Sunteți pe pagina 1din 20

nvarea minciunii ct i a faptului de a spune adevrul reprezint o parte fireasc din procesul natural de dezvoltare

a oricrui copil. n funcie de situaia i motivaia lor, copiii pot mini: pentru a evita consecinele negative sau
pedeapsa; pentru a testa rspunsurile si reaciile adulilor; pentru a manipula adulii n sensul de a obine ceea ce le
este interzis; pentru a atrage atenia chiar i atunci cnd ei tiu c adultul tie adevrul.
Cand se nasc minciunile la copiii?
Copiii nva s spun minciuni n jurul vrstei de trei ani. Acest fenomen se produce n momentul n care copilul
achiziioneaz teoria minii i nva c adulii nu pot citi gndurile altor persoane iar oferirea informaiilor false le
poate fi de folos pentru a depi o situaie dificil.
Copiii precolari mai mari de 4-6 ani i rafineaz maniera n care mint. Studiile sugereaz c copiii de patru ani spun
o minciun la un interval de dou ore, iar cei de ase ani la fiecare interval de 90 de minute.
Copiii de vrst colar mint mai des i fac acest lucru mult mai convingtor dect copiii precolari. Minciunile devin
mai sofisticate, datorit achiziiilor n plan lingvistic i n planul gndirii. Abia la opt ani copiii pot mini cu succes fr
s fie prini .
Nu intra in categoria minciunilor povestile imaginate de catre cei mici sau asumarea altor roluri ,,jocul de a fi
cutare..
Cum procedati cand observati minciunile copiilor?
Adoptai o atitudine deschis i subliniai importana onestitatii. Putei s spunei copiilor c apreciati s vi se spun
adevrul "Sunt ncntata cnd mi spui adevrul. Crile sau povetile care scot n eviden importana onestittii
sunt instrumente foarte bune prin care copiii pot nva care sunt consecinele minciunii.
Laudai copiii pentru onestitate i evitai sancionarea greelilor minore. Copiii nu nva valoarea de a spune adevrul
prin pedeaps. ncurajai onestitatea i dai timp copilului s exerseze pentru a nva s spun adevrul.
ncurajai situaiile n care copiii, n special cei sub 4 ani, exagereaz povetile pentru a le da o aroma. Abilitatea de
a imagina scenarii sau de a pretinde c este altcineva sunt dou prerechizite importante care l ajut pe copil s
nvee autoreglarea.
Cum le incurajati sinceritatea?
Cnd copiii au achiziionat teoria minii ei au resursele necesare pentru a face diferena ntre adevr i minciun.
Acesta este momentul n care este important s ncurajm onestitatea.
-Dac copiii povestesc ceva imaginat de ei sau se joac jocul simbolic a pretinde c... este recomandat s v
abinei de la discuii despre onestitate. Aceste dou abiliti sunt foarte importante n dezvoltarea autocontrolului i n
consecin ele trebuiesc ncurajate de aduli. De exemplu, dac un copil vine i v spune sunt super erou cea mai
bun abordare este s-l ntrebai care sunt puterile pe care le are personajul su.
-Oferii copiilor contexte care s nu-i determine s mint pentru a evita situaiile neplcute. De exemplu, dac
observai un copil c vars apa cu care a pictat pe mas i l ntrebai direct Alin, tu ai varsat apa? probabilitatea
ca el s recurg la o minciun pentru a evita consecinele negative este mare. n plus acest situaie poate fi pentru
copil un context de nvare: minciuna m ajut s scap de sanciune si de disconfort. Pentru a ncuraja sinceritatea
putei s folosii o alt abordare Alin, am vazut ca s-a ntmplat un accident cu apa de la pictur. Hai s curtm.
-Respectai unicitatea copilului i scoatei n eviden calitatile lui. Oferii mesaje de laud pe strategie sau pe efort i
nu pe abiliti, pentru a evita situaiile n care copiii spun minciuni cu scopul de a atrage admiraia celorlali. Adesea
povestirile cu multe exagerri n care copiii se laud c au fcut anumite lucruri au la baz o nevoie de valorizare
nesatisfcut.
-Ludai n mod specific copiii care fac ceva greit i vin s spun adevrul mulumesc c mi-ai spus adevrul.
Pentru a avea un potenial de nvare feedbackul pozitiv se poate da n faa grupei. Astfel impactul feedbackului este
mai mare deoarece este dublat i de recunoaterea social.
-Evitai s folosii propriile emoii ca mijloace de descurajare a minciunii. Reaciile de genul M-ai dezamgit, m-ai
suprat, mai degrab complic lucrurile dect s ajute copilul s fac altceva. Cu certitudine aceste mesaje i fac pe
copii s-i formaze convingeri despre inadecvarea personal: nu sunt bun de nimic.

-Evitai etichetarea copilului: eti mincinos. Aceasta etichetare conduce n timp la acutizarea comportamentului de a
spune minciuni (copilul adopt comportamentele asociate etichetei) i la fenomene de excludere i marginalizare.
-Ajutai copiii s neleag c minciuna nu este un comportament acceptat n condiiile n care observai c v induce
n eroare n mod deliberat. Oferii exemple din care s vad c minciuna ne face s nu mai avem ncredere n
persoana care o spune. O strategie util este s utilizai consecinele logice pentru manifestarea comportmentului
care a condus la minciun. De exemplu, dac copilul a pictat masa consecina este s ajute la curat.
-O cale eficient de a descuraja minciuna este s folosii gluma sau s extragei informaiile false. Dac un copil vine
i v d o explicaie pentru o jucrie pe care a stricat-o nu tiu, cineva a venit i a rupt-o ai putea s i rspundei:
de ce nu l-ai invitat s stea cu noi la activitate?. n aceeai manier jocul poate continua pn cnd copilul devine
confuz. Astfel chiar dac nu-i dai copilului minciuna n vileag el nva o lecie fr s fie nevoie s recurgei la
aplicarea tehnicilor de disciplinare.
In cazul in care acest comportament a devenit o obisnuin pentru copilul dumneavoastr v recomandm s apelai
cu ncredere la ajutorul psihologic. Psihologul v poate ajuta la rezolvarea problemelor dumneavoastr nvandu-v
cum sa gestionai situaiile n care copii spun frecvent minciuni.

Minciuna

apare

in

ambele

extreme

ale

educatiei

parentale:

Daca sunteti un parinte foarte permisiv, copiii mint. Daca sunteti foarte rigid si strict, copiii
mint. Parintii se pot intreba: "De ce ar minti un copil intr-un mediu permisiv daca ii dam totul
si il lasam sa faca ce vrea el?" Uneori copiii mint pentru ca li s-a dat prea multa libertate.
Minciuna

poate

continua

pentru

acoperi

alte

minciuni

din

trecut.

Daca unui copil i s-a permis prea multa libertate, a fost obligat sa aleaga diferite optiuni
atunci cind inca nu era pregatit si sa faca lucruri pe care stie ca au fost gresite. Minciuna
poate
Minciuna

continua
este

in
un

efortul

comportament

de

invatat

ascunde
dar

care

aceste
poate

fi

lucruri.
modificat.

Daca minciuna este ceea ce foloseste copilul dumneavoastra pentru a scapa de


consecinte, este responsabilitatea parintelui sa nu permita continuarea cercului vicios prin
crearea
Nu

consecintelor.
va

Oamenii

clasificati
traiesc

copilul
dupa

drept

cum

sunt

mincinos.
numiti.

Daca spuneti copilului ca este un mincinos riscati ca aceasta denumire sa devina o


identificare
Nu

si

un

mod
mai

de

comportament

pentru

credeti

copilul

dumneavoastra.
minciunile.

