Sunteți pe pagina 1din 3

Virusul Rabiei ( turbarii )

Virusul rabiei apartine grupei raptovirusurilor, cel mai cunoscut reprezentant este virusul
turbarii
Rabia este o infectie care afecteaza sistemul nervos central (SNC) cu deznodamant letal
deosebit de frecvent.
Transmiterea virusului se realizeaza in general prin muscatura unui animal contaminat.
Morfologie si diagnostic :
-

virusul turbarii are forma de bastonas si poseda un capat plan iar celalalt capat in
forma de corn
nucleoproteida este filiforma, se gaseste in interiorul virionului (virusului) si are
forma a unei nucleocapside helicoidale
este inconjurat de un invelis format de peplomeri
virusul consta in special din proteine si lipide si poseda un filament unic de ARN,
marimea agentului este 100-150 nm
virusul este foarte sensibil la lumina Soarelui si la caldura si se inactiveaza in 3
minute la temperatura de 80grade Celsius

Metode pt diagnostic :
-

un test diagnostic important este punerea in evidenta a CORPUSCULILOR


NEGRI respectiv corpusculi de incluziune intracitoplasmatici in creierul
animalelor bolnave. Marea doza de certitudine se realizeaza prin testul de
inoculare la soareci si testul fluorescent seriologic. Aceasta ultima metoda este si
foarte rapida, respectiv in 2 ore.

Patogeneza si clinica
-transmiterea infectiei se face prin saliva la muscatura sau lingerea unei rani
-perioada de incubatie este de 1-3 luni, eventual si mai mult in functie de localizarea
muscaturii
-virusul se deplaseaza de la locul muscaturii pe traiectele nervoase spre creier unde
determina in principal o encefalita. Cu cat perioada de incubatie este mai lunga cu atat
prognosticul este mai favorabil
-boala debuteaza cu dureri ,nervozitate,depresie,voma,febra, carora li se adauga
excitabilitatea si sensibilitatea la lumina si zgomote
-caracteristica este sensibilitatea manifestata in zona muscaturii si a regiunii corporale
unde s-a produs muscatura. Dupa circa 5-8 zile incepe faza de mare agitatie motorie cu
convulsii fibrilare si dificultati de deglutitie. Aceste dureri, in special de deglutitie,
conduc la simptomul principal al turbarii si la fenomenul de hidrofobie.
-daca bolnavul supravietuieste acestui stadiu, dupa o scurta remisiune a simptomelor,
urmeaza foarte rapid faza de paralizie prin degenerarea tesutului nervos, respectiv moarte
prin paralizie respiratorie

Profilaxie
-

singura cale de a evita imbolnavirea este vaccinarea si se impune ca toate


persoanele suspecte de turbare, muscate de animale bolnave sau de cele care pot fi
contaminate de animale bolnave sa fie vaccinate cu vaccin activ
la persoanele cu risc (ex: vanatorii) se recomanda o imunizare activa profilactica

Epidemiologie
-

sub aspect epidemiologic, omul este ultima veriga a lantului infectios cu virusul
turbarii. Rezervorul important apartine animalelor salbatice, in special vulpea si
bursucul
masura cea mai importanta in profilaxia generala a turbarii este eliminarea
animalelor infectate sau posibile de contaminare
exista obligativitatea anuntarii cazurilor de imbolnavire, a deceselor, si a
suspiciunii de rabie, respectiv ranirea produsa de un animal bolnav sau suspect de
turbare, sau atingerea unui astfel de animal

Particularitati
-

spalarea imediata a ranii proaspete cu o solutie de 20% sapun sau 1% zefirol,


poate asigura protectia.
Se lasa rana sa sangereze, se indeparteaza fragmentele de tesut, un se coase rana,
imediat se aplica profilaxie antitetanos

Filovirusuri
Virusul Marburg si Virusul Ebola
-din familia filiviridelor fac parte virusul Marburg si virusul Ebola, inainte fiind
clasificate in cadrul rabdoviridelor
Virusul Marburg a fost identificat in 1967 drept cauza a unei stari febrile a personalului
medical de laborator din orasul Marburg si orasul Belgrad care, anterior, prelucrasera
organele maimutei din familia cercopitecus din Uganda ( Africa )
Virusul Ebola, denumit dupa numele unui fluviu din Republica Zair ( Africa ) a provocat
in 1976 pentru prima oara o mare epidemie in Zair si Sudan

Morfologie si diagnostic :
Virusul Marburg si Ebola sunt identice din punct de vedere morfologic dar un prezinta
inrudire antigenica.
Filovirusurile sunt filiforme ( filo = fir )
Virusul este inconjurat cu un invelis de membrana din membrana celulei gazda, acoperit
cu spiculi virali, iar diagnosticul se poate stabili, fie electromicroscopic din sange, fie
fluorescent serologic din tesut sau prin imuno-fluorescenta.
Este posibila cultivarea virusurilor in laborator dar trebui asigurate cele mai severe
masuri de securitate.
Ambele virusuri determina tablourile chimice identice care se definesc prin febra
hemoragica. In prima faza boala se manifesta prin dureri de cap si gat, febra,
conjunctivita si diaree.
In faza mai avansata se asociaza cu tulburari hepatice renale si ale sistemului nervos
central (SNC). Pacientii afectati sufera in primul rand de o coagulopatie de consum care
poate conduce la simptome de soc. In acest stadiu, la nivelul aproape a tuturor organelor,
se observa sangerari si acumulari de fibrina.
Terapie si profilaxie
-

pana in prezent un a existat un tratament specific cu filovirusul


personalul de ingrijire a celor infectati trebuie sa adopte masuri de protectie, in
special haine de protectie, dat fiind marele pericol de contaminare.

Epidemiologie
-

in cazul primei epidemii cu virus Marburg din 1967, din 31 de bolnavi au murit 6,
de atunci datorita masurilor de protectie intreprinse un s-au mai inregistrat decat
2 cazuri de infectie in Africa
un s-a descoperit modul de contaminare deoarece investigatiile au aratat ca si
maimuta cercopitecus fusese infectata intamplator.

Virusul Ebola a provocat de-a lungul timpului 2 epidemii in sudul Sudan-ului si nordul
Zair-ului, cu un numar total de 600 bolnavi dintre care au murit 90%. O contributie la
rata inalta de letalitate ar fi avut-o si carentele de ingrijire medicala