UNIVERSITATEA ,,TEFAN CEL MARE

SUCEAVA
Facultatea de tiine Economice i Administraie Public
SPECIALIZAREA A.P.E

Economia Europeana
Tema proiect: Economia
Monetara Europeana
A.P.E.

CORDONATOR PROFESOR DOCTOR

MIHAI POPESCU

POLITICA MONETAR
1

STUDENI MSTERANZI

ALDEA DNIEL
HRA SORIN

n condiiile n care toate celelalte prghii economice erau, practic, imposibil de

utilizat, politica monetar s-a dovedit a fi singura n msur s duc la ndeplinirea msurilor
de stabilizare, chiar dac aceasta, la nceput, s-a fcut cu destul de multe eforturi.
Politica monetar constituie un demers complex i subtil. n aceast lume
cunotinele solide ale specialitilor bancari se asociaz cu fineea unor observaii sociologice
i psihologice. Toate, dublate de experien i de spirit creator. Din nefericire, ns, adeseori
bancherii sunt judecai cu argumentele populismului. Se nelege greu adevrul c dac se
mpuineaz munca, inclusiv sub raportul eficienei,
trebuie, desigur, s se mpuineze i banii. Altfel, fiecare leu n plus aflat pe pia se ducen
preuri. Ne confruntm de prea multe ori cu un fenomen pe care economitii l numesc iluzie
monetar: convingerea c sporurile ctigurilor salariale sunt benefice, chiar dac preurile
cresc.
Prin politica monetara se poate influenta activitatea economica, utilizandu-se
instrumentele disponibile bancii centrale: oferta de bani, ratele dobanzii si cursul de schimb.
Adesea, aceasta politica se poate afla in dezacord cu politica fiscala, care este asociata cu
schimbari ale cheltuielilor guvernamentale si respectiv, ale impozitelor guvernamentale. O
politica monetara buna este cea care furnizeaza economiei o moneda cu valoare stabila si care
evita perturbarea platilor in sistemul bancar.
Rothbard a recunoscut importana central a principiile politicii monetare, pe care le-a
considerat practic axiome ale teoriei monetare. n cuvintele lui Rothbard: Una dintre cele
mai importante legi economice este aceasta: orice cantitate de bani este ntotdeauna utilizat
complet, prin urmare, utilitatea social nu poate spori prin creterea ofertei de bani. n
ochii lui Rothbard, producia de bani pe piaa liber nu ofer beneficii monetare, dar ea
satisface cererea non-monetar pentru metalele care sunt utilizate ca bani. Prin urmare, a
concluzionat el, producia de bani-marf este ntotdeauna optim.

o Definirea temei
2

Politica monetar reprezint un ansamblu de aciuni prin care autoritile monetare

(banca central, trezoreria etc.) influeneaz asupra cantitii de moned n circulaie, nivelul
ratelor dobnzii, cursurile de schimb valutar i ali indicatori economico-monetari n vederea
realizrii obiectivelor generale ale politicii economice (de stimulare a activitii economice,
ocupare a forei de munc, stabilitate a preurilor etc.).
Ca urmare, elaborarea politicii monetare este subordonat atingerii obiectivului de
politic macroeconomic adoptat. n baza msurilor tactice adoptate de banca central se
asigur, n fapt, conturarea strategiei de politic monetar, n baza creia se asigur realizarea
obiectivului fundamental propus. n ultima perioad, evoluiile inflaioniste au condus la
acordarea unei importane deosebite asigurrii stabilitii monetare interne, altfel spus, a
stabilitii preurilor,acestea devenind obiectivul final al politicii monetare adoptate de
bncile centrale. Sarcina asigurrii stabilitii preurilor, n msur s conduc la crearea unui
cadru economic stabil, care s permit dezvoltarea economic durabil, evideniaz, n fapt,
nivelul crescut al responsabilitii asumate de banca central n ceea ce privete asigurarea
unui nivel susinut al creterii economice. Realizarea acestui obiectiv depinde, n final, de
strategia de politic monetaradoptat ce poate viza atingerea obiectivului:
fie n mod indirect, caz n care intervin

obiectivele intermediare

de politic

monetar;
fie n mod direct (avnd n vedere strategia bazat pe intirea direct a inflaiei).

OBIECTIVELE POLITICII MONETARE

-CURSUL VALUTAR
-RATA DOBANZII
-STABILITATEA
PRETURILOR
-MASA MONETARA
-CRESTEREA
ECONOMICA
-CREDITUL
NIVEL
STRATEGIC
SUSTINUTA
PE
TERMEN
LUNG
-PRETUL ALTOR
ACTIVE
FINANCIARE
OBIECTIVE
STRATEGIA
MONETARA
DIRECTA OBIECTIVE
INDIRECTA
INTERMEDIARE
FUNDAMENTALE