Daca ati prins copilul mintind si gindind retrospectiv realizati ca ati fost naiv crezind
povestile prelucrate si scuzele, recunoasteti, si in viitor nu mai fiti atit de creduli. Veti vrea
inca disperat sa va credeti copilul, dar exista sansa ca acesta sa va minta.

Creati

consecinte

la

care

copilul

se

poate

astepta.

Copilul trebuie sa stie ca daca va alege sa minta va alege si consecintele. De asemenea,


acesta trebuie sa cunoasca dinainte care sunt consecintele - fapte, nu doar cuvinte.
Refaceti

regulile

in

casa.

Daca nu vreti sa fiti mintit refaceti pedeapsa pentru minciuna. Multi parinti cred ca
pedepsesc copilul cind de fapt nu o fac. Ca parinte trebuie sa puteti alege pedeapsa si sa o
aplicati.
Cind

copilul

minte

pentru

va

capta

atentia.

Faceti copilul sa inteleaga diferenta dintre ce este real si ce se pretinde a fi. Lasati-va timp
pentru a va juca atunci cind acesta poate fi cine vrea si inventa ce intimplari ii plac. De
asemenea ascultati-l cu adevarat cind va spune lucruri reale, lucruri mici care sunt
importante pentru el si spuneti-i cit de frumoasa credeti ca este viata lui reala, descoperirile
lui,

aratati

Numiti

consideratie

calm

pentru

problema

acestea

dar

nu

este

cereti

foarte

copilului

important.
confesiuni.

Nu puneti intrebari despre comportament daca stiti deja raspunsul. Fortindu-va copilul sa se
confeseze este rar eficient: cei mai multi copii si adulti mint pentru a se proteja cind sunt
pusi la colt. Pentru un prescolar ale carui comentarii arata o amestecare a realitatii cu
fantezia, spuneti-i calm ca stiti ca nu este adevarat ceea ce va spune. Daca stiti ca copilul
minte pentru a evita sa aiba probleme descrieti clam problema, fara a tine predici si a critica
copilul

actiuni

Incercati

sa

care

intelegeti

conduc
de

ii

la
este

aparare
atit

de

si
greu

mai

multe

copilului

sa

minciuni.
fie

sincer.

Este important sa va ginditi de ce copilul simte nevoia sa minta. Poate ca minte despre
notele de la scoala pentru ca se simte presat sa fie cel mai bun. Sau daca acesta minte
repetat despre actiunile sale pentru a evita disciplina, poate consecintele pe care le folositi
sunt atit de severe incit acestuia ii este frica sa spuna adevarul. Amintiti-va ca aceste
consecinte
Invatati

sunt

menite

copiii

de

sa

invete
ce

copilul
minciuna

nu

sa-l
nu

streseze.
merge.

Explicati copiilor despre importanta adevarului si cum minciuna poate opri oamenii in a avea
incredere in ei si cind sunt de fapt sinceri. Un mod bun pentru a transmite acest mesaj este
sa cititi povesti despre minciuni copilului. Dupa poveste discutati putin cu copilul despre ce
a invatat. Amintiti-va ca aceasta trebuie sa fie relaxanta si distractiva si nu o lectura morala.
Dati

un

bun

exemplu.

Amintiti-va ca copiii invata mai mult urmarind comportamentul altor oameni decit prin alte

forme de disciplina. Din nefericire asta inseamna ca nu va trebui sa fiti prinsi cu minciuna
fata de copii sau in familie, pentru a nu ii invata ca aceasta este acceptabila.
Recompensati

sinceritatea.

Intotdeauna incurajati si fiti pozitivi cind copilul va spune adevarul. Daca cel mic trece printro faza de mintire continua, stabiliti un sistem de recompensa prin care va primi ceva in
fiecare

zi

Evitati

daca

sa

nu

puneti

copilului

va

minti.

intrebari

retorice.

Astfel veti da copilului oportunitatea de a minti. Daca simtiti ca acesta va minte trebuie sa ii
confruntati fata in fata. Nu va enervati si nu tipati la el pentru ca asa va minti si mai mult.
Dati

copilului

beneficiul

indoielii.

Chiar daca va suspectati copilul ca minte ar trebui sa il ascultati macar. Dati-i o sansa sa
vorbeasca si apoi spuneti-i ce credeti. Daca il acuzati mereu ca minte, atunci nu va va
spune

niciodata

adevarul

presupunind

ca

nu

il

veti

crede

niciodata.

De ce mint copiii:Copiii cresc prin stadii progresive ale dezvoltarii morale. Un copil de
2 ani poate sa nu inteleaga conceptul de adevar vs. minciuna, dar cei peste 3 ani pot
cu siguranta. Prescolarii stiu foarte bine diferenta dintre bine si rau, adevarat de fals si
sigur nu le place sa fie mintiti. Totusi multora pare sa nu le pese daca modifica adevarul
uneori, mai ales daca asta le acorda atentie sau ii apara, le da privilegii sau
recompense. Desigur, mai ales cu cei mici, prietenii imaginari determina frecvent actiuni
false si pretinse. Acestea sunt necesare pentru joaca si este un indicator al creativitatii si
imaginatiei. Totusi, cind va intrebati prescolarul daca si-a facut patul si va spune ca l-a facut
dar "prietenul" sau l-a deranjat este momentul sa il invatati diferenta dintre joaca si minciuna
pentru a evita responsabilitatea de a efectua o activitate ceruta sau pentru comportamentul
gresit.

Cum sa recunoasteti minciuna la un copil? Fiti atenti la comportamentul


copilului. Daca spun un lucru si fac altul probabil ca va minte. Prin simpla descifrare a
comportamentului

lor

puteti

afla

multe

informatii.

Observati daca copilul este foarte agreabil. Daca acesta incearca sa va linguseasca fiind
de

accord

doar

de

placerea

de

fi,

probabil

ca

va

minte.

Cereti o dovada. Daca copilul pretinde ca merge la un prieten acasa dar dumneavoastra

sunteti nesigur, urmariti-l si aflati informatii despre prieten sau de la parintele acestuia.
Vorbiti cu alt membru al familiei. Se poate ca acesta sa fi auzit o alta versiune a
intimplarii

de

la

copil.

Vorbiti cu copilul. Lasati-l sa stie ca poate veni la dumneavoastra pentru orice sau ca va
poate spune orice. Astfel va simti mai putin nevoia de a minti daca vad ca nu vor fi criticati.
Observati comportamentul sau conversatia neobisnuite. Daca limbajul corporal al
copilului se modifica si va raspunde repede si impersonal, probabil incearca sa va minta.
Ascultati cu atentie ce spune copilul. Intimplarile false pot contine elemente care nu se
potrivesc. Cereti copilului sa repete ce a spus. Cele adevarate spuse de doua ori la rind,
spontan vor fi in general la fel, dar cele cu minciuni se pot schimba dramatic sau contine
evenimente

care

nu

pot

fi

adevarate.

Decideti daca povestirea copilului pare repetata sau spontana. Copiii care spun
adevarul vor parea ca retraiesc intimplarea. O minciuna pe de alta parte poate fi repetata ca
o poezie. Unii copii sun chiar aceleasi fraze cind sunt pusi sa repete intimplarea.

Modificarea limbajului corporal cind copiii mint: Cind vine vorba de a controla
copiii care mint, exista nenumarate semne care va indica minciuna. Cei mai multi copii se
tradeaza simplu, prin miscarile corpului. Unii copii vor evita orice tip de contact vizual
cind va mint, altii isi vor atinge constant urechile sau fata cind nu sunt sinceri. Un alt
mod de a descoperi minciuna este sa urmariti indeaproape modificarile faciale ale copilului.
Pentru unii copii expresiile faciale va vor spune foarte repede ca se simt vinovati. Fata de
adulti, copiii mici care sunt vinovati de ceva pot sa nu fie atit de defensivi cind sunt
acuzati de prima data. Pot sa nu spuna nimic si se vor simti inconfortabil pe masura
ce

continuati

sa

le

puneti

intrebari.

