Sunteți pe pagina 1din 15

EPISTAXISUL

Hemoragia nazala - rinoragia sau epistaxisul reprezinta scurgerea de snge


din nas. Epistaxisul constituie o urgenta frecventa n practica medicala; de
cauza si intensitate variabila, ntlnit la toate vrstele, este n general
benign, uneori putnd deveni grav prin abundenta si recidiva. Etiologia
Etiologia epistaxisului simptomatic cuprinde doua mari categorii de cauze:
cauze locale si cauze generale.
Cauze inflamatorii:rinite acute si cronice, inflamatii locale
Cauze traumatice
Cauze tumorale
Diagnosticul de hemoragie nazala se pune pe:
- Anamneza care stabileste: circumstantele de aparitie, momentul debutului,
gravitatea hemoragiei, recurenta ei, o eventuala cauza si antecedentele
(spontan, alte hemoragii asociate, afectiuni hemoragipare, hemopatii
maligne, afectiuni hepatice, hipertensiune arteriala, tratament
anticoagulant, consum de aspirina, traumatism cranio-facial).
- Simptomatologie - consta n scurgerea sngelui din una sau ambele fose
nazale continuu sau intermitent prin orificiile narinare sau eliminarea de
saliva sangvinolenta n proportie variabila.
- Examenul obiectiv ORL: inspectia va stabili sediul rinoragiei uni sau
bilateral, deformarea piramidei nazale asociata sau nu cu un traumatism
craniofacial.
- Examene paraclinice hematologice (hemoleucograma completa,
trombocite, hematocrit, timpul de sngerare, coagulare, explorarea
functionala hematologica, grupul sanguin si Rh).
Tratament
Obiective terapeutice:
- sedarea bolnavului;
- oprirea hemoragiei - hemostaza - este obiectivul major imediat si ulterior
stabilirea etiologiei si tratamentul etiologic;
- reechilibrarea starii generale;
- tratamentul etiologic cauzal;
- tratamentul eventualelor complicatii (anemia secundara, complicatii
cardiovasculare, renale).
RINITILE
I. RINITELE ACUTE
Rinitele acute sunt inflamatii acute de tip cataral a mucoasei nazale,si
se pot clasifica, din punct de vedere etiologic, n doua categorii:
Rinite acute nespecifice
- Rinita acuta banala (coriza acuta sau guturaiul);

- Rinitele acute ale nou-nascutului si ale sugarului.


Rinite acute specifice (rinitele acute ale bolilor infectioase).
RINITA ACUTA BANALA (CORIZA SAU GUTURAIUL)
Rinita acuta banala este o inflamatie acuta catarala a mucoasei nazale, cu
caracter epidemic si sezonier, de origine virala, obisnuit fiind urmata, dupa
2-3 zile, de suprainfectie microbiana, transformnd rinit seroasa ntr-o
rinita mucopurulenta.
RINITA ACUTA BANALA (CORIZA SAU GUTURAIUL)
Etiologia
n etiologia rinitei acute epidemice, factorii declansatori virali responsabili
sunt reprezentati de:
- Virusurile respiratorii: mixovirusurile parainfluenzae, adenovirusurile si
rinovirusurile. Factorii favorizanti sau predispozanti n aparitiabolii sunt:
- agentii fizici, umiditatea, frigul, caldura uscata si schimbarile bruste de
temperatura, poluarea
- aglomeratiile urbane (posibilitati crescute de contagiune).
- existenta defectelor de respiratie nazala (deviatie de sept, polipozanazala,
rinite alergice, vegetatii adenoide).
- oboseala fizica si psihica (stresul nervos), disfunctia endocrinometabolica,
regimul alimentar deficient cantitativ sau calitativ (perturbarea
mecanismelor de aparare locala si generala a organismului).
Rinita acuta banala este cauzata initial de infectia virala peste care se
supraadauga infectia bacteriana.
Germenii microbieni cel mai frecvent ncriminati sunt: Streptococcus
pneumoniae; Staphilococcus aureus
Aceasta afectiune banala poate fi considerata un veritabil flagel, cu
consecinte negative prin frecventa si repercusiunile pe care le are asupra
activitatii economico-sociale
Simptomatologie
Simptomatologia se modifica n functie de fazele de evolutie a bolii.n faza
de debut, simptomele specifice afectiunii sunt: senzatia de uscaciunea
foselor nazale si nazofaringelui, usturimea si iritatia faringelui, nsotite deo
stare de indispozitie generala, oboseala, frisoane, mialgii, artralgii,
inapetenta.Boala debuteaza cu stranuturi repetate, obstructie nazala, rinoree
apoasa, cefalee frontala prin obstructia canalului fronto-nazal, hiposmie sau
anosmie.
n faza de stare, care se instaleaza dupa 24-48 ore si dureaza aproximativ 56 zile, rinoreea seroasa devine muco-purulenta prin suprainfectie
bacteriana.

