L_FP_S 4.

1 Motivatia, cauzalitate
psihica
a.

Conceptul de motivatie

Motivatia nu se reduce la o cantitate de energie, nici la impulsuri oarbe si inconstiente.

Gratie functiilor cognitive, care regleaza relatiile dintre subiect si lume, motivatia devine
o structura cognitive care dirijeaza actiunea spre scopuri concrete.
DEFINITII
(Nuttin 1985) : Motivatia este cea care este responsabila de faptul ca un
comportament se orienteaza de preferinta spre o categorie de obiecte mai mult decat
spre o alta.
(Rosca 1943) Prin motivatie intelegem totatlitatea mobilurilor externe conduitei,
fie ca sunt inascute fie ca sunt dobandite, constientizate sau neconstienizate, simple
trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte.
(Golu 1973) Motivatia este un model subiectiv al cauzalitatii obiective, cauzalitate
reprodusa psihic, acumulata in timp, transformata si transferata prin invatare si educatie
in achizitie interna a persoanei.
Motivatia este o parghie importanta in procesul autoreglarii individului, o forta motrice a
intregii sale dezvoltati psihice si umane. Asta inseamna ca selectarea si asimilarea
influentelor externe se vor produce dependent de
structurile motivationale ale
persoanei. Astfel o influenta externa produce efecte diferite la persoane diferite sau la
aceeiasi persoana in momente diferite ale existentei sale.
Esential pentru motivatie este fapul ca ea instiga, impulsioneaza, declanseaza actiunea.
Iar actiunea, prin intermediul conexiunii inverse, influenteaza insasi baza motivationala si
dinamica ei.
Istoric
- motivatia = o stimulare si descarcare de energie ( Freud 1900, Lorenz 1937; Hull
1943)
- motivatia = o reactie invatata, asociata unui stimul (in teoriile behavioriste)
- motivatia = un factor psihologic ce influenteaza comportamentul (Brown 1979)
- motivatia = o activitate spontana care energizeaza organismul si explica trecerea de la
o stare de repaos la alta de actiune (Hebb 1955)
- motivaia = cauz intern a comportamentului Michotte (1965)
- motivaia termen general i abstract, care desemneaz aspectul dinamic i direcional
(selectiv sau preferenial) al comportamentului ; responsabil de faptul c un
comportament se orienteaz, de preferin, spre o categorie de aspecte mai mult dect
spre alta. Nuttin (1985)
Continutul sferei motivationale
In filogeneza si in ontogeneza se elaboreaza anumite stari de necesitate sau sensibilizari
ale organismului pentru diferite obiecte.
Asa se dezvolta nevoia de substante nutritive, de oxigen, de anumite conditii de
temperatura, umiditate, presiune, nevoia de miscare, nevoia de actiune, nevoia de
interactionare cu ceilalti. Toate aceste nu sunt decat trebuinte.
Alaturi de trebuinte se dezvolta si
-

Impulsuri trebuinte aflate in stare de excitabilitate accentuate)

1

Intentii implicari proiective ale subiectului in actiune

Valente orientari afective spre anumitre rezultate
Tendinte forte directionate mai mult sau mai putin precis

Ansamblul acestor stari care se cer a fi satisfacute si care il imping si il determina pe