La adolescenti poate fi mai dificil sa spuneti daca mint sau nu. Daca totusi ati descoperit
gesturi sau expresii care sa tradeze minciuna cind sunt mici, le puteti folosi si pentru virste
mai mari. Vor evita si acestia contactul vizual si in unele cazurivor repeta intrebarea
pentru a-si da timp de gindire pentru o scuza. Pot de asemenea adauga niste detalii
nenecesare la intimplare pentru a incerca sa va convinga. Desigur, toata lumea
stie metoda schimbarii subiectului cind vor sa ascunda ceva. Amintiti-va ca va cunoasteti
copiii mai bine decit oricine, astfel, daca veti acorda putin timp pentru a-i observa si a le
cunoaste limbajul corpului si expresiile faciale, nu veti intimpina probleme in recunoasterea

minciunilor.

Minciuna

ca

indicator

al

problemelor

emotionale:

Este esential sa recunoastem ca minciuna poate fi un indicator timpuriu a unei


probleme mai severe. Mintitul compulsiv a fost frecvent indicat in stadiile timpurii ale
copiilor suferind de tulburari comportamentale sociale, mai ales ADHD si tulburarea de
conduita. In astfel de cazuri minciuna complsiva acompaniaza alta problema
comportamentala, cum este furatul, inselatul, agresiunea, violenta, absenteismul de
la scoala, pierderea constanta de obiecte si comportamentul anormal in grupuri,
situatii sociale sau fata de figurile autoritare. Probleme precum impulsivitatea, o
aparenta imposibilitatea de a asocia consecintele cu comportamentul, neatentia si
disconfortul

in

situatiile

sociale

pot

sta

la

baza

minciunii.

In astfel de cazuri, interventia imediata a unui consilier calificat care poate lucra cu copiii
este indicata. Acestia pot informa parintii asupra diferitelor stiluri de educare a copiilor si o
intelegere mai profunda a problemei. Copiii vor primi psihoterapie adecvata virstei.

Cel mai frecvent, copiii mint pentru a nu fi pedepsiti. Daca au luat o nota mica in trecut si au fost
pedepsiti aspru sau chiar batuti, este normal sa ascunda adevarul pentru a evita pedeapsa, si din
teama de consecinte.
Copiii mint pentru a-si multumi parintii si pentru a nu-i dezamagi. Ei denatureaza adevarul si
fabuleaza in favoarea lor, mint in legatura cu performantele si cu randamentul scolar, pentru a face
adultii sa fie mandri de EI. In aceasta situatie parintii sunt cei care pot purta o parte din vina, daca
au pretentii exagerate de la copil iar acestuia ii este frica sa nu fie la inaltimea asteptarilor.
Copiii mint pentru a atrage atentia adultilor iar acest tip de minciuna, din nevoie de atentie,
este frecvent intalnita la copiii care nu sunt laudati sau rasplatiti.
Ca adulti trebuie sa intelegem motivele pentru care copiii mint, inainte de a-i putea ajuta sa renunte
la minciuna.

In loc sa va infuriati in aceasta situatie, urmati cativa pasi:


1.Incetati sa mai puneti intrebari care ar putea invita la minciuna. Astfel de intrebari sunt cele la care
stiti deja raspunsul. Ti-ai facut temele? in loc de Am observat ca nu ti-ai facut temele, ai un plan in
legatura cu asta?
2.Centrati-va pe solutii la problema si nu pe invinuirea copilului.

3.Fiti sinceri cu dumneavoastra. Ganditi-va ca si celor mai multi dintre noi, adultii, ne este greu sa
spunem adevarul atunci cand ne simtim incoltiti, speriati sau amenintati in vreun fel. Luati o pauza si
lasati spatiu copilului sa spuna adevarul. Spuneti-i: Mai tarziu voi fi disponibil daca vrei sa imi spui
ce se intampla.
4.Respectati intimitatea copilului atunci cand acesta nu vrea sa va impartaseasca ceva.
Cum prevenim minciuna copiilor
Planificati in avans pentru a preveni probleme viitoare, ajutati copiii sa creada ca greselile sunt
oportunitati de a invata astfel incat sa nu considere ca sunt rai si trebuie sa isi acopere greselile
atunci cand se intampla. Cum?
1.Dati un exemplu de spunere a adevarului. Povestiti copiilor o situatie in care a fost dificil pentru
dumneavoastra sa spuneti adevarul insa ati decis ca este mult mai important sa experimentati
consecintele si sa va pastrati respectul fata de propria persoana decat sa mintiti persoane dragi sa
va simtiti apoi vinovati pentru asta.
2.Asigurati-i pe copii ca sunt iubiti neconditionat, indiferent de greselile pe care le fac. Multi copii
mint deoarece sa tem ca adevarul ii va dezamagi pe parinti.
3.Manifestati apreciere atunci cand copilul va spune adevarul, asumandu-si riscul sa va supere.
Multumesc ca mi-ai spus adevarul. Stiu ca a fost dificil. Admir felul in care doresti sa faci fata
consecintelor si stiu ca le poti face fata si poti invata din ele
4.Incetati sa controlati fiecare miscare a copilului. Multi copii mint pentru a afla cine sunt si pentru a
face ceea ce isi doresc sa faca dar nu li se permite. In acelasi timp incearca sa ii multumeasca pe
parinti, facandu-i sa creada ca le indeplinesc asteptarile.
Este important pentru copii sa invete ca sunt in siguranta daca spun adevarul in familie.
Copiii pot invata ca parintilor le pasa de temerile si greselile lor si ca vor fi ajutati de acestia
pentru a le depasi.
De ce bataia nu dezvata copilul sa minta

Bataia nu il invata nimic pozitiv pe copil, doar produce frica, neincredere, furie.
Copilul batut nu va capata incredere in parintele sau, din contra, va prinde frica de el si de
reactiile lui.
Copilul batut nu invata sa isi corecteze greselile, nu afla ce ar fi putut face mai bine pentru a
nu ajunge in situatia de a minti.
Copilul batut, cel mai probabil va continua sa minta. Doar ca, pentru a evita pedeapsa, va
cauta sa se ascunda si mai bine de adultul de care se teme.
Copilul batut, jignit, umilit se va indoi de dragostea parintelui sau si se va indoi de sine, de
propria valoare.
Copilul batut va invata ca greseala se pedepseste cu pumnul si cu tonul ridicat si va imita
acest comportament in relatia cu altii.
Copilul batut poate invata in unele cazuri sa nu mai minta, dar nu pentru ca a inteles cu
adevarat ce a gresit si ce poate face mai bine, ci din frica de pedeapsa.

Este bine de retinut:


1.Multi copii mint pentru a se proteja de judecata;
2.Amintiti-va ca ceea ce este copilul acum nu va fi intotdeauna. Daca cel mic spune o minciuna, nu
reactionati exagerat numindu-l mincinos.
3.Centrati-va pe construirea apropierii si increderii in relatie in loc sa va centrati pe comportamentul
problema (minciuna). Aceasta este, de obicei, cea mai rapida cale de a diminua comportamentul pe
care il considerati neadecvat, pentru a-l descuraja pe copilul dumneavoastra sa se ascunda si sa
minta.

