Termenul obezitate provine din limba latin, de la cuvntul obesitas, care nseamn corpolent, gras sau

rotofei. sus este participiul trecut al verbului edere (a mnca), precedat de prefixul ob (supra).
Este cea mai frecventa boala metabolica si se asociaza adesea cu boli cronice severe cum ar fi bolile
cardiovasculare, diabetul zaharat etc. Este una dintre principalele cauze de deces ce pot fi prevenite la
nivel mondial, cu o rspndire din ce n ce mai mare la adulti si copii, iar autorittile o consider ca fiind
una dintre cele mai grave probleme de sntate public din secolul al XXI-lea.

Obezitatea este caracterizata printr-un exces de tesut adipos. Masa adipoasa reprezinta in mod normal
intre 10 si 15% din greutatea totala a barbatului, intre 10 si 25% din cea a femeii. Se vorbeste de
obezitate atunci cand ea atinge nivelul de mai mult de 15-20% din greutatea totala a barbatului si mai
mult de 25-30% din cea a femeii sau atunci cand indicele de mas corporal (IMC), sau in engleza Body
Max Index (BMI), este mai mare de 30 kg/m2.
Organizatia Mondiala a Sanatatii a definit si clasificat grade de obezitate, pe baza acestui indice.
Calcularea lui este una dintre cele mai raspandite metode de analiza a gradului de obezitate datorita
simplitatii ei. Sunt necesare doar datele privind greutatea si inaltimea, rezultatul se obtine pe loc si este
gratuit. In plus, IMC-ul, numit si indicele lui Adolphe Quetelet (statistician si antropometrist belgian) este
uneori folosit de marile companii de asigurari pentru determinarea riscului de boli cardiovasculare la
pacientii cu varste mai mari de 65 ani.

Desi IMC-ul este folosit ca o metoda de identificare a problemelor de sanatate pentru adulti, acesta nu
este o metoda de diagnostic. De exemplu, o persoana poate avea un IMC mare, dar pentru a determina
daca excesul de greutate se insoteste de un risc pentru sanatate, un medic ar trebui sa faca evaluari
ulterioare. Aceste evaluari pot include: masurarea tensiunii arteriale, evaluarea dietei, a activitatii fizice, a
istoricului familial si altele. De aceea, unii oameni precum atletii de performanta sau sportivii care isi
construiesc masa musculara, pot avea un IMC mare desi nu prezinta exces de grasime.
Alt indicator important pentru definirea stadiului de obezitate poate fi si masurarea circumferintei
abdominale, care in mod normal este sub 80 cm la femei si sub 94 cm la barbati in Europa si sub 88 cm
la femei si sub 102 cm la barbati in SUA.
Lund n considerare faptul c populatiile asiatice prezint consecinte negative de sntate la un IMC mai
sczut dect cel al caucazienilor, anumite popoare au redefinit obezitatea; japonezii au definit obezitatea
ca orice IMC mai mare de 25 n timp ce China foloseste un IMC mai mare de 28.

Stabilirea tipului de obezitate a pacientului are o importanta clinica majora. Se cunosc doua tipuri de
obezitate in functie de distributia tesutului adipos:
- Obezitatile androide sau abdominale, in care grasimea predomina pe partea de sus a corpului si pe
abdomen - Exista doua tipuri de obezitate abdominala: cea care apare doar sub piele, numita obezitate
subcutanata, care este doar inestetica si mai putin periculoasa pentru sanatate, si obezitatea viscerala, care se
produce in profunzimea abdomenului si afecteaza toate organele interne.

- Obezitatile ginoide sau gluteofemurale, in care grasimea predomina pe partea de jos a corpului
(coapse, pelvis) si despre care se spune ca le afecteaza mai mult pe femei