individ sa le satisfaca constituie sfera motivatiei acestuia.
Tipuri de motivatie
Trebuintele sunt structuri motivationale de baza in raport direct cu echilibrul psihic,
biologic si social al omului fata de solicitarile mediului.
Motivele sunt componente motivationale care exprima concret si actual o stare de
necesitate
Interesele constituie orientari selective relativ stabile si active spre anumite domenii
de activitate anumite prsoane sau situatii
Convingerile sunt idei-forta adanc implementate in structura personalitatii, cu o mare
doza de afectivitate. Convingerile sunt pentru un individ certitudini subiective, dupa
carte acesta actioneaza, distinge intre important, necesar, bine sau rau frumos sau urat
moral sau imoral.
Idealurile - sunt proiectii ale individului in sisteme de imagini si idei care ghideaza
intreaga existenta. Au sens nu atat la timpul prezent, cat raportat la viitor.
Conceptia despre lume si viata sau filozofia personala constituie
modalitate
motivationala cognitiv-valorica de maxima generalitate ce include ansamblul opiniilor,
ideilor, teoriilordespre om natura si societate.
Intre convingeri, credinte, idealuri si conceptia despre viata exista o stransa
interdependenta impreuna constituind un complex motivational de prim plan al
personalitatii.
Functiile motivatiei
- Functia de activare interna difuza si de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau
psihologic. Aceasta functie este specifice trebuintelor, care au o dinamica deosebita:
debuteaza cu o alerta interna, continua cu o agitatie crescanda, ajungand la stari de
mare incordare ca apor sa se satisfaca.
- functia de mobil sau factor declansator al actiuniilor specifica motivului (Pieron 1966) ca
mobilul ce alege dintre deprinderile existente pe cea care va fi actualizata
- functia de autoreglare a conduitei prin care se imprima un caracter activ si selectiv
conduitei.
JB Brown sintetizeaza aceste functii ale motivatiei atunci cand se refera la cerintele pe
care ar trebui sa le satisfaca o variabila pentru a fi considerata motivationala: daca
variabila faciliteaza o anumita varietate de raspunsuri daca slabeste manifestarea
anumitor reactii, dar influenteaza insusirea unor noi forme de actiune inseamna ca ea are
calitatea de variabila motivationala.
Efectele motivatiei
Motivatia declanseaza activitatea subiectului, o orienteza catre scop, permite prelungirea
activitatii daca scopul nu a fost atins imediat are efecte cantitative si calitative
Efect cantitativ: ea pune organismul in situatia de a trece mai usor sau mai greu la
actiune. De asemenea sustine activitatea organismului pentru un timp mai scurt sau mai
indelungat in ciuda obstacoleleor mai mult sau mai putin dificile.
Efecte calitative se exprima in faptul ca ea permite organismului sa treaca de la un scop
la altul si sa faciliteze ierarhizarea diferitelor scopuri posibile (Reuchlin 1988).

b.

Teorii ale motivatiei

a.

Teorii instrumentaliste -

presupun stabilirea unei liste de trebuine, a

unor inventare
i.
Murray (1938) stabilete o list de trebuine corespunztoare unor tipuri de
comportamente motivate social, cu aplicabilitate n numeroase domenii
- 12 de trebuine primare / viscerogenice: nevoia de aer, de ap, de hran etc
- 27 de trebuine secundare / psihogenice: nevoia de afiliere, de recunoatere, de
autonomie, de realizare etc
ii.

Cattel (1950) similar modelului lui Murray

- trebuine organice
- nclinaii organice viscerogenice, apetitive; nclinaii neapetitive, aici intrnd i diferite
tipuri de comportament motivat social i psihosocial.
iii.
Critici aduse de:
- Maslow (1954, 1970):
a) dup prerea susintorilor, fiecare dintre motivele enumerate au o probabilitate egal
de a se manifesta, ceea ce este inexact -> apariia lor este n funcie de o multitudine de
factori, de ex : starea indiviului, gradul de satisfacere a altor trebuine etc
b) lista implic izolarea motivelor, apariia lor distinct n diverse conduite, inexact -> n
conduitele particulare ele se contopesc, se amestec, se ntretaie unele pe altele
- H. Bosell (1976) : o asemenea list ar trebui s satisfac cel puin 3 criterii, ce sunt
departe de a fi satisfcute:
ireductibilitatea nevoilor incluse in lista,
independenta nevoilor,
exhaustivitatea listei.

b.

Teorii holist-umaniste -

deplaseaza centrul de greutate de pe nevoi pe

structurarea si ierarhizarea acestora.

