eu dau de obicei cu mamaliga amestecata cu paine si in care pun niste branza si eventual ceva

esente.
cand nu uit imi cumpar niste turta dulce si in amestec cu paine e o momeala excelenta pentru crap.

pana atunci,va zic o momeala pe care o stiu de la tata si care are rezultate excelente.
necesar: seminte verzi de canepa,tarata de porumb sau uruiala,paine uscata,2-3 oua,sofran sau alta
esenta.se prajesc semintele de canepa,se dau prin rasnita de cafea,se amesteca cu tarata si painea
care in prealabil a stat in apa la inmuiat si evident cu toate celelalte.painea se adauga pana ce tot
amestecul devine o pasta.cu ea se poate nadi locul si se poate folosi ca nada de arc.rezultatele sunt
excelente!

1. Una din momelile nelipsite pescarilor de crap, caras si alti pesti nerapitori este mamaliga. Aceasta
de multe ori ne influenteza rezultatele partidei de pescuit prin doua aspecte: daca este atractiva
pentru pesti si daca este suficient de tare sa nu cada din ac. În continuare va prezentam o reteta pe
care numai pescarii in vârsta o cunosc. Aceasta momeala este botezata: mingea de mamaliga.
Denumirea vine de la formatul pe care il are aceasta momeala.  Materialul folosit pentru aceasta
momeala este urmatorul:

Faina de malai  - 2-3 cani de ceai data prin sita;

Faina alba - 1 cana (pentru intarirea continutului);

Usturoi - 2-3 catei (pentru aroma);

    Se incalzeste apa calda intr-un vas separat timp de 5-6 min. Intre timp amestecam faina de malai
cu faina alba iar dupa aceea cu apa calda. Continutul se amesteca pana se ingroasa. Apoi se
framanta bine pana incepe sa se intareasca putin. Se formeaza bucati cat degetul aratator (in forma
de nutli) dupa care se pun intr-un alt vas de 5-6 l, in care se afla usturoiul presat, lasandu-se la fiert
pana da un clocot. Intre timp se amesteca cu lingura gaurita pentru a se evita prinderea de vas.
Dupa clocot se scot afara si se aseaza pe o tava sau intr-un vas de unde se ia fiecare bucata si se
preseaza pe docul de lemn cu o furculita. Dupa presarea a doua sau trei bucati se omogenizeaza in
palme, obtinandu-se o minge la o dimensiune putin mai mare decat bila de ping-pong. Dupa
omogenizarea si formarea tuturor bucatilor se introduc din nou in vasul in care au fiert si se lasa pe
foc incet pana la 2-3 clocote iar apoi se stinge focul, se ia vasul si se introduce apa rece pana se
ajunge la racirea intregului continut. Este recomandabil sa nu se scoata momeala din vas pana nu
se raceste complet. Dupa racire se ia continutul si se impacheteaza intr-un prosop de bucatarie, in
care se va tine pana la folosire. Verificarea reusitei prepararii continutului se face in felul urmator:
dupa 1-2 ore se ia o minge de mamaliga si se arunca, cu forta, in podea (ciment, gresie etc.). Daca
sare inapoi, ati reusit realizarea acestei retete destul de migaloase. Aceasta momeala se poate
utiliza si la arici sub diferite forme: para, creasta de cocos (depinde de nr. de carlige), minge si cub.

Râma

Rimele sunt cele mai raspindite si preferate dintre momelile vii fiind eficiente la pescuitul majoritatii
pestilor din tara noastra.
In functie de mediul in care traiesc, rimele pot avea culori si dimensiuni diverse.

Pentru pescuitul somnului, al pestilor de dimensiuni mari in general, este indicata rima de
pamint care este mai mare si de culoare alb - rozalie. Exemplarele mari pot depasi 10 cm.

Rimele de balegar sunt mai eficiente in cazul pestilor medii dar si mai mari si au dimensiuni
mai mici; coloarea acestora este maro-rosiatica.
Este recomandabil ca acestea sa nu fie introduse in carlig incepind cu capul - acesta fiind mai mobil
iar rima ramine un timp mai indelungat vie.

Viermusi (Kenti)

Viermusii de carne reprezinta una dintre cele mai atractive momeli pentru pescuitul in balti; este
eficienta pentru pesti pasnici in special. Pentru a avea niste viermusi buni trebuie sa avem in vedere
ca acestia sa fie prospeti altfel ne trezim la balta cu muste. Viermusii tineri (prospeti) prezinta in
abdomen o pata intunecata. Sunt de preferat viermusii mari care se vor pastra in frigider, in cutii
inchise - prevazute cu gauri mici de aerisire - in care vom pune putin malai.

Boabe de porumb

Porumbul nou, cel alimentar, cu lapte sau porumbul fiert si conservat cu aroma de vanilie,anason
etc. este o momeala foarte frecvent utilizata la pescuitul carasului, platica sau altor specii de pesti
pasnici fiind nelipsit la pescuitul crapului. Conform statisticilor, porumbul reprezinta cea mai eficienta
momeala si nada pentru pescuitul crapului fiind la indemina oricui si la pret foarte scazut.

Momeala

Pescarii in varsta folosesc destul de des acesta momeala,  ieftina si usor de preparat, cu care
captureaza scobarul. In cele ce urmeaza va prezentam o reteta simpla de preparare a momelii
pentru scobar:

Se cumpara splina de porc (in cantitate de 1 kg).

Se macina prin masina de tocat carne de 2 ori, ca sa fie cat mai fina. 

Se amesteca cu faina de malai, pana se face o pasta omogena si elastica. 

Imediat dupa omogenizare se poate pune pe naditor sau se poate utiliza a doua zi, cu conditia sa fie
pusa la rece, in frigider.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Nade si momeli--Pentru a avea reusita unei partide de pescuit, pe langa dotarea tehnica
adecvata, pregatirea unei nade potrivite, in functie de specia cautata, de tipul bazinului, de
anotimp, are o mare importanta. Prin nadire ne propunem sa stimulam apetitul pestilor, sa-i
ademenim si mai ales sa-i mentinem la locul de pescuit, fara insa sa-i hranim. Ideea este sa
introducem in apa substante apetisante in particule fine care sa se disperseze rapid si sa le placa
speciilor urmarite de noi. Vederea este mai putin importanta.
Nu vom nadi oriunde si oricum, pentru ca fundurile apelor adanci, namoloase pline cu vegetatie,
sunt adevarate hauri, mai ales pentru nada grea. Bucatile de nada trebuie sa fie aruncate dupa
ce sondam cu grija fundul apei stabilind natura sa. Vom cauta sa stabilim cu atentie treptele de
nivel, adancimea, viteza curentului, claritatea apei, directia vantului. Acest sondaj se realizeaza
cu montajul prezentat la CRAP cu ajutorul sondei din trusa oricarui crapist. Vom depista
eventualele ierburi aflate pe fund, pe care vom cauta sa le indepartam. Inmuierea nadei are o
importanta deosebita: nada grea, compacta, va trebui sa se desfaca lent pe fund in timp ce o
nada usoara de apel, se va desface rapid mentinand un nor in curent. Mare atentie vom acorda
frecventei de aruncare: se poate intampla sa suprasaturam pestii. Nada de fund ce ramane
compacta in ape fara curent, va fi alternata cu"nucile"din nada usoara. Doua - trei aruncari fara
muscaturi si dupa fiecare captura.
Succesul unei partide sta si in felul cum alegem vadul de pescuit. Un asemenea loc este un
gropan, un sant natural sau artificial, un culoar sau un ochi in mijlocul unei vegetatii abundente,
un cot linistit de ape, portiuni de teren in aval de poduri sau alte constructii hidro. Cel mai des
intalnit caz este acela de amenajare a unui vad in mijlocul unei vegetatii acvatice. Cu o toporisca
sau cu o secera vom taia un culoar de 8 m avand grija sa purtam manusi de panza, altfel trestia
plesnita va taia mana. Inlaturarea bradisului se va realiza cu o grapa de 1 m latime legata cu o
funie si tractata eventual cu masina.

NADE

Ingrediente vegetale:

- Faina de orez, porumb, arahide; (faina de orez naste un nor de particule de culoare albicioasa
vizibil de la distanta)
- Pesmet, biscuiti macinati sau zdrobiti;
- Seminte de canepa prajite si macinate; (este cel mai folosit element datorita continutului mare in
substante uleioase)
- Paine inmuiata, arpacas fiert, boabe de porumb in lapte, cartofi fierti, cuburi pentru crap;
- Turta de canepa sau floarea soarelui; (tine foarte mult in apa, atragand pestii cu substantele
uleioase degajate)
- Pudra de ou formata din deshidratarea oualelor si transformarea lor in pudra.

Ingrediente de apel:

- Nada inmuiata in ulei de canepa (sau in ulei de gatit); se dizolva mai lent decat inmuiata in apa;
se poate adauga sirop de zahar in ulei;
- Argila cernuta si caolinul care leaga si ingreuneaza nada.

Ingrediente animale:

- Faina de carne, obtinuta prin deshidratare;

- Sangele, pentru toamna si primavara, mai ales cel pudra;
- Ramele taiate sau strivite in bucatele formeaza un suc foarte atractiv;
- Larvele de chiromonide sunt irezistibile;
- Viermusii - mai ales cei rosii.

Condimente si conservanti:

- O cantitate mica de cafea solubila sau naturala, anason, coriandru, stimuleaza pestii;
- O cantitate mica de bicarbonat de sodiu sau de pudra de aloe conserva nada iar prin
proprietatile lor laxative evita saturarea pestilor;

Ingrediente vehiculante:

- Daca pe balta inoata gaste sau rate, e un semnal ca locul este nadit. Pestii vor manca
excrementele pasarilor in componenta carora sunt furaje nedigerabile. Le vom strange de pe mal
si le vom introduce in nada;
- Laptele praf, praful de inghetata de vanilie, capsuni, etc. amestecat in nada atrage pestii de la
mare distanta.

RETETA 1:

- Fasole fiarta si colorata cu sofran;

- Mazare fiarta;
- Porumb fiert decojit;
- Grau fiert pudrat cu zahar vanilat;
- Cubulete de mamaliga inmuiate in miere de albine si lapte praf;
- Cubulete de cartofi tavalite prin praf de inghetata de vanilie, capsuni sau banane;
- Spaghete fierte si taiate marunt, de marimea viermusilor;
- Orez fiert si colorat cu sofran;
 - Macaroane fierte si colorate cu sofran;
Se nadeste seara cu aceasta nada iar a doua zi cateva cubulete de apel.

RETETA 2:

- Se iau trei bucati de turta de floarea soarelui cat palma;

- Se fierb intr-un ceaun doi litri de apa;
- Se taie srotul in bucatele si se pune in apa;
- Cand incepe sa fiarba srotul se umfla si trebuie amestecat pana devine un terci;
- Puneti 5-6 linguri de faina de grau, 100-150 g tarata de grau, 2-4 linguri de zahar, cateva linguri
de praf de carne si praf de biscuiti, o lingura de cafea sau cacao si completati cu malai. Trebuie
amestecat mereu si la foc mic, pana scade bine. Se scoate pe un fund de lemn si se lasa la racit.
Pe mal se pune in momitor sau se arunca bulgari in apa. Se mai pot adauga viermusi sau rame
taiate.
Nu este obligatoriu sa contina toate ingredientele, puneti ce aveti.

Momitul are rolul sau, de a atrage pestii si de a-i mentine in zona. Indiferent de natura nadei, trebuie
preparata si lansata in locul dorit, de pe malul apei. Nu va grabiti sa afirmati ca este un lucru fara
rost.
   Cele mai populare ingrediente sunt pesmetul, piscoturile, faina de grau sau de porumb, srotul sau
canepa, intr-o combinatie care trebuie sa ajunga in apa sub forma de bulgari, urmand ca la contactul
cu apa sa se disperseze pe o suprafata bine determinata.
   Tipuri de nade:
    A) nada fina care in momentul contactului cu apa creeaza un nor.
   B) nada medie a carei granule, dupa imersiune,
se descompun treptat pana in momentul in care
atinge fundul apei.
   C) nada grea, modelata pentru pestii care
se hranesc pe fundul apei, se descompune
in granule mai mici dupa ce bulgarela atinge
fundul apei. Este recomandat ca aceste
nade sa fie imbogatite prin adaugare, in
compozitia lor, de viermusi sau larve.
   Putini sunt cei care nu considera mamaliga ca ingredient de baza intr-o nada la o partida de pescuit. Poate va
surprinde sa aflatio ca singura tara unde se foloseste mamaliga, ca ingredient de baza, este Romania. O nada
simpla se poate obtine din paine uscata trecuta prin masina de tocat, obtinandu-se astfel granule de diferite
marimi. Aceasta nada simpla se poate achizitiona, din magazinele de specialitate, sub numele de British Bread,
fiind disponibila in diferite culori. Folositi ingrediente proaspete, pentru ca orice miros fara importanta pentru
noi poate fi daunator pescuitului.

Pulverizatorul poate fi un flacon de solutie de spalat geamul care a fost clatit

bine.
   Nu este indicat sa folositi bulgari mari, de marimea unei mingi de tenis, pentru
a momi locul deoarece acestia ar putea speria pestii.
Pentru o momire la distanta, bulgarii mici se pot plasa la locul dorit cu ajutorul
prastiei.
   Nu puteti spera sa obtineti rezultate notabile daca nu momiti temeinic locul. Incercati diferite tipuri
de momeli si inainte de orice partide de pescuit informati-va despre topografia locului. Sunt rare
cazurile in care aceeasi combinatie de nade este de succes in doua locuri diferite.
   Si in incheiere o ultima recomandare, nu schimbati locurile de pescuit in functie de relatarile
cunoscutilor. In fond sunt toti pescari, nu-i asa?
    "Mirodeniile" care fac din aceasta nada o delicatesa sunt atent
dozate pentru ca orice lipsa sa exces poate dauna. Am ales un bun
atractant, un eficient stimulator de apetit si alte douasprezece
ingrediente pe care le-am considerat ca fiind cele mai bune pentru
pescuit. Pentru perioada rece (primavara si toamna) va recomand
adaugarea de larve sau viermusi in nada, in proportie de 5-10%, iar
pentru perioada de vara adaugati putin porumb crud sau framantati
nada cu mamaliga foarte proaspata (facuta acasa e cea mai buna) in
proportie de 25%.

  Toate componentele ProfiMix sunt 100% naturale si nu contin

conservanti sau coloranti chimici, fiind o nada 100% ecologica
ambalata in mediu uscat si aseptic pentru a nu produce elemente de
fermantare care dauneaza unei nade.

MOMELI

Mamaliga pentru cubulet:

1. malai extra cernut si dat prin masina de rasnit (o cana de 250g)
2. un varf de cutit cu sofran
3. faina de grau (o lingura de masa)
4. arome (samanta de anason, vanilie)
5. zahar (o lingurita) sau 2 pastile de zaharina
6. apa plata 250g
7. amestecam ingredientele de la punctele 1-5
8. intr-o cratita de tuci fierbem apa pana da in clocot dupa care turnam amestecul fara sa
amestecam timp de 7 minute
9. se micsoreaza flacara de fierbere si se amesteca timp de 3 minute
10, se rastoarna mamaliga pe un fund de lemn si se framanta repede dandu-i o forma
dreptunghiulara
11. se pune astfel mamaliga intr-un ciorap de bumbac sau in tifon dupa care o introducem intr-o
oala mare (4-5kg) in apa clocotita care se va fierbe timp de 40 min. dupa care ea se va ridica la
suprafata
12. se scoate din ciorap si se pune la zvantat pe o bucata de carton
13. dupa racire (4-5ore) se pune intr-o carpa de bumbac si se pune la rece
14. taierea in cubulete se face se face pe un fund de lemn cu un cutit cu lama subtire unsa cu
ulei alimentar
15. cubuletele pot fi insotite pe carlig de viermusi sau rame care dau"miscare"momelii

Pasta pentru amur:

1. 325g gris
2. 150g faina de malai
3. 150g lapte praf
4. 50g zahar pudra
5. 2-3 plicuri de zahar vanilat
 6. 5 oua
7. un varf de cutit de sofran rosu
8. totul se amesteca pana la omogenizare (ouale se bat putin inainte de a turna amestecul)
9. formam bile de 15-20 mm pe care le punem in apa clocotita
10, le fierbem 2-3 min. dupa care le scoatem la uscat 24 de ore
11. se pot pune in carlig direct sau legate cu fir subtire

Cartoful ca momeala:
Cartoful fiert si pus pe carlig se desface in gura pestelui permitand inteparea. Atunci cand vrem
sa aruncam departe vom folosi cartoful crud pe care il prindem in carlig ca o biluta BOUILLETTE
in montaj"fir de par". Cartoful crud nu este toxic pentru crap. Cartoful trebuie indulcit si de aceea
il vom taia in bucati mici (cuburi, bilute) pe care le introducem intr-o cutie de plastic inchisa
ermetic nu inainte de a-i acoperi cu zahar pudra. Se lasa astfel 12 ore la temperatura camerei,
dupa care bucatile vor capata o consistenta elastica si se vor inchide la culoare. Inainte de a
pleca la pescuit aromatizati si colorati dupa dorinta. Cartofii vor fi curatati de coaja.

Painea ca momeala:
Se inmoaie o bucata de miez de paine neagra sau intermediara de marimea unei portocale intr-
un ou batut in farfurie. Se framanta cu mana pana se inmoaie si se absoarbe oul. Puteti adauga
arome (scortisoara, halva). Daca este moale nu mai puneti paine ci continuati sa o framantati si
sa o lasati la soare si la vant.

