Sunteți pe pagina 1din 3

Romanul este o specie a genului epic in proza, de mare intindere, cu actiune

complexa, desfasurata pe mai multe planuri, care angreneaza un numar mare de


personaje.
Aparitia romanului ,,Ionin 1920, dupa o perioada de criza a romanului romanesc,
reprezinta un moment de referinta in literatura romana interbelica, intrucat este
prima constructie epica de mare amploare si impune o viziune realist-obiectiva
asupra satului romanesc.
,,Ion este monografia satului transilvanean de la inceputul sec. al XX-lea. Pe
acest fundal se proiecteaza o drama a pamantului, dar si a iubirii. Tema principala
- ,,pasiunea organica a taranului roman pentru pamant(L.Rebreanu) este
amplificata si sustinuta de alte cateva teme secundare, precum : iubirea, familia,
destinul, problema nationala, conditia intelectualului roman in Ardeal.

Compozitia romanului este clasica, echilibrata, repectand principiul simetriei


si al circularitatii. Intentia scriitorului de a crea ,,un corp sferoid se observa in
simetria incipitului cu finalul, dar si in structurarea cartii in doua parti a cate sase,
respectiv sapte capitole. Titlurile capitolelor sunt si ele simbolice :
,,Inceputul, ,,Zvarcolirea, ,,Iubirea, ,,Nuntaetc. Cele doua parti ale romanului
- ,,Glasul pamantului si ,,Glasul iubirii opuse si complementare, sunt
coordonatele simbolice intre care evolueaza protagonistul. Metafora glasului
defineste misterioasa legatura dintre taran si pamant, sugerand o forta irationala
care determina implacabil comportamentul si optiunile personajelor .
Constructia sferica a romanului simbolizeaza un ciclu existential inchis, sugerat si
de motivul
drumului metafora cu dubla semnificatie : drum al vietii si al mortii, dar si
simbol al intrarii si al iesirii din universul fictiunii artistice. [g][/g] Imaginea
drumului care duce in Pripas, crucea de la marginea satului, satul toropit de
caldura, prim-planul celor doua case, a familiei Herdelea si a Glanetasilor,
carciuma si locul unde se defasoara hora sunt prezentate cinematografic, din
perspectiva exterioara a unui narator ,,omniscient si omniprezent (N.
Manolescu, ,,Arca lui Noe).
Actiunea se petrece in satul Pripas (in realitate, Prislop), din tinutul Nasaudului.
Satul este izolat,
,,pitit intr-o scrantitura de dealuri, si are un nume simbolic, care poate sugera
blestemul vietii traite in pripa si fara rost. De altfel, crucea stramba, cu lemnul
mancat de carii si cu un Hristos de tinichea ruginita, pare ca anunta destinul
tragic al unor oameni care nu mai respecta valorile morale.
Constructie epica monumentala, romanul dezvolta doua planuri epice, care se
deruleaza paralel si se intersecteaza, asamblandu-se intr-o viziune monografica a
satului transilvanean. Principalul demers epic urmareste destinul lui Ion si al
colectivitatii de tarani, iar cel de-al doilea ilustreaza viata intelectualitatii, in
special a familiei invatatorului Herdelea.