1. Teoria lui A. H. Maslow (1954, 1970) piramida trebuinelor: este bazata
pe etaje suprapuse de motive crescande ca importanta si are 5 niveluri distincte.
Acestea sunt:
a) Trebuintele organice
b) Trebuinte de securitate
c) Trebuinte de apartenenta la un grup
d) Trebuintele de stima si statut social
e) Trebuintele de autorealizare.
- a) + b) + c) + d) = trebuine de deficit -> corespund motivaiei de tip homeostazic
- e) = trebuine de cretere -> corespunde dezvoltrii personale a individului
- o trebuin este cu att mai improbabil cu ct este mai continuu satisfcut
- o trebuin nu apare ca motivaie dect dac cea inferioar ei a fost satisfcut
- succesiunea trebuinelor nu trebuie neleas i interpretat rigid, n sensul c trecerea
la o alt trebuin ar necesita satisfacerea n ntregime i durabil a trebuinei anterioare
- apariia unei trebuine noi dup satisfacerea celei anterioare vechi nu se realizeaz
brusc, ci gradual
- aceast teorie ofer posibilitatea explicrii funcionrii simultane a trebuinelor, a
fenomenelor de compensare, de sub- sau supramotivare
3

Maslow precizeaza ca o trebuinta este cu atat mai improbabila cu cat este mai
continuu satisfacuta.
2. Limite
- Erich Jantsch (1975) : modelul propus de Maslow presupune o lume static a lui aici
i acum , o lume n care nevoile pot fi real satisfcute ntr-o ordine secvenial i
abandonate.
- Magonoh Maruyama (1973) : Maslow generalizeaz anumite valori proprii
lumii occidentale asupra tuturor celorlalte culturi ; nu n toate culturile, n
toate mediile soioculturale se pstreaz ierarhia piramidei lui Maslow =>
piramida lui Maslow are un caracter limitat
- Ctlin Mamali (1981): critica n 9 puncte asupra piramidei trebuinelor si:
- subliniaza caracterul ei static i unideterminant
- apariia unor nevoi superioare las neschimbate nevoile inferioare, att sub raportul
modului lor de satisfacere, ct i al relaiilor dintre ele.
- Trecerea de la un nivel inferior al motivaiei la unul superior este condiionat doar
retroaciv, nu i proiectiv, depinznd de satisfacerea motivelor anterioare (inferioare) i
deloc de presiunea exercitat din vrful piramidei
Deci, teoria lui Maslow nu are un caracter evoluionist, ci unul limitat. Motivaia nu este
abordat i la nivelul interaciunilor sociale dintre mai multe persoane.
3. Teoria dinamico-evolutiva a motivatiei (Mamali) conceptul de balanta
motivationala
Catalin Mamali propune o teorie dinamico-evolutiva asupra motivatiei bazata pe
evolutia sistemului motivational al indiviziilor ca urmare a interactiunii dintre ei.
Balanta motivationala explica raportul dintre indivizii intrati in actiune si mai ales
rolurile lor, fiecare din ei fiind un factor producator de factori de satisfactie pentru nevoile
celui cu care se afla in interactiune cat si beneficiar al factorilor de satisfactie produsi de
cei cu care interactioneaza.
Balanta motivationala este data de raportul dinamic existent intre nivelul ierarhic al
motivelor proprii pe care partile aflate in interactiune si le satisfac si respectiv de nivelul
ierarhic al motivelor pe care le satisfac ceilalti
Principalele stari ale balantei pot fi:
- stagnare motivationala
- dezvoltare motivationala inegala sau contradictorie - evolutia sistemului motivational al
unei parti realizandu-se prin stagnarea sau chiar prin regresia sistemului motivational al
celeilalte parti,
- Involutie motivationala reciproca
- Coevolutia motivationala cand ambele parti trec spre niveluri superioare.
Alternanta in timp a statusurilor motivationale acorda balantei motivationale un caracter
dinamic cea ce creste valoarea explicativa a acesteia.

c.

Modelul relational al motivatiei - Nuttin

Modelul relational elaborat de Nuttin- notiuniile de motivatie, compotament,

personalitate se intrepatrund astfel ele ar trebui sa intre in cadrul aceluiasi model
conceptual. Punctul de plecare il reprezinta relatiile preferentiale pe care omul le
stabileste cu lumea.
Principalele asertiuni ale acestui model sunt:
-

Individul si mediul formeaza o unitate bipolara care reprezinta celula de baza a

comportamentului
4

Sistemul relational individ-mediu are un caracter dinamic

Originea dinamismului sistemului individ-mediu se afla in trebuintele sale
Trebuintele inainte de a fi canalizate spre un obiect specific exista sub o forma
precomportamentala care presupune o orientare implicita spre o categ de obiecte
Motivatia nu este inainte de toate un proces de declansare, ci un proces de reglare
continua , este ca o directionare activa a comportamentului
Comportamentele sunt intrisec motivate in masura in care tind sa atinga obiectul
aflat la capatul lor
Orientarea fundamentala a trebuintelor este innascuta, ceea ce nu inseamna ca
ele nu se dezvolta si nu se modeleaza de factori experientiali si situationali
Activarea procesului motivational isi ara originea fie in conditiile individului fie in
obiect, care poate creste trebuinta latent.