Pasta:
1. Intr-un pahar de 100g puneti 2 linguri de faina de grau, 1-2 linguri de gris si 2-3 linguri de malai
grisat sau din cel obisnuit.
2. Intr-o craticioara se pune la fiert un pahar cu apa. Cand apa da in clocot atunci turnati
amestecul si lasati putin sa fiarba.
3. Incepeti sa amestecati cu o lingura de lemn tinand focul mic pana nu mai are cocoloase.
4. Scoateti imediat pasta lipicioasa din craticioara si raciti-o.
5. Inainte de a o pune in carlig se framanta intre degete.
6. Puteti pune arome si coloranti.

Graul si canepa:
Se pot folosi boabe sfaramate sau macinate si apoi amestecate in nade grele.
Prepararea canepii:
1. Se spala boabele de praf
2. Se lasa la germinat 48 de ore in apa rece; le punem la fiert si imediat ce dau primii germeni le
luam de pe foc, inlocuim apa fiarta cu apa rece, spalandu-le in 2-3 ape. Boabele nu se vor mai
inmuia.

Prepararea graului:
1. Intr-un vas se pun 5 parti apa si o parte grau.
2. Dam la foc mic pana fierb si le apare miezul alb (3-5 ore).
3. Vom supraveghea sa nu scada apa.
4. Imediat ce au crapat se varsa apa fiarta si se toarna apa rece peste el.
5. Nu se aromatizeaza.
Boabele se vor pastra la rece in borcane dupa ce le-am zvantat bine. Punem 2-3 prafuri de sare
peste ele

Reteta de boilis:

1. Se amesteca bine:
- 2/4 pesmet;
- 1/4 malai cernut;
- 1/4 fulgi de ovaz.
Se bat 12 oua la 500g compozitie, se toarna intr-un vas dupa care framantam bine pana
omogenizam. Modelam cu mana bile de 1-2 cm diametru, si apoi le punem intr-o plasa de sarma si le
introducem in apa clocotita. Le lasam la fiert pana se ridica la suprafata, le scoatem, le punem la
scurs pe o carpa uscata, dupa care le punem la rece.

2. Se amesteca:
- 15% faina de soia;
- 10% alune prajite macinate fin;
- 25% gris;
- 25% malai;
- 20% lapte praf;
- 5% seminte prajite si macinate de canepa.
Se amesteca cu 12 oua la 500g compozitie si se fierb pana se ridica la suprafata. Se recomanda
nadirea cu bilute nefierte puse pe naditor sau in punga solubila.

Va vom prezenta cateva retete publicate in revista PESCAR MODERN editata de d-nul Victor Tarus:

Retete de paste (P.M. nr.16-17):

1. Amestecati in proportii potrivite faina de grau si apa indulcita pentru a obtine o pasta care nu se
lipeste pe degete, dar tine pe carlig;
2. Pasta cu ou: amestecati fulgi de cartof cu un galbenus proaspat si apa calda, pentru a obtine o
pasta consistenta: putin sofran pentru culoare si cativa stropi de esenta de vanilie.
3. Pasta pe baza de cartof: coaceti sau fierbeti un cartof. Amestecati-l cu un galbenus, cu ajutorul
furculitei pana la omogenizare. Si pe aceasta o puteti aroma cu vanilie sau praf de scortisoara.

Retete de boilis (Pescar Modern, nr.20/1996):

Componente:
1. Lapte praf: intra in compozitia multor retete. Se alege un sortiment cremos care prin dizolvare nu
formeaza cocoloase. Doza maxima va fi de 25% din amestec, altfel cocolosul va fi lipicios.
2. Cazeina lactica: este un derivat al laptelui; ea absoarbe putin lichid nu se lipeste si asigura
cocolosului un aspect lucios. Doza este de 10-20%.
3. Lactalbumina: provine deasemeni din lapte. Absoarbe mult lichid dar este usor alterabila si nu se
poate pastra timp indelungat. Daca se depaseste 20% din amestec cocolosul devine dificil de rulat si
va mucegai in scurt timp.
4. Caseinatul de calciu (sodiu) bogat in proteine este o pudra usoara care nu se lipeste deloc
pastrand cocolosul suplu si lucios. Doza maxima va fi 20%.
5. Faina de grau (pana la 10%) are rolul de a lega amestecul. Absoarbe excesul de lichid si impiedica
amestecul sa se lipeasca de masa de rulaj.
6. Germenii de grau: au un gust dulce agreabil, dar sunt lipiciosi. Doza maxima este de 25%.
7. Glutenul de grau este un liant puternic. Daca depasim 10% din amestec acesta devine elastic si
foarte greu de modelat.
8. Faina de porumb constituie unul din ingredientele de baza, este usor lipicioasa si nu trebuie sa
depaseasca 20%.
9. Glutenul de porumb are un gust acrisor care nu deranjeaza crapul. Pentru ca este lipicios nu va
depasi 10% din amestec.
10, Grisul devine usor lipicios in timpul fierberii. Chiar daca granulatia este un pic grosiera nu
deranjeaza daca nu depaseste 20%.
11. Faina de peste are un miros puternic si crapii o apreciaza foarte mult. Doza maxima 30%.
12. Faina de carne, faina de sange si faina de oase au cam aceeasi compozitie ca si cea de peste,
doza maxima fiind aceeasi.
13. Zaharul pudra este pentru indulcit, doza maxima fiind de 10% altfel cocolosul se va inmuia.
14. Se pot folosi amestecuri de graunte pentru pasarele, faina de in sau canepa, biscuiti pentru caini,
pesmet, sroturi si gozuri cerealiere.
Toate acestea vor fi macinate si cernute printr-o sita deasa inainte de a le incorpora in amestec.
Doza maxima este de 40%.

Arome si coloranti:
1. Arome"de fructe"au la baza mirosuri de piersici, cirese, mere, capsuni, visine, nuca de cocos,
vanilie, anason. Prin extensie avem: miere, ciocolata, caramel, etc.
2. Aromele de"carne'' cele mai cunoscute sunt: crabi, creveti, moluste.
Se recomanda ca aromele de fructe sa le folosim in sezonul cald iar cele de carne in sezonul rece.
Nu trebuie abuzat de arome, putem pune 10-20 ml la 1 kg de amestec. Daca depasim, efectul va fi
contrar. Pastrati-le la rece.

Colorantii:
In apa cu cat coboram in adanc, culorile au tendinta sa se extompeze, de aceea vom tine seama de
acest lucru. La inceput toti foloseam rosu, galben si oranj. Acum alegem culori neutre: brun, maron,
verde inchis, oliv, gri, bej, albastru.

Retete :
In functie de imaginatia si inspitatia pe care o avem fiecare, vom alege ingredientele respectand cu
strictete proportiile. Va prezentam cateva retete considerate a fi cele mai eficiente (publicate de Al.
Trentea in Pescar Modern nr.20/1996):

A.
- 25% lapte praf;
- 25% faina de in;
- 20% caseinat de sodiu;
- 10% gluten de grau;
- 15% malai;
- 5% zahar.
B.
- 30% caseina;
- 20% faina de porumb;
- 20% caseinat de sodiu;
- 10% faina de grau;
- 15% gluten de grau;
- 5% zahar.
C.
- 20% lapte praf;
- 20% faina de carne (sau de peste);
- 20% faina de porumb;
- 20% caseinat de sodiu;
- 10% gluten de grau;
- 10% pesmet fin.

Modul de preparare (1 kg de amestec):

Intr-un castron mare se sparg 6 oua care se bat bine. Se adauga 6-10 ml de aroma si colorantul
impreuna cu 2 lingurite de ulei (de floarea soarelui sau porumb). Daca avem se adauga 2 lingurite de
glutamat (''sare'' utilizata pentru a intari gustul); in lipsa punem 1 lingurita de ''Delikat''. Celelalte
ingrediente se adauga amestecand permanent pana se obtine o pasta supla, care nu trebuie sa se
lipeasca de maini. Consistenta trebuie sa fie asemanatoare cu cea a plastilinei. La sfirsit se mai
adauga putin ulei si se framanta inca o data. Pentru a obtine cocoloase de diametre precise se
utilizeaza o pompa cu duze interschimbabile de diametre diferite. Sau masina de tocat carne la care
am pus o palnie cu orificiul de iesire mic. Diametrele cele mai folosite sunt de 12-18 mm.
''Carnaciorii'' se taie apoi in lungimi potrivite si bucatile se ruleaza intre palme. Se aseaza pe un fund
de lemn pudrat usor cu faina, lasandu-le sa se usuce timp de o ora. In acest timp cocoloasele nu
trebuie sa se deformeze: ar insemna ca pasta a fost prea moale in momentul rularii.
Se pregateste un recipient mare in care punem apa, iar in momentul fierberii punem putina sare
grunjoasa (neiodata!), si o lingura de ulei comestibil. Cocoloasele se pun in vas una cate una.
Trebuie amestecat din cand in cand sa nu se lipeasca de fund. Focul sa fie moderat. Cele care se
ridica la suprafata sunt fierte. Le ''pescuim'' cu o strecuratoare si le cufundam in alt vas umplut cu apa
rece. Apoi le punem pe o tava, la soare, sa se zvante bine. Cu cat le lasam mai mult cu atat devin, in
timp mai dure. Atentie! Daca vrem sa fierbem cocoloase de culori si arome diferite trebuie schimbata
apa pentru fiecare sortiment in parte. Crapilor nu le place amestecul de arome.

Pastrare:
Cocoloasele le putem prepara iarna si sa le utilizam vara si toamna. Pentru asta le congelam. Le
punem in pungute de plastic cate 20 de bucati de aceeasi marime, aroma si culoare. Punem si o
eticheta mentionand acestea si data congelarii. In punguta mai punem si o bucatica de polistiren pe
care o ''parfumam'' din belsug cu aroma dorita.
Pentru a le gauri utilizam burghie care se gasesc la magazine.

Prezentam si reteta saracului cu ingrediente ieftine si la indemana tuturor :

- 20% malai;
- 10% faina de grau;
- 20% lapte praf;
- 10% gris;
- 30% srot de floarea soarelui bine cernut;
- 5% seminte de mei pisate;
- 5% seminte de anason pisate.
Mai punem o lingura de zahar. Cocoloasele au o culoare brun-cenusie si o aroma de anason. Este
pentru sezonul cald

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Super - cubulete de mamaliga (PESCAR MODERN NR.27/1998)

Umpleti ochi rasnita de cafea (electrica) cu faina de porumb si macinati-o pana la granulatie fina.
Aceasta faina o cerneti printr-un ciorap de matase fin. Efectuati aceeasi operatiune cu inca o masura
de rasnita plina cu faina de porumb. Pudra de porumb obtinuta prin cernere se amesteca cu 3-4
linguri de faina de grau. Daca aveti, puneti si 1-2 lingurite de amidon praf ce are rolul de a inchega
mai bine compozitia mamaligii. Fierbeti apa intr-o craticioara de bucatarie, adaugati colorant
alimentar, si 2-3 picaturi de aroma. Apoi la foc moderat, turnati compozitia de faina si amestecati in
acelasi timp cu un facalet de lemn pentru a preveni formarea cocoloaselor. Faceti o mamaliga putin
mai tare, apoi rasturnati-o pe un fund de lemn, asa incat sa obtineti o grosime maxima de cca 3-4
cm. Lasati-o sa se raceasca, apoi introduceti-o in frigider pentru minim o jumatate de ora (maxim 2-3
zile daca o tineti in frigider ambalata intr-o punga de plastic, pentru a preveni uscarea ei). Granulatia
grosiera rezultata in urma cernerii fainii de porumb prin ciorapul de matase, poate fi folosita ca nada,
in combinatie cu alte ingrediente: srot de floarea soarelui, paine inmuiata, bucatele de mamaliga
obisnuita, etc. Pe balti taiati cubulete de mamaliga cu o lama de barbierit. Curatiti lama dupa fiecare
2-3 taieturi in mamaliga.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Patru retete de boilies (PESCAR MODERN NR.28/1998)

Galusti sarate:
Se dovedesc bune mai ales la peste mare. Trebuie sa aiba cam 15 mm si sa fie destul de tari. Se
fierb cam trei minute, dupa care se lasa la racit si se impacheteaza.
Ingrediente:
- faina de peste (60g)
- mancare pentru pasarele (200g)
- solubil de soia (90g)
- gluten de grau (100g)
- lactambulina (50g)
- 6 (sase) oua in care se incorporeaza cate o lingurita de faina de creveti, sare, ulei de arahide si
colorant.
Galustile sarate se pot folosi si pentru nadire in amestec cu porumb: o parte galusti 3 parti porumb.

Galusti dulci:
Sunt cele mai bune atunci cand testati o apa, un lac necunoscut, deoarece ''dulceata'' si atractantii
aromati sunt perceputi de pesti de la mare distanta. Folositi :
- caseina (200g)
- malai fin (150g)
- gluten de grau (50g)
- albumina (50g)
- solubil de soia (50g)
- 6 oua in care se freaca 2-3 lingurite de zahar pudra. La acestea puteti adauga arome (fructe).

Galusti ieftine:
Folosim o reteta mai ieftin pentru nadirea de ''obisnuire'' a pestilor. Galustile pot fi aromatizate ''pe
loc'' dupa decongelare, chiar inainte sa le folositi pentru nadire.
Compozitia este :
- faina de grau (100g)
- faina din tarite de grau (100g)
- malai fin (100g)
- lapte praf (50g)
- solubil de soia (50g)
- caseinat de calciu (50g)
- albumina (50g)
- 6 oua, in care se adauga o lingurita de ulei de arahide.

Galusti pentru nadire:

Aceste galusti sunt mai sarace in proteina, deci mai ieftine:
- malai (150g)
- faina (50g)
- caseina (150g)
- gluten de grau (50g)
- albumina (50g)
- solubil de soia (50g)
- 6 oua, care se bat bine inainte de a le amesteca cu"fainurile''.
Toate galustile se fac de 14-16 mm si se pastraza in cantitati mici (100-300g) in pungi separate si
etichetate puse la congelator.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 Retete de mamaliga (PESCAR MODERN NR.35/1999)

Observatii:
Malaiul sa fie cernut de 2-3 ori printr-o sita deasa pentru ca mamaliga sa fie tare si elastica,
restul se poate folosi pentru nada de fund, pentru arc, etc. Apa este buna cea de la fantana,
de ploaie sau de la robinet, pastrata intr-un vas acuperit 1-2 zile.
Vasul in care facem mamaliga trebuie sa fie un tuci (din fonta). Mamaliga se face la foc mic
incalzind uniform. Peste flacara se pune o tabla ca la coptul vinetelor.
Ingrediente:
Se pot folosi:
- sofran,
- anason sau coriandru rasnit
- ulei de anason
- zahar vanilat sau tos
- melasa sau miere
- galbenus de ou sau ou intreg
- srot de floarea soarelui (preferabil halva simpla)
- seminte de canepa fierte sau prajite
- grau sau arpacas fiert
- faina de grau
- cartofi fierti, etc.

Pastrare:
Intr-un servet umezit, la umbra pe malul apei. Mamaliga se poate taia de acasa si pastrata intr-
o cutie de tabla cu malai, zahar vanilat sau faina alba.
Precizari:
Cubuletele se taie numai cu lama cutitului umeda. Prima data taiem felii mari cu cutitul apoi
patratele cu lama de barbierit patratele mai mari . Inainte de a introduce carligul in patratica,
mai taiem o data fetele daca sau uscat cat de putin.
Infigerea carligului:
Preferabil unul subtire si rotund cu tija scurta - se face pe diagonala cubului. Daca patratica
este tare-tare nu uitati sa scoateti varful acului la fata patraticii, pana spinul ramane liber. Cand
patratica este moale varful poate ramane ascuns.

PRIMA RETETA:
Intr-un vas de 3-4 l se pune la fiert
- arpacas (5-6 linguri) sau grau decorticat, dupa care se adauga apa pana se acopera
arpacasul.
In vasul de tuci pus pe tabla, la foc mic se pune
- un pahar cu apa
- un varf de scobitoare de sofran
- un pic de zahar vanilat (nu exagerati !)
- 3-4 picaturi de ulei de anason sau ulei de arahide
- ½ lingurita de canepa sau anason rasnit
- ¼ din acelasi pahar-masura cu malai foarte bine cernut.
Cand apa da in clocot se adauga si celelalte
- ¾ parti de malai rasturnate '' musuroi ''.
Totul la foc mic ! Se lasa musuroiul la fiert pana se umecteaza spre varf ; se taie de mai multe
ori cu lama unui cutit pentru a se umezi mai bine si se mai lasa citeva minute la fiert. Apoi se
amesteca bine cu o lingura de lemn pana cand compozitia devine destul de omogena si de
tare. Se scoate botul de mamaliga si se preseaza pe un fund de lemn, lasandu-l sa se
raceasca. Se framanta dupa ce s-a racit putin, formand o"minge '' care se pune intr-un tifon si
se invarte pentru a se scurge de apa. In tot acest timp, arpacasul a fiert si acum se cufunda
"mingea '' (cu tifon cu tot) in acest vas si se lasa la fiert peste o ora. Separat in tuciul in care
 am fiert mamaliga se pune la fiert restul de malai ramas dupa cernut, adica
- 3 pahare de malai
- 3 pahare de apa
- 2 lingurite de canepa macinata sau anason
- 2 plicuri de zahar vanilat
Se poate folosi apa de la arpacas, deja fiarta, si nu-i nimica daca se mai iau si cateva boabe
de arpacas sau grau. Se mesteca mamaliga de arc pana se dezlipeste usor de pe lingura. In
tot acest timp '' mingea '' fierbe la foc mic. Dupa ce a fiert se pune la scurs intr-o strecuratoare.
Arpacasul il folosesc astfel :
- dupa ce am fixat mamaliga pe arc, iau in mana arpacas pe care il presez peste mamaliga din
arc, sau arunc o mana doua cand dau la undita.