n faza terminala, care dureaza ntre 2-4 zile, simptomatologia diminueaza


obstructia nazala si secretia dispare, mucoasa si schimba culoarea.
Evolutia rinitei acute banale este n general benigna, afectiunea
vindecndu-se de obicei spontan, dupa 8-10 zile
Tratament
Tratamentul rinitei acute banale este paleativ si simptomatic, neexistnd
nca un tratament profilactic si curativ specific eficient.Tratamentul care se
adreseaza restabilirii permeabilitatii nazale, combaterii starii febrile, starii
de indispozitie generale si prevenirii complicatiilorconsta n:
- dezobstruante (decongestionante) nazale care se aplica n fosa nazala
(vasoconstrictoare n concentratie slaba) n instilatii si pulverizatii nazale
dupa toaletarea foselor nazale (nasului), cu rol major n diminuarea
obstructiei nazale si reducerea hidroreei. - dezinfectante nazale si
orofaringiene;
- antihistaminice;
- antalgice, antitermice si antiinflamatorii nesteroidiene
- restabilirea starii generale prin: repaus, regim igieno-dietetic
(alimentatie normala nsa fara excese, bauturi calde), vitaminoterapie
(Vitamina C n doze soc);
- antibioterapie n caz de suprainfectie microbiana severa.
II.RINITELE CRONICE
De obicei, rinita cronica hipertrofica este secundara unei rinite acute
repetate, recidivante. Ea apare la persoane care lucreaza in conditii de
mediu necorespunzator, cu praf si umezeala sau expunerea frecventa la
factori iritanti nazali sau la cei care prezinta o serie de factori predispozanti.
Afectiuni rinosinusale, ca sinuzite cronice , deviatia de sept sau adenoiditei
cronice pot duce in final, la rinite cronice. Din punct de vedere
histopatologic rinita cornica prezinta hiperplazia glandelor din mucoasa
nazala, ingrosarea mucoasei nazale, infiltrat limfocitar, vasodilatatie, edem
local si, cu timpul, proces de fibrozare locala. Rinita cronica hipertrofica
poate fi difuza sau localizata cu mucoasa retractila.
Simptomatologia este dominata de obstructia nazal , uni sau bilaterala.
RINITA ALERGICA
Rinita alergica se incadreaza clinic in grupul rinitelor cornice
Etiologie
Alergeni inhalatori la care se expusa in mod prioritar mucoasa respiratorie
nazala: polen spori de ciuperci, graminee, praf de camera , par de animale,
substante chimice, produse cosmetice, detergenti etc
Alergeni digestivi : conservanti alimentari, alcool, legume, fructe

Medicamente: penicilina, aspirina, primidonul, algocalmin


Bolile parazitare ( helmintiaza, micozele ) sau infectiile microbiene.
Orice element al vietii noastre de zi cu zi , orice lucru sub soare poate
provoca alergie, chiar si soarele.
Simptomatologie
Rinita alergica este inflamatia nazala caracterizata prin urmatoare
simptome rinologice:
- rinoree apoasa
- stranut , mai ales paroxistic , in salve;
- obstructie nazala
- prurit nazal
Simptome minore asociate: senzatia de plenitudine nazala, tulburari de
olfactie ( hiposmie, anosmie ), prurit faringo- palatin, auricular, prurit
ocular, lacrimare si hiperemie conjunctivala, cefalee. Blocajul nazal ( nasul
infundat ) este adesea mai accentuat dimineata la trezire si tinde sa se
amelioreze in timpul zilei.
Tratament
Are ca obiectiv:
- amelioarea simptomatologiei cat mai rapid si pe o perioada de timp cat
mai mulnga;
- suprimarea alergiei si modificarea terenului;
- conservarea unei functii nazale normale ( diminuarea hiperfunctiei
mucoasei nazale si remedierea modificarilor locale ).
FARINGITELE ( ANGINELE )
Faringele este un conduct musculo-membranos de forma unui semicilndru,
pozitionat vertical, care se intinde de la baza craniului pana la nivelul
vertrebei 6 cervicala, traiectul sau strabatand mg cefaleica si mg cervicala. I
se descriu 2 fete laterale, o lata posterioara, o extremitate superioara si una
inferioara.
ANGINA ACUTA BANALA
Este denumita si angina eritematoasa sau congestiva si eritomatopultacee
- este cea mai frecvent intalnita forma de angina acuta. Este caracteristica
sezoanelor umede, primavara si toamna
ETIOLOGIE
Debuteaza ca o angina catarda, fiind incriminate o serie de virusuri ca:
adenovirusuri, v ale unor boli specifice ( oreion, rujeola, gripa) , ceea ce
explica si caract frecvent contagios al bolii.
Angina rosie precede angina eritematopultacee, virusul pregating calea
infectiei, bacteriene, prin scaderea mojloacelor de aparare locala.
Streptococul devine virulent si este responsabil de prezenta exudatului
pultaceu. Pe langa streptococ se pot alatura si alti germnei microbieni