Minciuna reprezint ascunderea sau mistificarea adevrului. Aceasta presupune


contientizarea distinciei ntre adevrat i fals. Or, copilul mic confund realitatea cu
imaginarul i are impresia c, din momentul n care spune ceva, aceast afirmaie este o
realitate. Aceasta se numete credin asertiv (P. Janet).
Nu putem vorbi de minciun dect dup vrsta de 7 ani. Copilul mic nu-i d seama c
interlocutorul su nu-i ghicete gndurile. Cnd l minte, el consider c este un mod de a
se juca sau de a se opune, dar nu c-l neal deliberat. Copiii foarte mici deformeaz
realitatea sau fabuleaz: ei i imagineaz un tat erou sau atotputernic (tatl meu e
poliist), o familie milionar. i inventeaz o dublur, fapt care nu trebuie s persiste pn
la adolescen, cnd semnific o tulburare de identitate. Copiii singuri la prini i
inventeaz cu plcere unul sau mai muli frai i surori.
Anumite fabulaii pot aprea atunci cnd copiii i imagineaz unele atitudini negative sau
agresiuni sexuale. Fantasmele legate de violen pot fi alimentate de serialele de la
televizor, desenele animate, cele mai multe cu violen. n Psihanaliza povetilor cu
zne, B. Bettelheim evoc acest ntuneric imaginar prin care copiii se debaraseaz de
anxietatea resimit n faa unor realiti.
Unele studii au dus la concluzia c majoritatea copiilor care mint au prini care, la rndul
lor, mint. Minciunile referitoare la iepuraul de Pati sau la Mo Crciun sunt o factur
aparte, dar faptul de a-i auzi pe prini spunnd la telefon c nu sunt acas, sau de a spune
agentului de circulaie c nu au vzut semaforul rou, implic principii educative proaste.
Minciuna copilului, ca i cea a adultului, are adesea un scop utilitar: s nu fie dojenit, s-i
ascund notele proaste, s evite pedepsirea, s obin admiraia general, etc. Este de

asemenea un mod de revendicare: i pzete grdina sa secret i arat numai ceea ce


vrea, cnd vrea.
Conform studiilor despre delicven i minciun, minciuna este de dou ori mai frecvent la
copiii care au conduit antisocial (furt, vagabondaj, vandalism). Un nivel intelectual redus
faciliteaz recurgerea la minciun, ca o compensaie, dar este posibil ca i copiii inteligeni
s mint cu mult abilitate, fr a se face remarcai.
Munciunile repetate ale unui copil mai mare de 7 ani trebuie luate n serios. Nu trebuie s
nchidei ochii, fiind astfel complice, dar nici s fii ncreztori la orice aluzie i s v artai
nspimntati i agresivi fa de micuul mincinos. Dac minciuna persist, este necesar
ngrijirea psihologic (psihoterapie de susinere, afirmarea eului, psihoterapie analitic).
n ceea ce-i privete pe prini, ei trebuie s spun ntotdeauna adevrul, chiar dac li se
pare c este prea dur pentru un copil, cum ar fi cazul unui deces. Copilul percepe
ntotdeauna realitatea, chiar dac se ncearc ascunderea ei i i pierde ncrederea n
prinii si dac i d seama c l-au nelat.

Noi, parintii, suntem raspunzatori in cea mai mare parte pentru comportamentul copiilor
nostri, chiar daca ne vine greu sa recunoastem acest lucru. Motivele din cauza carora copii
mint sunt multiple. Descopera care sunt acestea si cum isi pot invata parintii copii sa nu
apeleze la astfel de comportament.

Minciuna la copii
Minciuna celor mici este, in mare masura, vina noastra. De ce? Pentru ca ii invatam, de exemplu, ca
nu este frumos sa ranesti sentimentele oamenilor. Asadar, cand gazda il va intreba daca i-a placut
prajitura, copilul stie ca trebuie sa raspunda "da", chiar daca nu a fost cea mai buna prajitura pe care a
mancat-o. El stie ca, decat sa spuna vreo prostie, mai bine ar fi sa taca din gura. Si ca are nevoie de
ceilalti. Iar daca aceasta "nevoie" il determina sa minta, o va face negresit. Inevitabil, copiii trag
urmatoarea concluzie: "Uneori, adevarul iti creeaza probleme. De cate ori il spun, am probleme...". Nu
ne dam seama ca, indirect, ii impingem spre minciuna, in acelasi timp pedepsindu-i pentru ea!
Minciuna, indiferent cat de grava este, semnaleaza diverse probleme. In mod frecvent,
mintitul ia forma unei boli cauzate de lipsa de afectivitate si atentie. Daca nu iti petreci foarte mult
timp cu cel mic, nu comunici si nu stabilesti o relatie cu el, nu te poti astepta sa iti spuna adevarul tot
timpul. Netratata, aceasta deficienta poate avea consecinte grave pe termen lung. Ajunsi la
adolescenta, copiii vor deveni agresivi, vor ajunge sa triseze, sa fure, sa chiuleasca, fiindca nu pot
suporta adevarul, pur si simplu.

De ce mint

copiii?

De ce mint copiii?
De frica
Teama ca mama o sa-l certe iarasi sau ca tata o sa-l pedepseasca pe copil si nu o sa-l mai lase afara
la joaca, teama ca doamna invatatoare o sa-l faca iarasi de ras in fata intregii clase il impinge sa
minta. O asemenea teama poate fi rationala sau irationala, dar efectul e acelasi: ofera un adapost
temporar in fata pedepsei.
Cum ar trebui sa rezolvam problemele minciunilor provocate de frica? In primul rand, copiii
care mint din frica isi dau seama ca au facut ceva gresit, iar acesta este primul pas catre rezolvarea
problemei. Daca nu comunici cu cel mic, daca nu stabilesti o relatie cu el, nu te astepta sa iti spuna
adevarul tot timpul. Nu-i oferi replici de genul "ti-am spus de o suta de ori pana acum sa nu ma mai
minti", nu vor avea nici un efect si nu vor corecta in nici un fel greseala. Trebuie sa treci de faptul ca
cel mic a mintit si sa descoperi ce a provocat de fapt minciuna. Castiga increderea copilului, incearca
sa-l determini sa nu-i mai fie frica de consecintele adevarului. Accepta ca, de cele mai multe ori, copiii
mint din pricina parintilor: din teama de pedeapsa ori din dorinta de a nu dezamagi. Nu e de mirare de
ce parintii care tipa si sunt furiosi mai tot timpul au de obicei copii mincinosi. Incercati - tu si sotul tau sa negociati, sa faceti pe cat posibil compromisuri inainte de a-l acuza, vorbiti incet si rar.
Din obisnuinta
Un alt motiv pentru care copiii persevereaza in minciuna este obisnuinta. Minciuna poate deveni un
comportament obisnuit doar printr-o practica asidua. Exista si posibilitatea ca cel mic sa minta dintr-un
gest reflex, iar la o confruntare serioasa sa recunoasca adevarul.
Datorita predictilor despre comportamentul celuilalt
De cate ori nu ai auzit scuze de genul "stiam ca nu o sa ma lasi; de-asta am plecat fara sa-ti spun".
Copilul vostru a anticipat ceea ce ati fi putut sa-i spuneti, anticipare bazata pe experientele lui din
trecut, si s-a... conformat, v-a mintit.

Minciunile "moderate"
Copiii deprind minciuna si din comportamentul familiei. Minciunile "moderate" sunt vazute de cele mai
multe ori de catre parinti ca inofensive sau ca niste greseli (nu si-au tinut promisiunile, au distorsionat
adevarul, au incalcat anumite reguli). Cei mici nu fac insa distinctia intre diferitele tipuri de
minciuni, nu inteleg nuantele, iar daca voi, parintii, nu le puteti explica diferenta dintre minciuni,
incercati sa faceti din spunerea adevarului o prioritate, fiti exemplul copiilor vostri, recunoasteti cand
gresiti.