A DOUA RETETA:
Se folosesc 2 ½ masuri de apa si o masura de malai. Se presara malaiul in apa pusa la fiert
pe foc mic, pe tabla. Cand se formeaza botul de mamaliga in tuci se imparte compozitia in 4
cu cutitul fara a mesteca, lasand sa fiarba in continuare 20 min, apoi se ia de pe foc si se
scurge surplusul de terci care a ramas. Se framanta cu facaletul, iar daca este prea tare se
mai adauga din terciul ramas. Mamaliga este fiarta cand nu se mai prinde de lingura.
Se preseaza cu lingura si se pune la fiert pana incepe sa pufaie. Se rastoarna pe un fund de
lemn si i se da o forma.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

RETETE DE MAMALIGA (prezentata in revista PESCAR MODERN nr.36/1999)

:
Prima reteta:
Se ia o masura de apa si una de malai. Se pune malaiul musuroi cand da apa in clocot. Se fierbe 10
minute. Se amesteca bine, se preseaza in tuci, se stinge focul si se lasa tuciul pe tabla incinsa,
acoperit, inca 30 de minute. Capacul se va ridica cu grija pentru a nu curge apa, condensata peste
mamaliga. Se rastoarna peste fundul de lemn si se da, prin presari repetate, forma unei caramizi.

A doua reteta:
Doua cesti de apa, doi pumni de malai cernut, ingrediente. Se face un terci care se fierbe bine. Se
pune un pumn de malai deasupra, musuroi. Se amesteca bine dupa ce a fiert si ''musuroiul''. Este
gata cand se amesteca foarte greu. Se imparte cantitatea in doua. Se pune apa la fiert. Cele doua
parti se strang foarte tare in tifon dublu. Se fierb doua ore la foc mic si se sterg foare bine de apa prin
strecuratoare.

A treia reteta:
Doua linguri de malai cernut bine, doua linguri de faina alba, un ou, ingrediente ce se amesteca mai
intii cu oul. Se framanta toate, facandu-se o turta. Intr-o oala se pune foita de calc si, la foc mic, se
fierbe turtita 30 minute, intorcandu-se din cand in cand, sa se partunda. Calcul se pune ca sa nu se
patrunda de fundul oalei. Apa trebuie sa acopere turtita. Dupa fiert se lasa 30 de minute sub jet de
apa rece, apoi la scurs, in strecuratoare.

A patra reteta :
Se framanta: doua linguri de malai, doua linguri de faina alba, un ou intreg. Se bate oul, se amesteca
ingredientele, se adauga malaiul, pe urma faina. Daca amestecul este prea tare se adauga putina
apa, sa iasa o pasta consistenta. Intr-o cratita se pune apa la fiert; cand clocoteste se da focul mic.
Se umezeste o lingura cu care se ia din compozitie cam 2/3 de lingura, facande-se galuste. Se fierb
10 minute sau chiar mai putin, intorcandu-se in apa cand sunt fierte. Se taie usor cu lingura - sunt
albicioase. Se strecoara sa nu ramana apoase, se pun pe o farfurie si se strivesc cu furculita. Dupa
ce se racesc, se face cu mana o singura ''caramida'' pentru a putea taia felii din ea.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Canepa

  Este o nada foarte usor de pregatit, apreciata atat de crap, cat si de clean, lin, mreana sau platica.
Pescarii, fani al pescuitului stationar, sau mai bine zis concurentii, cunosc bine aceasta momeala prin
ei devenind o momeala tot mai raspandita si In randul pescarilor sportivi. Mai multe asociatii de
pescari din Anglia au interzis folosirea acestei nade pe apele administrate de ei, spunand ca pestii (in
cazul lor babusca) devin "drogati" din cauza acestor seminte si pornesc In goana dupa momeala,
hranindu-se peste nevoile curente. Se mai spunea ca semintele de canepa ajung pe fundul apei,
prind radacini, marind vegetatia de pe fundul baltii… In cativa ani si-au dat seama ca era vorba doar
de imaginatii, canepa fiind in cele din urma acceptata si in Anglia, devenind populara. Sursele cele
mai rentabile pentru aceste seminte este in primul rand piata unde gasim semintele crude (daca le
gasim), magazinele specializate in articole de pescuit (aici comerializandu-se in stare uscata) sau,
daca nici aici nu avem noroc, merita sa incercam pe la Pet-Shop-uri deoarece semintele de canepa
reprezinta hrana de baza pentru papagali si alte pasari exotice.
Reteta de preparare este mai mult decat simpla. Luam 250g de seminte de
canepa si adaugam 1 l de apa rece. Dupa primul clocot, micsoram focul incat sa
fiarba incet in continuare. Dupa aproximativ 30 de minute semintele incep sa
crape, din ele iesind embrionul. in aceste 30 de minute de fierbere va recomand
sa deschideti geamurile (nu strica nici putin curent de aer) pentru ca mirosul
placut, de canepa fiarta, in concentratie mare devine aproape insuportabil. Dupa
ce marea majoritate a boabelor au crapat putem lua oala de pe foc, turnand apa
uleioasa, de pe seminte, intr-un vas (ne va fi de mare folos la prepararea nadei
uscate).
Semintele ramase fara apa firbinte vor primi un dus de apa rece
(aproximativ 1 minut) prin care vor ajunge in starea corespunzatoare,
deoarece lasandu-le sa se raceasca incet se vor inmuia prea tare.
Acelasi efect va avea asupra lor si fiertul prelungit. Se vor deschide prea
tare si vor fi prea moi. Pentru un efect mai evidentiat putem pune putin
bicarbonat de sodiu, sau praf de copt, in apa in care vor fi fierte
semintele. Astfel boabele se vor inchide la culoare iesind in evidenta
albul embrionului . Daca activitatea de fierbere a semintelor de canepa,
nu incanta familia sau vecinii (nu m-ar mira de loc acest fapt) putem sa
preparam o cantitate mai mare, intr-o singura tura, mentinand proportia
de 1:4 intre canepa si apa. Boabele fierte si calite le vom imparti in portii
"de-o partida", si le punem in congelator.
Nu vor pierde de loc din aroma daca (important !) le inchidem ermetic in cutii, sau In pungi. Tinute
numai la frigider, fara congelare, le putem pastra aproape o saptamana. Printr-o sita de 3 - 3,5 mm
vor trece boabele bune pentru a fi adaugate In nada ramanand doar cele ideale pentru carlig.
   Carligul folosit pentu boaba de canepa va fi de 14 - 18 cu tija subtire montura momelii realizandu-se
trecand samanta prin carlig in directia crapaturii (la intepare varful carligului va actiona corect). Pentru
pescuitul crapului (dar si pentru lin sau mreana) o samanta de canepa nu este de ajuns. In acest caz
vom folosi un carlig de 8 - 12 si vom fixa cate un "fir de par" legat de carlig. Acest fir poate fi ata
chirurgicala, ata dentara sau fir impletit (important e sa fie subtire si moale). Vom lipi cu Super Glue
cateva boabe de canepa pe acest fir, montura putand fi folosita atat la pluta cat si la plumb, important
este sa avem boabe de canepa fiarta si in nada folosita. O data ajunsi la locul partidei vom pune apa
suficienta peste semintele de canepa fiarta, pentru ca acestea sa nu se usuce. Boabele deja uscate vor
pluti la suprafata.
   Pentru o partida organizata "la crap", important este sa folosim o nada simpla (nu
foarte aromata), la care vom adauga semintele de canepa. Aroma puternica a canepei
se combina greoi cu o aroma (puternica si ea) de capsuni, de exemplu. Vom adauga
apa ramasa de la fierbere (va amintiti ca a fost separata intr-un vas) la 800 g de nada
adaugand aproximativ 300 - 400 ml de apa. Este bine sa preparam amestecul inca din
seara precedenta, astfel aroma va patrunde profund in nada. Vom adauga 1 - 2 pumni
de canepa fiarta framatand-o bine pana la obtinerea starii dorite. Aceasta nada, ajunsa
 pe fundul apei, va crea un covor uleios, irezistibil pentru crapi, dar rabdare!. Dureaza
cateva ore pana se vor aduna la masa pregatita. Pe al doilea carlig, sau pe cealalta
montura lansata pe acest "covor aromat" putem folosi rama sau o bucata de carne,
important e sa fie de culoare inchisa.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Componente principale, produse si concentratia recomandata in procente

• Alune (de copac) – nutritive, crap mare – 10-15 procente

• Alune prajite- dispersant ( crap, lin. rosioara, platica) -10-20 procente
• Biscuiti – granulatie foarte mica, pescuit de suprafata - 5-10 procente
• Canepa – aroma puternica, macinata sau fiarta, pentru ciprinide - 5-15 procente
• Caramel – inchis la culoare, dulce, pentru crap mare -5- 10 procente
• Cartof fiert – lipicios, alb, pentru crap mare - 10-20 procente
• Dovleac – galben, lipicios, hranitor, pentru crap si platica – 10-20 procente
• Faina de grau – lipicios, pentru compactizare, crap – 5 procente
• Floarea soarelui – seminte macinate – uleios, lipicios, crap mare – 10-15 procente
• Gabenus de ou fiert – galben, pentru diferite paste de pus pe carlig – 5 procente
• Gainat de gaina sau porumbel !!! – atractant pentru fund – 10 procente - folositi manusi de latex
• Galbenus de ou crud – lipicios, galben, colorant natural, pentru boilies – 5- 10 procente
• Gris – alb lipicios daca este fiert, crap, platica – 20 procente
• Mac macinat – gri, uleios, pentru crap mare – 20 procente
• Malai – fiert devine lipicios, pentru crap mare - 20-30 procente
• Malai nefiert – dispersant, pentru crap mare – 10-20 procente
• Migdale – nutritiv ( crap, lin) – 5 procente
• Ovaz – granulatie mare pentru crap mare – 10 procente
• Pesmet – alb, lipicios, pentru crap mare – 30-40 procente
• Pudra de sange – stimulant -5 procente
• Scortisoara – fin macinata pentru suprafata – 2 procente
• Soia – nutritiv, dispersant, pentru crap – 20 procente
• Susan – seminte macinate, uleios, lipicios- 10 procente
• Usturoi- stimulant pentru ciprinide - 3-5 procente

Chiar daca unele dintre componete par a fi curioase, ele sunt folosite cu succes si merita sa le
incercam. Cifrele sunt bineinteles doar orientative, dar pot constitui baza pentru a cauta noi retete.
Aceasta noua reteta poate constitui diferenta dintre o partida reusita si un esec total. Daca pe o balta
hranita cu nada traditionala, specifica pentru o anumita zona, vii cu ceva nou, s-ar putea sa fie o
surpriza placuta.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

1. Viermusii

Sunt una dintre cele mai bune momeli pentru pestii pasnici. Dau rezultate în tot timpul anului, chiar si
atunci cand alte momeli naturale nu au efect

In functie de specia de muste a caror larve sunt, viermusii vor fi mai mari (1cm lungime, 2-3mm
diametru), sau mai mici. Odata obtinuti, ii folosim in functie de talia pestilor cautati. Astfel, la pescuitul
obletilor punem un singur vierme mic, pe cand la platica unul mare sau un buchet de viermi mai mici.

Cum ii obtinem?

Nu va ganditi sa-i adunati de pe cadavre de animale. Puteti lua vreo boala de care sa nu mai scapati
multa vreme. Puteti sa ii cumparati, solutia aceasta fiind cea mai eleganta dar si cea mai scumpa. In
plus, nu gasiti intotdeauna ceea ce cautati (viermusii sunt ori prea mari, ori prea mici). Cel mai bine
este sa vi-i faceti singuri, mai ales vara.

Aveti nevoie de cateva cutii de bere si de niste pestisori de la partidele de pescuit anterioare. Taiati
capacul unei cutii de bere si legati cutia de partea superioara cu o sarma. Cu ajutorul acesteia agatati
cutia intr-un loc care sa nu fie in bataia directa a soarelui. Puneti in cutie un pestisor, de preferat cu
burta deschisa. Mustele il vor repera imediat si isi vor depune ouale din care in 1-2 zile vor iesi
viermusii. Pe masura ce acestia se maresc, dati-le sa manance cate un pestisor. Nu le dati mai mult
decat pot manca intr-o zi, pentru ca pestisorul sa nu se strice si sa miroasa. Dupa 3-4 zile viermusii
ajung la 5-6 mm lungime, dimensiune cu care se poate pescui cu ei.

Cum ii pastram?

In frigider, intr-un borcan de 400 - 800 grame, in malai (daca va suporta sotia). Puneti-i la frigider cu
2-3 zile inainte de a se transforma in pupe (5-6 zile de hranire intensa dupa iesirea din oua, la
temperatura de 25 de grade), ca sa nu aveti surprize neplacute cand vreti sa plecati la pescuit si nu
mai gasiti viermusi, ci muste. La 4-5 grade viermusii raman fara sa se transforme in pupe aproape
doua saptamani.

2. Ramele

Ramele sunt una dintre cele mai raspandite momeli si totodata una dintre cele mai prinzatoare.
Aproape toate speciile de pesti apreciaza aceasta 'delicatesa' si de aceea foarte multe specii se pot
prinde cu aceasta momeala. Modul de prindere in carlig difera de la o specie de peste la alta. Daca
pentru biban sau caras e suficienta o bucata de rama in varful carligului, pentru mreana se
recomanda ca rama sa acopere carligul si o portiune din fir. De cele mai multe ori o rama cu un capat
lasat afara se zbate si atrage pestele mult mai bine decat o bucata de rama insirata pe carlig.

Nu omorati rama inainte de a o trage pe carlig pe motivul ca se zvarcoleste si nu o puteti intepa. O

rama vie este cu mult mai tentanta pentru pesti decat una moarta. Verificati acest lucru intr-un
acvariu.

De multe ori vara ramele sunt greu de gasit datorita secetei. De aceea va recomand sa adunati din
primavara mai multe, pe care sa le pastrati intr-o cutie de tabla sau lemn, undeva intr-o pivnita, la
racoare. Pot supravietui si la bloc pe balcon, daca nu sunt in bataia directa a soarelui si au pamantul
in permanenta umezit. Cutia o umpleti cu 20 cm de pamant, printre care puneti frunze, chiar daca
sunt verzi. Deasupra asterneti un strat de frunze si apoi un plastic care sa limiteze evaporarea apei.
La 2-3 luni schimbati in totalitate pamantul. Puteti folosi la fel de bine si un acvariu pe post de cutie.

Ramele pe care le luati la pescuit puneti-le intr-o cutie din orice alt material decat metal. Aveti grija sa
aiba pamant suficient si umezit. La locul de pescuit puneti-le la umbra, sau in barca in apa de pe
fundul acesteia. Controlati-le din cand in cand, mai ales in zilele caniculare, pentru a nu ramane fara
momeli.

Rama de gunoi rosie este una dintre cele mai 'prinzatoare' rame. Se gaseste pe terenurile umede cu
gunoi de grajd, sub frunzele din parcuri dupa o ploaie puternica. Nu sta la adancime in pamant, ci in
primii 10-15 cm. Sunt lungi de pana la 10 cm, avand o culoare rosie si dungi subtiri galbene
transversale. Nu rezista prea mult pe carlig, maxim 20 minute, dupa care trebuie schimbate. Sunt
extrem de agreeate de caras, platica, rosioara, babusca, crap.

Ramele de nisip se gasesc in malurile raurilor de ses nisipoase. Sunt subtiri, nu prea mari (max 5
cm) si foarte fragile. Nu supravietuiesc decat unei singure trasaturi a pestelui, dupa care trebuie
schimbate.

Ramele albe de gradina au o culoare caracteristica, alb-roz. Sunt si mai groase decat celelalte rame,
dar si fragile. Sunt excelente la pescuitul carasului, crapului mare. Trebuie pastrate cu mare grija,
deoarece sunt cele mai sensibile dintre rame.

Ramele rosii de gradina sunt cele mai comune rame. Se gasesc cel mai bine dupa o ploaie care le
inunda galeriile. Merg bine la aproape toate speciile de pesti.

Ramele negre de balta (rame serpesti) se gasesc in namolul de la marginea baltilor si lacurilor. Au o
culoare neagra-verzuie, sunt aspre la pipait si de dimensiuni mari (20 - 30 cm). Au o mare rezistenta,
supravietuind pe carlig ore intregi. Sunt o momeala eficienta in Dunare la pescuitul somnului.

3. Coropisnita

Coropişniţa este una dintre cele mai bune momeli la pescuitul somnului. Mirosul caracteristic al
acesteia este depistat de către "mustăcios" de la mare distanţă, şi sunt locuri pe Dunăre unde o
coropişniţă în cârlig echivalează cu un somotei.

Cum o gasim

Cel mai adesea o găsim din întâmplare, săpând după rame. Dar putem să o căutam cu şanse mari în
răsadniţele din grădinile de legume. Aceste răsadniţe sunt cultivate primăvara devreme pe un
substrat de gunoi de grajd în care coropişniţele preferă să ierneze datorită căldurii degajate. Prezenta
coropişniţei se recunoaşte prin micile ridicături la suprafaţa solului şi după prezenta plăntuţelor ofilite
care se smulg uşor, acestea fiind retezate de la rădăcină. Uneori în nopţile de vară o putem vedea
zburând în jurul unui bec aprins.