specifici. Ca factor favorizanti in aparitia anginei acute. Sunt incriminati :


clima rece si umeda , starea generala deficitara , avitaminozele.
SIMPTOMATOLOGIE
- debutul este brusc sau progresiv, cu cefalee, stare de curbatura apoi apare
febra ridicata, 39-40 frisoane, delir si chiar convulsii. Pacientul acuza
disfalgie si adinofalgie intensa , uneori chiar otalgie reflexa. Examneul
clinic evidentiaza la bucofaringoscopie un faringe congestionant,
amigdalele tumefiate si cu mucoasa de acoperire congestionata. Dupa faza
acuta congestiva, pe amigdale apar pete albe de exudat pultaceu localizat ,
care in curand conflueaza. Exudatul pultaceu se indeparteaza cu usurinta
prin stergere, amigdala subiacenta.La palapare se observa adenita
inflamatorie cu localizare cervicala.
EVOLUTIA
Este in general rapida si vindecarea se produce in 5-8 zile de la debut, daca
survin complicatii.
Aceste complicatii sunt:
- locale- periamigdalion.
- generale- renale, reumatismale, vasculare, oculare.
TRATAMENT
In faza catarala, antibioterapia nu are justificare, angina fiind de etiologie
virotica. Sunt indicate antipireticele uzuale paracetamol. Tratament
medical, trebuie completat in ac faza cu un regim igieno-dietetica ce
cuprinde: regim hidric pe os, bogat in vitamine, sucuri. Ceaiuri calde
indulcite. Comprese calde in jurul gatului, repaus la pat.
Antibioterapia este indicata in formele de angina microbiene,
eritematopultaceu sau in caz de complicatii. Cel mai indicat antibiotic in
angina sterptococica este penicilina G, care se poate administra doze ai 3-4
Iv/ zi. Se pot administra si eritromicina 1-2 gr/zi
LARINGELE
- este un organ tubular cu lumen reglabil situat la extremitatea superioara a
traheei si deschis in hipofaringe, fiind totodata si organul principal al
fonatiei.
Are forma de trunchi de piramida triunghiulara cu baza mare in sus si baza
mica in jos spree trahee, el prezinta 3 fete si 3 margini: 2 fete anterolaterale
si o fata posterioara, o margine anterioara si 2 margini posterioare
LARINGITELE ACUTE
Sunt de obicei de etiologie virala sau microbiana . In unele cazuri si
afectiunile autoimune se pot manifesta la nivelul laringelui simuland o
reactie inflamatorie acuta. Din punct de vedere histologic, in toate cazurile

este o reactie edematoasa a mucoasei si submucoasei laringiene.