-TAXA OFICIALA A
-RATA DOBANZII PE TERMEN
SCONTULUI
SCURT DE PE PIATA
-RATA REZERVELOR
MONETARA
MINIME
OBLIGATORII
NIVEL TACTIC
-CONTROLUL
BAZEI
-OPERATIUNILE PE PIATA
MONETARE
-CONTROLUL
DIRECT AL
INSTRUMENTE
CREDITULUI
OBIECTIVE OPERATIONALE

o Strategia bazata pe tinerea cursului valutar

Economia de pia presupune practicarea unui curs valutar flotant stabilit pe baza
raportului cerere-ofert, fie c este vorba de regimul de curs independent (caz n care
mecanismele pieei sunt singurele care influeneaz cursul de schimb), fie c este vorba de
4

regimul de curs administrat (caz n care banca central intervine pe pia n scopul influenrii
cererii i a ofertei de valut).
n condiiile n care se merge pe adoptarea regimul bazat pe intirea cursului valutar,
banca central ncearc s asigure stabilitatea cursului valutar nominal, prin intermediul
utilizrii instrumentelor proprii ce vizeaz pe de o parte modificri la nivelul ratelor dobnzii
practicate, iar pe de alt parte intervenii directe pe piaa valutar, intervenii menite s
susin cursul valutar. Adoptarea unui astfel de regim impune mai multe condiii:

adoptarea unui mix de politici macroeconomice care s conduc la asigurarea unui

nivel sczut al ratei inflaiei, comparativ cu cea aferent monedelor sau monedei de

care este ancorat cursul valutar al propriei monede;

existena unui nivel suficient al rezervelor internaionale care s permit intervenii
prompte pe piaa valutar;
meninerea credibilitii externe a rii, inclusiv a stabilitii politice i a cadrului
instituional i legislativ care le influeneaz puternic pe primele.
Forma cea mai simpl a acestei strategii presupune ancorarea cursului valutar al

monedei naionale de una sau mai multe monede aparinnd rilor ce prezint un nivel redus
al ratei inflaiei, care s contribuie, n acest sens, la diminuarea inflaiei i n ara ancorat
Acest lucru se realizeaz, n fapt, prin importarea inflaiei din ara sau rile cu care se
face compararea. Principiul de funcionare al acestui regim se bazeaz pe determinarea unui
curs valutar fix, pe baza raportrii la valuta de ancorare (sau coul de valute).
Argumentele favorabile adoptrii unei astfel de strategii constau n:

accelerarea fluxurilor comerciale internaionale i investiionale, prin gradul mare de

stabilitate i atractivitate a monedei naionale;

disciplinarea politicilor macroeconomice pentru

aranjamentului ales (ca parte integrant a programelor de macrostabilizare);

promovarea cooperrii i coordonrii internaionale n cazul apariiei unor ocuri

meninerea

respectarea

externe majore.
Exist i argumente orientate mpotriva acestei strategii, viznd:

necesitatea meninerii unei rate lunare a inflaiei mici, care s nu deterioreze nici

nivelul cursului valutar i nici competitivitatea extern;

costul mare, reprezentat de nivelul rezervelor valutare, dac n momentul de stabilire a

cursului valutar nu s-a avut n vedere nivelul de echilibru;

imposibilitatea ajustrii frecvente a cursului valutar deoarece ar conduce la

deteriorarea ncrederii n aceast strategie i n banca central;

nrutirea finanrii balanei de pli n condiiile n care nu exist alte surse dect
cele generate de rezervele valutare.
5

Fa de acest curs se pot stabili i marje de fluctuaie a cursului valutar de pia; este
vorba despre aa-numitul regim

exchange rate band(sau crawling band).Banda de

fluctuaie se determin doar pentru cursul valutar oficial, cursul valutar de pia flotnd liber,
interveniile bncii centrale

manifestndu-se doar n condiiile n care evoluiile pieei

conduc la o depire a acestor limite. n cazul bandei de fluctuaie, spre deosebire de

exemplul clasic, se realizeaz o reducere a fluxurilor speculative de capital, deoarece, prin
acordarea unui anumit grad de flotare libercursului valutar, incertitudinea privind evoluia
viitoare a cursului valutar de pia crete, ceea ce asigur bncii centrale un grad mai ridicat
de autonomie n privina elaborrii i aplicrii politicii monetare.
o Strategia bazata pe tinerea agregatelor monetare
ntruct banca central nu poate aciona n mod direct asupra nivelului ratei inflaiei,
dup cum nici asupra nivelului activitii economiei reale, prin aceste inte intermediare se
ncearc

s se fac legtura, n definitiv, ntre aciunea exercitatprin intermediul

instrumentelor de politic monetar n ceea ce privete atingerea obiectivelor pe termen scurt

ale politicii monetare adic obiectivele operaionale, obiective ce pot fi atinse n mod direct
de autoritatea monetar i nivelul activitii economiei reale i inflaie.
n ceea ce privete utilizarea agregatelor monetare ca obiectiv intermediar de politic
monetar, acestea impun aplicarea unei politici monetare restrictive care s aib n vedere
controlarea nivelului de cretere al agregatelor monetare, n scopul eliminrii excesului de
lichiditate din economie, exces care conduce, n final, la reducerea puterii de cumprare a
monedei naionale. Este unanim acceptat faptul c o inflaie ridicat este nsoit, n
permanen, de o ofert excedentar de moned, care s acopere creterea susinut a
nivelului general al preurilor.
Adoptarea ancorei monetare bazate pe controlul agregatelor monetare are la baza
teoria cantitativ reprezentat de ecuaia schimbului, potrivit creia, pe termen lung, creterea
nivelului preurilor este determinat de creterea nregistrat la nivelul ofertei de moned.
Pentru aceasta, autoritatea monetar are obligaia de a asigura un anumit nivel de cretere a
masei monetare reprezentate de agregatul ales pentru realizarea acestui obiectiv intermediar.
n acest caz se ridic mai multe probleme legate de:

alegerea agregatului monetar reprezentativ (avnd n vedere diversitatea acestora i

nivelul de agregare a elementelor ce le compun);
6

stabilirea unui nivel de cretere a agregatului ales sau a unei benzi de fluctuaie a ratei

de cretere a masei monetare;

stabilirea modalitii de gestionare a agregatului monetar stabilit drept obiectiv
intermediar de politic monetar.
o Strategia bazata pe tinerea ratei dobanzii
Dac avem n vedere utilizarea ratei dobnzii ca obiectiv intermediar de politic

monetar, eficiena acesteia ar fi evident n condiiile n care cererea agregat din economie
ar fi influenat de diferite niveluri ale ratei dobnzii. n acest sens se impune stabilirea unei
relaii de influen ntre cele dou elemente, fapt care n practic s-a dovedit a fi destul de
dificil. Pe de alt parte, trebuie menionat faptul c autoritatea monetar, n cadrul unei
economii de pia, are posibiliti reduse de a influena nivelul ratelor de dobnd,
interveniile bncii centrale asupra acestui indicator viznd doar operaiunile pe termen scurt
de pe piaa interbancar. Ca urmare, ratele dobnzilor practicate la nivelul sistemului bancar
pot fi destul de greu influenate de banca central, iar dac influena se exercit, reacia de
rspuns a bncilor este ntrziat fa de momentul aplicrii msurii de politic monetar. Cu
toate acestea, autoritile unor ri folosesc ratele dobnzilor pe termen scurt drept obiectiv
intermediar, lsnd cantitatea de bani s-i gseasc punctul de echilibru ceea ce este
oarecum invers dect prescriau teoreticienii monetariti, adic s fie inut sub control baza
monetar, iar piaa s-i gseasc dobnda de echilibru.Explicaia principal a conduitei
autoritilor este aceea a importanei acordate, n prezent, stabilitii cursului valutar, iar
aceasta este influenat direct de nivelul dobnzilor

o Obiective operationale de politica monetara

Realizarea obiectivelor intermediare de politic monetar reliefeaz eficacitatea
msurilor de politic monetar adoptate. n timp s-au evideniat mai multe variabile monetare
care pot fi avute n vedere ca obiective intermediare de politic monetar:

cursul de schimb;
rata dobnzii de pia;
agregatele monetare;
nivelul creditului din economie;
sau chiar preul altor active financiare.
7

Toate aceste elemente pot fi influenate n mod indirect, motiv pentru care se impune
stabilirea obiectivelor operaionale ce trebuie urmate de banca central, astfel nct s se
ajung, n cele din urm, la realizarea obiectivului final.
Prin intermediul aciunii exercitate de banca central, prin folosirea instrumentelor de
politic monetar, obiectivele pot fi influenate n mod direct, variaia acestora genernd
modificri la nivelul principalelor variabile monetare din economie care, mai departe,
influeneaz economia n ansamblul su.
De-a lungul timpului, n cadrul intelor operaionale s-au inclus:

controlul creditului;
controlul ratei dobnzii pe termen scurt de pe piaa interbancar;
controlul bazei monetare.
Dac avem n vedere controlul creditului, aceasta impune chiar dintr-un nceput o

implicare a bncii centrale n ceea ce privete politica de creditare a instituiilor financiare din
cadrul sistemului

bancar analizat. Acest obiectiv operaional este specific, n principal,

economiilor centralizate sau aflate la nceputul perioadei de tranziie ctre economia de pia,
caz n care dezvoltarea incipient a pieei nu-i poate permite bncii centrale s utilizeze alte
prghii pentru atingerea obiectivelor finale.
o Instrumente depolitica monetara
Aplicarea msurilor de politic monetar necesit utilizarea unui set de instrumente
prin intermediul crora banca central s-i exercite influena la nivelul economiei. Bncile
centrale utilizeaz o multitudine de instrumente de politic monetar, unele dintre acestea
fiind generate prin propriile aciuni ntreprinse, altele genernd influene n plan monetar ca
urmare a aciunilor ntreprinse de bncile din sistem, finalitatea acestor aciuni fiind aceea de
a injecta sau, dimpotriv, de a retrage din economie lichiditate. Diversificarea mixului de
instrumente este dat de nenumrate nevoi manifestate de bncile centrale n aciunile
ntreprinse de acestea pentru elaborarea i aplicarea programului de politic monetar, nevoi
ce:

asigurarea atingerii obiectivelor legate de controlul masei monetare n condiiile

existenei unor puternice ocuri generate la nivelul cererii i al ofertei de moned;

posibilitatea unei adaptri rapide att a instrumentelor, ct i a obiectivelor
operaionale n scopul reflectrii constrngerilor instituionale care pot influena
nefavorabil aciunea generat de instrumente;
8