Cum o păstram

A doua problema, după găsirea coropişniţelor, este păstrarea lor. Vom folosi un vas de minim 10 litri
(acvariu vechi, găleata, etc.). Cu cât vasul este mai voluminos, cu atât "confortul" coropişniţelor va fi
mai mare şi implicit durata lor de viaţă în captivitate. Cea mai buna densitate ar fi de o coropişniţa /
un litru de pământ.

Pentru a nu se răni intre ele le vom tăia cu o forfecuţa vârfurile labelor scormonitoare. Nu le vom rupe
labele în întregime fiindcă vor supravieţui mult mai puţin.

Pământul va fi umed şi afânat, cel de la muşuroaiele de cârtita, de pădure sau de gunoi fiind cel mai
bun. La nevoie vom amesteca nişte frunze în pământ normal. Vom amesteca de asemenea şi câţiva
morcovi, tulpini şi rădăcini de plante, cartofi, pentru hrana coropişniţelor.

Vasul cu coropişniţe îl vom tine cât mai departe de soare şi căldura. Ideal ar fi un beci. De
asemenea, trebuie să îl ţinem acoperit cu un capac, altfel vom avea ocazia să descoperim că o deşi
are un aspect atât de greoi, coropişniţa poate totuşi zbura.

Până la locul de pescuit vom transporta coropişniţele într-un vas mai mic, de genul unei găleţi de
plastic de 5 litri umplută cu pământ reavăn şi cu frunze, cu capac prevăzut cu găuri mici pentru
aerisire. Vom avea tot timpul grijă să nu o lăsăm în bătaia directă a soarelui şi vom umezi din când în
când pământul, dacă este nevoie.

Cum pescuim

Se foloseşte pe cârlige simple cu tija aproximativ de lungimea ei, numărul 1/0 - 3/0. Pentru a rezista
mai bine in cârlig, mai degrabă o legăm de tija acestuia, cu aţă subţire, trecută de câteva ori în jurul
ei, decât să o străpungem ca pe o râmă.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Trimis: 15 03 2004 11:13 am    Titlul subiectului: Mamaliga

Una din momelile nelipsite pescarilor de crap, caras si alti pesti nerapitori este mamaliga. Aceasta de
multe ori ne influenteza rezultatele partidei de pescuit prin doua aspecte: daca este atractiva pentru
pesti si daca este suficient de tare sa nu cada din ac. În continuare va prezentam o reteta pe care
numai pescarii in vârsta o cunosc. Aceasta momeala este botezata: mingea de mamaliga.
Denumirea vine de la formatul pe care il are aceasta momeala. Materialul folosit pentru aceasta
momeala este urmatorul:

Faina de malai - 2-3 cani de ceai data prin sita;

Faina alba - 1 cana (pentru intarirea continutului);

Usturoi - 2-3 catei (pentru aroma);

Se incalzeste apa calda intr-un vas separat timp de 5-6 min. Intre timp amestecam faina de malai cu
faina alba iar dupa aceea cu apa calda. Continutul se amesteca pana se ingroasa. Apoi se framanta
bine pana incepe sa se intareasca putin. Se formeaza bucati cat degetul aratator (in forma de nutli)
dupa care se pun intr-un alt vas de 5-6 l, in care se afla usturoiul presat, lasandu-se la fiert pana da
un clocot. Intre timp se amesteca cu lingura gaurita pentru a se evita prinderea de vas. Dupa clocot
se scot afara si se aseaza pe o tava sau intr-un vas de unde se ia fiecare bucata si se preseaza pe
docul de lemn cu o furculita. Dupa presarea a doua sau trei bucati se omogenizeaza in palme,
obtinandu-se o minge la o dimensiune putin mai mare decat bila de ping-pong. Dupa omogenizarea
si formarea tuturor bucatilor se introduc din nou in vasul in care au fiert si se lasa pe foc incet pana la
2-3 clocote iar apoi se stinge focul, se ia vasul si se introduce apa rece pana se ajunge la racirea
intregului continut. Este recomandabil sa nu se scoata momeala din vas pana nu se raceste complet.
Dupa racire se ia continutul si se impacheteaza intr-un prosop de bucatarie, in care se va tine pana la
folosire. Verificarea reusitei prepararii continutului se face in felul urmator: dupa 1-2 ore se ia o minge
de mamaliga si se arunca, cu forta, in podea (ciment, gresie etc.). Daca sare inapoi, ati reusit
realizarea acestei retete destul de migaloase. Aceasta momeala se poate utiliza si la arici sub diferite
forme: para, creasta de cocos (depinde de nr. de carlige), minge si cub.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Si noi il cautam cu viermusi si porumbi si alea-alea? Noi trebuie sa punem la incoltit graul asa, ca de
Sfantul Andrei! Si cand acesta a incoltit bine il mai lasam sa-I creasca "cornitele" cam la 2 cm.

Apoi le insiram, pee le, pe boabele incoltite adicatelea, tot ca pe BOILIES, pe firul de par care a cam
ajuns fir de funie saracul de cand cu firele de matase si cu bucla lasata direct din firul cu care am
legat carligul. Insiram care va sa zica trei-patru boabe de grau bine incoltit (daca i-a dat si VERDELE!
este un vis) pe bucla, apoi o trecem peste varful carligului si mai punem o boaba pe carlig pe post de
opritor. De ce nu lansam inca? Inmuiem bine totul (cu degete cu tot) in borcanasul cu MIERE pe care
orice CIPRINAR care se respect ail poarta cu sine (rasturnat sau nu printrebagaje = FURNICI!) stiut
fiind ca orice CIPRINIDA se da in vant dupa dulce. Si CRAPUL CTENO nu face exceptie. ASA este,
punem cateva graunte incoltite sip e momitor, mai superficial, dar le punem. Iar mai apoi daca si
lansam cam la 10m de buza stufului suntem boieri mari. Daca este plaur, va rog ganditi-va ca
marginea sa a cazut (s-a rastrnat) si este acoperita de apa! Ba da, ba da, daca facem un carcalete
din porumb expandat (PUFFI) si grau incoltit (mult gluten!) este grozav acolo unde fundul apei s-a
colmatat.
Mai apoi, daca nu rezistam persoanei iubite si lasam BALTA pentru MAREA BALTA dar mai nou cu
PALMIERI, adaugam in acelasi pahar si CAPSUNA pentru GUVIDE, caci la mare, nu-i asa, tot
pescarul… pescuieste. Fara indoiala ca cea mai buna momeala la guvide este scoica, dar nici nu
prea sta pe carlig si este greu de spart- scos din cochilie. Asa ca ne trebuie un vin rece cu sifon din
care bem scurt dar des pana spargem 20-30 de scoici dolofane. Le scobim bine cu cutitasul (iarasi
bem si adaugam un cub de gheata in pahar), le facem gramada si turnam din abundenta sare
grunjoasa (de muraturi?). Curand (cam cat am terminat noi vinul) se face o "mamaliga" tare de scoici,
care nu numai ca sta bine pe carlig, dar si rezista la umbra pe balconul hotelului toata vacanta
noastra. Este o "mamaliga" sarata? Ha! Pai MAREA BALTA nu este sarata? Asa ca luati SARICA
NICULITEL sin u uitati sa va ganditi si la

Localizarea crapului
- scheme

    Asa cum deja

stim - una din
principalele sarcini
si cheie de reusita
ale unui partide de
pescuit la crap -
este localizarea
acestuia . Exista o
seama intreaga de
teorii cu privire la
zonarea baltilor si
apelor curgatoare , la anumite zone sigure in care vom gasi mustaciosi , exista recomndari pentru
praguri , zone de alimentare cu apa ale unei balti , zone de confluenta a 2 ape curgatoare , etc .
Toate acestea se bazeaza pe observatii facute de-a lungul timpului de pescari pe malul apelor .
Toate au o mare doza de adevar ! Totusi pentru un pescar incepator este greu de interpretat o apa .
De aceea va propune un studiu de caz - bazat pe o poza preluata de pe un site francez despre crap -
studiu de caz in care vom explicita mai clar de ce si unde vom avea posibilitatea sa dam de locul de
hranire - odihna - patrulare a atit de doritului nostru prieten solzos .
    Se reda in imaginea de mai sus - o zona de pescuit . S-au numerotat pe harta zonele de pescuit
interesante - unde ar trebuii sa incercam de-al lungul partidei noastre de pescuit . Incercam sa
explicam de ce fiecare zona este interesanta :

 Zona 1 - in aval de un arbore scufundat . Zona de protectie si de turbulenta . Crapul va gasi aici
hrana necesara - oferita prin turbulenta crescuta a acestei zone - in plus isi va gasi intotdeauna
adapost si camuflaj in structura arboricola scufundata . Zona necesita un echipament mai greu - in
sensul in care firele vor fi usor supradimensionate - iar la inceputul drillului pescarul va cauta sa
scoata crapul cit mai repede din zona de crengi imerse . In general daca crapul apuca sa intre in
crengi - putem sa-i spunem "La revedere"
 Zona 2 - un cuptor sapat de curent in mal . Recomand plasarea unei lansete si in aceasta zona -
pentru ca putem avea surpriza unor exemplare capitale - care isi adapostul in astfel de cuptoare .
 Zona 3 - in aval de un prag de pietre . Logica de recomandare a unui astfel de loc este similara
celei de la pct 1 - cu deosebire ca aici turbulenta fiind mai mare - iar protectia redusa , crapul va
adopta astfel de zone numai pe perioada hranirii , altfel evitind stationari indelungate in astfel de zone
.
 Zona 4 - o confluenta intre 2 ape curgatoare . O zona excelenta pentru crap - cu apa oxigenata ,
adinca si hrana din belsug . Lipsa vegetatiei si in general fundul spalat de mal - ofera facilitati diverse
de nadire corespunzatoare . Una dintre cele mai "prinzatoare" zone din schema prezentata
 Zona 5 - este o consecinta a confluentei dntre rauri . Malul spalat din zona 4 se va depune si va
crea o zona cu apa mica , tulbure si plina de sedimente in suspensie . Este recomandata pentru
pescuitul de primavara - in acest loc apele incalzindu-se mai repede . Totodata cu o nadire
corespunzatoare poate fi un loc propice pescuitului pe timp de noapte in verile calduroase
 Zona 6 - in general - in astfel de coturi pe care raul le face - pe partea exterioara a curburii - apa
este adinca , iar pe malul opus apa este mai mica - datorita efectului de depunere de sedimente .
Sigur in astfel de zone adanci exista gropane si praguri care trebuiesc cautate cu atentie ! Cele mai
prinzatoare locuri pe tot timpul verii .
 Zona 7 - iarasi o zona cu potential maxim . Apa adinca si prezenta unui mal de vegetatie abundent
- face sa se intruneasca conditii propice pentru ca crapul sa stationeze si sa hraneasca aici .
Camuflajul este asigurat de perdeaua de vegetatie iar curentul mai puternic pe exteriorul curburii
raului oxigeneaza apa . Se pot planta cu succes monturile la 2-3 metri in fata perdelei de stuf - cu
mentiunea unei griji sporite fata de eventualele tentative ale crapului de a-si cauta salvarea pe timpul
drillului in perdeua ade vegetatie
 Zona 8 - in aval de o insula . Zona puternic turbionata si care ofera hrana din belsug .

    Sigur ca exista si alte zone optime pentru gasirea crapului pe rauri - dar ne oprim aici - fara
pretentia ca daca veti pescui in zonele indicate de noi - veti avea captura vietii . Promitem sa revenim
cu un studiu similar si pentru o balta !

 Orice expert al pescuitului la crap care foloseste echipament de 2000 de dolari va va confirma ca ar
putea pescui la fel de bine cu scule în valoare de 200 de dolari. Cine pescuieste cu echipament
avansat o face datorita faptului ca este pur si simplu o placere sa folosesti un bat sau o mulineta de
calitate. Dar mai ales "veteranii" pescuitului la crap stiu din experienta ca aceste lucruri sint doar un
adaos placut, si nicidecum necesar. Mult mai important este sa ne facem lectiile, adica sa ne
informam cît mai bine despre prada noastra mult rîvnita. Ca pescari sportivi, depindem în întregime
de instinctul natural al pestelui de a se hrani. Nu îl prindem cu plasa, nu îl harponam. Trebuie sa
asteptam pîna cînd pestele decide, de buna voie si nesilit de nimeni, sa apuce momeala noastra.
Pentru a obtine acest rezultat - si pentru a elimina cît mai mult factorul "noroc" - este necesar sa stim
cît mai multe despre modul de hranire al crapului. Întrebarile cheie sint urmatoarele: cum se
hraneste, cînd se hraneste si unde se hraneste! Daca gresim chiar numai unul din acesti parametri,
nu ne mai ajuta nici cel mai scump si mai sofisticat echipament din lume. Întrebarea "cum se
hraneste crapul" am tratat-o deja în unul din numerele trecute. Am vorbit despre felul în care crapul
absoarbe sau "inhaleaza" hrana si o triaza în bot. Asupra acestui punct esential vom reveni în alt
episod, cînd vom vedea de ce montura cu "fir de par" în combinatie cu un boilie si un plumb semi-fix
s-a dovedit de a fi de departe cea mai eficienta. Localizarea crapului va fi subiectul numarului
urmator. Buletinul meteo, de mare ajutor
    Desi am abordat-o deja în unul din numerele trecute, as vrea sa mai insist asupra problemei "cînd
se hraneste pestele", pentru ca este extrem de importanta, si, în acelasi timp, relativ usor de rezolvat.
    În numarul 7 al revistei, am vorbit despre modul in care temperatura apei influenteaza cantitatea
de oxigen dizolvata in apa. Aceasta cantitate de oxigen determina direct pofta de mîncare a crapului.
Deci, cu ajutorul unui simplu termometru de apa, puteti stabili cînd si unde se gaseste o situatie
promitatoare pentru o captura record. Un alt factor care va poate îndruma spre o partida de pescuit
reusita este vremea. De obicei, noi pescarii nu îi dam atentie decît atunci cînd avem nevoie sa o
invocam ca scuza pentru o zi fara peste. Acest lucru este o greseala fundamentala, pentru ca un
simplu buletin meteo ne poate ajuta enorm.

Presiunea atmosferica trebuie sa fie constanta

    Parametrul principal este presiunea atmosferica. Aceasta se masoara în milibari (mbar). Pîna la
1000 mbar, vorbim de o presiune atmosferica scazuta, la peste 1010 mbar vorbim de o presiune
atmosferica ridicata. Presiunea atmosferica scazuta înseamna de obicei cer înnorat, vînt si averse de
ploaie, în timp ce presiunea atmosferica ridicata este responsabila pentru vreme frumoasa cu cer
senin. Crapii, ca si toti pestii din familia ciprinidelor, s-au dovedit a fi foarte sensibili la orice
schimbare a presiunii atmosferice. Deci cele mai bune conditii de pescuit le ofera o vreme constanta
peste o perioada de timp cît mai lunga. Singura exceptie este o perioada calduroasa în timpul verii,
cînd temperatura apei poate trece peste baremul critic de 23 de grade Celsius. Conditii acceptabile
ofera si o presiune atmosferica în scadere (adica atunci cind vremea se "înrautateste"), în timp ce o
presiune în crestere este garantia unui esec pescaresc. Se poate spune ca o presiune atmosferica
scazuta ne ofera cele mai bune conditii. De ce? Aceasta situatie meteorologica ne aduce de obicei
temperaturi relativ constante si mai ales medii, indiferent de anotimp. În plus, ea aduce de multe ori
vînt si ploaie.

Vîntul - cit mai puternic

    Influenta vîntului este imensa. Pe scurt, cu cît mai mult vînt, cu atît mai bine. Vînt prea puternic
pentru pescuit nu exista, chiar daca este neplacut pentru pescar. Efectele sint atît de benefice din trei
motive:
1. Miscarea valurilor la suprafata oxigeneaza întreaga apa. Importanta cantitatii cît mai mari de
oxigen am amintit-o deja de mai multe ori.
2. Curentul format de valuri la suprafata apei concentreaza hrana într-o parte restrînsa a baltii.
Aceasta hrana este transportata de curent sau dislocata de valurile care lovesc în mal. Din acest
motiv, se recomanda sa pescuiti întotdeauna cu vîntul în fata! În aceste conditii, momeala trebuie
plasata aproape de mal, sau cel putin în acea parte a baltii spre care bate vîntul.
3. Odata cu aparitia valurilor, scade vizibilitatea din exterior în apa, pentru ca "oglinda" nu mai este
neteda, ci în miscare continua. Totodata, patrunde mai putina lumina în apa. Efectul este ca pestii se
simt mai siguri, mai putin amenintati, si încep sa se miste mult chiar în timpul zilei, cautînd hrana
uneori la adincimi surprinzator de mici. În plus, pescarul aflat pe mal este mai greu sau chiar
imposibil de reperat de catre crapi si, de multe ori, pestii trec de-a lungul malului, pe sub nasul
pescarului, ale carui monturi sint de obicei lansate mult prea departe.

    Vîntul are efecte pozitive, indiferent de anotimp sau directie. Mult timp s-a sustinut teoria ca în
timpul iernii ar fi mai bine sa se pescuiasca cu vîntul in spate. Banuiesc ca aceasta teorie s-a
mentinut atîta timp doar datorita faptului ca este mai comod pentru pescar sa stea la adapost cînd
este frig. Practica însa a dovedit cît se poate de clar un lucru: cel mai bine este sa pescuim
întotdeauna cu vîntul în fata!