LARINGITA ACUTA SIMPLA
Este cea mai frecventa forma clinica intalnita
Este asociata sau secundara infectiei acute de cai respiratorii. Initial este de
etiologie virala. Modificarile de la nivelul mucoasei favorizeaza
suprainfectia microbiana. Cele mai frecvente bacterii: maroxella
PATOLOGIE
Are aspect de inflamatie acuta, este edematiata si congestionata, iar uneori
este acoperita de un exudat fibrinos.
Simptomatologie
Semnele principale sunt:
Raguseala
Tusea iritativa
Disconfortul local si general
Durere locala
Uneori vocea poate fi complet compromisa
Diagnosticul clinic
Diagnosticarea se face pe semnele clinice , anamneza atenta si examen
obiectiv al cailor aeriene superioare si inferioare. Examinarea laringelui se
face laringoscopie indirecta , dupa anestezie locala cu xilocaina 10% . In
cazuri particulare, se poate face la laringoscopie directa. La laringoscopie ,
mucoasa laringiana este congestionata si edematiata. Corzile vocale nu mai
sunt de culoarea alba, ele devin congestionate si tumefiate. Lumenul
faringian poate fi redus. Prezenta secretiilor purulente pe mucoasa
laringiana reprezinta un semn patognomonic de suprainfectie microbiana
TRATAMENT
Depinde de prezenta
LARINGITA CRONICA HIPERTROFICA DIFUZA
Cei mai importanti factori incriminati in etiologia acestei afectiuni sunt:
sinuzitele cronice, fumatul, alcoolul, factorii ocupationali, iritatii chimice,
si fizice, igiena bucala deficitara, etc.
SIMPTOMATOLOGIE
Tabloul clinic este dominat de modificarile mucoasei, laringiene, in special
la nivelul corzilor vocale. Acestea devin congestionate, tumefiate, uneori de
culoare gri. Mobilitatea este normala,. Mucoasa poate prezenta suprafete
neregulate, degenerare polipoida , etc. Aspectul clinic la laringoscopia
indirecta poate fi mai alarmant decat cel din laringita cronica simpla si este
mai greu de diferentiat de un carcinom sau laringita specifica.
Aceasta forma clinica de laringita cronica este in totdeauna asociata cu o
sinuzita sau bronsita cronica.

LARINGITA CRONICA DIFUZA SIMPLA.


SIMPTOMATOLOGIE
Din punct de vedere clinic, afectiunea se manifesta prin raguseala si tuse
iritativa o lunga perioada de timp. Simptomatologia are un debut lent,
insidios, uneori dupa o infectie de cai respiratorii superioare. Examenul
laringoscopic evidentiaza o mucoasa laringiana congestionata. Corzile
vocale isi pierd culoarea alba caracteristica, sunt rosiatice si uneori
edematiate. Mobilitatea corzilor vocale este normala. Diagnosticul se
stabileste pe aspectul obtinut la laringoscopia indirecta. Pacientii sunt in
general fumatori, lucreaxa in conditii macro si microclimat nefavorabil
( praf, caldura, umeazeala, etc). Daca mucoasa laringiana este neteda si
regulata, biopsia trebuie evitata.
TRATAMENT
Tratamentul este: repaus vocal, inhalatii, aerosoli, intiinflamatorii, vitamina
A. Antibioticele sunt recomandate numai in caz de reacutizari. Se
recomanda pe cat posibil inalturarea noxelor profesionale, fumatului si
alcoolului. Aceasta forma clinica de laringita cronica poate fi reversibila in
cateva saptamani de tratament adecvat.
LARINGOTRAHEOBRONSITA ACUTA.
Afectiunea se intalneste la copii, cel mai frecvent afectati sunt cei sub 7
ani . Afectiunea poate fi cauzata de orice germen patogen intalnit la nivelul
cailor respiratorii, insa cel mai frecvent incriminat este Streptococul
hemolitic. In general suprainfectia microbiana se produce secundar unei
infectii virale de cai respiratorii.
PATOGENIE
Laringotraheobronsita acuta afecteaza intreg arborele respirator. Mucoasa
laringotraheobronhica este edematiata, congestionata si acoperita cu mucus
care este greu de expectorat secretiile devin ulterior consistente, fibrinoase
sau chiar pseudomembranoase si apar tulburari grave de respiratie.
Secretiile bronhopulomnare pot cauza obstructia totala a bronsiolelor mici,
ducand la atelectazie pulmonara.
TABLOU CLINIC
Formele usoare la laringotraheobronsita virala se pot vindeca cu tratament
simptomatic si urmarire atenta a micului pacient. Formele grave, cu
suprainfectie microbiana, dezvolta tabloul clinic complet si caracteristic.
Temperatura este la cazurile foarte crescuta, pana la 41 C si toxemia se
instaleaza rapid. La febra se asociaza tuse uscata si stridenta, disfonie si
stridor. Secretiile traheobronsice sunt greu de expectorat, iar la acestea se