Motivatia nu are doar rolul de a restabili echilibrul homeostatic ci de a contribui la

cresterea si dezvoltarea individului
Nuttin acorda o importanta personalizarii motivatii. Transformandu-se in scop si
proiect, trebuinta devine o afacere personala: Scopul este al meu si comportamentul
este al meu
Opusul personalizarii este alienarea motivationala care preupune efectuarea unor
actiuni contrare dorintelor si intentiilor.

c. Trebuinte si motive
c1. Trebuinte
Definitie: Trebuintele sunt structuri motivationale bazale si findamentale ale
persoalitatii, fortele ei motrice cele mai puternice, reflectand echilibrul biopsihosocial al
omului in conditiile solicitariilor mediului exterior. Ele sunt sursa primara a actiunii (Rosca
1943)
A avea o trebuinta inseamna a simti nevoia, necesitatea de a obtine un lucru sau altul,
un rezultat sau altul de a realiza ceva.( A.N. Leontiev)
Trebuinta este o relatie preferentiala a individului cu un obiect in sensul ca absenta
acestuia deranjeaza functionarea, fie fiziologicaa individului si declanseaza la el o
activitat care efectiv este orientata spre reinstalarea relatiei preferentiale (Nuttin 1985)
Clasificare:
a. Dupa relatia cu obiectul:
- Trebuinte fiziologice ce rezulta din relatiile individului cu biosfera si presupun
schimburi biochimice in organism menite a mentine echilibrul intern
- Trebuinte psihologice care rezulta din relatiile subiectului cu situatiile
semnificative ale lumii.
b. Dupa geneza si de continut:
- Trebuinte primare innascute cu rol de asigurare a integritatii fizice a
organismului) de ex. :
o Trebuinte biologice sau organice: de foame, de sete, sexuale;
o Trebuinte fiziologice sau functionale: de miscare, de functionare, de
relaxare
- Trebuinte secundare formate in decursul vietii cu rol de asigurare a integritatii
psihice si sociale a individului de ex:
o Trebuinte materiale - de locuinta, confort, de unelte si instrumente
o Trebuinte spirituale - de cunoastere, estetice, etice, de realizare a
propriei personalitati
o Trebuine sociale - de comunicare, anturaj i integrare sociala, cooperare
etc
c. Dupa nivelul de realizare a relatiei individ mediu :
o la nivel biologic, trebuine biologice, n cazul crora formele de
interacine i dinamismul corespondent sunt limitate la cteva mijloace
fiziologice nscrise n anatomia individului
o la nivelul relaiilor psihosociale dintre oameni, al contactelor sociale i
interpersonaie dintre ei. n rndul acestora se ncadreaz trebuinele
sexuale, care au un aspect i o ncrctur psihosocial, experiena
sexual fiind considerat ca prototipul plcerii, apoi cele erotice, cele de
apreciere, ajutor, cooperare, ataament social i afectiv, altruism etc.
o trebuine care apar la nivelul construciilor ca urmare a contactelor
informative i cognitive ale indivizilor, ncepnd cu senzaiile elementare
i terminnd cu abstraciile i raionamentele cele mai nalte, n aceast
categorie intr trebuina de informare, nevoia de realitate sau nevoia de
valori
d. Dupa nivelul de generalitate
o

Generale - sunt ntlnite n mai multe tipuri de activiti (de ex,

persoanele care au trebuina de performan puternic vor tinde spre
obinerea unor rezultate bune n cele mai diferite forme de activitate)
6

Specifice - cu un caracter mai restrns (trebuina de a mnca ceva

anume este mai puin general dect trebuina de foame)

e. Dupa gradul de independenta

o
o

trebuine independente
trebuine derivate, care iau natere din modalitile de satisfacere ale
altora (un bibliofil poate coleciona cri pe care nu le citete)