Ploaia oxigeneaza apa

   Ploaia are un efect asemanator cu cel al vîntului. Oxigeneaza apa, dizloca hrana de pe maluri si
"sparge" oglinda de la suprafata apei, provocînd o mobilitate sporita a crapilor. Foarte promitatoare
este situatia unei furtuni în timpul verii, unde ploaia aduce o oxigenare rapida si substantiala, care
poate provoca o scurta perioada de hranire aproape efervescenta a crapilor. Oricum, fiti foarte atenti
la fulgere. Nu e de gluma sa te afli într-o barca, angajat într-un dril prelungit, în timp ce esti singurul
punct proeminent pe un plan de apa, si asta cu un paratraznet de carbon în mîna! Fibra de carbon
este un excelent conductor electric, asa ca fiti foarte atenti sa nu patiti ca dinamovistul Florentin
Petre.

Influenta lunii

    Toate revistele pescaresti din Vest publica invariabil, numar de numar, tabelele solunare. O
perioada buna de timp, am încercat sa ma orientez dupa ele. Sincer sa fiu, nu am observat nici cel
mai mic efect, lucru confirmat de toti specialistii de carpfishing cu care am vorbit. Singurul punct
relevant pare a fi luminozitatea. In conditii de nopti cu cer senin si luna plina, pestii nu se simt atît de
bine protejati de întuneric ca de obicei si nu se aventureaza în apropierea malului, deci trebuie
cautati mai în larg. Invers, în schimb, cu cît mai întunecoasa este o noapte, cu atît mai aproape de
mal vom gasi crapii. De altfel, acest lucru este valabil pentru orice oscilatie a luminozitatii, indiferent
de cauza acestei schimbari sau de ora zilei.

Care este vremea ideala?

    Asadar, conditiile meteorologice ideale pentru pescuitul la crap ar fi, dupa parerea mea,
urmatoarele :
- In lunile septembrie sau octombrie, cind temperatura din timpul zilei este de 16 grade C, în cursul
noptii de 10 grade C, temperatura apei este de 14 grade C , presiune atmosferica scazuta, cer noros,
averse de ploaie razlete, vînt cald din Vest sau Sud - Vest. O mentiune importanta: toti acesti factori
au efect mai ales asupra apelor linistite. Iar cu cît mai mica este o balta (ca suprafata, dar mai ales ca
adîncime), cu atît mai sensibila va fi fata de factorii meteorologici numiti. În cazul unor conditii
nefavorabile, încercati-va norocul mai bine pe rîuri sau canale, care depind de alti factori si ofera
conditii bune în timpul verilor calduroase sau al iernii

Mic dictionar al pescarului de crap

Anti - tangle - boom, probabil ati intilnit unele din aceste denumiri incercind sa cumparati vreun
Snap link, Stringer accesoriu nou din magazinul de pescuit de unde va aprovizionati. Acum
needle puteti sa aflati ce inseamna acesti termeni folositi foarte des de catre cei mai
experimentati pescari.
Plumb - anti - tagle - un plumb fixat pe un betisor de plastic. Tubul are rol de
a impiedica incilcirea forfacului cu firul principal.

Anti - tangle - boom tub de plastic de care se ataseaza un virtej (carabina) de care se fixeaza
plumbul.

Anti - tagle - rig reprezinta montajul celor doua componente prezentate mai sus; are ca rol
principal impiedicarea incilcirii forfacului cu firul principal.

Anti tagle - tube este un tub de plastic din care se obtine Anti - tangle - boom-ul.

Bank stick suport pentru lanseta cu un singur picior care se infige in pamint.

Bedchair scaun pliant cu picioare reglabile.

Bivvie cortul pescarului de crap (dotat cu umbrela si un mic antreu).

Boilie(s) bilute (bulete) fierte, cu un continut proteic ridicat, care se folosesc cu

predilectie la pescuitul crapului.

Boilie - needle Ac special utilizat pentru fixatul boilies-urilor pe firul de par; functioneaza
dupa principiul crosetei.

Brollie umbrela pescareasca cu material protector.

Buzzer bar suport sub forma literei "T" care poate fi dotat cu 2 - 3 semnalizatoare; poate
fi fixat (insurubat) pe Bank stick - suportul care se infige in pamint.

Carp hook cirlig special pentru pescuitul crapului (pe piata exista sute modele diferite,
toate special concepute pentru pescuitul la crap).
Carp sack sac special de culoare neagra in care se tin crapii pina la cintarire; o cerinta
esentiala de care tin seama fabricantii acestor modele este aceea ca apa sa
circule foarte usor prin material, iar ochiurile materialului sa nu fie prea mici.

Dip substanta lichida, de diferite arome, in care se scufunda boilies-urile inainte

de fiecare lansare.

Enhancer substanta puternic aromatizata, atractant care se adauga in materialul de

compozitie a boilies-urilor.

Hair rig expresie folosita pentru fiecare montaj la care momeala nu se fixeaza in cirlig,
ci pe un fir subtire care atirna linga cirlig.

Hair "firul de par" - o portiune de fir foarte subtire si foarte rezistent, pe care se
fixeaza boilies-urile (initial era intr-adevar un fir de par.

Monkey climber un semnalizator fixat pe o tija subtire de metal, cu rol de a activa

semnalizatorul electronic in cazul unei trasaturi, in care pestele o ia in directia
pescarului (drop bite, drop back).

Nut - drill burghiu mic utilizat la perforarea buletelor, alunelor, a boabelor de porumb,
pentru ca acestea sa poata fi mai usor trecute pe "firul de par".

Particles seminte si boabe mici (boabele de mazare, alune, fasole, cinepa, boabe de
porumb) folosite frecvent in compozitia materialului de nadire si ca momeala.

Pop - up momeala plutitoare.

Pop - up - foam spuma plutitoare; poate fi aplicata atit pe cirlig, cit si pe momeala, pentru a le
face sa pluteasca; se foloseste mai ales cind fundul apei este milos si exista
pericolul ca momeala sa se afunde in mil.

Pop - up - putty plumb moale, usor modelabil, care se foloseste odata cu momeala plutitoare
si foloseste pentru a tine o parte a forfacului pe fundul apei.

PVA un material solubil in apa din care se fabrica fire, folii, pungi si chiar plase. Cu
aceste materiale atasate de montajul principal si dosite cu momeala se
nadeste cel mai precis, chiar daca in cantitati mai mici.

Rod pod un suport pentru mai multe lansete care se fixeaza simplu la locul de pescuit.

Shock - bead opritor de cauciuc.

Silkworm numele propriu al unui material de forfac din gama firmei Kryston. Materialele
de forfac cele mai populare sint variantele "sinking", adica cele care contin o
fibra care se imbiba cu apa si face ca tot forfacul sa stea mulat de-a lungul
fundului apei.

Snap link bead o sfera de plastic prevazuta cu un virtej, prin perforarile careia se fixeaza un
tub de plastic (Anti - tangle - tube).

Snap link virtej (carabina).

  Stringer needle - cirlig special folosit pentru fixarea boilies-urilor pentru nadire
pe firul din PVA.

Stringer needle cîrlig special folosit pentru fixarea boilies-urilor pentru nadire pe firul din PVA.
Exista "Stringer needle" speciale, care au virful mai lung decit un "Boilie
needle", pentru a putea urca pe fir mai multe boilies-uri deodata.
Stringer Boilies-urile pentru nadire fixate pe firul din PVA si atasate de cirlig.

Sweetener indulcitor sintetic pentru materialul de compozitie al boilies-urilor; este

preferat indulcitorul sintetic deoarece zaharul s-a dovedit a fi prea lipicios si
face imposibila fabricarea boilies-urilor.

Swinger semnalizator optic care se fixeaza intre mulineta si semnalizatorul electronic.

Unhooking mat saltea de receptie sau de cintarire; contine burete sau bilute mici de
polistiren; salteaua, la fel ca maiinile pescarului trebuie sa fie intotdeauna
umezite inainte de a aseza un peste; pe aceasta saltea se aseaza crapii, în
vederea îndepartarii cîrligului, cu rol principal de a împiedica ranirea pestilor.

Ciortanul la sheffield

          

Dupa sfarsitul primaverii si al prohibitiei coincide si cu sfarsitul

reproducerii ciprinidelor. Infometati dupa perioada de
reproducere, pestii incep sa-si caute cu insistenta hrana astfel ei
devin foarte activi. Pentru ca tentatia pescarilor este foarte mare,
acestia profita de zilele insorite si isi propun prinderea unui
ciortan.
Vom pescui conform tehnicii engelzesti, la sheffield. Varga de
3.90 - 4.50 m, puternica, echipata cu o mulineta mica si usoara
pe tamburul careia vom avea un fir de 0.16 mm sau chiar 0.18 mm, in locurile cu agataturi sau pentru
incepatori. Alaturi de o pluta waggler si un carlig de concurs nr. 10 - 12, si de doua larve de
chironomus infipte in carlig putem avea o partida de pescuit de
neuitat.

Dar insa, inaintea pescuitului propriu zis, ne vom alege locul,

mai ales daca pescuim pentru prima data pe aceaapa.Sunt
preferate zonele mai adanci, cu fundul malos, langa bradis, loc
in care crapul gaseste o multime de larve. Cu cat locul ales este
situat mai departe de mal, 20 - 30 m, penru a nu deranja pestii la
cel mai mic zgomot, cu atat sansele vor creste, dar si cu conditia
nadirii serios si constant. Astfel vom nadi la incaputul partidei din
gros, folosind pentru a arunca 8 - 10 bulgari in care vom ingropa
si o parte din momeala folosita (larva de libelula, porumb etc.).
Dupa cateva ore, cu siguranta cioranii vor raspunde si cine stie
poate vom avea si alte surpize, un caras sau o platica mai mare.
Marele secret al acestui tip de pescuit este exactitatea pentru a
arunca nada cat si lansarile, dar cu rabdare … veti putea putea
aduce pestele prins in mincioc.
 Partea 1: Despre Crap
(Cyprinus carpio)   

Nume stiintific:
Cyprinus carpio
Zona de origine: Asia
Talie maxima: 32 kg

Denumiri populare: Sunt in functie de marinea

acestora: ciortanel / ciortanica - exemplarele pana la
300g, ciortan-lingurar - pana la 500g, ciortan - pana la
2 kg, ciortocrap - intre 2 si 4 kg, crap - exemplare de
peste 4 kg

Raspandire: In Romania, crapul este prezent in

aproape toate iazurile si baltile din zona colinara si de
ses, in unele lacuri de acumulare, in raurile mari, in
Dunare, in Delta Dunarii precum si in lacurile si
limanurile litorale.

Descriere: Crapul poate atinge dimensiuni apreciabile

fiind unul dintre cei mai mari pesti pasnici de la noi din
tara. In mod obisnuit are dimensiuni de 35 - 50 cm
lungime si o greutate de 1 - 3 kg, dar poate sa atinga
80 - 100 cm lungime si pana la 32 kg.
Crapul are gura subterminala dispusa usor oblic, buze
carnoase prevazute cu 4 mustati pe falca superioara
dispuse 2 de fiecare parte, cele mai mici la interior iar
cele mari spre marginea gurii.
Corpul crapului este acoperit total fie partial cu solzi.
Aceasta in functie de provenienta acestora astfel cei
partial sau total lipsiti de solzi provin din crapii de
cultura si in prezent pot fi intalniti in apele naturale in
stare salbatica unde au patruns accidental sau prin
repopulari. Solzii sunt mari si au marginile bine
conturate si adanc fixate in piele.
Coloritul copului variaza in finctie de mediul de viata.
In ape limpede si cu multa vegetatie, cu fund malos
coloritul este mai inchis, fiind verzui-negricios pe
spinare cu laturile cenusiu-roscate iar pe burta galben-
auriu. Inotatoarele sunt cenusiu inchis - roscat pana la
portocaliu. In celelalte ape coloritul este mai verzui pe
spinare, galbui - auriu lateral iar inotatoarele pot fi de
la cenusiu-inchis pana la galben-portocaliu.

Tipuri de crap:

Crap (Cyprinus carpio) - este comun descris mai sus Crapul golas - poate avea corpul neacoperit de sol
. Acesta din fotografie este un crap salbatic, avand sau poate avea cativa solzi dispusi in general in juru
forma corpului mai alungita. inotatoarei ventrale, dispusi intr-o linie relativ continu
urmarind curbura spinarii.

Crapul oglinda - crap cu corpul ghebos, acoperit cu
solzi dispusi pe trei randuri, primul dispus pe sprinare
urmarind curbura spinarii, median si in partea
ventrala.
Amurul (Ctenopharyngodon idellus) - denumit
popular si cosas, cteno, ten, este un peste cu corpu
fusiform acoperit cu solzi mari si bine infipti in piele.
Atinge dimentiuni impresionante 30 - 35 kg si 1 - 1,2
m. Este un peste fitofag, consuma plante si radacini
acestora, stuf, papura dar si larve, viermi si alte
organisme acvatice.

Sangerul (Hypophthalmichthys molitrix) - Are Novacul (Aristichthys nobilis) - Peste

capul mare comparativ cu lungimea corpului. Gura
mare, oblica, indreptata in sus. Este un peste cu
corpul putin comprimat lateral, acoperit complet cu
solzi mici si bine infiti in piele. Coloritul este cenusiu
inchis pe spinare negricios, pe laturi argintiu.
zooplanctonofag, adica se hraneste cu organisme d
origine animala, este foarte des confundat cu sange
datorita formei corpului asemanatoare, insa acesta
are coloritul mult mai inchis. Atat novacul cat si
sangerul este prezent in crescatori cat si in apele
naturale unde au patruns prin deversari si populari.

Partea 2: Echipamentul pentru pescuitul crapului

 
Succesul unei partide de pescuit la crap tine intr-o mare sau mica masura si de dotarea pescarului.
Un echipament bun usureaza pescuitul dar nu e totul. Adesea succesul depinde si de localizarea
pestelui, de intelegerea comportamentului si de rabdarea si modul folosite a echipamentului. Va voi
prezenta pe scurt intr-o anumita ordine echipamentul necesar pentru pescuitul crapului.

Lanseta: Daca doriti sa achizitionati o lanseta de crap de calitate trebuie sa aveti in vedere
urmatoarele caracteristici. In primul rand lansetele de crap au blankul din carbon, material special
obtinut si prelucrat cu inalte tehnologii. In al doilea rand trebuie sa verificam cateva lucruri inainte de
a o cumpara. Puterea lansetei. Acesata este greutate pe care o poate lansa. Daca dorim sa
cumparam o lanseta pe care este inscritionat 3 lbs, acasta inseamna 3 x 453 g, aproape 1,5 kg,
aceasta fiiind greutatea sub care varful lansetei se indoaie la verticala (90 grade). Astfel pentru pestii
mai bataiosi vom alege o lanseta de 3,5 lbs, iar pentru pestii medii una de 2 lbs. Dar faptul ca avem o
lanseta puternica nu inseamna si faptul ca lansam mai mult. Acest ultim fapt depinde de respectarea
raportului lest/ putere, astfel o lanseta pe care este scris 2 lbs va lansa pana la 100 g. Depasirea
acestei valori duce la deteriorarea si in final ruperea lansetei.

Actiunea lansetelor de crap poate fi supla (partabolica sau semi) ceea ce va da un confort maxim si
senzatii reale, sau o actine de varf, cea ce da pescrului o siguranta mai mare si un bun control.
Crapistul trebuie sa-si aleaga actiunea lansetei in functie de necesitati.
Lungimea acestor lansete este intre 3.60 - 4.20 m (12 - 14 picioare), iar acestea pot fi din 2 sau 3
bucati. Inelele in numar de 8 minim pentru o lanseta de 12 picioare, trebuie sa fie de calitate si
asezate corespunzator pe lanseta si anume perfect aliniate pe nervul lansetei.
Manerul este format din doua segmente, unul in continuarea mandrinei si altul in
capatul de jos al lansetei. Acest maner influenteaza foarte mult lansarile.
Lansetele de crap de calitate poarta numele unor firme ca Daiwa, Shimano etc.
lansete pe care orice crapist le-ar dori.

Mulineta: Ideala pentru pescuitul crapului ar fi o mulineta "baithrunner". Din ce in ce

tot mai multi pescari incep sa foloseasca acest tip de mulineta. Avantajul acestui tip
de mulineta este ca da posibilitatea reglarii in avans a sistemului de franare.
Aceasta se va activa odata cu prima rotire de manivele, oferind un plus de siguranta
pescarilor. Vom alege o mulineta solida, suficent de mare incat sa echilibreze
lanseta si cu un tambur cu o capacitate de 200 - 250 metri de fir.

Minciogul: Vom alege un model cat mai mare si usor dar puternic. Cautam un
mincios cu cap triunghiular si cu deschiderea larga de 1 m. Cand vom prinde un
crap de dimensiuni mai mari vom constata ca un monciocul cu asemenea calitati nu este un moft.

Salteaua de primire si cantarire: serveste la asezarea pestelui dupa ce a fost prins. Aceasta
impiedica contactul cu solul si ranirea pestelui. Salteaua de primire trebuie intotdeauna udata inainte
de asezarea crapului pe ea. Detinerea unei asemene saltele a devenit o conditie principala pentru a fi
acceptat si inscris la concursurile nationale si internationale de pescuit la crap.

Naditoare: Acestea sunt de mai mult feluri, si sunt folosite in functie de nada aleasa si distanta de
nadire. Bastoanele lansatoare "Cobra" - folosite pentru a arunca la distanta boillies la distante mari -
100 de metri. Acestea necesita forta si indemanare. "Lingura" - este o lingura supradimensionata,
prevazuta cu o coada de 1,5 m lungime si permite aruncarea cu mare precizie unei unui bulgar de
nada de marimea unei piersici la distante de 40 - 60 m cu mare precizie. Prastia - este vorba de o
prastie supradimensionata, fixata pe un trepied. Aceasta este foarte utila pentru un anumit tip de
nada si anume acea care se poate face bulgare. Este utilizata pentru nadire la distante mari de 80 -
 150 m. "Racheta" - este unul dintre ultimele metode de nadire
introduse in lumea pesuitului la crap. Aceasta este sub forma unui
tub de plastic de 15 - 20 cm lungime, care sa umple cu nada, in
special nada boabe si se lanseaza. Este utilizat pentru nadirea la
precizie si distanta.