asigurarea atingerii i a altor obiective adiacente (precum asigurarea funcionrii

normale a sistemului de pli din economie, asigurarea dezvoltrii rapide a pieelor

monetare i de capital, posibilitatea prevenirii unor posibile crize);

reflectarea condiiilor macroeconomice, n general, a tipului de politic monetar i a
regimului valutar adoptate de autoritatea monetar.
Ca urmare, canalele de transmisie ale politicii monetare i, mai departe, eficiena

acesteia n atingerea obiectivelor fundamentale ale politicii macroeconomice depind, pn la

urm, de modul n care politica monetar este implementat. Trecerea de la mecanismele
administrative de aplicare a politicii monetare la instrumentele indirecte de aciune ale bncii
centrale, specifice economiei de pia, reprezint un proces complex, caracterizat, pe de o
parte, de restructurarea instituional a sistemului bancar (att din punct de vedere al bncilor
comerciale din sistem, ct i din punct de vedere al bncii centrale), iar, pe de alt parte, de
reorientarea treptat a instrumentelor de politic monetar n funcie de conjuncture
economic. n consecin, instrumentele trebuie modificate pe msur ce pieele i instituiile
evolueaz, ca de altfel i n situaia n care condiiile macroeconomice se modific.
Se poate face, astfel, distincie ntre instrumente directe

i indirecte de politic

monetar. Dac instrumentele indirecte acioneaz prin intermediul pieei pentru a influena
semnificativ anumite condiii viznd cererea i oferta, instrumentele directe stabilesc i impun
limite n planul activitii monetare prin acte normative. Pornind de aici, putem structura
instrumentele de politic monetar astfel:

INSTRUMENTE DE POLITICA MONETARA

DIRECTE

Plafonul de credite
Creditele directionale
Active lichide obligatorii

INDIRECTE

Creditele de refinantare
Mecanismul rezervelor
minime obligatorii
Mecanismul taxei oficiale a
scontului
Operatiunile de open
market

o Politica monetara la nivelul Uniunii Europene

Banca Centrala Europeana a fost infiintata in 1999 cu scopul de a implementa si
coordona politica monetara in interiorul Uniunii Monetare Europene. La acel moment Banca
Centrala Europeana a preluat rolul fostele banci centrale ale statelor membre ale Uniunii
Europene. Banca Centrala Europeana are autonomie larga, prin actul ei constitutiv nu poate
monetiza deficitele bugetare ale guvernelor statelor membre, iar independenta ei este data si
de faptul ca guvernatorii au influenta politica relativa redusa asupra bancii centarale.
Obiectivul principal al Bancii Centrale Europene este mentinerea stabilitatii preturilor
in zona Euro. Stabilitatea preturilor trebuie mentinuta pe termen mediu, in acest fel nu se
asteapta din partea Bancii Centrale Europene sa faca fata variatiilor de pret cauzate de
termeni comerciali sau altesocuri. Dupa cum a subliniat Mishkin (2000), un angajament
institutional fata de stabilitatea preturilor nu e suficient ca atare pentru a aduce mult dorita
credibilitate unei banci centrale. In 1998, Institutul Monetar European a definit stabilitatea
preturilor ca si "cresterea anuala a Indicelui Armonizat al Preturilor de Consum" pentru zona
Euro sub 2%. In mai 2003, Consiliul Director al Bancii Centrale Europene a reconfirmat
definitia stabilitatii preturilor adaugand o nuanta: Consiliul a stabilit ca pentru a se atinge
acest scop e nevoie a se mentine rata inflatiei aproape de 2% pe termen mediu .
In Tratatul Uniunii Europene se specifica faptul ca fara a prejudicia scopul stabilitatii
preturilor, Banca Centrala Europeana trebuie sa sustina politicile economice generale ale
Comunitatii Europene in vederea atingerii obiectivelor comunitare.
Instrumentele politicii monetare ale Bancii Centrale Europene sunt: rezervele minime
obligatorii, operatiunile pe piata libera - open market si facilitatile permanente. Banca
Centrala Europeana poate interveni direct si pe piata operatiunilor valutare. Spre deosebire de
perioada trecuta cand exista o cerere monetara semnificativa, rezervele minime ajuta la
inducerea unei lipse structurale de lichiditate in Eurosistem. Pentru a-si imbunatati
lichiditatea, bancile se imprumuta de la Banca Centrala Europeana fie pe termen scurt fie pe
termen mai lung.

10

In conditiile tintirii inflatiei, Banca Centrala manevreaza instrumentele politicii