Fazele functionale ale trebuintelor 2 faze eseniale :

a) cresterea tensiunii pe msura apropierii de momentul satisfacerii - Hull i
Tolman au denumit "gradientul scopului"
b) reducerea tensiunii odat cu satisfacerea lor
- Aceast desfurare valabil mai ales pentru trebuinele biologice care au un caracter
ciclic, nu i pentru cele psihologice i psihosociale a cror tensiune poate persista, fapt
ce se repercuteaz asupra dezvoltrii ntregului sistem de trebuine.
- Ele nu sunt variabile constante ale conduitei, dimpotriv, au un pronunat caracter
dinamic, -> se pot arnplifica sau diminua, supradimensiona sau subdimensiona, dependent de gradul de satisfacere a lor i mai ales urmrirea relaiilor dintre ele
- Satisfacerea fireasc a trebuinelor => reducerea tensiunilor + suspendarea (uneori
momentan) a strii de necesitate -> reapar mai trziu, ntr-un alt moment, n alte
circumstane
- Nesafisfacerea trebuinelor => dilatarea + exacerbarea lor / stingerea lor prin saturaie
i reacie de aprare + perturbri caracteriale. Nesatisfacerea lor pe o perioad mai
mare de timp poate pune n pericol existena fizic i psihic a individului
- "jocul trebuinelor -> reactivarea i evoluia ior, relaiile de concordan sau de
neconcordan, de convergen sau de divergen dintre ele -> trebuinele au
capacitatea de a se activa nu numai n prezenta stimulului capabil a le satisface, ci i n
absena acestuia + se satisfac nu doar pe ci normale, fireti ci i pe ci indirecte,
simbolice.

c2. Motive
Definitie: reactualizri i transpuneri n plan subiectiv a strilor de necesitate. Motivele
sunt concretizari ale trebuintelor; ele constituie componente dinamice si directionale ale
actului concret (Nuttin 1985)
Diferena dintre trebuine i motive:
- n funcie de raportul lor cu aciunea -> spre deosebire de trebuin, care nu
reuete ntotdeauna s declaneze aciunea, motivul asigur efectuarea
comportamentelor corespunztoare, de satisfacere
- dup gradul lor de generalitate -> trebuina se orienteaz spre o categorie mai
larg de obiecte prefereniale, pe cnd motivul se ndreapt spre un obiect bine
determinat. De ex., trebuina de a ntreine contacte sociale cu semenii, extrem de larg,
se dezvolt progresiv n trebuina de a ntreine relaii cu o anumit persoan, n fapt,
este vorba despre concretizarea trebuinei nsei.
Caracterizarea motivelor 3 caracteristici:

1. Caracterul lor personalizat: spre deosebire de trebuinte care se orienteaza spre

o categorie mai larga de obiecte preferentiale, motivul se intreapta catre un obiect
bine determinat.
Caracterul lor generalizat: Motivele evoluate specific umane sunt generalizate ele
rezultand din complexitatea pe care o presupune viata psihica si viata sociala. Motivele
sunt un factor important al selectivitatii dar ar fi eronat ca ele sa fie considerate izolat,
fara raport custructurile cognitivesi definite ca unici factori determinanti ai selectivitatii
(Popescu-Neveanu 1977)
2. Autonomia functionala a motivelor: provine din raportarea motivelor unele la
altele si mai ales la scopul actiunii. La un anumit nivel al dezvoltarii, motivele, desi
provin din diferite sisteme antecendente, devin sisteme actuale ce se sustin
singure. In masura in care un motiv actual cauta scopuri noi ( adica manifesta un
tip diferit de tensiune fata de motivele din care s-a dezvoltat) el este finctional
autonom (Allport 1981)
Fenomene derivate din functionarea motivelor:
Fenomenul de saturare: apare ca urmare a persistentei intimp a aceluiasi tip de relatie
preferentiala intre individ si mediu. Modul de manifestare a saturatiei este in functie de
natura trebuintei.
Fenomenul substituirii: intrucat structurile motivationale nu sunt statice ci extrem de
mobile, ele se pot deplasa spre alte obiecte decat cele care au stat initial la baza lor.De
ex, agresivitatea unui copil fata de tatal sau pote di substituita prin agresivitatea fata de
un partener de joaca.Substituirea presupune o convertibilitate a energiei motivationale
dar si alte modalitati comportamentale cum ar fi abandonul sau neglijarea unui obiect in
favoarea unuia nou mai interesant.
Fenomenul de perfectionare a structurilor motivationale, individul urmarind nu
doar realizarea unui scop ci si a unui grad de perfectiune in activitatea desfasurata. El
tinde spre depasirea stadiului atins, spre progres.
Fenomenul diferentierii structurilor motivationale, realizat in plan orizontal
(trecerea de la un obiect la altul) cat si in plan vertical (trecerea de la un grad de
perfectionare la altul.