Suport lansete: Asa numitul Rod-pod sustine lansetele si permite o

directionre corespunzatoare a acestora. In comert se gasesc diverse
modele pentru de 3, 4 lansete avand lungime intre 1 - 2 m. Un rod-pod de calitate trebuie sa
indeplineasca cateva conditii: sa fie stabil, neinfluentat de vant, picioarele sa fie ajustabile, adaptabile
oricarui tip de sol, sa fie usor de instalat si transportat. Acest Rod-pod poate fi inlocuit cu casicele
suporturi.

Senzorii electronici: La fel ca si Rod-podul aceste nu sunt indispensabili dar imbunatatesc confortul
pescuitului mai ales noaptea. Astfel nu mai trebuie sa urmarim in permanenta bambinele. Principiul
de functionare este urmatorl: cand firul este tras, o rpzeta din plastic, prevazuta cu aripioare, ativeaza
o celula fotoelectrica, ce declanseaza un semnal acustic si unul optic. Semnalul optic indica miscarea
firului. Daca firul este tras ledurile de aprind si raman aprinse aproximativ 20 secunde. Multitudinea
de tipuri si marci ne face sa alegem un senzor complex, care ne ofera posibilitatea de reglare a
volumului, tonului, sensibilitatii. Vom alege un model rezistent la apa 100% altfel ... Pe piata
ustensileor de pescuit se gasesc si senzori cu avertizare la distanta. Suna tentant dar pretul e pe
masura asteptarilor.

Firul: Putem folosi mono-filamente sau firul impletit, acesta din urma avand dezavantajul ca nu este
deloc elastic. In general se folosete pentru pescuitul crapul un fir cu diametru intere 0,28 - 0,35 mm.
Se poate folosi fir fluorescent. Mono-filamentul trebuie verificat inainte de oricare partida de pecuit si
mai ales ultimi metri de fir, cei care au fost supusi drill-ului, pentru a nu avea o surprize neplacute.
Firul impletit poate fi folosit la realizarea monturii, aceste fiind mult mai rezistent la eventuale
obstacolo de pe fundul apei (scoici etc.)

Carligul: Vom folosi carlige puternice si ascutite, in special cele confectionate din carbon. Carligul
trebuie verificar dupa fiecare captura si schimbat daca e nevoie. Marimea carligelor se alege in
functie de marimea momelii. Culoarea carligelor se alege in acelasi mod dupa culoarea momelii, dar
se utilizeaza in special carligele negre.

Plumbul: Este propulsorul monturii. Forma si dimensiunea acestora depinde de tipul monturii
folosite, de puterea lansetei. Se folosec in general plumbii turtiti lateral in ape curgatoare si sub forma
de bile in ape statatoare, cu greutate cuprinsa intre 40 - 120 g.

Accensorii:
Vartejurile - Fac legatura intre montura si firul principal. Aceste trebuie sa fie rezistente si negre.
Opritoarele de cauciuc, Protectoare de nod, Tub anti-rasusire, Burghiu de gaurit boillies si porumbul
uscat, etc

Rubesiana

   

              La primavedere, titlul ar putea dezamagi pe multi dintre "confratii" nostri care vor exclama cu
siguranta: alta tehnica?  Trecind insa in revista concursurile mondiale de pescuit din ultimii ani, putem
observa lesne ca aceasta metoda aduce cele mai bune rezultate si recruteaza tot mai multi adepti.
Chiar daca este o realitate cruda, trebuie sa acceptam faptul ca odata cu trecerea anilor pestele
lipseste tot mai mult din apele noastre iar ademenirea lor in cirlig  devine o sarcina care presupune
tot mai mult viclesug.  Pentru cei care practica pescuitul cu vergi lungi, metoda prezentata in acest
material poate sa constituie un ghid excelent pentru initiere.
 Batul si firul

        Inima acestei metode este folosirea unei vergi de pescuit de

lungime mare, formata din mai multe segmente. Varful are de regula
5-6 metri si este asemenea unei undite telescopice in care
segmentele intra unul intr-altul pe dinauntru. Restul vergii este
alcatuit din segmente de 1 - 1.20 metri, care se imbina prin mufare.
Astfel, daca avem o undita de 12 m si vrem sa o reducem la 10 metri, ii scoatem
primele doua segmente, insa nu ca la o undita telescopica normala ci direct, de la
mina. Despre marci nu voi aminti fiindca tot mai multe firme renumite arunca pe
piata o diversitate fantastica de sortimente la niste preturi la fel de spectaculoase.
Rubesienele cel mai des utilizate atit in concursuri cit si in pescuitul de zi cu zi sint
de 9 - 12 metri, existind insa "minuni" de 15, chiar 16 metri. Important este ca
rubesiana sa fie cit mai rezistenta fara o elasticitate sporita; altfel, in cazul drilului
unor pesti mai "rasariti", varga poate ceda. Este indicat ca, fiecare rubesiana
cumparata sa aiba unul sau doua virfuri de rezerva. Un aspect important pentru o varga de
asemenea dimensiuni este si greutatea. O rubesiana de 12.5 m cintareste in medie 960 de grame
dar aceasta greutate difera in functie de calitatea carbonului din compozitie. O greutate mai mica
asigura si un confort sporit dar satisfactia si precizia acestui gen de pescuit este maxima. Grosimea
firului pe care-l folosim este influentata de pestii pe care-i cautam si mai ales de apetitul acestora.

Firul nu este prins de virf ci de un cauciuc special fixat in interiorul unditei ajutind la amortizarea
socurilor. Sa nu uitam ca, atunci cind pescuim pe apa curgatoare trebuie sa avem un forfac atit de
sensibil ca sa se rupa in cazul unei agatari. Nimic nu e mai suparator decit ruperea acestui cauciuc.
Grosimea firului trebuie sa fie foarte mica, variind intre 0.06 si 0.12 mm. Este bine sa folosim un
forfac cit mai lung mai ales daca pestele nu este lacom. Avantajul consta in imprimarea unei miscari
cit mai naturale momelii din cirlig in cazul in care agitam montura. Momeala in miscare va stirni
intotdeauna interesul pestilor.  Firul nu este prins de virf ci de un cauciuc special fixat in interiorul
unditei ajutind la amortizarea socurilor. Sa nu uitam ca, atunci cind pescuim pe apa curgatoare
trebuie sa avem un forfac atit de sensibil ca sa se rupa in cazul unei agatari.

Plumbi, plute si cirlige

  Exista numeroase tehnici de echilibrare a monturii cu plumbi. Intr-o prima clasificare exista
echilibrari pentru pescuitul in ape linistite sau pe riuri. In apele linistite, in cazul in care pestele musca
mai slab este indicat sa folosim o montura echilibrata cu plumbi dispersati.Acestia trebuie sa culiseze
pe fir pe riuri pestele musca mult mai hotarit iar asta necesita un plumbaj mai usor.Sa nu uitam de
lungimea forfacului care trebuie sa fie cit mai mare. Multitudinea fabricantilor de plute a dus la
aparitia unor sortimente atit de bogate incit deseori cadem in nehotarire. In ape linistite va trebui sa
folosim plute cit mai usoare si cit mai mici. Inelul prin care culiseaza firul trebuie sa fie situat cit mai
aproape de "gitul" plutei pentru ca montura sa nu ne pacaleasca prin "culcarea" la orizontala a
corpului plutei chiar si in cazul unei echilibrari perfecte. Un accesoriu de asemenea foarte util pentru
aceasta metoda este folosirea unui stativ protector. Acesta ne va permite sa sprijinim mai usor
segmentele pe care le scoatem prin mufare fara a le deteriora. Folosirea acesui stativ economisteste
minute pretioase in timpul unui concurs.

Metoda

        Montura bine echilibrata este cea mai importanta la pescuitul cu rubesiana. O montura fina, cu
un cirlig nr. 22 si un fir subtire de 0.06 mm. vor putea fi "stapinite" mult mai usor chiar si in cazul in
care apa are un curs lent. In conditiile unei calduri dogoritoare cind pestii sunt mai greu de ademenit
va trebui sa indepartam plumbii la o distanta de 80 - 120 de centimetri de cirlig. Platicile de
dimensiuni mai mari vor putea rezista mai greu tentatiei de a apuca momeala "scufundatoare". Vom
folosi cirligele sub forma picaturilor. Acestea chiar daca sunt mai greu de gasit in comert,
imprimamomelii o miscare foarte naturala. Daca in trecut fiecare pescar avea metoda lui de
 preparare a nadei, in zilele noastre diversitatea sortimentelor oferite in magazinele
de pescuit coplesesc si chiar deruteaza cumparatorul. Dar chiar si cu aceste
sortimente bogate ne putem "arde". Va trebui sa cumparam in functie de anotimpul
in care le vom folosi, in functie de apa pe care vom pescui si in functie proportia in
care le vom amesteca.

Nada si nadirea

Pescuitul la rubesiana necesita, dintre toate genurile de pescuit cea mai mare cantitate de nada.
Tocmai pentru ca este cel mai precis mod de a pescui (in functie de locul pe care-l alegem) pestii
trebuie atrasi si mentinuti in acelasi loc in care am nadit prima oara. Iata doua retete pentru ape
linistite si pentru ape curgatoare.

Pentru ape linistite (ingrediente pentru 10 kg de nada) 3 kg. de piine farimitata, 1kg
de napolitane cu aroma de cocos, 1 kg de napolitane cu aroma de vanilie, 2 kg.de
saminta de cinepa prajita, 1 kg. de saminta de floarea soarelui prajita, 1kg. de faina
de malai prajita.

Pentru ape curgatoare (ingrediente pentru 10 kg de nada) 4 kg. de piine prajita ,

1kg de napolitane cu aroma de vanilie, 3 kg. de saminta de floarea soarelui prajita,
1 kg de lut galben si 1kg. de faina de malai prajita.

In ape linistite este indicat sa folosim cit mai multe ingrediente uleioase datorita
mirosului puternic pe care il raspindesc in apa. Miezul bolului de nada trebuie sa fie
viu: viermusi, larve de libelula sau viermi de faina, excelenti la pescuitul babustei atit
ca nada cit si in cirlig.

Drilul

Practica ne va invata sa estimam marimea pestelui imediat dupa intepare. Primul obiectiv va fi acela
a indeparta pestele de locul in care am nadit pentru ca acesta sa nu-si sperie "amicii" care se
hranesc acolo. Pentru a aduce la mal pestele, trebuie sa tinem in permanenta varga intinsa,
demufind-o apoi, segment cu segment, in functie de lungime, pina la "virful" de 5 metri. Cu mina
libera va trebui sa apucam un minciog care trebuie sa fie cit mai lung, pentru a ne ajuta sa scoatem
cit mai repede si mai comod pestele din apa.

 Cum sa alegem lanseta potrivita

Alegerea corecta a echipamentului de pescuit este primul secret din tainele pescuitului, astfel inainte
de a achizitiona o lanseta de pescuit trebuie sa ne hotaram la ce fel de pescuit o folosim. Pentru a nu
gresi in alegerea unui lansete de pescuit, pentru nu avea disconfort si totodata alte surprize, trebuie
sa tinem cont de cateva caracteristicii ale lansetelor, astfel nu vom avea surpriza de a constata, dupa
o perioada de experimentare, ca aceasta nu este deloc potrivita pentru scopului urmarit. Cele doua
caracteristici principale ale lansetelor sunt actiunea si puterea.

1. O lanseta poate avea o actiune de varf (A) - actiune rapida - acesta actiune este caracteristica
pestilor mari, de mijloc (B) - actiune semirapida, parabolica (C) - caracteristica principala lansetelor
pentru pescuitul la musca artificiala, actiune lenta (D).
2. Cea de a doua caracteristica puterea este determinata prin relatia:
puterea minima - g / 100, puterea maxima - g x (2) / 100 unde (2) este diferit in functie de materialul
lansetei. Aceste valori se determina astfel: Se tine lanseta orizontal (fixa) si se pune pe fir plumb
pana ce varful lansetei se indoaie la un unghi de 90 de grade fata de maner. Apoi se aduna
 greutatiele si se determina prin relatiile mentionate puterea max si min a lansetei.
De exemplu daca totalul greutatilor este 1000 g, atunci puterea min.= 1000 / 100
adica 10 g iar puterea max.= 1000 x 3 / 100 adica 30 g. Este foarte important sa
stim acest lucru pentru ca daca folosim un plumb sau naluca cu greutatea cuprinsa
intre valorile aflate (sau cele inscriptionate pe lanseta), lanseta va lucra optim. Daca
alegem o greutate mai mica lansarile vor fi scurte si imprecise; daca depasim
sarcina recomandata, la lansare este posibila ruperea lansetei. De remarcat ca
puterea are alt sens decit in mecanica.
          Pe baza puterii putem alege firul corespunzator. Astfel, rezistenta firului trebuie sa fie de max.
6 ori puterea vergii. Daca avem de exemplu o lanseta cu puterea 1000 g (deci 10-30 g greutatea
plumbului, inscrisa pe ea) firul optim este de maxim 5-6 kg. Un fir mai gros poate pune in pericol
varga.
Atentie, rezistenta firului se considera la nod, deci vom alege un fir de circa 10 kg rezistenta pe un
tronson de 1 m fara nod (mentionata de producator).

Astfel in functie de puterea vergilor nylonul, nalucile, plumbul etc. recomandate ar fi:
(A) Pentru o lanseta cu putere usoara (lite, 2 - 7 g) un fir de pana la 0.15, pentru pescuitul cu naluci,
oscilante usoare sau la pluta, pestii vizati fiind pastrav, clean, biban, rosioara etc.
(B) Pentru o lanseta cu puterea mediu - usor (medium - lite, 7 - 15 g) un fir de 0.15 - 0.20, pentru
pescuitul cu voblere mici, rotative.
(C) Pentru rapitorii si pasnicii de talie mai mare vom folosi o lanseta cu o putere medie (medium, 15 -
40 g ) si un fir cu grosime cuprinsa intre 0.20 - 0.25 pentru salau, stiuca, avat, pastrav de lac sau alte
ciprinide de talie mica: carasel etc.
(D) Pentru pescuitul somnului (cu naluca) si al stiucii mari sau alte ciprinide cum ar fi caras, platica,
babusca mare este recomandat folorirea unei lansete cu o putere cuprinsa intre 40 - 80 g (medium -
heavy), cu un fir de 0.25 si max. 0.35.
(E) Pentru pescuitul pestilor de talie mare somn ( pescuit cu coropisnita sau pestisori vii etc.) sau
crap mare, record este recomandat sa se foloseasca o lanseta grea (heavy) cu o putere mare, 80 -
pana la 200 g pentru somn si 80 - 150 g (respectiv 2 - 3 si 1/2 lb conform lansetelor speciale de
crap).

       Lungimea lansetei este si ea importanta prin distanta la care lansam, determinand capacitatea
lansetei de a absorbi socul provocat de pestii mari. La pescuitul pestilor mari, pentru a reduce efortul
pescarului, se recomanda lansete de minim 2.7 m cu miner lung (pentru doua miini), petru pescuitul
cu naluci de pe mal se recomanda o lanseta de minim 2.70 m, pentru a avea un
contro mai bun al nalucii, iar la pescuiul din barca minim 2.10 m.
Cele mai sus mentionate sunt mai mult teoretic decat practic deoarece in pescuit
alaturi de calitatea lanseta apar si alti factori cum ar fi calitatea mulineta si
experienta pescarului, dar tinand cont de cele mentionate vom putea pescui fara
riscuri, cu efort minim si satisfactii depline

Plutele waggler (Sheffield sau Match)

  Citind prin reviste de specialitate auzim vorbindu-se despre plute "waggler".

Acestea sunt de fapt plutele de balsa folosite pentru pescuitul la sheffield sau
match. Sunt utilizate in special la pescuitul de concurs, permitand lanseuri foarte
lungi (25 - 45 m) si o explorare a celor mai adanci balti, practic nefiind influente de
vant sau de valuri, avand o sensibilitate si o vizibilitate sporita. Plutele waggler se gasesc in doua
variante: lestate si nelestate. Plutele lestate, sunt marcate cu doua cifre (ex. 4 + 2 g). Prima cifra
semnifica cantitatea de plumb inglobata in pluta iar cea de a doua reprezinta cantitatea de plumb
care poate fi adaugata pentru echilibrarea plutei. Plutele de sheffield se folosesc in montaj fix sau
culisant, fixandu-se pe fir doar intr-un singur punct, (recomandat prin intermediul nodurilor opritoare si
a unei agrafe cu vartej foarte mica). Fixarea plutelor se face prin sistemul fix, pana la adancimi care
 nu depasesc 80% din lungimea lansetei, sau cu fixare
culisanta pentru adancimi mari. Exista insa mai multe
modele de plute de sheffield pe care pescarul le utilizeaza in
functie de factorii mediului:

Straight Waggler - tip clasic pentru ape curgatoare, nu e

influentata de vant, in functie de greutatea plutei putem
pescui la distante foarte lungi.

Insert Waggler - ideala pentru ape statatoare sau slab

curgatoare

Bodied Waggler - permite aruncari foarte lungi datorita

greutatii relativ mari. Are o mare stabilitate datorita corpului
ingrosat din partea inferioara. Slab influentata de vant si valurile ce se formeaza pe suprafata lacului.