monetare in scopul direct de limitare a inflatiei pe termen mediu. In acest context, inflatia
devine scopul predominant al politicii monetare. Intrebarea este daca Banca Centrala
Europeana este o adevarata adepta a tintirii inflatiei. Ca si alte banci care au adoptat politica
de tintire a inflatiei, Banca Centrala Europeana are o tinta a inflatiei explicita si trebuie sa
mentina inflatia cat mai aproape de tinta (o crestere de 2% in nivelul general armonizat al
preturilor de consum) pe termen mediu. De asemenea, Banca Centrala Europeana este
independenta, influenta politica a guvernelor tarilor din zona euro fiind foarte slaba.
Este cunoscut faptul ca Federal Reserve si Banca Nationala a Japoniei nu au in mod
explicit o tinta a inflatiei, si deci nu sunt de tipul "tintirii inflatiei". Mai mult, Federal Reseve
are ca obiectiv explicit stabilitatea activitatii economice, exista numeroase studii ce
documenteaza politica restrictiva in perioade de avant economic si o politica relaxata in
timpul recesiunii.
In mod oarecum asemanator cu Federal Reserve, Banca Centrala Europeana acorda o
atentie moderata transparentei. Nu este clar cum Consiliul director decide rata dobanzii de
referinta dat fiind ca discutiile interne nu sunt cunoscute publicului. Banca Centrala
Europeana nu publica o previziune oficiala a inflatiei. Acest fapt nu este chiar surprinzator
avand in vedere dificultatile de ordin tehnic ce ar trebui surmontate pentru obtinerea unor
previziuni adecvate. Astfel, din acest punct de vedere, regimul monetar adoptat de Banca
Centrala Europeana pare a fi similar cu cel al Federal Reserve contrar regimurilor de tintire a
inflatiei din Marea Britanie sau Suedia.
Banca Centrala Europeana nu tinteste inflatia in adevaratul sens al cuvantului chiar daca
a imprumutat elemente importante din aceasta strategie. Ca si Federal Reserve, politica
monetara a Bancii Centrale Europene vizeaza un element de flexibilitate astfel incat sa poata
adresa intr-un mod eficient diverselor amenintari la stabilitatea preturilor, inclusiv in situatii
exceptionale (deflatie, razboi, atacuri teroriste, socuri ale preturilor la produsele de import,
prabusiri majore ale pietelor de capital).
Pentru a atinge obiectivul principal, stabilitatea preturilor, strategia initiala a Bancii
Centrale Europene s-a axat pe doi "piloni": primul si cel mai important, controlul masei
monetare prin stabilirea valorii de referinta pentru cresterea agregatului M3 (4,5%), iar al
doilea, analiza perspectivelor privind evolutia preturilor in zona euro, prin intermediul unui
ansamblu de indicatori.
Increderea Bancii Centrale Europene in strategia monetara bazata pe cei doi piloni, nu a
dus la transparenta si la intelegerea de catre public a deciziilor de politica monetara adoptate
11

de aceasta. De fapt, primul pilon (valoarea de referinta a M3) a reprezentat un reper

insuficient pentru strategia monetara, ceea ce reflecta, printre altele, instabilitatea cererii de
moneda. In realitate, primul pilon se pare ca a reprezentat mai mult o bariera in calea
comunicarii cu publicul, si a creat confuzie in ce priveste rolul urmaririi modificarilor masei
monetare in gestionarea politicii monetare.
In mai 2003 Consiliul Guvernator si-a redefinit strategia recunoscand oficial ca acorda
mai multa importanta analizei economice decat masei monetare, adica ceea ce la inceput a
fost pilonul I, a devenit in prezent componenta secundara a strategiei monetare.
Uniunea Europeana doreste sa sporeasca forta sa competitiva in context global,
utilizarea unei singure monede contribuind la amplificarea schimburilor comerciale nu numai
in interiorul zonei, ci si in relatiile cu restul lumii, la sporirea volumului operatiunilor
financiare. Prin moneda unica, politica monetara e transferata la nivel comunitar devenind de
competenta Bancii Centrale Europene, absolut independenta.
Daca din punctul de vedere al stabilitatii preturilor rezultatele introducerii euro au fost
pe masura asteptarilor, in realitatea introducerea euro nu a fost de natura sa asigure rate inalte
de crestere, si nici nu a imbunatatit capacitatea economiilor europene de a iesi mai rapid din
perioadele de incetinire. Pe ansamblu evolutiile din cadrul Uniunii Economice si Monetara
demonstreaza ca nu exista un mecanism automat pentru a stimula potentialul de crestere
economica, chiar daca stabilitatea macroeconomica este o preconditie pentru dezvoltare
durabila. Situatia poate fi imbunatatita prin continuarea reformelor structurale si a pietei
fortei de munca, planul stabilit prin strategia Lisabona reprezentand piatra de incercare pentru
decidentii din zona euro.
Unificarea monetara se realizeaza atunci cand exista motivatii puternice, date de
beneficii, dar si de asumarea unor costuri.
Utilizarea aceleasi monede de catre mai multe tari reduce costurile de
tranzactie, elimina volatilitatea ratei de schimb si costurile acesteia. Astfel se prezinta
beneficiile la nivel microeconomic.
Beneficiile la nivel macroeconomic rezulta din stabilitatea preturilor, accesul la o piata
financiara mai larga si mai transparenta care imbunatateste posibilitatile de finantare externa,
si nu in ultimul rand eliminarea unor fluctuatii ale productiei care ar putea fi datorate
politicilor economice diferite
Problema principala in cazul uniunilor monetare este legata de costurile acestui proces,
impunandu-se conditia ca beneficiile sa fie mai mari decat costurile. In timp ce majoritatea