La copil distinctia intre adevarat si fals, apoi intre adevar si minciuna, este progresiva. Pentru Piaget, inainte de 6 ani
copilul nu face distinctia intre minciuna, joc si fabulatie. Treptat, dupa varsta de 8 ani, minciuna va dobandi
dimensiunea intentionala. Intre aceste doua etape, de-o parte fiind prevalenta activitatea ludica, fabulatia si
fantasma, inainte de 6 ani, iar de cealalta parte aflandu-se minciuna intentionata, dupa 8 ani, se situeaza o parte in
care adevarul si falsul sunt distincte, dar minciuna se confunda cu greseala.
In plan clinic, in mod clasic se disting la copil trei tipuri de minciuna:

o
o
o

minciuna utilitara;
minciuna compensatorie;
mitomania.
Minciuna utilitara, folosita de catre copil pentru a obtine un avantaj sau pentru a evita o neplacere, poate sa apara
ca o conduita la indemana, al carui exemplu il constituie disimularea sau falsificarea notei la scoala.
Minciuna compensatorie traduce nu cautarea unui beneficiu concret, ci cautarea unei imagini pe care subiectul o
crede inaccesibila sau pierduta: isi inventeaza o familie mai bogata, mai nobila, mai savanta, isi atribuie merite
scolare, sportive sau razboinice. Banale pana la varsta de 6 ani, cand astfel de conduite se inscriu in spatiul de
reverie tranzitional ce permite copilului sa-si elaboreze identitatea narcisica, dincolo de aceasta varsta prezenta lor
semnaleaza adesea tulburari psihopatologice mai marcate.
Mitomania este gradul extrem al acestei reverii fabulatorii.
A spune adevarul nu vine de la sine, ci reprezinta o veritabila invatare progresiva.
Exista deci o intreaga invatare sociala a adevarului: parintii valorizeaza in general marturisirea adevarului si
fac din el dovada unui comportament responsabil. A spune adevarul va deveni pentru copil, putin cate putin,
o modalitate mai subtila de a-si satisface parintii, de a satisface exigentele sociale, si, in fine, de a-si
satisface

propria

stima

de

sine.

Comportamentul parintilor fata de minciuna va determina modul cum copilul va alege mai tarziu daca sa mai
apeleze la minciuna in alte contexte. Daca parintii sunt mai curand neatenti sau creduli, copilul va continua
sa minta, daca parintele alege sa fie excesiv moralizator, poate provoca adancirea intr-o conduita din ce in
ce

mai

mincinoasa

(a

doua

minciuna

pentru

explica

pe

prima).

Invata-ti copilul sa caute impreuna cu tine solutii optime la problemele ivite, in loc sa-l pedepsesti. Usureazai sarcina de a spune adevarul. Daca minte pentru ca a facut ceva rau, spune-i: "Imi pare bine ca mi-ai spus
in sfarsit adevarul, dar ma supara totusi ce ai facut". Copilul trebuie sa-si indrepte greseala, indreptand
lucrurile sau cerandu-si scuze. Nu-l insulta, numindu-l mincinos. Copiii incep sa se considere ei insisi
mincinosi si asta va mari probabilitatea ca minciunile sa se repete.

Fie ca ascunde o nota mica primita la scoala sau strica un obiect si nu spune,
aproape orice copil minte la un moment dat. Adriana Titieni a discutat cu
psihoterapeutul Diana Stoian despre ce ar trebui sa faca un parinte cand
descopera o minciuna a copilului si cum il poate incuraja sa fie sincer si sa nu
mai minta.
Adriana Titieni: De ce mint copiii?
Diana Stoian: Atat copilul, cat si adultul, mint despre lucrurile pe care le fac pentru a nu stirbi
imaginea de sine si pentru a nu-si stirbi imaginea in fata celorlalti. Cu alte cuvinte, minciuna
intervine pentru a pastra perfecta imaginea despre sine, conform asteptarilor celorlalti, dar si
propriilor asteptari. De obicei, minciuna izvoraste din dorinta copilului de a nu insela asteptarile
parintelui.

Minciuna presupune un comportament complex, care depinde de dinamica familiei, adica de


relatia copilului cu parintii. Un parinte care descopera ca copilul sau minte trebuie, in primul
rand, sa isi dea seama ce fel de parinte este. Parintii pot fi de mai multe feluri, iar fiecare
tipologie genereaza alt tip de minciuna la copiii lor. Exista, de exemplu, tipul de parinte
hiperprotectiv, dar nu foarte autoritar, care are asteptari foarte mari de la copilul lui si isi
exprima asteptarile fata de copil. In acest caz, copilul va minti pentru a nu dezamagi parintele, a
nu-i crea suparari.
Mai exista tipul parintelui hiperprotectiv, dar autoritar, al carui copil minte ca sa iasa din
incurcatura, pentru a evita o pedeapsa. Cu cat pedeapsa e mai mare, cu atat tendinta copilului de
a minti este mai mare. De asemenea, copilul va minti pentru a evita o pedeapsa si in cazul unui
parinte care este autoritar, fara a fi hiperprotectiv. Pentru a nu-l indemna pe copil catre minciuna,
parintele ar trebui sa fie un parinte partener.
Adriana Titieni: Ce presupune a fi parinte partener?
Diana Stoian: Parintele care este un partener pentru copilul sau trebuie sa-l faca pe acesta sa
inteleaga ca este acolo, langa el, pentru a-l ajuta sa solutioneze orice problema si orice situatie,
oricat de rea ar fi. Copilul trebuie sa intelegea ca aceste probleme se pot rezolva atata timp cat
cere
ajutorul
parintelui,
informandu-l
corect
asupra
situatiei.
Atunci cand copilul ii prezinta o problema, parintele trebuie sa-i arate si sa-i exprime supararea
fata de ce s-a intamplat, desi asta nu trebuie sa-l impiedice sa decida, impreuna cu copilul, ce
este de facut.
Dupa ce rezolva impreuna situatia vor exista niste penalizari pentru fapta copilului, pe care
parintele i le anunta si i le explica acestuia. Dincolo de toate astea, parintele trebuie sa ii arate
copilului ca este multumit ca i-a spus adevaraul, ba chiar sa-l laude pentru ca a avut curajul sa
spuna. De asemenea, pentru a incuraja comportamentul sincer al copilului, parintele ii poate
usura pedeapsa, motivand gestul spunandu-i ca-l apreciaza pentru ca i-a prezentat problema.
Astfel, va intari comportamentul pozitiv al copilului, iar acesta va simti ca este gratificat.
Adriana Titieni: Mai exista o problema pe care noi, parintii, o facem adesea in astfel de situatii:
avem senzatia ca, din moment ce copilul minte si il tot prindem cu minciuna, el devine un
mincinos. Am auzit chiar parinti care le spuneau copiilor: Eu nu cred ce-mi spui acum, tu de
obicei minti, esti un mincinos.
Diana Stoian: Asta e una dintre cele mai mari greseli pe care le poate face un parinte intr-o astfel
de situatie. Din pacate, multi parinti reactioneaza asa, punandu-i o eticheta copilului. Acestuia ii
va fi apoi foarte usor sa se conformeze etichetei puse si sa continue sa minta, obisnuindu-se
treptat
si
cu
sanctiunile
pe
care
le
primeste
pentru
minciunile descoperite de parinte.
Adriana Titieni: De multe ori se intampla sa aflam de la altcineva ca ne mint copiii. Ce facem in
cazul acesta?
Diana Stoian: Se intampla frecvent acest lucru, inclusiv in cazul parintilor parteneri, iar problema
este, si aici, teama copilului de a nu dezamagi. Parintele trebuie sa-i spuna copilului ca a aflat ca
a mintit si ca este dezamagit pentru ca i-a ascuns greseala facuta. Este important ca parintele sa-i
spuna copilului ca este mult mai dezamagit de faptul ca a fost mintit decat de greseala facuta. Cu
alte cuvinte, nu greseala trebuie scoasa in evidenta, ci faptul ca a mintit pentru a o ascunde.