Windbeaters - pluta de lac, extrem de sensibila, neinfluentata de van si valuri, permite lansari lungi
fiind vizibila de la mare distanta.

Prastia de nadit

Un accensoriu folosit de pescari foarte mult pentru ca usureaza actiunea de nadire este prastia (sau
catapulta). Prastia a devenit indispensabila in mai multe stiluri de pescuit ca de exempalu: rubesiana,
sheffield, feeder etc.
Avantajele folosirii prastiei pentru nadit sunt: - asigura o nadire precisa la distante mai mari de 10 m
de mal; - posibilitatea lansarii unor nade usoare cum sunt viermisorii, boilles, boabele de cereale etc,
la distanta.
Acestea se gasesc pe piata in multe variante folosite pentru diferite tipuri de nadirii. In functie de
distanta la care se lanseaza nada, deosebim prastii care arunca la 10 - 15 m si se folosesc in
pescuitul al fix si rubesiana, prastii folosite pentru a nadii al o distanta intre 15 - 40 m si se preteaza
la tehnici ca sheffield si bolognaise, prestii care lanseaza mai mult de 40 m folosite pentru a lansa
buletele destinate pescuitului pe fundul apei, la crap sau alti pesti. Astfle vom alege o prastie in
functie de distanta la care dorim sa nadim si de natura nadei. Pentru a cumpara o prastie de calitate
trebuie sa avem in vedere unele caracteristici ale acesteia si anume cosuletul in care se pune nada
trebuie sa fie dintr-un material textil subtire si rezistent asemanator vinilinului. In comert se gasesc si
prasti cu cosuletul de nadire confectionat din plastic special pentru un anume tip de nada. Cauciucul
prastiilor trebuie sa fie rotund si gol in interior, acesta avand o durata lunga de utilizare daca este
intretinut corespunzator. Dupa operatia de nadire, prastia se spala si se pune la adapost de razele
soarelui, evitand coacerea cauciucului care duce la "moartea" pratiei. In concluzie acest mijloc de
nadire poate fi folosit cu succes de cai care nu au barca pentru a putea nadii sau in lacurile in care
intrarea cu barca este interzisa. Dupa sondarea apei, se alege distanta la care dorim lansam, si
incercam sa lansam mai departe decat locul nadit apoi vom aduce montura in locul nadit. "Fir intins".
Componente de origine animala

 Viermusi - pot fi folositi fie puri, lansati cu prastia sau mana, fie incorporati in compozitia nadei dar
numai in momentul inaintea lansarii, pentru ca se strecoara la fundul bacului. Bulgarii de nada cu
viermusi se arunca repede in apa pentru ca acestia se zvarcolesc si dezintegreaza rapid structura
nadei. O alta metoda de nadire cu virmusi este amestecarea acestora cu argila.

Larvele de libelula - aceste larve dau nadelor o eficacitate certa. Nu trebie amestecati cu alte
elemente ale nadei cum ar fi: painea, biscuiti praf sau alte fainuri uscate. Acestea pot fi adaugate la
argila, pamant de cartita, faina de porumb, canepa, praf de oua, turte.

Ramele - acestea sunt unele din cele mai vechi si folosite nade si cu o eficacitate ridicata. Acestea
se adauga nadei taiate, pentru ca lasate intregi ele se tarasc de la locul nadit, sau intra in mal. Un alt
efect benefic al folosirii ramelor taiate este zeama rezultata dupa taierea lor cu un cutit, briceag,
acesta are un efect deosebit de stimulator pentru majoritatea pestilor.

Faina de peste si carne - acestea contin o mare cantitate de proteine. Se foloseste in cantitati
reduse, deoarece acestea satura pestii foarte repede.

Sangele - procurat de laabatoare, se poate folosi fie sub forma de praf fie inchegat. Acesta are
randamentul cel mai mare daca este folosit prospat. Se foloseste in cantitati reduse pentru ca
sangele strica apa.

Laptele praf - este folosit la albitura. Are functia de a inchega mai bine celelalte componete ale
nadei.

Componente vegetale

Miez de paine - poate fi folosit fie sub forma de "pesmet" pentru nadele "intre ape" fie amestecat cu
alte componente pentru nadele de fund. Este folosit pentru pescuitul pestilor pasnici.
Strot - rezultat in urma procesului de presare a semintelor de floarea-soarelui se obtine un amestec
usacat de resturi care contin substante uleioase. Este folosit in principal la pescuitul pestilor pasnici
vara. Se recomanda pastrarea lui la rece in frigider pentru a nu se altera uleiul pe care il contine si a
nu se mucegaii.

Floarea-soarelui prajita - este un element al nadelor foarte eficace pentru pescuitul pestilor pasnici
vara. Poate fi amestecata cu mamaliga pentru momitor sau cu alte elemente si nadit la fund cu
prastia.

Taratele de porumb - sunt folosite in special pentru nade de suprafeta pentru babusca, rosioara,
oblete

Taratele de grau - este un liant foarte bun pentru nadele de fund. Atentie aceastea se acresc pe
canicula astfel pestii vor ocolii nada.

Cartofi fierti - se foloseste in principal in nadele pentru crap.

Soia - boabele de soia se folosesc in special pentru crap si lin. Pot fi folosite ca nada dar si ca
momeala. Se poate amesteca cu alte componete si lansa cu catapulta in locurile un de accestul cu
barca este interzis.

Boabe de mazare - sunt folosite pentru pescuitul ciprinidelor. Poate fi folosita fie ca nada fie ca
momeala.

Cereale (porumb, grau, orz) - se folosesc ca momeala si nada pentru ciprinidae. Se pot folosi fierte,
conservate, proaspete (porumbul in lapte) sau uscate (doar muiate in apa 2 -3 zile). Se poate nadi fie
cu catapulta, fie fir solubil sau plantate in lacurile in care avem acces cu barca.

Seminte de canepa - Se folosesc uscate, fierte sau macinate. Este o componeta esentiala a nadelor
pentru platica, babusca, si alte ciprinidae. Poate fi folosit deasemenea ca si momeala.

Boilles - este un din momelile de "ultima ora" pentru pescuitul crapilor. Sunt sub forma unor bile si
pot fi lansate cu catapulta, fir soloubil sau bastonul cobra. Se fabrica cu diferite arome si daca vrem
sa pescuim cu boilles trebuie neaparat sa nadim cu aceste bilute.

Componente neutre

Zatul de cafea - este folosit in retetele mai sarace. Acesta tulbura apa.

Argila - este o component neutra cel mai des folosita. Este folosita pentru ingreunarea si legarea
nadelor. Este folosit indeoseb pentru nadele de rauri si canale. Indeplineste rolul de transportator
astfel o putem amesteca cu viermi, larve de libelula, rama taiate.

Pamantul de cartita - se strange de deasupra musuroaielor de cartite. Se foloseste la ingreunarea

formulelor de nada si este usor de manuit, cu conditia sa nu fie prea umed.

Intretinerea vergilor

 
         Pentru a diminua deteriorarile datorate uzurii, si pentru a asigura folosirea
indelungata a unei vergi, cu sau fara inele, aceasta necesita cateva operatiuni
simple de intretinere.

 In momentul incheierii unei partide de pescuit, varga se sterge cu o carpa

moale, usor umezita, de toate depunerile de praf, nisip, noroi, particule abrazive care
neindepartate ar zgaria suprafetele de imbinare in momentul culisarii tronsoanelor
 Curatarea inelelor - este o operatiune care se poate realiza si acasa sau la locul de pescuit.
Acestea se sterg cu o solutie de apa, sampon iar apoi se sterg cu o carpa uscata.
 Zgarieturile ce apar pe suprafata tronsoanelor este indicat sa se acopere cu un lac incolor sau
vopsea.
 Este recomandat ca transportul vergilor sa se faca in huse, care le acorda protectie.
 O importanta deosebita pentru intretinerea vergilor este ca in timpul pescuitului sa se respecte
plaja de greutati pe care o poate arunca varga, precum si utilizarea corecta a acesteia in
timpul drilului.
 Este interzis ca in momentul agatarii firului, acesta sa fie rupt prin tensionarea vergii,
nerespectarea acestei reguli va duca cu siguranta la "avarierea" vergii.

Verificarea carligului

         Piata ustensilelor de pescuit o fost invadata in ultimii ani de o mare cantitate de produse care
nu sunt de calitate, si ma refer in general la carlige pentru ca achizitionand un carlig care nu
corespunde cerintelor noastre inseamna o multime de rateuri, adica o zi irosita pe balta. Un carlig de
calitate pe langa faptul ca acesta trebuie sa fie finisat bine, trebuie sa aiba varful bine acutit si sa
intepe promt. Carligele de calitate care se gasesc pe piata Romaniei sunt produse de firme cu
prestigiu si anume : Owner, Gamakatsu, Gipo, Erson, Drennman, Mustad, (acestea din urma pentru
a le recunoaste de falsuri, verificati daca au marcat pe paleta carligului un "M", adica initiala firmei).

   Pentru a testa cat de ascutit este un carlig va propun urmatoarea metoda: treceti usor varful
carligului peste unghia degetului mare si daca aceasta o zgarie atunci in acel carlig merita investit.
Acesta metoda o puteti folosi si atuci cand faceti o revizie carligelor din trusa dumneavoastra pentru
a gasi carligele care trebuie ascutite, aceasta fiind o sotutie pentru pescarii fara posibilitati materiale.

Boilies

Despre aparitia boiliesurilor puteti citi un articol foarte bun, scris de dl. Vlad Pavlovici, la rubrica de
articole.
Este clar cea mai selectiva momeala pentru exemplare mari, este cea mai mare inventie pentru
pescuitul crapului mare. Dovada este ca cei mai mari crapi s-au prins cu aceasta momeala, sincer eu
am fost destul de sceptic pana am prins prima data cu boilisuri apoi am devenit un mare fan al
acestei momeli. Proba de foc a fost data in delta cand dupa 3 zile de momit eu si sotia prindeam
numai crapi peste 3 kg si aveam o frecventa de 15-20 de bucati/zi cu greutati intre 3 si 8 kg, pe cand
ceilalti de prin apropiere, care nadeau cu mamaliga si porumb si pescuiau cu mamaliga si rame
aveau 20-30 de capturi/zi cu o medie de max 1 kg, cei mai multi erau ciortani de 1-1,5 kg.

Nu va asteptati sa prindeti cu boilie din prima in locuri in care nu s-a pescuit cu asa ceva. Multi
pescari cumpara boilisuri la bucata, am rams masca la vederea acestui sistem de vanzare chiar si in
magazine cu pretentii. Nu aveti ce face cu 5-10-15 boilisuri, crapul trebuie educat, trebuie invatat.

Daca sunteti un pescar de peste mare atunci trebuie neaparat sa incercati aceasta momeala, stiu ca
ia timp, stiu ca necesita munca multa dar rezultatele vor fi pe masura. Costurile de productie nu sunt
chiar asa de mari daca va faceti singuri boilisurile acasa, desigur cele cumparate gata nu sunt la
indemana oricui dar chiar daca uneori nu veti putea pune in cele de casa toate ingredientele dintr-
unele de marca prospetimea celor de casa va compensa acest lucru.

Pentru a va apuca de produs boiliesuri aveti nevoie de catvea accesorii:

 O masuta de rulat, este o masuta compusa din 2 piese, baza si capac, cu santuri in care se
rostogolesc bilutele si sunt obligate sa se rotunjeasca. In functie de buget si de cantitatile pe
care doriti sa le produceti puteti alege intre variante cu 7-8 santuri si o latime de 15-20 cm
pana la cele profesionale cu o latime de 50 cm si 30-40 de santuri;
 Un pistol de presare, este un pistol asemanator celui pentru tuburile de silicon, in capat are un
con ce se poate taia in functie de diametrul la care doriti sa scoateti "carnatii". Daca nu il aveti
puteti sa modelati acesti "carnati" manual, ca pe plastelina.

In rest veti folosi numai ustensile obisnuite de bucatarie.

Principiile sunt foarte simple, componetele pentru boilies sunt de 2 feluri: uscate (fainuri si seminte
sau sparturi de seminte) si lichide (arome, coloranti, unii indulcitori, atractatnti sau alti aditivi) in plus
la toate retetele aveti oua. Respectand retete clasice sau folosindu-va imaginatia faceti un amestec
din fainuri folosind o punga mare in care bagati toate ingredientele, o umflati si o scuturati bine. Intr-
un vas mare bateti bine ouale impreuna cu toate ingredientele lichide apoi adaugati praful putin cate
putin formand o coca de consistenta plastelinei, coca nu trebuie sa se lipeasca de maini si sa nu se
farame, coca ideala se aplatizeaza cand o trantesti de masa si se dezlipeste foarte usor cand o ridici.
Din aceasta coca faceti niste "carnaciori" de diametrul mesei de rulat pe care o aveti. Rulati bilutele si
apoi le fierbeti, timpul de fierbere este in general intre 2-7 minute, numai din experienta veti invata sa
fierbeti cum trebuie boilisurile. In acest fel veti obtine boilisuri scufundatoare.

Daca vreti sa obtineti boilisuri plutitoare faceti pasta mai moale (mai mult ou) si in loc sa le fierbeti le
bagati la cuptorul cu microunde. Timpul de coacere este cam de 15 minute. Iarasi experienta va va
ajuta mult. In general eu folosesc o cantitate mai mare de arome si atractanti cand vreau sa fac
boiliesuri plutitoare pentru ca mi se pare ca se cam pierde aroma la coacere.

Daca v-am convins puteti incerca si voi sa faceti boiliesuri si va asigur ca daca le faceti bine, naditi
cum trebuie si aveti rabdare sa pescuiti exclusiv cu ele veti prinde bine si veti vedea ca exemplarele
mari nu va vor mai ocoli.

Retete

Reteta 1, boilies cu biscuiti

120g Biscuiti pentru pisici macinati (trebuie sa fie faina), preferabil cu aroma de peste
90g Lapte praf degresat
60g Malai rasnit fin sau faina de soia
30g Drojdie de bere
10 Picaturi de ulei esential (la alegere)
10 Picaturi ulei de germeni de porumb
Aroma, cantitatea este in functie de concentratia esentei, respectati indicatiile date de producator, eu
folosesc 10 ml de arome de la Nutrabaits sau 20ml de Aromix sau Atractix de la Sensas
Indulcitor, puteti folosi un indulcitor special pentru boilies sau 4 linguri de zahar.
6 oua mari.

Amestecati ingredientele uscate intr-o punga, separat amestecati ouale (batute bine) cu aromele si
indulcitorul, adaugati mixul uscat treptat amestecand in acelasi timp, trebuie sa obtineti o pasta destul
de tare. Nu trebuie sa se lipeasca de maini. Rulati bilutele si fierbeti-le timp de 3-6 minute, cu cat le
fierbeti mai mult cu atat vor fi mai tari. Dupa fierbere trebuiesc lasate la uscat minim 8 ore. Daca vreti
sa le pastrati mai mult de 3-4 zile le congelati sau le tavaliti bine prin faina de malai si le atarnati
undeva la racoare intr-un saculet din plasa sa se usuce bine.

Reteta 2, boilies cu dulceata de capsuni

200g gris (puteti sa-l mai maruntiti un pic dar sa nu fie chiar faina)
100g faina de soia
100g malai (faina de malai)
100g lapte praf degresat
100g dulceata de capsuni
6 ml aroma de capsuni
6 picaturi de bergamot
Colorant (preferabil rosu fluo)
6 oua

Amestecati ingredientele uscate intr-o punga, separat amestecati ouale (batute bine) cu aromele,
colorantul si dulceata, adaugati mixul uscat treptat amestecand in acelasi timp, trebuie sa obtineti o
pasta destul de tare. Nu trebuie sa se lipeasca de maini. Rulati bilutele si firbeti-le timp de 3-6 minute.
Dupa fierbere trebuiesc lasate la uscat minim 8 ore. Daca vreti sa le pastrati mai mult de 3-4 zile le
congelati sau le tavaliti bine prin faina de malai si le atarnati undeva la racoare intr-un saculet din
plasa sa se usuce bine.

Reteta 3, boilies cu ficat

300g gris
60g ficat proaspat de peste (eu il adun de la orice peste si il pastrez la congelator in portii mici invelite
in folie de plastic)
usturoi, puteti folosi extract natural de usturoi (10 picaturi), GarlicMint de la Nutrabaits sau usturoi
praf alimentar
30g miere
6 oua
arome si/sau aditivi, eu merg intotdeauna pe ficat sau peste
colorant

Bagati ficatul in mixer si il faceti pasta, adaugati ouale unul cate unul si mixati in continuare. Adaugati
usturoiul, mierea, colorantul si aroma. Amestecati ingredientele uscate intr-o punga, adaugati mixul
uscat treptat amestecand in acelasi timp, trebuie sa obtineti o pasta destul de tare. Nu trebuie sa se
lipeasca de maini. Daca amestecul este prea moale completati cu gris. Rulati bilutele si firbeti-le timp
de 3-6 minute. Dupa fierbere trebuiesc lasate la uscat minim 8 ore. Daca vreti sa le pastrati mai mult
de 3-4 zile le congelati sau le tavaliti bine prin faina de malai si le atarnati undeva la racoare intr-un
saculet din plasa sa se usuce bine.

Reteta 4, Fishmeal

100g fishmeal
250g gris
150g malai fin
aroma
colorant
5 oua

Bateti ouale cu aroma si colorantul, separat amestecati bine fainurile si apoi adaugati treptat ouale
batute, este posibil sa nu aveti nevoie de toata cantitatea de oua. Coca trebuie sa fie destul de tare,
rulati bilutele si fierbeti-le 2-3 minute. Se pastreaza numai congelate.