12

beneficiilor sunt localizate la nivel microeconomic, costurile sunt evidentiate in primul rand
la nivel macroeconomic.
Costurile pot apare datorita faptului ca atunci cand participa la o uniune monetara tarile
pierd importante instrumente ale politicii economice respectiv cele specifice politicii
monetare, adica manevrarea ratei dobanzii si a ratei de schimb. Aceste costuri se fac simtite
in cazul manifestarii socurilor asimetrice. Cele mai importante costuri sunt localizate la nivel
macroeconomic si apar ca urmare a renuntarii la independenta politicii monetare. Statele
membre ale unei uniuni monetare cedeaza prerogativele politicii monetare unei autoritati
centrale, ceea ce face ca autoritatile nationale sa nu mai poata realiza ajustari, in cazul unor
socuri asimetrice, prin utilizarea instrumentelor monetare. Mai mult, in functie de arhitectura
institutionala statele membre vor avea o influenta mai mare sau mai mica in procesul
decizional, situatie care poate fi perceputa ca negativa pentru statele cu influenta redusa.
Costurile utilizarii monedei proprii la nivel international constau in complicarea
implementarii politicii monetare. Pentru ca nerezidentii detin sume importante in moneda
respectiva, orice modificare in preferintele de investitii poate cauza deplasari importante de
fonduri si volatilitate ridicata a ratei de schimb.
Pentru cele 10 state care au devenit membre ale Uniunii Europene in mai 2004, cu
exceptia Maltei si a Ciprului, cat si pentru Romania si Bulgaria, care vor adera in 2007, este
de asteptat sa participe la zona euro, deoarece noile state nu beneficiaza de derogare
permanenta pentru Uniunea Economica si Monetara (ca in cazul Marii Britanii sau al
Danemarcei).
Acest proces are mai multe implicatii: in primul rand pentru statele candidate care vor
cunoaste atat beneficii cat si costuri ale renuntarii la moneda proprie, in al doilea rand, pentru
actualii membrii care vor trebui sa accepte state care poate nu sunt suficient pregatite, si in al
treilea rand pentru Banca Centrala Europeana care se va afla de asemenea in fata unor
provocari legate de politica monetara si de mecanismul de vot intr-o uniune monetara
extinsa.
Pentru noii membri, strategia Uniunii Europene pentru trecerea la euro este formata tot
din trei etape. In prima etapa tarile candidate adera la Uniunea Europeana si legifereaza libera
circulatie a capitalurilor, in a doua fac eforturi pentru realizarea convergentei ceea ce
presupune implicit participarea la MRS2, si in final, cand vor indeplini criteriile de
convergenta, vor participa la etapa finala Uniunii Economice si Monetare. Pentru Romania si
Bulgaria, deoarece s-au semnat Tratatele de aderare, urmeaza perioada de monitorizare, in
care se va decide daca acestea au respectat calendarul de realizare a reformelor. Daca
13

evolutiile sunt pozitive, de la 1 ianuarie 2007, cele doua tari devin membre UE, si intra in a
doua etapa a procesului de realizare a UEM.

o Politica monetara in Romania

n ultimii ani, politica monetar a Bncii Naionale a Romniei s-a bazat pe controlul
agregatelor monetare (monetary targeting), utiliznd baza monetar-M 0 ca obiectiv
operaional i masa monetar n sens larg-M 2 ca obiectiv intermediar.
ncepnd din august 2005, n Romnia a fost adoptat strategia de politic monetar
numit intirea direct a inflaiei (inflation targeting). n anul 2005, inta de inflaie (7,5%
+/- 1 punct procentual) a fost uor depit (8,6%), ns, n 2006, obiectivul privind inflaia
(5% +/- 1 punct procentual) a fost realizat (4,9%).
Analiza politicii monetare duse de BNR n aceast perioad nvedereaz c principalii
factori care au permis aceast performan sunt urmtorii:

creterea rolului ratei dobnzii ca element al procesului de transmisie;

creterea capacitii de previzionare a bncii centrale - prin elaborarea i

implementarea unui model de echilibru general dinamic;

sporirea credibilitii BNR i ntrirea capacitii sale de a ancora anticipaiile privind
inflaia.
Cu toate acestea, amintitul conflict ntre obiectivele intermediare ale politicii

monetare a constrns BNR s oscileze n permanen ntre deciziile de cretere a ratei

dobnzii n scopul reducerii i inflaiei i msurile de reducere a dobnzilor, impuse de
necesitatea evitrii presiunilor asupra cursului. Astfel, n 2005, BNR a redus substanial rata
dobnzii i a decis totodat s nu sterilizeze complet excedentul de lichiditi la rata dobnzii
de referin pentru politica monetar. Aceste msuri au reuit s diminueze presiunea asupra
cursului de schimb, ceea ce a permis BNR s-i nceteze interveniile pe piaa valutar, iar,
ncepnd cu octombrie 2005, s majoreze treptat rata real a dobnzii. Totui, rata real a
dobnzii de politic monetar a fost n mai multe rnduri negativ.