Nu in ultimul rand, parintele trebuie sa aiba mereu in vedere tonul pe il foloseste in discutia cu
copilul. Fie ca a mintit, fie ca spune ce greseala a facut, parintele trebuie sa incerce sa pastreze
un ton calm, prietenos, fara sa trateze situatia cu tipete".

Onestitatea si lipsa de onestitate sunt invatate acasa. Parintii sunt adesea ingrijorati daca copilul lor
minte.
Minciuna care probabil nu este o problema serioasa
Copiii mici, in varsta de 4-5 ani adesea spun povesti de diverse feluri, care pot fi catalogate drept
minciuni. Aceasta este o activitate normala, pentru ca copiii mici spun povesti de dragul povestilor si
pentru a se distra. Acesti copii pot sa nu faca foarte clar distinctia intre realitate si fantezie.
Copilul mai mare si adolescentul pot spune minciuni cu scopul de a le servi la ceva anume sau pentru a
nu isi asuma responsabilitatea privitoare la faptele lor. Parintii trebuie sa raspunda la minciunile izolate
vorbind cu copilul despre importanta adevarului, onestitatii si increderii.
Minciuna care poate indica probleme emotionale
Unii copii, care stiu diferenta intre adevar si minciuna, spun povesti elaborate care par adevarate. Copiii si
adolescentii spun de obicei aceste povesti cu entuziasm pentru ca primesc multa atentie atunci cand
mint.
Alti copii si adolescenti, care altfel par responsabili, cad in capacana mintitului repetitiv. Adesea simt ca
minciuna este calea cea mai usoara pentru a se descurca cu cererile parintilor, profesorilor sau
prietenilor. De obicei acesti copii nu inceraca sa fie rai sau malitiosi, dar minciuna repetata a devnit un
obicei prost
Exista si copii sau adolescenti care nu sunt deranjati de faptul ca mint sau profita de pe urma altora. Alti
adolescenti pot minti frecvent pentru a acoperi o problema mai serioasa. De exemplu, un adolescent care
are o problema serioasa cu alcoolul sau drogurile va minti repetat pentru a ascunde adevarul legat de
persoanele cu care au fost, unde au fost, ce faceau si pe ce s-au dus banii.
Ce se poate face daca un copil sau adolescent minte
Parintii sunt cele mai importante modele pentru copiii lor. Atunci cand un copil sau adolescent minte,
parintii trebuie sa aiba cu copilul sau adolescentul o discutie serioasa privitoare la:

diferenta intre fictiune si realitate, intre minciuna si adevar

importanta onestitatii, atat acasa cat si in cadrul comunitatii

alternativele la minciuna

Tratamentul si psihoterapia pentru minciuna care ascunde probleme emotionale


Daca un copil sau adolescent dezvolta un tipar de minciuna care este serios sau repetitiv, atunci poate fi
indicat ajutorul profesionist. Evaluarea copilului sau adolescentului de catre psihoterapeut ajuta copilul/
adolescentul sa inteleaga comportamentul legat de minciuna si poate furniza alte alternative pentru viitor.

CUM POT GESTIONA PRINII MINCIUNILE COPIILOR ?

Minciuna copilului ar putea s nu par o infraciune n mintea majoritii prinilor. Totui chiar i o
minciun banal ridic semne de ntrebare semnificative n mintea printelui. Dincolo de a nu ti ce s
faci pentru sau unui copil care minte, experiena mea profesional (i aici m bazez pe interviurile pe care
le-am condus cu prinii i experienele cu copiii cu care am lucrat, experiena mea ca printe n
comunicarea cu propriul copil, dar i pe literatura tiinific existent) mi arat c muli prini sunt confuzi
n ceea ce privete felul n care ei aleg s reacioneze, pendulnd ntre furie i vin,
ntre negare i responsabilitate, ntre dorina de a pedepsi copilul i dorina de a ignora
minciuna cu desvrire. i adesea constat c prinii se mint pe ei nii c va fi mai bine. De fapt
o minciun pe care ei i-o spun fr un fundament real i asta pentru simplu fapt c nu tiu de ce copilul
lor minte i nici nu tiu cum s reacioneze eficient n astfel de cazuri. Exist diferene ntre a ascunde
adevrul i a spune ceva care este fals, dar totui ambele sunt minciuni. De asemenea apar diferene
ntre minciunile nevinovate, nelciunile i minciuna serioas. Este uor s spui c toate minciunile sunt
rele, dar majoritatea prinilor nu le trateaz n mod egal pe toate.

Cum este trasat o linie ntre o minciun bun i una rea i cine o trage?

Pentru a trage o linie, exist multe motive diferite pentru a mini, dintre care enumerm:
pentru a evita pedeapsa
pentru a obine ceva ce altfel nu poate fi obinut
pentru a proteja propria persoan sau pe altcineva de ru
pentru a ctiga admiraie sau interesul celorlali
pentru a evita crearea unei situaii sociale dificile
pentru a evita stnjeneala
pentru a menine intimitatea
pentru a demonstra propria putere unei autoriti, etc.
acestea nu sunt singurele motive pentru minciun, dar se afl printre cele mai comune raportate de copii,
prini i cadre didactice .
Minciunile pe fa trdeaz i corodeaz apropierea. Ele dau natere nencrederii i pot distruge
orice relaie de intimitate. Prinii simt c nu-i pot ndeplini cum trebuie rolul n protejarea, sftuirea i
ghidarea copiilor lor dac au informaii false, incorecte, cu frnturi de adevr.
Ce trebuie s facem ca prini ?
Cum putem pstra ncrederea i s ncurajm sinceritatea, fr s fim invazivi i s permitem
copiilor notri intimitatea i autonomia pe msur ce ei cresc?

Acestea sunt ntrebri grele, care nu au rspunsuri uoare. n ciuda rolului important pe care l
joac minciuna, foarte puini oameni s-au gndit serios la natura acesteia. Majoritatea prinilor sunt
nepregtii atunci cnd sunt pui n faa primei minciuni serioase a copilului lor.
Unii prini i ncurajeaz fr s vrea copiii s mint prin exemplul pe care chiar ei l ofer
copiilor. Unii copii sunt ca bureii, absorbind orice vd i aud, de asemenea, le place s scoat n eviden
ipocriziile prinilor lor. Dar modelul nepotrivit oferit de prini este doar unul dintre factorii care trebuie
luai n considerare pentru a putea nelege de ce unii copii mint mai mult dect alii. Inteligena ,
personalitatea, adaptarea i prietenii au toate un rol important. Un aspect de luat n considerare este dac
propriile dumneavoastr aciuni l ncurajeaz pe copil s mint.
Sunt regulile dumneavoastr prea stricte?
Suntei prea protector?
Comunicai n faa copilului dumneavoastr, dezvluind mesaje de genul c este n regul s
mini ?
ncrederea se ntreptrunde cu minciuna sub multe aspecte. Copilul mincinos trdeaz
ncrederea prinilor. Printele care a fost minit trebuie s se lupte pentru a ierta copilul i pentru a
permite restabilirea ncrederii. Printele care nu are ncredere ar putea distruge credina sincer a
copilului n dreptatea i devotamentul printelui. Ar putea fi de folos s ne gndim c uneori copiii ne mint
pentru c nu au ncredere n noi, pentru c nu sunt siguri c pot s fie sinceri cu noi fr s fie certai sau
pedepsii. Prinii i ncep acest rol cu ncrederea copiilor lor n ei , dar, pe msur ce acetia cresc,
ncrederea copiilor n ei trebuie ctigat.
Aa dar v invit n cabinetul PSIHOTOTAL pentru a gsi rspunsurile i soluii la problemele cu
copiii dvs., obinnd din plin informaii despre opiunile i alternativele n ceea ce privete atitudinea fa
de copii i minciun, ajutndu-v s fii mai bine pregtii pentru a implementa programe care s susin
onestitatea i, n final, s aduc prinii i copiii n relaii mai apropiate, mai pline de ncredere i iubire.

