaubert, intrucat sufera de idealism, sau mai exact este romantioasa, vrea imposibilul,
barbatul ideal, ba inca si mai mult, un barbat dedicat cu totul dragostei precum ea.[...]
De buna seama, cand descoperim azi prin text si dincolo de text doctrina tolstoiana, ne incearca o anumita nedumerire. Pentru noi,
marxistii, originile sociale ale relatiilor dintre oameni sunt si vor fi esentiale. Viata e un dat, care trebuie sa fie acceptat asa cum este. Nu
viata trebuie sa fie adaptata la nevoile omului, ci omul e dator sa se adapteze cerintelor ei.

Lui Tolstoi i s-a parut ca prin destinul lui Levin a dat intemeierea necesara acestei convingeri, a gasit calea restabilirii echilibrului intre
ideal si realitate conformarea la principiul binelui.

Anna Karenina Eroina principal a romanului, Anna Karenina, face parte din nalta aristocraie rus. Ea este cstorit cu un nalt
funionar de stat, are un biat i triete viaa obinuit a societii din care face parte. Vizita scurt pe care o face la Moscova are ca
scop salvarea csniciei fratelui ei. Balul la care particip i schimb definitiv viaa. Ea face cunotiin cu contele Vronski care este
copleit de frumuseea ei. Pasiunea care i subjug pe cei doi devine de nenvins. Anna i prsete soul i copilul pentru a tri alturi
de Vronski. Gestul ei duce le excomunicarea ei din viaa de societate. Pasiunea ei egoist i oarb o conduce la o gelozie sufocant
pentru partenerul ei. Nici naterea copilului lor nu-i aduce echilibrul. Aspiraia ei la o dragoste ideal, de posesie exclusiv asupra
brbatului iubit o mpinge la autodistrugere. Ca un echilibru pentru acest poveste, scriitorul ne prezint cuplul Levin-Kitty, a cror
dragoste se cldete pas cu pas pe temelii sincere. Pe ct de distrugtoare este legtura dintre Anna i Vronski, pe att de nviortoare,
plin de speran este dragostea reinut dintre Levin i Kitty. Povestirea vieii celor dou cupluri dau ocazie autorului de a-i expune
filozofia despre rolul hrzit omului i despre sensul vieii.
Lev Tolstoi n Anna Karenina
Nimeni nu se mulumeste cu bunurile pe care le are, n schimb, fiecare e mulumit cu inteligena sa.
Robia femeii este att de veche, nct, adesea, nu suntem n stare s nelegem prpastia legal care o desparte de noi.
Nu pot exista divergene cnd este vorba de sfntul adevr.
Moartea... inevitabilul sfrit a tot ceea ce exist.
Dac ieri, iart totul! Altfel n-ar mai fi iertare.
Claritatea nu st n form, ci n dragoste.
n iubire nu exist mai mult sau mai puin. Energia se ntemeiaz pe iubire, dar iubirii nu-i poi porunci.
Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericit este nefericit n propriul fel.
Dac binele are o cauz, nu mai e bine... dac are un efect rsplat, nici atunci nu mai e bine. Binele e n afara nlnuirii de cauze i
efect.
Oamenii au inventat respectul ca s ascund locul gol, unde ar trebui s fie iubirea.
M iubete? Dar poate el oare s iubeasc? Dac n-ar fi auzit c exist dragoste, n-ar fi ntrebuinat niciodat acest cuvnt. El nici nu tie
ce-i dragostea.
Mama, ideal de femeie, fermector i venerat.