14

Acest permanent compromis ntre obiectivele politicii monetare a transmis semnale

incoerente ctre public i a afectat credibilitatea noului cadru de politic monetar, ceea ce
explic, inter alia, ratarea intei de inflaie stabilit pentru sfritul anului 2006.
n acest context, BNR a adoptat i alte msuri de politic monetar, unele dintre ele
foarte drastice sau cu accentuat caracter administrativ.
De asemenea, au fost adoptate o serie de msuri reglementative i prudeniale, dintre
care amintim urmtoarele:

28 august 2005: nsprirea condiiilor de acordare i garantare a creditelor de consum

i limitarea angajamentelor de plat n funcie de veniturile nete ale solicitantului de

credite;
26 septembrie 2005: limitarea expunerii instituiilor de credit la riscul valutar aferent

creditelor n valut la 300% din fondurile proprii;

ianuarie - septembrie 2006: reglementarea i aplicarea legislaiei privind activitatea

de creditare desfurat de instituiile financiare nebancare;

22 septembrie 2006: msuri suplimentare pivind constituirea de provizioane i
clasificarea creditelor, innd seama de riscul de credit aferent
creditelor acordate populaiei.
Dintre msurile menionate mai sus, un rol important a avut crearea cadrului legal al

activitii intermediarilor financiari nebancari. ntr-adevr, creterea rapid a creditului

neguvernamental, nsoit de transferul unei importante pri a formei respective de credit de
la sectorul supus supravegherii prudeniale (bnci) spre sectorul nesupravegheat (intermediari
financiari nebancari), a creat o nevoie acut de reglementare a acestui domeniu. Obiectivul
acestei complexe i dificile opere de legiferare a fost instituirea unor condiii minime de acces
pentru desfurarea activitii de creditare, precum i crearea unui regim de monitorizare i,
dup caz, de supraveghere, care s asigure dezvoltarea sntoas a procesului de intermediere
financiar i totodat s elimine discriminarea ntre secorul reglementat i cel nereglementat.
Precizm c responsabilitatea pentru reglementarea, monitorizarea i supravegherea
instituiilor financiare nebancare revine n ntregime BNR.
Principalele riscuri pe termen scurt cu care se confrunt continuarea procesului de
dezinflaie sunt, dup prerea noastr, urmtoarele:

Creterea veniturilor salariale, fr a ine seama de evoluia productivitii muncii; n

prezent, exist o puternic presiune social n acest sens i nu este sigur c, n actualul
context politic, autoritile vor rezista cererilor tot mai insistente de majorare a
salariilor.
15

Creterea creditului, determinat de cererea puternic de credite i de diferena nc

mare dintre dobnzile interne i cele internaionale. Dei msurile prudeniale i
reglementattive adoptate pn n prezent au dat rezultate, se tie c eficacitatea

msurilor de acest gen se diminueaz n timp.

Creterea deficitului contului curent, care reflect amplificarea dezechilibrului ntre
producia i cererea intern, respectiv ntre economisire i investiii. Or, prin natura sa,
acest dezechilibru poate pune sub semnul ntrebarii durabilitatea ambelor procese care
s-au manifestat n ultimii ani n economia romneasc: cresterea economic i
dezinflaia.

Pe termen mediu, sfidrile cele mai importante la adresa politicii monetare sunt:

Presiunile inflaioniste exercitate de micrile preurilor relative, inclusiv efectul

Balassa-Samuelson ;
Ajustrile substaniale ale unor preuri stabilite administrativ (n principal, preul

energiei);
Creterea puternic, din diverse cauze, a cererii interne;
ocurile externe (de ex., preul petrolului).
o Adoptarea euro

Pe termen mediu, principala problem care se pune pentru BNR este cea a conceperii
politicii monetare care s permit participarea la Sistemul Monetar European II (SME II)
i, respectiv, intrarea n U.E.M.
Conform Programului de convergen, Romnia va adera la SME II dup 2012.
Aceasta presupune ca, n perioada 2007-2010, s fie realizate urmtoarele obiective:

consolidarea inflaiei sczute (dezinflaie sustenabil);

crearea unei piee naionale a capitalurilor pe termen lung i convergena ratei

dobnzii;

relativa stabilitate a cursului de schimb al leului (n condiii de convertibilitate

deplin) n jurul nivelului de echilibru pe termen lung (curs de schimb sustenabil).
n perioada de pn la intrarea n SME II i apoi n faza de participare la acesta, ar

urma s se aplice n continuare strategia intirii inflaiei, avnd n vedere faptul c aceasta
este compatibil cu o anumit flexibilitate a cursului de schimb i asigur ndeplinirea
treptat a tuturor criteriilor de la Maastricht.

16

Data menionat pentru intrarea n SME II a fost aleas avnd n vedere c intrarea
prematur ar putea prelungi perioada de ateptare nainte de adoptarea euro, iar amnarea
excesiv ar putea slbi motivaia pentru un ritm susinut al reformelor.
Astfel, ealonarea menionat permite meninerea - pentru o perioad limitat - a unei
anumite flexibiliti n ceea ce privete politica monetar i cursul de schimb. Or, aceast
flexibilitate este necesar pentru a putea efectua unele reforme structurale suplimentare, care
trebuie nc ntreprinse pentru a conferi mai mult suplee economiei romnesti, de natur s
sporeasc aptitudinea acesteia de a face fa ocurilor asimetrice. De asemenea,
calendrierea amintit are avantajul c menine motivaia pentru continuarea reformelor i
consolidarea disciplinei macroeconomice. n fine, perioada de tranziie menionat creaz
posibilitatea determinrii cursului pivot (paritii centrale) pe baza unei estimri corecte a
nivelului de echilibru al cursului de schimb, dup trecerea vrfului de influxuri de capital
provocat de anticipaiile favorabile legate de momentul intrrii n UE.
Dintre argumentele care pledeaz pentru reducerea pe ct posibil a perioadei de
participare la SME II, amintim urmtoarele:
credibilitatea sporit, conferit de derularea ultimelor faze ale procesului, este absolut
necesar pentru trecerea n etapa urmtoare (adoptarea euro), ns nu poate fi meninut
indefinit, dac procesul nu se finalizeaz;