Zilele astea un printe s-a programat pentru o consiliere. n drum spre coal i-a vzut de departefiica mncnd chifle
i discutnd ceva cu nite prietene. A sunat-o...:
-

Ce faci?

Mnnc?

Ce mnnci?

...Sunt la cantin...mnnc sup...


De ce propriul meu copil m minte? Ce s fac? Cum s-l mai pedepsesc? au fost primele ntrebri pe care mi
le-a adresat.
De cele mai multe ori prinii i profesorii caut o pedeaps optim pentru stoparea acestui comportament. Puini
sunt aceia, care ncearc s analizeze cauzele nesinceritii copilului, care ne ofer mult informaie despre felul cum
putem interveni pentru corectarea acestui comportament.
Mincinosul sufer de obicei de o lips de dragoste i atenie din partea prinilor, are dificulti n comunicarea cu
colegii, are o stim de sine sczut. Copilul nu poate ndeplini ateptrile adulilor i apeleaz la minciun pentru a se
autoapra.
Minciuna este i o modalitate de a-i demonstra propria independen i emancipare n relaia cu prinii. Cel mai des
copiii spun minciuni pentru:

-A evita nite consecine neplcute- (de exemplu: pedeapsa din partea prinilor);
- A obine ceva (deseori atenia i interesul celor din jur);
-A deine puterea sau controlul asupra celor din jur, uneori pentru a se rzbuna;
-A proteja pe cineva sau ceva semnificativ pentru propria persoan.
Aceste cauze ale nesinceritii pot fi atribuite i adulilor, care dei le cer copiilor lor s fie sinceri cu ei deseori
denaturez faptele pentru a evita nite discuii neplcute i a iei din ncurctur. Copiii preiau prin imitaie aceste
comportamente.
Sunt copii care folosesc minciuna doar pentru a se amuza, aceasta fiind cea ma inocent form de minciun.
Aceast invenie este neleas de copilul i adultul care construiesc o comunicare sub form de joc.
Atunci cnd minciunile sunt foarte frecvente, putem vorbi despre probleme psihoemoionale serioase. Copiii
nepopulari sau respini de grup, cei care nu se pot afirma i nu obin succese n activitile cotidiene, nva s-i
ascund eecurile sau s comunice doar ceea ce i avantajeaz pentru a-i mbunti imaginea de sine. Atunci cnd
copilul nu gsete n viaa real ceva care poate crea o impresie bun celor din jur despre propria persoan, el poate
inventa o astfel de informaie. Un copil respins de grup este capabil s inventeze orice pentru a atrage atenia asupra
sa i deconspirarea este foarte dureroas pentru el. n majoritatea cazurilor, cnd se suspecteaz un neadevr, i se
vor cere copilului dovezi i pentru a iei din ncurctur el va fi mini din nou, pn se va ncurca definitiv. Atunci cnd
este prins,situaia lui social se va nruti.
Recomandri pentru prini:
Dac copilul minte frecvent gndii-v: Oare suntei mereu corect cu el? Nu-l pedepsii prea aspru? Nu-l punei n
situaia n care este nevoit s se apere cu orice pre?
Dac nu ai reuit s ndeplini ceea ce i-ai promis, cerei-v iertare i explicai motivele. Atunci cnd copilul i pierde
ncrederea n adult, va ncerca s-i rspund deasemenea prin nelcune. Oferii-i copilului suport, ajutai-l, nu-l
pedepsii n caz de eecuri pentru a nu fi pus n stuaia s-i ascund insuccesele. Copiii, ca i adulii, au i ei
secretele lor, caracteristice vrstei. Copiii au nevoie de propria intimitate. Orice comportament intruziv al adultului de a
cunoate toate tainele copilului l va pune n stuaia s-i apere propria intimitate i astfel ne va ascunde ceva sau
ne va mini. Asigurai-l c l iubii necondionat i va avea mai puine motive s mint. Explicai-i copilului c s-ar
putea ntlni cu minciuna i comportamentul neltor a unor persoane din afara familiei, pe care ar trebui s le
recunoasc i s le evite.

Minim din rutate, pentru a face ru celor care nu ne plac, din fric (specific celor mici),
pentru a scpa de consecinele faptelor noastre, din nepsare uitm s spunem unele
aspecte care nu ne par importante, din dorina de a ne luda, pentru c nu rezistm
tentaiei de a aduga puin culoare povestirilor noastre i de a evidenia ct de
grozavi am fost ntr-o anumit privin; minim pentru a obine profit, pentru interesele i
ctigurile personale.

Mint pentru a-i proteja intimitatea, pentru a-i stabili independena,


pentru a evita ruinea sau pentru a nu rni sentimentele cuiva. Pot mini i
pentru a evita treburile sau pedeapsa care i atepta, pentru a obine
lucruri materiale pe care, spunnd adevrul, nu le-ar primi.

Dubletul pedepse-recompense manipuleaz i cultiv egoismul: Ce primesc dac fac


acest lucru?.
Aa cum spune Kant, dac pedepsesc un copil fiindc nu a fost cuminte i l
recompensez pentru un comportament greit, sfrete prin a se comporta aa cum se
ateapt de la el, doar de dragul recompensei; iar cnd va trebui s dea piept cu lumea
i va descoperi c binele nu e recompensat ntotdeauna, dup cum rul nu este
pedepsit mereu, problema lui va fi s fac doar acele lucruri care i aduc avantaje.
Kant, de pild, afirma: Cnd copilul minte, nu trebuie s-l pedepsim, ci s-l ntmpinm
cu dispre, spunndu-i c pe viitor nu i se va mai da crezare.
Daca l pedepsim cnd face ceva ru i l rspltim cnd face ceva bine, el va face bine
pentru a obine binele.
Cnd iese apoi n lume, unde nu se ntmpl aa, cci putem face binele fr a primi
rsplata i rul fr a primi pedeapsa, acest copil va deveni un om care nu se va gndi
la altceva dect la cum ar putea strbate bine n lume; va fi bun sau ru, dup cum va
gsi c e mai folositor pentru el.
Acest mecanism ntrete concepia despre o via destul de stresant, competitiv, de
tipul eu contra celorlali, care duce la anxietate i alienare.