Prima secventa epica, hora din curtea vaduvei lui Maxim Oprea, este pretextul
pentru a prezenta personajele, asezate in grupuri si ierarhii sociale, surprinse in
atitudini semnificative care anunta conflictele. Subiectul dezvolta conflicte
predominant exterioare, element caracteristic romanelor obiective, dar acestea
sunt dublate de conflicte psihologice si morale.
Conflictul central din roman este lupta pentru pamant, deoarece posesiunea
pamantului conditioneaza respectul indivizilor, pozitia lor in ierarhia satului.Acest
conflict exterior este dublat de conflictul psihologic, intre ,,glasul pamantului
si ,,glasul iubirii. Orgolios si constient de calitatile sale, Ion Pop al Glanetasului
este decis sa scape de conditia umilitoare de ,,sarantoc, astfel ca renunta la
iubirea pentru frumoasa Florica si o seduce pe Ana, fiica unui taran bogat.Ana
ramane insarcinata si astfel Ion il forteaza pe Vasile Baciu sa accepte casatoria,
urmand ca dupa nunta sa intre in posesia pamanturilor acestuia. La nunta, Ion
remarca din nou uratenia Anei si se simte atras de Florica, spre care il
indeamna ,,glasul iubirii. Dupa ce Ana naste un baietel, Ion obtine de la socrul
sau inscrierea tuturor pamanturilor pe numele lui, totusi relatia lor se
inrautateste, iar comportamentul sau brutal si inuman o determina pe femeie sa
se sinucida.Moartea Anei nu ii trezeste remuscari, dimpotriva, se simte eliberat.
In timp ce Ion isi ispaseste pedeapsa in temnita pentru ca furase doua brazade
din pamantul lui Simion Lungu, copilul se imbolnaveste, apoi moare.Ion este
ingrijorat pentru ca acest copil fusese garantia proprietatii asupra pamanturilor,
dar, simtindu-se eliberat de obligatii, se intoarce la Florica, devenita intre timp
sotia lui George Bulbuc. Surprins de acesta in curtea sa, Ion este ucis cu lovituri
de sapa.
Cel de-al doilea plan epic prezinta, prin procedeul alternarii, destinul familiei
Herdelea. Se urmareste conflictul intre invatator si preotul Belciug, greutatile
materiale prin care trece familia invatatorului, conflictul acestuia cu autoritatile
austro-ungare, casatoria Laurei Herdelea cu preotul George Pintea, procesul de
maturizare a tanarului Titu Herdelea, suspendarea invatatorului din post si
mutarea familiei la Armadia. [g][/g] Finalul aduce reconcilierea intre preot si
invatator.
Personajul principal al romanului, Ion Pop al Glanetasului, este o figura simbolica,
devenita emblematica pentru imaginea taranului. Acest personaj complex este
interpretat diferit de critica litarara. Pentru George Calinescu, Ion este ,,o bruta,
in timp ce Eugen Lovinescu il considera a fi ,,expresia instinctului de stapanire a
pamantului, in slujba caruia pune ,,o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala
si, mai ales, o vointa imensa.
Drama personajului se naste din imposibilitatea de a alege definitiv intre ,,glasul
pamantului si ,,glasul iubirii. Glasul pamantului il stapaneste ca un instinct de
posesiune. Exista o scena in roman in care Ion, in fata pamanturilor sale, simte ca
devine ,,stapan, respirand si traind in ritmul pamantului. Se apleaca si saruta
pamantul ,,ca pe o ibovnica, gest ce sugereaza o legatura tainica, instinctiva.
Pamantul este, pentru Ion, garantia demnitatii sale si de aceea isi dispretuieste
tatal, care a pierdut pamanturile, si e hotarat sa scape de umilinta saraciei cu

orice pret. Tragedia lui este ca nu poate avea pamant decat daca renunta la
iubire. ,,Glasul iubirii il cheama mereu spre Florica, asa ca moartea Anei i se
pare o eliberare si, imprietenindu-se cu George, incepe sa o viziteze pe Florica.
Incalca legile morale, astfel ca moartea sa tragica pare o pedeapsa. In ultimele
clipe de viata, Ion se gandeste tot la pamant: ,,Si-i pare rau ca toate au fost
degeaba si ca pamanturile lui au sa ramana ale nimanui..
Numele personajului este generic, intrucat Ion reprezinta un model existential,
simbol al instinctului de posesiune a pamantului sau, cum spune E. Lovinescu,
,,figura simbolica mai mare decat natura.
Destinul personajelor este infatisat din perspectiva externa a unui narator
obiectiv, omniscient, care relateaza la persoana a III-a: ,,Romancierul vrea sa
creeze impresia ca e un observator si nimic mai mult (N.Manolescu, ,,Arca lui
Noe). Naratiunea heterodiegetica este proprie discursului narativ de factura
realista. Iluzia realitatii se obtine din mai multe aspecte: discursul narativ
obiectiv, plasarea actiunii intr-un timp si spatiu veridic, personaje care ilustreaza
tipologii umane si caracterul monografic al romanului.
In concluzie, ,,Ion este un roman realist-obiectiv, ,,doric, in terminologia lui
N.Manolescu, in care se regasesc toate caracteristicile acestui tip narativ: narator
obiectiv, perspectiva narativa ,,externa, naratiune heterodiegetica, respectarea
cronologiei, incipit clasic si final inchis, actiune lineara, simetrie compozitionala,
structura narativa echilibrata.