adauga edemul intens al mucoasei, care accentueaza fenomenele de


insuficienta respiratorie.
TRATAMENT
Tratamentul laringotraheobronsitei acute este energic si trebuie facut in
spital. De la inceput trebuie administrate antibiotice c spectru larg.
Mucoliticele pe cale orala sau in aerosoli favorizeaza expectoratia si
fluidificarea secretiilor traheobronsice. Copilul trebuie monitorizat cardiac
si respirator, alimentatie si hidratare cand este cazul , prin tub nazogastric
sau parental.
LARINGITA GRIPALA
Este secundara gripei, de etiologie virolenta, frecvent intalnita la adult in
epidemiile de gripa.
SIMPTOMATOLOGIE
Simptomele sunt cele speecifice gripei, la care se adauga simptomatologia
laringiana: disfonie, edem, si congestia difuza a mucoasei laringiene.
Laringita gripala se poate complica cu laringite subglotice, epiglotice acute
flegmonoase etc.
TRATAMENT
Tratamentul este simptomatic si este superpozabil cu cel din laringita acuta
banala. In formele edematoase se pot adauga corticosteroizi.
SINUZITELE
Sinuzitele sau mai corect rinosinusitele se definesc ca inflamatii ale
sinusurilor paranazale. Sinusitele , din punct de vedere fiziopatologic, sunt
de trei tipuri:
A) sinusitele acute, la care infectia sinusala dureaza mai putin de doua
saptamani si in general raspund la tratament medical;
B) sinusite cronice, infectia sinusala este mai veche de 2 saptamani necesita
perioade lungi de tratament medical, uneori fiind necesar tratamerntul
chirurgical.
C) sinusitele recidivante acute si cronice; initial, evolutie spre rezolvare,
ulterior recidiveaza fie din cauza unui tratament inadecvat, fie al unui
tratament stopat prematur.
Sinusitele sunt secundare:
1. Infectiei
2. Inflamatiei
3. Alergiei
4. Anomalii structurale si anatomic
5. Varietati anatomice nazale si sinusale

SINUZITELE ACUTE
semnele majore lae unei sinusite acute sunt: rinoreea purulenta, febra,
leucocitoza, inghitirea secretiilro nazale si sinusale. In sinusita frontala,
durere si presiune frontala sau la nivelul fetei: in sinusita etmoidala intre
sau in spatele ochilor si la nivelul obrajiulor sau deasupra dintilor in
sinuzite maxilare. Sinusita etmoidala de obicei determina durere in
crestetul capului sau in spatele ochilor. Cefalea in sinusita poate si medie
pana la dezagrabila.
Copii mici de obicei nu se plang de presiunea faciala sau cefalee, in schimb
ei sunt agitati. Cele mai frecvente simptome la copii constau din rinoree
purulenta, halena fetida, obstructie nazala si tuse mai accentuata noaptea.
Subfebrilitatea este mai rara.
TRATAMENT
Tratamentele sinusitelor acute este, in primul rand, medical. Se recomanda
antalgice, antibiotice si medicatie descongestionanta, care reduce edemul,
si accentueaza drenajul sinusal. Acest tratament este eficient la majoritatea
pacientilor.
Antibioticele.
In general se considera ca tratamentul cu antibiotice , cel putin10 zile, este
suficient in sinusita acuta supurata. In cazul sinusitelor acute recidivante
sau cronice reacutizate, tratamentul trebuie sa se prelungeasca pana la 6
saptamani. In majoritatea cazurilor, tratamentul se face fara cultura
microbiana, pe baza rutinei. Se pot administra amoxicilina, amoxiclav,
augmentin, etc. Cefalosporinele au efect si asupra germenilor gram
negativi.
Decongestionantele produc vasoconstrictia mucoasei nasosinuzale,
inbunatatindu-se respiratia si drenajul sinusal. Decongestionantele nu
trebuie utilizate mai mult de cateva saptamani, pacinetul putand dezvolta o
rinita medicamentoasa.
SINUZITELE CRONICE
Cand un ostium ( lamela ) sinusal este blocat pentru o perioada de timp mai
indelungata, poate apare o sinusita cornica, cauzand o varietate de
simptome. Semnele clinice ale unei sinusite cronice sunt rumatoarele:
- discomfort retronazal
- senzatia de plenitudine nazala
- congestie sau obstructie nazala
- absenta sau diminuarea mirosului sau gustului
- edeme palpabile
Aceste infectii mai pot produce:

