Spectacolul de teatru n

Grecia antic

Realizat de Grigoriu Cristian

Cuprins
Apariia primului actor
Teatrul grec timpuriu
Semnificatia corului
Edificiile destinate reprezentrilor teatrale
Actorii
Reprezentaiile teatrale
Personaliti
Curioziti

Apariia primului actor

Se tie ca teatrul grec s-a nscut din imnurile - cantate de cor in
cinstea lui Dionysos, zeul viilor, livezilor si ogoarelor roditoare.
Condus de un corifeu, corul ntina imnuri de lauda, ntrerupte de
naraiunea unor episoade din viaa zeului.
Apoi corul s-a mprit in doua semicoruri cntnd alternativ, in frunte
cu doi corifei care-si ddeau rspunsuri unul altuia. In momentul cnd
unul din coriti a rspuns corului si corifeilor prin cuvinte atribuite
zeului, ca si cnd el nsui ar fi fost Dionysos, a aprut de fapt primul
actor. Faptul s-a petrecut cnd Pisistrat, tiranul Atenei, a organizat
aici cele dinti spectacole teatrale, in anul 534 i.Hr.

Teatrul grec timpuriu

Legenda lui Dionysos va fi nlocuit cu subiecte luate
din trecutul istoric sau legendar al oamenilor;
Apar mtile care reprezentau tipuri umane;
Coritii si actorul urc pe o estrada spre a fi vzui de
public;
Eschil introduce al doilea actor

Semnificaia corului in teatrul grec

Corul acest smbure originar din care s-a nscut
tragedia reprezenta vocea poetului sau glasul
contiinei ceteneti a publicului;
Corul ddea explicaii asupra antecedentelor sau asupra
faptelor ce urmau sa se desfoare pe scena;
Corul era un fel de actor colectiv care, prin
interveniile si dansurile sale mimice de mare
expresivitate, sporea estetica, grandoarea si
dramatismul spectacolului.

Edificiile destinate reprezentrilor

teatrale
La nceput, in Grecia antica, reprezentrile teatrale
aveau loc in piaa publica, in fata templelor sau a
catedralelor in agora;
Ulterior s-a trecut la construirea de edificii special
destinate spectacolelor de teatru;
Teatrele greceti erau construite pe coastele dealurilor.
Datorita formei lor semicirculare, vocile actorilor se
auzeau pane in ultimul rnd, chiar daca acetia vorbeau
in oapta!

Edificiile destinate
reprezentrilor
teatrale
tribunele pentru spectatori
(theatron);
scena pe care evoluau actorii
(skene);
un spaiu in fata primului rnd
de spectatori, in care, de regula,
sttea corul, care aproba sau
nega, prin interveniile sale,
evenimentele redate pe scena
(orchestra) si loja orchestrei
(logeion), in care se micau
actorii atunci cnd recitau sau
aveau de susinut monologuri.

Teatrul lui Dionysos

din Atena

construit sub Acropole

Importanta acestui teatru vine din faptul

ca este locul de nastere al teatrului
european. Prima piesa a fost pusa in
scena in anul 534 i.e.n.

teatrul avea 17 000 de locuri dispuse pe

64 de rnduri. In prezent, mai exista doar
20 de rnduri. Locurile pe care stteau
spectatorii erau din calcar, iar persoanele
importante aveau rezervate tronuri din
marmura.

teatrul a fost construit pentru a srbtori

festivalul zeului Dionysos. Cu aceasta
ocazie, avea loc un concurs dramatic in
care se interpretau piese scrise de poeii
tragici greci (Euripide, Eschil, Aristofan,
Meander, Sofocle si alii).

Actorii
Actorii nu puteau fi dect brbai si i interpretau rolurile,
ntotdeauna, purtnd o masca;
Prin mti erau redate expresii de durere sau de bucurie, astfel
nct actorul sa nu i pun amprenta propriilor triri in rolul pe
care l interpreta.
Mtile mai aveau i scopul de a comunica publicului rolul care
era jucat de brbat sau de femeie, de nelept sau de nebun.
Dat fiind faptul c teatrele greceti erau imense, cu pana la
17.000 de locuri, feele actorilor erau greu de vzut din ultimele
rnduri, dar mtile mari si colorate erau uor de recunoscut.

Reprezentaiile teatrale
Aveau un caracter special. Se repetau in aceleai perioade sub
forma de concurs dramatic ( festival ). De asemenea, constituiau
si un element educativ;
Femeilor le erau interzise comediile;
Reprezentaiile ncepeau in zori si se terminau la apusul soarelui.
Fiecare ciclu tragic era alctuit din 3 tragedii + o drama satirica.
Dup sunetul de goarna, care anuna nceperea spectacolului, un
actor recita prologul. Prologul coninea esena aciunii si
antecedentele ei. Pentru a obine efectele comice dorite, actorul
recurgea la tonuri de voce.

Personaliti

Eschil

Sofocle

Euripide

Aristofan

525 .Hr.456
.Hr.

496 .Hr.406
.Hr.

480 .Hr. 406

.Hr.

456 .Hr. 386

.Hr.

Contribuia lui Eschil

Este considerat parintele tragediei clasice. Marele merit al lui Eschil
este faptul ca a dus in tragediile sale personaje pline de consistenta
dramatica, conflict tragic, intensitate lirica a exprimarii situatiilor si
sentimentelor;
Introduce al doilea actor;
Scrie trilogii formate din tragedii legate ntre ele prin subiect;
conflict puternic;
subiecte simple, concentrate;
ton grav;
destinul se manifest prin intermediul zeilor;

Contribuia lui Sofocle

introduce al treilea actor
tragediile din trilogie nu mai sunt totdeauna legate prin subiect (crearea
de piese independente)
trateaz materialul tradiional (mitologic) cu mai mult libertate
zeii apar mai puin
omul este pus n contact direct cu destinul su
pune n lumin caracterele personajelor
conflicte ntre caractere constrastante
predomin coninutul moral
introduce pasaje liricer

Contribuia lui Euripide

lupta eroilor cu pasiunile lor
nenorocirea personajelor nu mai este produs de o voin
superioar, ci de propriile lor patimi
predomin eroinele
accentuarea aspectelor psihologice
efecte patetice
antitez ntre patimi mistuitoare i sentimente pure
intrig mai complicat
structura complex a tragediilor

Contribuia lui Aristofan

Este considerat Printele comediei sau Prinul comediei
antice;
Comedia putea s cuprind viaa atenian n ntregul ei,
straturi sociale care nu interesau arta major tragic,
uneori dezbateri de idei filosofice fcute din unghiul
receptrii populare;
n comedie viaa e mult mai complex, mai colorat,
mai pestri dect o putea nfia tragedia, limitat la
un corpus de subiecte care se instaurase prin tradiie;
Teatrul lui Aristofan este plin de trimiteri directe sau

Curioziti
Spectatorii isi aduceau perne si covorase pe care le puneau pe
scaunele tari de piatra ,iar cand li se facea foame sau sete isi
cumparau gustari si vin;
Personalul teatrului era inarmat cu niste bete mari,ca sa nu
aiba necazuri. Uneori, publicul numeros era atat de
impresionat de o piesa,incat incepea sa se revolte. Cateva
lovituri viguroase linisteau indata spectatorii;
Spectacolul avea aspectul unei imbinari intre ceremonia
religioasa si manifestarea populara, pastrand caracterul sacru
al sarbatorilor dionisiace.