d. Motivatie si performanta
Motivatia nu trebuie considerata si interpretata ca un scop in sine, ci pusa in slujba
obtinerii unor performante inalte.
Relatia intre intensitatea motivatiei si nivelul performantei este dependenta de
complexitatea sarcinii. Cercetariile au aratat ca in sarciniile simple, cu cat motivatia
este mai mare, cu atat va creste performanta. In cazul sarciniilor complexe (creative,
bogate in continut si in alternative de rezolvare) cresterea motivatiei se asociaza cu
performanta pana la un punct, dupa care cresterea motivatiei nu mai genereaza cresteri
ale performantei, ci din contra. Acest lucru se intampla deoarece prezenta mai multor
alternative de actiune ingreuneaza actiunea impulsului motivational.
Un alt factor de care depinde relatia intre motivatie si performanta este si gradul de
dificultate al sarcinii. Cu cat intre marimea intensitatii motivatiei si gradul de dificultate
al sarcinii exista o mai mare corelatie si adecvare, cu atat eficienta actiunii va fi
asigurata.
a. Optimul motivational
= Intensitatea optima a motivatiei necesara pentru a obtine performante inalte.
8

Putem vorbi de optimum motivational in doua situatii:

-

Cand dificultatea sarcinii este apreciata corect de catre subiect. In acest caz
optimum motivational inseamna relatia de echivalenta intre cele doua
variabile: cu cat dificultatea sarcinii este mai mare cu atat intensitatea
motivatiei trebuie sa fie mai mare
Cand dificultatea sarcinii este apreciata incorect de catre subiect - 2 situaii
tipice:
o cu subaprecierea semnificaiei sau dificultii sarcinii - subiectul nu va fi
capabil s-i mobilizeze energiile i eforturile corespunztoare
ndeplinirii sarcinii, ntr-un ca, el va fi submotivat, va aciona n condiiile
unui deficit energetic
o cu supraaprecierea ei la nerealizarea sarcinii, subiectul este
supramotivat, activeaz n condiiile unui surplus energetic care i-ar
putea dezorganiza, stresa, i-ar putea cheltui energiile chiar nainte de a
se confrunta cu sarcina dac dificultatea este medie, dar este apreciat
(incorect) ca fiind mare, atunci o intensitate medie a motivaiei este
suficient pentru realizarea ei (deci o uoar submotivare). Dac
dificultatea sarcinii este medie, dar este considerat (tot incorect) ca
fiind mic, o intensitate medie a motivaiei este de ajuns (deci o uoar
supramotivare).
Optimul motivational se obtine prin actiunea asupra celor doua variabile care
intra in joc: perceptia cat mai corecta a dificultatii sarcinii sau prin manipularea
intensitatii motivatiei
Aceste aspecte au fost relevate de doi psihologi care dau si numele legii
(Yerkes-Dodson) lege a motivatiei care poate fi asociata cu legea
intensitatii moderate a afectivitatii, cele doua legi actionana ca un mecanism
reglator unitar.

b. Nivelul de aspiratie
= stimulul motivaional care mpinge spre realizarea unor progrese i autodepiri
evidente. Acesta trebuie raportat la nivelul si posibilitatiile subiectului (nota 7 poate fi un
nivel de aspiratie inalt pentru un elev slab sau o deceptie pentru un elev bun).
Este bine ca nivelul de aspiratie, pentru a avea un efect pozitiv, sa fie cu putin peste
posibilitatiile de moment ale subiectului.