ncetai s mai punei ntrebri care ar putea invita la minciun. Astfel de


ntrebri sunt cele la care tii deja rspunsul. "i-ai fcut temele?" n loc de Am
observat c nu i-ai fcut temele, ai un plan n legtur cu asta?" 2. Centrai-v pe
soluii la problem i nu pe nvinuirea copilului. 3. Fii sinceri cu dumneavoastr.
Gndii-v c i celor mai muli dintre noi, adulii, ne este greu sa spunem adevrul
atunci cnd ne simim ncolii, speriai sau ameninai n vreun fel. Luai o pauz i
lsai spaiu copilului s spun adevrul. Spunei-i: Mai trziu voi fi disponibil dac
vrei s mi spui ce se ntmpl. 4. Respectai intimitatea copilului atunci cnd
acesta nu vrea s v mprteasc ceva.
Cum prevenim minciuna copiilor Planificai n avans pentru a preveni
probleme viitoare, ajutai copiii s cread c greelile sunt oportuniti de a nva
astfel nct s nu considere c sunt ri i trebuie s i acopere greelile atunci cnd
se ntmpl. Cum? 1. Dai un exemplu de spunere a adevrului. Povestii copiilor o
situaie n care a fost dificil pentru dumneavoastr s spunei adevrul ns ai decis

c este mult mai important s experimentai consecinele i s v pstrai respectul


fa de propria persoan dect s minii persoane dragi s v simii apoi vinovai
pentru asta. 2. Asigurai-i pe copii c sunt iubii necondiionat, indiferent de
greelile pe care le fac. Muli copii mint deoarece s tem c adevrul i va dezamgi
pe prini. 3. Manifestai apreciere atunci cnd copilul v spune adevrul,
asumndu-i riscul s v supere. Mulumesc c mi-ai spus adevrul. tiu c a fost
dificil. Admir felul n care doreti s faci fa consecinelor i tiu c le poi face fa
i poi nva din ele 4. ncetai s controlai fiecare micare a copilului. Muli copii
mint pentru a afla cine sunt i pentru a face ceea ce i doresc s fac dar nu li se
permite. n acelai timp ncearc s i mulumeasc pe prini, fcndu-i s cread
c le ndeplinesc ateptrile. Este important pentru copii s nvee c sunt n
siguran dac spun adevrul n familie. Copiii pot nva c prinilor le pas de
temerile i greelile lor i c vor fi ajutai de acetia pentru a le depi. De ce btaia
nu dezva copilul s mint Btaia nu l nva nimic pozitiv pe copil, doar produce
fric, nencredere, furie. Copilul btut nu va cpta ncredere n printele su, din
contr, va prinde fric de el i de reaciile lui. Copilul btut nu nva s i corecteze
greelile, nu afl ce ar fi putut face mai bine pentru a nu ajunge n situaia de a
mini. Copilul btut, cel mai probabil va continua s mint. Doar c, pentru a evita
pedeapsa, va cuta s se ascund i mai bine de adultul de care se teme. Copilul
btut, jignit, umilit se va ndoi de dragostea printelui su i se va ndoi de sine, de
propria valoare. Copilul btut va nva c greeala se pedepsete cu pumnul i cu
tonul ridicat i va imita acest comportament n relaia cu alii. Copilul btut poate
nva n unele cazuri s nu mai mint, dar nu pentru c a neles cu adevrat ce a
greit i ce poate face mai bine, ci din fric de pedeaps.

Ce face un parinte cand copilul minte ?


Iata citeva moduri in care va puteti ajuta copilul sa fie sincer:

Incurajati sinceritatea.
In loc sa-l certati foarte tare atunci cand minte, multumiti-i prichindelului dumneavoastra cind este
cinstit si spune adevarul. De exemplu, ati putea spune Grozav ca mi-ai spus despre camionul
stricat. Acum inteleg cum de a ajuns asa.

Evitati sa va puneti copilul in situatii incriminatorii.


Incercati sa nu-l anchetati in amanunt cu privire la greselile pe care le face. La urma urmei, in multe
cazuri e perfect evident; daca are ciocolata intinsa pe toata fata atunci stiti exact ce s-a intimplat cu
desertul surioarei lui. Chestionam adesea copiii pentru ca vrem ca ei sa marturiseasca faptele
comise dar se intimpla ca aceasta sa duca la confruntari cu totul inutile.

Actionati numai pe baza a ceea ce stiti.


Spuneti-i copilului dumneavoastra pe un ton foarte intelept si practic: Uite, nu e corect sa iei din
bomboanele surioarei tale. Sunt ale ei si se supara daca nu le mai are. Hai sa-i dam citeva din ale
tale, esti de acord?. Prin aceasta strategie, nu numai ca ati ocolit confruntarea directa marturisesteca-minti dar i-ati aratat si modul cum isi poate repara greseala. Pentru viitor, a sti cum sa repari o
greseala e cu mult mai important decit a sti cum sa faci fata unei anchete.
Creati un sentiment de incredere.
Aratati-i copilului dumneavoastra ca aveti incredere in el si ca el poate avea incredere in
dumneavoastra spunandu-i intotdeauna adevarul. Faceti o prioritate din a va respecta intodeauna
cuvintul dat si cereti-va scuze cu sinceritate daca incalcati o promisiune. Va invata cu mult mai mult
din comportamentul dumneavoastra decit din admonestari.

Iat i o list a celor mai ntlnite modificri n comportamentul unei persoane care ascunde adevrul.
Este bine de reinut, ns, c aceleai simptome apar n cazul persoanelor stingherite de o anumit
conversaie.
1. Remarcai schimbri n tonalitatea vocii. Atunci cnd spun ceva fals, este normal pentru
oameni s i modifice tonul vocii, fr s-i dea seama. Acest lucru este cauzat de tensiunea produs de
aciunea de a mini. Tonalitatea vocii poate fi mai ridicat sau mai sczut comparativ cu cea utilizat n
conversaiile normale.
2. Micri exagerate ale corpului sau lipsa lor. Oamenii tind s se mite ct mai puin atunci
cnd mint sau gesticuleaz exagerat de mult, tocmai pentru a nu da de bnuit. Fecare dintre aceste
simptome sunt cauzate de stresul prin care trece persoana care minte, n ncercarea de a construi o
poveste care s susin minciuna.
3. Fii ateni la ochi. Uneori este suficient o simpl privire pentru a transmite ceva, iar majoritatea
persoanelor ntmpin dificulti n a mini pe cineva privindu-l n ochi. Din nou, pentru a nu da impresia
c minte, unele persoane menin contactul vizual cu interlocutorul mai mult dect n mod obinuit.
4. Gesturi care trdeaz stresul persoanei care minte: clipete i nghite des, se scarpin
insistent, zmbete excesiv. Dac este descoperit, o minciun poate atrage dezamgiri mai mari dect
simpla recunoatere a adevrului. Tocmai contientizarea acestui fapt i face pe cei care mint s simt un
disconfort i s acioneze diferit.
Cel mai important semn c o persoan a nceput s mint, s ascund o parte din
programul su, este ieirea din rutin. Daca este un so/ o soie care comite adulter, va

dezvolta comportamente oarecum neobinuite: fie devine mai tandru, fie mai irascibil, este
mai atent la inut, ncepe s acorde sau s propun o mai mare libertate partenerului de
via; telefoanele personale nu mai sunt lsate ntmpltor, ne-a explicat Stelua Zimbreanu.

5. Privirea este ndreptat spre partea dreapt. Atunci cnd privim spre dreapta sus este
stimulat acea parte a creierului responsabil de imaginaie (adic inventm lucruri), n timp ce privirea
orientat spre stnga sus stimuleaz partea creierului asociat cu amintirile (iar atunci spunem adevrul).
6. Atingerea nasului sau acoperirea feei. Aceste obiceiuri sunt specifice copilriei i
reprezint o ncercare a subcontientului de a acoperi minciuna.
7. Ochi mari, privire nevinovat. Este un alt gest caracteristic copilriei, prin care transmitem
mesajul cine, eu?!
8. Pauz n vorbire. Nu sunt muli cei care au capacitatea de a veni cu o explicaie plauzibil pe
moment, motiv pentru care au nevoie de timp pentru a inventa ceva, astfel se explic pauzele n timpul
conversaiei. De obicei, pauza este fcut chiar nainte de minciuna n sine. Cteva ntrebri bine puse
vor scoate la iveal detalii care se contrazic, pentru c o minciun este mai greu de inut minte dect
evenimentele reale.
Pe cine minim? Cel mai des ascundem adevrul celor apropiai nou (mama, tata, soul, soia, copiii,
prietenii), pentru c acetia sunt cei cu care ne mprim timpul i spaiul locativ i atunci viaa noastr
devine pentru ei ca o agend uor de verificat, a explicat dr. Zimbreanu.