- rinoree purulenta
- febra septica
- leucocitoza cronica
Alte simptome include : dureri de gat, laringite, dispnee, epistaxis
( hemoragie nazala ), astenie, iritabilitate, etc.
Infectia sinusurilor poate duce la o diminuare a ventilatiei pulmonare,
determinand tuseaq cronica, bronsite, exacerbarea astmului bronsic sau
suferinta pulmonara cronica ( BPCO )
TRATAMENT
Tratamentul sinusitelor cronice cuprinde: antibiotice, mucolitice, spalaturi
nazale, corticosteroizi si terapie antialergica, singulare sau in asociere
ANTIBIOTICELE
Sinusitele cronice supurate sunt asociate, in majoritatea cazurilor , cu
germeni anaerobi. In general se utilizeaza asocierea dintre metronidazol,
amoxiclav sau chiar clindamicina.
MUCOLITICELE
In sinusitele cronice este caracteristica vascozitatea crescuta a secretiilor
sinusale. Reducerea vascozitatii favorizeaza drenajul sinusal si confortul
pacientului. Mucoliticele sinusale sunt similare acetilcisteinei.
Toaleta nazala se face prin sprayuri saline sau splaturi nazel.
Corticosteroizi.
OTITELE
ANATOMIA URECHII
Urechea , organ al auzului si echilibrului, poate di impratita din punct de
vedere anatomoclinic in:
- urechea externa
- urechea medie
- urechea acusticovestibulara
Urechea externa
Este formata din pavilionul auricular si conductul auditiv extern ( C.A.E )
si este delimitata de urechea medie prin intermediul membranei timpanice.
Urechea medie
Este un sistem de cavitati aerate , sapat in stanca temporalului si tapetate de
mucoasa. Ea se compune din casa timpanului, celulele mastoidiene, ciocan,
nicovala, scarita si trompa lui Eustachio.
Urechea interna
Sau labirintul este asezata in initeriorul stancii temporalului si se compune
din doua segmente, separate atat din punct de vedere anatomic, cat si
functional. Acestea sunt labirintul anterior sau cohleea, care contine

receptorii acustici , si labirintul posterior, format din vestibul si canale


semicirculare, care contine receptorii vestibulari. Distingem, de asemnea,
un labirint oso si unul membranos, situat in interiorul celui dintai.
OTITA EXTERNA DIFUZA ACUTA
Afectiunea se localizeaza, CAE si unoeri, cuprinde si tesuturile
periauriculare, cu adenopatii regionale.
ETIOLOGIE
- traumatisme sau macerari locale
- leziuni de dermita preexistenta ( eczema )
FACTORI FAVORIZANTI
Eczeme constitutionale, reactii alergice locale, dopuri de vata, bolile de
piscina, supuratia urechii mijlocii.
SIMPTOMATOLOGIE
Bolnavul acuza durere locala si sensibilitate crescuta a urechii externe.
Durerea poate impiedica somnul si se exacerbeaza la presiunea pe tragus
sau mobilizarea pavilionului auricular. Otoscopia deceleaza congestie si
edem local, CAE, fiind mai ungust.
EVOLUTIE:
Daca infectia progreseaza, simptomatologia se accentueaza, creste edemul
si congestia, otolgia devine foarte intensa, putand aparea si otoreea
purulenta.
TRATAMENT
Este medicamentos si consta in administrareade antibiotice si
antiinflamatoare pe cale generala si locala.
OTITA MEDIE
Patogeneza. In cazul persistentei obsturctiei tubare si tulburarilor de
ventilatie, licihdul din urechea medie se ingroasa, devenind seromucos sau
chiar mucos.
Simpotomatologie clinica.
In centrul tabloului clinic sta hipoacuzia de transmisie. Aceasta este de 4050 dB si este observata de catre parinti cand este bilaterala
Examenul obiectiv.
Otoscopia pune in evidenta un timpan mar gri-galbui, care bombeaza. In
cazul prezentei unei componente inflmatorii se evidentiaza un desen
vascular accentuat.
Diagnostic
Audiograma tonala liminara si probe cu diapazonul documenteaza
hipoacuzia de transmisie
Tratamentul
Se poate efectua o timpanotomie , cu aspirarea atenta si, pe cat posibil,