Nade

De nada poate sa depinda succesul sau insuccesul la pescuit.

Nada este cea care cheama pestele la masa de aceea trebuie sa contina elemente din hrana de
baza a crapului, sa aiba aroma care trebuie, gustul, culoarea, consistenta care trebuie.

Cum trebuie exact sa fie toate acestea? Intrebati un crap. Sau folositi-va imaginatia si cu cat mai
spectaculoase vor fi rezultatele cu atat mai mari vor fi si satisfactiile. Eu o sa va dau doar cate ceva
din experienta proprie si din a altora dar nu o luati ca litera de lege. Conditiile de pescuit difera de la o
zi la alta, de la o apa la alta sau chiar de la un mal la altul.

Crapul are simtul mirosului de 8 - 10 ori (8 ori in publicatiile frantuzesti si englezesti si 10 ori in cele
germane si italiene) mai dezvoltat decat al omului si de aceea exista teoria savanta ca trebuie folosite
in nada componente care cresc pe malul apei deoarece apa de ploaie care curge printre stiuletii de
porumb si printre fructele din copaci duce cu ea mirosurile.

Nada trebuie sa cuprinda in compozitie momeala pe care o veti folosi.

Prin scrierile maestrilor stilului se spune sa nadesti exclusiv cu boillies si pelleturi dar eu nu prea sunt
de acord cu chestia asta si intotdeauna pun in nada porumb apoi pescuiesc cu boabe de porumb pe
o lanseta, cu boillie normal pe alta si cu boillie flotant pe ultima (fiecare cu fixul lui). In felul acesta
cred ca si crapii se hotarasc mai repede sa manince boilliesuri gasindu-le printre boabele pe care le
cunosc bine. La boabe de porumb am prins mai bine pe baltile mai salbatice si mai putin batute de
pescari "cu carte" iar in baltile deja nadite cam la fel la toate momelile. Exceptie face balta de la
Sarulesti unde in ultimii 10 ani s-au aruncat sute de tone de boillies si unde acestea sunt momeala
numarul 1.

Retete de nade
Reteta 1: Este nada pe care eu o folosesc cel mai des si pot sa va spun ca este foarte eficienta pt
toate formele de crap. Merge foarte bine din mai pana in septembrie. Este un amestec in care unele
ingrediente pot lipsi sau pot fi introduse si altele cu conditia sa se pastreze aceeasi linie a aromei.

 4 kg de porumb uscat
 1 kg de grau sau arpacas
 2 kg de boillies (capsuni, tutti-frutti, banane, ciocolata, canepa, caramel) este f bine daca aveti
1 kg de boillies solubile.
 1 kg de canepa (recomandabil sa fie coapta)
 1 kg de zahar sau alt indulcitor (mierea este foarte buna dar numai ½ kg)
 ½ kg soia uscata
 ½ kg seminte de floarea soarelui macinate sau in lipsa strot
 ½ kg naut preparat (vezi capitolul momeli)
 ½ kg peleturi (solubile)
 aditiv praf sau lichid
 putina sare
 10 ml aroma de acelasi fel cu boilliesurile (aveti grija cat de concentrata e aroma ca ce se
gaseste la noi pe piata puteti sa puneti si 2 litri). Puteti folosi foarte bine siropuri concentrate.
 10 ml ulei de canepa
 10 ml ulei esential, cel mai bine de aroma pe care mergeti sau daca nu aveti cel de mandarine
poate fi combinat cu orice aroma.

Toate chestiile astea eu le combin intr-o galeata (de fapt impart totul in doua si fac doua transe de
nada) si le amestec bine, pun apa cat sa acopere totul si le las asa cateva ore. Grauntele uscate vor
trage apa mai ceva ca un burete (in special nautul si soia) asa ca aveti grija sa adaugati alta in
permanenta. Acest tip de nada se preteaza foarte bine la nadirea direct la fata locului adica din barca
sau pe jos, daca nu se poate amestecati totul cu o nada praf, faceti bulgari tari si ii puteti arunca cu
prastia. Daca dispuneti de o barca lasati amestecul ceva mai zemos pentru o difuzie mai rapida.
Cantitatea aceasta eu o folosesc pentru un pescuit de doua zile si o arunc in 4 portii. ¼ in prima
seara si incep pescuitul a doua zi dimineata cand mai arunc ¼, apoi cate inca ¼ seara si dimineata.
Dupa 5-6 partide intr-o balta puteti sa faceti crapi dependenti de aceasta aroma.

Reteta 2: O nada pe baza de cartofi (buna vara la crap si cteno)

 4 kg de porumb uscat
 4 kg de cartofi proaspeti taiati in cubulete de 1-2 cm. Nu taiati cartofii decat atunci cand
pregatiti nada.
 2 kg de boillies (canepa, fructe sau squid)
 1 kg de arpacas
 ½ kg naut preparat
 1 kg zahar
 aroma
 10 ml aditiv (merge bine in combinatia asta Aromix-ul de crap de Sensas)

La aceasta nada pescuiti cu boillies, cu cartof si cu porumb. Cartoful se poate pune pe rig proaspat
sau puteti folosi cartofii conservati din comert.
Reteta 3: Nada pentru cteno. Aceasta reteta o am de la un amic de-al meu care sustine ca a prins
multi cteno cu ea. Eu am folosit-o doar o singura data si am prins sute de platici, doi crapi mici si un
singur cteno.

 Cca 3 kg de porumb verde (taiat de pe stiulete)

 2-3 kg de rosii
 1 ceapa!!!!!!!! Cica daca nu pui si ceapa nu are farmec.
 1 kg de boillies de fructe (astea eu le-am pus in reteta)
 4 paini
 100 g miere
 50 ml de ulei de floarea soarelui
 aroma de vanilie (pot sa va spun ca amicul asta are ceva la cap cu vanilia)
 2 linguri de aditiv Van den Eynde de vanilie (!!!)

Cum se face chestia asta ? Intr-un vas (pe malul apei) se storcesc rosiile, se rupe painea in bucati si
se amesteca cu terciul de rosii si porumbul. Se framanta pana se face o coca foarte tare. Se adauga
ceapa si uleiul (deja suna a carte de bucate) si se framanta din nou. Se adauga aroma si aditivul se
framanta iarasi si se fac galuste cam cat pumnul care se pastreaza intr-un prosop ud. Pot sa va spun
ca dupa ce am terminat de facut nada muncisem atat de mult ca-mi cam trecusa pofta de pescuit. Nu
va dadeam aceasta reteta daca amicul nu era om de incredere dar sa stiti ca nu e pescar dintr-ala…
si cand spune ca a prins asa este.

Reteta 4: O reteta foarte buna iarna sau mai bine spus in noiembrie-martie:

 ½ kg porumb uscat
 ¼ kg boillies (calamar, scoici, peste, somon)
 ¼ kg biscuiti pt caini (peste, somon)
 20 ml ulei de peste sau aroma de scoici sau calamar
 emulsifiant
 10 ml esenta de ciocolata
 2 linguri de zahar
 10 ml ulei esential de mandarine
 2 linguri de aditiv praf (f bun este Big Fish de Van Den Eynde)
 un stimulator de apetit este binevenit

Amestecati totul intr-o galeata si lasati-o cat mai uscata. Zgarciti-va cu cantitatea de nada caci in
aceasta perioada crapii nu sunt foarte mancaciosi. De mare folos sunt acum pungile solubile in care
puneti cca 100-150 g de nada la lanseurile de nadire si cat va duce lanseta in lanseurile cu tot cu
plumb. Pe aceasta nada puteti sa incercati si o boillie de ciocolata. Cantitatea este pentru o zi de
pescuit caci nu am stat niciodata in perioada asta peste noapte. Daca aveti posibilitatea sa naditi si
cu o zi inainte (dimineata) este foarte bine.

Reteta 5: Alta reteta care a dat bune rezultate in baltile cu mal unde nada se scufunda repede si
unde este necesar sa contina substante grase care sa razbata prin acesta. Tot pentru 2 zile de
pescuit. Acestui mix puteti sa-i imprimati ce aroma doriti. Nu exagerati cu nadirea deoarece este o
nada foarte consistenta.

 2 kg de porumb uscat
 1 kg de boillies (aroma la alegere)
  2 kg de alune crude pe care le coaceti putin la cuptar cu f f putina sare
 ½ kg seminte de canepa coapta
 ½ kg de soia uscata
 ½ kg pelleturi de alune (sunt foarte uleioase)
 ½ kg pelleturi de aroma de baza
 ½ kg zahar
 50 ml ulei de porumb
 10 ml ulei esential de anason
 esenta dupa cum este cazul
 emulsifiant
 aditiv

Amestecati totul in doua transe (mie mi se pare destul de neplacut sa amestec toate grasimile astea
asa ca in general mai iau cu mine un invatacel si il pun pe el la treaba) si oferiti nada in portii mici si
dese (de 3-4 ori pe zi). Momelile din carlig e bine sa fie flotante (intram in detalii mai incolo).

Reteta 6: Inca una pentru fund malos si gata. Mai departe incercati si voi si daca aveti rezultate bune
spuneti-mi si mie.

 2 kg de porumb uscat
 2 kg de seminte de floarea soarelui crude si faramate (nu macinate)
 1 kg de boillies (ciocolata, canepa sau scopex)
 ½ kg canepa coapta
 ½ kg soia uscata
 ½ kg pelleturi (cele de ciocolata sunt o nebunie)
 ½ kg zahar
 50 ml ulei de floarea soarelui
 10 ml ulei de canepa
 emulsifiant
 aditiv

Aceleasi conditii ca la reteta de mai sus.

Reteta 7, a lui Adriano Musaro

Ingrediente:

1. 15% malai
2. 10% faina de orez
3. 15% faina de soia(grasa daca se gaseste)este un atractant natural
4. 10% faina alba (pentru a lega si carbohidrata)
5. 15% canapa prajta si tocata nu prea marunt
6. 5% pelete de porci sau faina pentru pasari si porci (nu mai mult pentru ca valorile nutritive sunt
prea mari, pentru a hrani un porc se folosesc 200g....atentie la dozaj.)
7. 20% mancare de pasarele cu granulatia mica
8. 10% puteti alege voi oricare atractant si indulcitor, chiar zahar este foarte bun vorba lui Leon J.
De obicei eu bag o spetie si cele pentru bucatarie sa stiti ca sunt optime.

Aceasta este reteta lui Adriano Mussaro, am vazut ca el face din aceasta nada niste guguloaie cam
cat o minge de ping pong le lasa circa o ora la uscat, timp in care se intaresc in suprafata, si le
lanseaza cu prastia.
Nadirea

Cam asa ar trebui sa arate locul de pescuit dupa ce

naditi !!!

Nadirea este cea mai importanta operatiune in

pescuitul unui peste care isi cauta hrana ghidandu-se
dupa miros. Puteti sa aveti cele mai "ciumege" scule,
boilies-urile de la cele mai renumite firme, daca nu
atrageti pestii in zona in care a-ti aruncat carligele cu
momeli nu veti avea succes.

Cel mai important aspect al nadirii este ca nada sa

ajunga acolo unde trebuie, adica pe langa carligele cu momeala. De asemenea cantitatea de
nada este foarte importanta, nu trebuie sa va zgarciti dar nici sa hraniti toata pestimea din apa. Sa nu
va sperie faptul ca pescarii din jurul vostru aunca in dreptul lor kile de mamaliga sau alte terciuri
inodore si lipsite de gust, voi trebuie sa excelati prin calitate. In mod sigur crapii se vor aduna la nada
voastra bine facuta, cu un iz irezistibil, cu un miros apetisant, cu o culoare atragatoare, preferand-o
mamaligilor cotidiene pe care le primesc de la inceputul vietii lor in aceeasi formula (malai + apa +
zahar + anason sau vanilie).

Specialistii spun ca nada trebuie sa fie inchisa la culoare pentru ca pestele odata intrat in zona
nadita sa nu isi piarda camuflajul. Tone de mamaliga sofranita sub forma de covor nu vor atrage
pestii ci ii vor indeparta. Si ingredientele pe care le folositi sunt de asemenea foarte importante. Fiti
intotdeauna pe faza si folositi o nada adecvata sezonului si locului. La noi in tara foarte multe balti
sunt furajate. Nu are rost sa faceti pe savanti in asemenea balti si sa naditi cu cine stie ce minuni de
puneti pe fuga si broastele.

Sa va povestesc o faza pe care a patit-o un amic de-al meu pe balta xxxxxxxx. S-a dus omul dotat cu
toate cele trebuicioase mamaligi, pachete de nada ("de firma" nu asa oricum), arome, boillies-uri de
14 feluri, a nadit si-a aruncat lansetele si s-a pus pe asteptat. A asteptat omul rabdator toata noaptea
fara sa aiba macar o singura trasatura. Dimineata linga el, in stuf, s-a asezat un copil dintr-o localitate
apropiata, a aruncat in apa o mana de strot imputit si a inceput sa scoata la pesti de s-a speriat
amicul meu. Spre amiaza vazind ca el tot nu prinde dupa ce incercase toate momelile, nadele,
monturile (chiar a aruncat 2 lansete langa undita copilului) s-a dus si l-a intrebat pe pusti cu ce da:
-Dom'le aici trebuie sa dai cu bere!
-Cum mai cu bere?
-Cu bere dom'le ca astia aici hranesc pestele cu ce ramane la fabrica de bere.

A doua oara cand s-a dus acolo a framantat omul nada cu bere si a pescuit cu porumb tinut 2 zile in
bere si sa vezi surprize placute! Asta e un caz fericit (cu berea) dar sa vedeti balti furajate cu gunoi
de grajd sau cu faina de oase.

Nu e cazul sa naditi cu arome de fructe intr-o apa rece in care crapii cauta proteine, incercati mai
bine un ulei de peste sau arome de scoici. Invers vara sunt foarte recomandate aromele de fructe
(capsuni, banana etc). Pentru pescarii care privesc boilliesurile ca pe o minune cereasca: Aflati ca
daca nu naditi mai intai puteti sa uitati de aceasta minune. Degeaba cumparati din piata "5 bilute la
10.000" si va duceti sa dati cu ele unde crapii nu au vazut in viata lor asa ceva. Crapul trebuie
educat. Aveti nevoie de o cantitate mai mare de boillies (cat mai mare) si de ceva timp liber. Ideal
este sa aveti si o apa ceva mai aproape de casa sa va duceti zilnic sa aruncati minim 1 kg de boillies
(o cobra va va ajuta foarte mult) si abia dupa cca 2 saptamani sa va duceti la pescuit in acea apa.

Nadirea cu ajutorul lansetei este cea mai eficienta metoda de nadire pentru ca si momeala si nada
ajung exact in acelasi loc dar la un singur lanseu cu o lanseta de 3 lb nu poti arunca o cantitate
suficienta de nada plus momeala asa ca neaparat este nevoie si de nadire suplimentara. Nadirea cu
ajutorul lansetei se face cu ajutorul cosuletului de nadit (arc), cu firul solubil, cu saculetul PVA sau cu
racheta.

Cosuletul portnada (arcul) - Este cel mai popular accesoriu de nadire. Acesta se umple cu nada
pasta , simpla sau in amestec cu momeli.

Firul solubil - este foarte potrivit pentru boillie si momeli vegetale. Insirati boillie sau boabe de
porumb pe croseta, trageti-le pe firul solubil, legati ambele capete ale firului de montura (forfac) si
lansati . Dupa cateva secunde firul se didolva si ve-ti avea un pumn de boillie sau de graunte pe o
suprafata de o palma.

Saculetul solubil - este cel mai interesant mod de nadire deoarece impreuna cu nada (pasta, boillie,
boabe, momeli animale) se introduce in saculet ci montura cu carlig reducand astfel riscul incurcarii
cu linia sau plumbul. Atentie la greutatea la care ajungeti cu nada + montura!!!

Racheta - Este o teava din plastic (mai nou din carbon) si are in capatul superior o camera cu aer iar
in capatul inferior un sistem de prindere. Se umple racheta cu nada iar in capatul inferior se face un
dop din pasta sau din pamant. Cand este aruncata greutatea nadei scufunda racehta iar camera cu
aer o tine in pozitie verticala. Dupa ce dopul se dizolva si nada cade racheta se ridica la suprafata.
Necesita o alta lanseta decat cea cu care pescuim (de putere mare) si o buna precizie in lanseu dar
are avantajul ca duce o cantitate destul de mare de nada (pana la 500g).

Barca - Este cea mai precisa forma de nadire si este foarte indicata pentru nadirea locului inaintea
partidei de pescuit.
Vaporasul teleghidat - Ofera o nadire foarte precisa si poate fi folosit si in timpul pescuitului pentru
ca prin dimensiunile sale reduse nu sperie (foarte tare) pestii.

Cobra - Este o teava din aluminiu sau PVC de cca 1 metru lungime si curbata la capatul superior. Cu
aceasta minune si cu putin antrenament poti arunca boillie (una cate una) la peste 100 metri distanta.
Se fabrica in dimensiuni diferite in functie de distanta la care doriti sa aruncati si de diametrul boillie-
surilor.

Prastia - Daca pescuiti la distante mici fata de mal (canal) puteti folosi prastia de mana dar cum de
cele mai multe ori se pescuieste la distante mari cea mai folosita este prastia fixa (pe suport). Cel mai
important lucru este sa va reglati tirul si sa naditi in aceasi zona in care va-ti lansat monturile.

Lopata - Nu este vorba de unealta agricola ci de o chestie de forma unei linguri, cam de marimea a
doua palme si cu o coada de 1,5 - 2 metri in care se pune un bulgare de nada iar restul depinde de
ce vor (sau ce pot) muschii dumneavoastra.