posibilitatea apariiei unor micri de capital volatile n preajma momentului adoptrii

euro, ceea ce ar impune o mai mare flexibilitate a cursului de schimb; or, aceasta
implic o anumit perioad de tranziie chiar i ntre participarea la SME II i intrarea
n zona euro, perioad care, prin natura finalitii sale, nu poate fi dect una foarte
scurt;

cadrul politicii monetare aplicat ntre timp (intirea inflaiei) presupune subordonarea
clar a micrilor cursului de schimb obiectivului privind inflaia; or, cerinele de
stabilitate a cursului de schimb, specifice SME II, pot deveni incompatibile cu intirea
inflaiei.
Coform declaraiilor autoritilor, Romnia va adopta euro n perioda 2012-2014.

Realizarea acestui obiectiv depinde, la rndul su, de urmtoarele dou condiii eseniale:

ndeplinirea tuturor criteriilor de convergen n perioada de participare la SME II;

progresul n domeniul convergenei reale.

n ceea ce privete politica de dup intrarea n UEM, la ora actual, este, desigur,

imposibil definirea sa precis, ns cteva caracteristici generale ale acesteia pot fi enunate
17

nc de pe acum cu destul de mult certitudine. n primul rnd, este limpede c, dup

consumarea evenimentului amintit, nu va mai exista o politic monetar naional
independent, ns va fi posibil participarea reprezentanilor BNR la elaborarea politicii
monetare comune. Cu alte cuvinte, politica monetar va trebui subordonat interesului comun
i, deci, nu va mai putea fi utilizat exclusiv pentru rezolvarea unor probleme specifice
economiei romneti. n al doilea rnd, se poate face conjectura c pn atunci legislaia
naional care constituie cadrul adoptrii deciziilor de politic monetar va fi fost pe deplin
compatibilizat cu funcionarea Sistemului European de Bnci Centrale.

o Concluzie:
Ca i concluzie putem afirma c progresul n tiina politicii monetare face ca arta, judecata
s rmn esenial pentru conducerea politicii monetare.
Cu alte cuvinte, politica monetar nu poate fi condus numai pe baza rezultatelor
din modele sau reguli. Orict de sofisticate ar fi, modelele sunt vulnerabile la schimbrile n
structura economiei, care de obicei se descoper cu ntrziere .n plus, modelele nu utilizeaz
dect o mic parte din datele i informaiile disponibile. Multe alte informaii vorbesc despre
complexitatea structurii economiei i au relevan pentru elaborarea politicii monetare, dar nu
sunt rezultatul aplicrii unor metode algoritmice .
Astfel, o politic monetar bun are nevoie s-i asume, pe lng o evaluare cantitativ
a structurii economiei, o structur de informaii cuprinznd toate informaiile disponibile ex
ante: informaii anecdotale, necuantificabile; evaluri calitative privind materializarea
erorilor; prognoze ale variabilelor exogene. Deciziile bune sunt ntotdeauna rodul filtrrii
informaiilor obinute din modele i reguli cu elementele nealgoritmice.

CUPRINS
1)POLITICA MONETAR.................................................................................2
2)DEFINIREA TEMEI.........................................................................................3
3)OBIECTIVELE POLITICII MONETARE.......................................................4
4)STRATEGIA BAZAT PE INEREA CURSULUI VALUTAR..................5
5 )STRATEGIA BAZAT INEREA AGREGATELOR MONETARE.........6
6 ) STRATEGIA BAZAT PE INERA RATEI DOBNZII............................7
18

7) OBIECTIVE OPERAIONALE DE POLITIC MONETAT..................7

8) INSTRUMENTE DE POLITIC MONETAR...........................................8
9) POLITICA MONETAR LA NIVELUL U.E..............................................10
10) POLITICA MONETAR IN ROMNIEI..................................................14
11 )ADOPTAREA EURO..................................................................................16
12) CONCLUZIE..............................................................................................18
13) BIBLIOGRAFIE..........................................................................................20

Bibliografie:
1.Mihai Popescu, Carmen Boghean, Carmen Nstase , Adrian Liviu Scutariu,
Macroeconomie: Concepte Fundamentale, Editura Didactica si Padagogica, Bucuresti,
2008
2. Dinu Marin, Socol Cristian, Niculescu Aura, Fundamentarea si coordonarea
politicilor economice in Uniunea Europeana, Editura Economica, Bucuresti, 2006.
3. Jinga Ion, Uniunea European n cutarea viitorului, Editura C.H. Beck, Studii
4.
5.
6.
7.

europene, 2008
Popescu Gheorghe, Economie european, Editura Economic, Bucureti, 2007
www.infoeuropa.ro
www.europeana.ro
www.google.ro

19