totala a secretiei mucoase. Se administreaza picaturi decongestionante


nasofaringiene timp de o saptamana, postoperator, pentru a preveni
reobstruarea astiumului faringian al trompei de catre edemul colateral de
dupa adenotomie.
OTIITA MEDIE CONGESTIVA ACUTA
Aceasta entitate clinica este foarte frecvent intalnita atat la adult cat si la
copii. Este secundara unor adenoidite acutem viroze respiratorii, corize
acute, stari gripale. Afectiunea debuteaza concomitent sau la cateva zile
dupa infectie de cai aeriene superioare, prin otalgie si hipoacuzie. La
otoscopie se constata o congestie difuza sau localizata in epitimpan si de-a
lungul manerului ciocanului. De mentionat ca reperele anatomice sunt
modificate, dar se pot identifica. Unii autori considera otita medie
congestiva acuta ca pe un prim stadiu, presupurativ, al otiteti medii
supurate acute, reversibil, la un tratament antibiotic, conservator, corect.
Tratament
- decongestionante si dezinfectante nazofaringiene, antibiotice, antalgice si
caldura locala.
OTITA MEDIE SUPURATA CRONICA
Otita medie supurata ccronica purulenta poate fi maligna este o supuratie
auriculara grava; leziunile anatomopatologice prezentandu-se sub forma de
osteita si polipi auriculari.
Simptomatologia otitei medii supurate cronice purulente este discreta si se
accentueaza in caz de reacutizare.
Otoreea este cel mai frecvent simptom intalnit. In prezenta ei, ne
intereseaza durata, frecventa, caracterul si fetiditatea.
Hipoacuzia este transmisie sau mixta.
Otalgia este absenta sau discreta si se accentueaza in timpul apisoaselor de
reacutizare. Cel mai frecvent ea este secundara otitei externe, care
acompaniaza otita medie.
Vertijul minor sau de pozitie este intalnit , uneori la acesti bolanvi. Vertijul
permanent accentuat sau cu debut recent este un semn care recomanda
interventia chirurgicala. El sugereaza o iritatie labirintica.
Tratamentuul este unul chirurgical.
ANATOMIA OCHIULUI
Corneea- este foita transparenta de la exteriorul ochiului care
permite lumini sa patrunda in ochi, contribuind alaturi de cristalin la
folcalizarea acesteia pe retina.

Pupila- este un orificiu circular sau alungit , negru de marime


variabila in centrul irisului care regleaza cantitatea de lumina care intra in
ochi.
Irisul- este o parte a ochiului, fiind o diafragma opaca prevazuta cu
o deschidere numita pupila, prin care trec razele de lumina catre cristalin.
Irisul are pigmenti care dau culoarea ochilor ( albastri, caprui, versi )
Cristalinul este unul din mediile transparente ale cohiului. Acesta
functioneaza ca o lentila, razele de lumina captate suferind in ochi 3
refractii, dintre acestea 2 avand loc in cristalin.
Cristalinul isi modifica curcbura poentru ca imaginea sa se formeze
clar pe retina.
Retina- membrana care tapeteaza fata interna a ochiului, continand
celule ce premit captarea semnalului luminos.
CONJUCTIVITA
Conjuctivita- este inflamatie a ucoasei ploapelor ( tesutul subtire situat pe
fata posterioara a ploapelor cu rol in apararea si mentinerea umeda a
globului ocular).
Cauze cel mai des incriminate in aparitia conjunctivitei sunt urmatoarele
- infectia cu virusuri
- infectia cu bacterii
- factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara, gazele si
celilalti poluanti de mediu, clorul folosit in tratarea apei
- alergenii, in special praful, fardurile, olenul, lentilele de contact.
Conjunctivita de cauza infectioasa ( etiologie virala sau bacteriana ), se
poate transmite de la o persoana la alra incsa nu determina complicatii
serioase daca este diagnosticata si tratata precoce.
Simptome- conjunctivei difera in functie de gradul inflamatiei conjunctivei
si include urmatoarele:
- hiperemia conjunctivala ( inrosierea mucoasei conjunctivale )
- hiperlacrimatie ( cantitate excesiva de lacrimi )
- secretie alba- galbuie , care se depoziteaza la radacina genelor si coltul
ochiului, in special dupa somn.
- secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului
- prurit conjunctival ( mancarime, aparuta la nivelul mucoasei
conjunctivale, care prin grataj( scarpinat la cohi ) poate accentua
hiperemia ).
- arsuri oculare
- vedere incetosata
- fotofobie ( sensibilatate la lumina ).
Tratamentul corect al conjunctivitei depinde in rpimul rand de etiologia

acesteia.
Conjunctivita bacteriana, inclusiv BTS, se transmite in mod obisnuit cu
antibiotice sub forma de picaturi pculare ( colir ), unguient sau pastile.
Picaturile oculare si unguentele trebuie aplicate la nivelul conjunctivitei de
3-4 ori pe zi pentru o perioasa de 5-7 zilee. Pastilele cu antibiotic se
administreaza de asemnea pentru mai multe zile ( 5-7 )
Simptomele conjunctivitei se amelioreaza sau dispar dupa aproximativ o
saptamana de la initierea tratamentului corect
Este foarte important ca pacientii diagnosticati cu conjunctivita sa urmeze
tratamentul complet recomandar de medicul aftalmolog si sa nu il intrerupa
chiar daca simptomele s-au ameliorat pentru a evita astfel aparitia
recidivelor.
CATARACTA ( opacifierea cristalinului )
Cataracta- este o pelicula fina opaca aparuta la nivelul cristalinului, care
blocheaza pasajul fascicului luminos catre retina, cauzand tulburari de
vedere.
Factori favorizanti:
- varsta inaintata, imbatranirea ( cataracta senila)
- expunerea excesiva la raza ultraviolete ( uv) , si anume, la lumina
naturala, expunerea artificiala
- diabetul zaharat, in special diabetul decompensat ( cu valori mari ale
glicemiei )
- alte boli oftalmologice: galucomul ( cresterea presiunii intraoculare ),
uveita cornica, retinita pigmentara ( boala degenerativa a celulelor cu
bastonase si conuri de la nivelul retinei ) sau dezlipirea de retina
- tratamentul cronic cu corticosteroizi ( medicamente antiinflamatorii
puternice )
- expunerea frecventa sau tratamentul cu raze X
- agregarea familiala ( factori genetici )
- leiuni oculare, o cauza mai rara de cataracta, intalnita mai ales in randul
copiilor.
Simptome:
In cele mai multe cazuri cataracta cauzeaza anumite tulburari vizuale,
dintre care amintim:
- vedere incetosata greoaie , neclara;
- fotofobie ( nu suporta lumina ) , fie cea naturala sau artificala.
Sofatul este de asemenea ingerunat datorita disconfortului vizual cauzat de
lumina farutilor din trafic;
- necesitatea schimbarii relativ frecventa a lentilelor de la ochelari;
- vedere dubla;
Dificultati in desfasurarea activitatilor zilnice, datorate tulburarilor vizuale.

Este important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul


copiilor pentru identificare precoce a cataractei ( cataracta juvenila ) sau a
altei patologii oftalmologice.
Evolutie:
- cataracta severa, cu tulburari vizuale severe care influenteaza activitatile
cotidiene ( sofatul, cititul, etc )
Cecitate ( orbirea ) este o complicatie rara. Interventia chirurgicala se
realizeaza de obicei intaintea aparitiei unei complicatii atat de grava
- glaucomul
- cataracta copiilor ( juvenila ) este rara , insa extrem de severa. In cazul in
care cristalinul opacifiat opreste lumina catre retina, centrul nervos vizual
( situat in lobul occipital ) nu se mai dezvolta normal, cauzand amblipie
( vedere proasta ) care persista si dupa tratamentul chirurgical de corectare
a cataractei.
Tratament:
Inteeventie chirurgicala este singura metoda folosita in mod curent pentru a
trata simptomele cauzate de cataracta.
Acesta consta in indepartarea cristalinului ( lentila naturala a globului
ocular ) , deteriorat de cataracta.
In mod normal cristalinul are rolul de a focaliza fasciculul luminos care
trece apoi prin celalalte componenete ale ochiului pentru a ajunge la retina,
unde se formeaza imaginea. Cristalinul poate fi inlocuit cu o piesa
asemanatoare astificiala, numit implant intraocular sau in locul acesteia
poate si folosita o lentila de contact cu functie identica
Interventia chirurgicala nu este necesara decat dupa cateva luni sau ani de
la debutul bolii. In tot acest timp pacientii isi corecteaza acest viciu de
refractie cu ajutorul ochelarilor sau lentilelor de contact speciale.